Acesta trebuia sa fie adevaratul ,,proces al comunismului,,

O CRIMA A OCUPATIEI STALINISTE A ROMANIEI

Stefania Golopentia catre CC al PCR

(25 iunie 1968)

Subsemnata Stefania Golopentia, profesoara pensionara, domiciliata in Str. Dr. Lister nr.
7, Bucuresti VI, va aduc la cunostinta urmatoarele, in legatura cu arestareasi moartea
sotului meu, Anton Golopentia. in dimineata zilei de 16 ianuarie 1950, sotul meu a plecat
la Biblioteca Academiei Romane. Se grabea sa termine o lucrare de statistica pentru
Comisia de Stat a Planificarii (pentru care executa lucrari de la 1 septembrie 1948, cind i
s-a cerut demisia din postul de Director General Delegat al Institutului Central de
Statistica). Acasa, nu s-a mai intors. in noaptea aceleiasi zile - pe la orele 23 - s-a
prezentat la locuinta noastra (aceeasi cu cea de azi: Str. Dr. Lister 7) un barbat care a
spus, cred, ca e de la Securitate.
A luat de pe biroul sotului meu lucrarea de statistica (pe terminate), a cautat prin dulapuri,
prin biblioteca. La intrebarea mea tirzie: ,,Unde se afla sotul meu?,,, acesta mi-a raspuns:

- ,,La noi! Trebuie sa dea informatii despre prietenii luisi se va intoarce acasa dupa cum
va tine mai mult la prietenii sau la familia lui,,.
Mi s-a cerut sa nu comunic absolut nimic, nimanui, despre acest lucru (telefonul va fi
pus sub observatie). A doua zi, interesindu-ma la Biblioteca Academiei, mi s-a spus ca, in
ajun, l-au cautat acolo pe sotul meu ,,doi prieteni,,, care l-au insotit cind a plecat.

***
Peste 1 an, 7 lunisi 25 de zile, in dimineata zilei de 11 septembrie 1951 (la orele 7), m-a
chemat, din curtea blocului, un tinar, cerindu-mi sa cobor. Odata jos, mi-a spus: ,,Duceti-
va de urgenta la Morga!,, Si a disparut. La Morga, am fost intrebata insistent cine m-a
anuntat sa vin (?)si ce mort cred ca am acolo (?). Mi-a fost aratat apoi un cadavru (care
avea pe picior un numar: 600si ceva, nu mai tin minte exact). Era cadavrul sotului meu.
Medicul legist (am aflat apoi ca se numea Corneliu Constantinescu) mi-a cerut apoi
numelesi toate datele de stare civila ale sotului meu, adresa noastra, telefonul (pe care si
le-a notat, pe toate). La intrebarea unde cred ca a fost detinut, n-am putut da nici un
raspuns, deoarece nustiam absolut nimic. M-a sfatuit apoi sa ma duc acasa sa aduc haine,
sa cumpar un cosciug si sa-l iau spre a-l ingropa. Abia intoarsa acasa (unde-mi lasasem
copiii singuri: un baietel de 8 anisi o fetita de 11 ani), am primit un telefon de la Morga
prin care mi se comunica sa nu mai fac nici o pregatire de inmormintaresi sa revin acolo.
Am aflat astfel ca, la putin timp dupa plecarea mea, cadavrul a fost ridicat (identitatea
cadavrului - mi-a spus medicul - n-a foststiuta la Morga decit din relatarile mele). Am
cautat a doua zi cadavrul la Crematoriu, la Facultatea de Medicina. Nu era nicaieri.
Medicul-sef de la Morga m-a sfatuit sa ma duc sa ridic actul de deces fie de la raionul N.
Balcescu, fie de la Jilava. Raionul N. Balcescu mi-a eliberat Certificatul de moarte Seria
Ma Nr. 123530 din 12 septembrie cu nr. 20875/ 1951, din care reiese ca Anton
Golopentia a murit la 9 septembrie 1951 in Calea Vacaresti 393.
***

1
La 16 septembrie, ora 7 seara, s-a prezentat la usa locuintei mele un barbat. Acesta n-a
intrat in casa, nusi-a dat numele, ci mi-a spus ca-si face doar o datorie de om din a-mi
comunica faptul ca, cu doua saptamini in urma (deci cu o saptamina inainte de moartea
sotului meu), un prieten al sau, iesit de la inchisoarea Jilava, i-a vorbit despre Anton
Golopentia, care se afla acolo, in asa hal de slabiciune, ca n-a putut sa-mi scrie macar un
cuvint. Aceasta este tot ceea cestiu in legatura cu arestareasi moartea sotului meu. Sotul
meu, Anton Golopentia, s-a nascut la 12 mai 1909 in comuna Prigor, judetul Caras
(Banat), ca fiu al lui Simion Golopentiasi al Emmei-Magdalena (nascuta Staschek). Si-a
luat licenta in Drept in 1930,si in Filozofie in 1933. Dupa 3 ani de studii la Berlin,
Hamburgsi Leipzig, unde a urmat cursuri de filozofie, sociologie, economie politica,
statistica etc.,si-a trecut, in 1936, la Leipzig, doctoratul in Filozofie cu teza ,,Die
Information der Staatsf�brung und die �berlieferte Soziologie,,. Prin studiile
sociologice, publicate, incepind din anul 1932, in revistele de specialitate (,,Arhiva
pentrustiintasi reforma sociala,,, ,,Sociologie romaneasca,,), prin lucrarea
,,Dimbovnicul,,, o plasa din sudul judetului Arges (in colaborare cu Mihai Pop)si mai ales
prin ancheta sociologica pe care a condus-o (in colaborare cu D.C. Georgescu) in 60 de
sate romanesti cercetate de echipele studentesti in vara anului 1938 (cercetare care a avut
ca rezultat publicarea a 4 volume: vol. I., 1938 - Populatia; vol. II, 1941 - Situatia
economica; vol. III, 1942 - Contributii la tipologia satelor romanesti. Sate cu ocupatii
anexe; vol. IV, 1943 - Contributii la tipologia satelor romanesti. Sate agricole, sate
pastorale), casi prin activitatea sa la Institutul Central de Statistica, Anton Golopentia s-a
impus ca sociologsi statistician de mare viitor (tinindu-se seama ca a murit la 42 de ani,
in plin avint creator). Ca sociolog, in ancheta mentionata mai sus, a imprimat o directie
noua cercetarilor de sociologie rurala initiate in tara noastra de profesorul sau de
sociologie, Dimitrie Gusti, alaturi de care a lucrat tot timpul. Anton Golopentia n-a fost
judecat, nici condamnat. A fost retinut pentru informatiisi a murit in timpul detentiunii
(TBC fibro-cazeos, asa cum reiese din actul de deces). Azi, la aproape 17 ani de la
moartea luisi la aproape 19 ani de la arestarea sotului meu, eu am credinta de
nezdruncinat ca Anton Golopentia a murit nevinovat. Cele publicate in ,,Scinteia,, din 5
iunie 1968 (Din partea Tribunalului Suprem al Republicii Socialiste Romania) ma fac sa
cred ca arestarea sotului meu tinesi ea de procesul Patrascanu. Rog sa se cerceteze lucrul
acesta. Anton Golopentia n-a facut nici un fel de politica. A fost insa un om cu idei
progresiste, de o forta morala, inteligenta, culturasi omenie cu totul iesite din comun. De
aceea, rog sa mi se comunice cauza pentru care a fost arestatsi conditiile in care a murit.
in cazul in care credinta mea nestramutata in nevinovatia sotului meu corespunde
realitatii, va rog sa binevoiti a dispune sa se faca o referinta oficiala catre familie in care
sa se arate lucrul acesta. Daca socotiti potrivit, rog ca faptul acesta sa fie comunicat
publicsi prin intermediul presei. Aceasta reabilitare morala a lui Anton Golopentia ar face
posibila reeditarea unora din lucrarile sale (am facut, in acest sens, de citeva luni, o cerere
catre Editura Stiintifica, cerere la care nu am inca nici un raspuns)si n-ar mai face sa
planeze, niciodata, asupra copiilor nostri vreo indoiala asupra integritatii cetatenestisi
democratice a tatalui lor.