CONVORBIREA

Aceasta metoda se particularizeaza in psihologia copilului dupa cumurmeaza: La varstele mici este remarcabila folosirea ei nu ca metoda de sine Statatoare ,ci integrata altor metode (in special observatiei)sau suborDonata unei activitati pe care copilul o are de indeplinit in timp ce el solutioneazao problema sau face,executa ceva,se pot pune tot felul De intrebari. Convorbirile trebuie sa se desfasoare in conditii absolut normale, Pentru ca nu mai asa vor putea fi surprinse manifestarile spontane ale copiilor ,mecanismele psihice asa cum sunt ele in realitate. Prin convorbire se urmaresc obiective privind reactia copilului,resursele angajate in discutie,manifestarile fizionomice,afective,comportamentale. Copilul trebuie sa vada in educatorul care se apropie de el pe adultul capabil si interesat sa-l ajute sis a-l protejeze.Prin finite si tact se va reusi o convorbire fructuoasa,in cadrul careia coplul se va dezvalui cu privire la un anumit aspect al finite sale si va accepta cu placere urmatoarele convorbiri. Fiecare copil fiind un adevarat univers de probleme,vom avea de fiecare data un aspect pe care sa-l investigam in scopul imbunatatirii sistemului de influente pedagogice.Ideea unei convorbiri cu un copil ne poate fi sugerata de numeroase situatii:obtinerea unor rezultate bune sau slabe la invatatura,modul de efectuare a temelor,schimbari De atitudine fata de colegii din clasa,vizionarea unor filme.