FINANTE

Finantele exprim relatii sociale de natur economic, n expresie bneasc, ce apar ntr-un anumit proces si cu un scop bine determinat. FUNCTIILE FINANTELOR 1. Functia de repartitie cunoaste dou faze distincte, ns organic legate ntre ele: Constituirea fondurilor formarea fondurilor de resurse financiare publice.

La constituirea acestora particip: ntreprinderile, institutiile publice si unittile din subordinea acestora, populatia, persoane juridice si fizice rezidente n strintate. Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse financiare mbrac diferite forme: taxe, contributii pentru asigurri sociale, amenzi, penalitti, vrsminte din veniturile institutiilor si chirii din concesiuni, nchirieri de terenuri, venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat si a bunurilor fr stpn; mprumuturi de stat primite de la persoane juridice si fizice, dobnzi aferente mprumuturilor acordate, donatii, ajutoare is alte transferuri primite; alte venituri. Distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe beneficiari persoane juridice si fizice reprezint dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe destinatii: a) pt nvtmnt, sntate, cultur; b) asigurri sociale si protectie social; c) gospodrie comunal si locuinte; d) aprare national; e) ordine public; f) actiuni economice; g) alte actiuni h) datorie public.

Constituirea si dirijarea fondurilor publice de resurse financiare constituie un proces unitar si nentrerupt care se realizeaz cu ajutorul funcsiei de repartitie a finantelor si joac un rol important n nfptuirea reproductiei sociale lrgite. 2. Functia de control a finantelor Necesitatea acestei functii decurge din faptul c fondurile de resurse financiare publice constituite la dispozitia statului, apartin ntregii societti. Aceasta este interesat n: asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor sociale; dirijarea resurselor respective cu luarea n considerare a priorittilor stabilite de autoritti; utilizarea resurselor financiare n conditii de maxim eficient economic, eficacitate social; armonizarea intereselor imediate ale societtii cu cele de perspectiv la dimensionarea resurselor financiare puse la dispozitia statului si a colectivittilor locale si la orientarea acestora ctre diferite destinatii. Controlul financiar - o manifestare a functiei de control a finantelor publice. Se refer la modul de constituire a fondurilor n economie, la repartizarea acestora pe beneficiari si la eficienta cu care unittile economice cu capital de stat si institutiile publice utilizeaz resursele de care dispun, indiferent dac acestea sunt proprii sau mprumutate. Functia de control este strns legat de functia de repartitie, dar are o sfer de manifestare mai larg dect aceasta, deoarece vizeaz pe lng constituirea si repartizarea fondurilor din economie, si modul de utilizare a resurselor. ntre cele dou functii exist raporturi de interconditionare: functia de repartitie ofer cmp de manifestare functiei de control, iar funtia de control genereaz uneori forme de manifestare a functiei de repartitie. Controlul financiar se exercit de : organe ale Curtii de Conturi, ale Ministerului Finantelor, organe specializate ale ministerelor, directiile generale ale finantelor publice, controlul financiar, garda financiar.

MECANISMUL FINANCIAR (Componente si rol) Mecanismul economic ndeplineste cele mai multe functii, dintre care cea mai important este functia de conducere si reglare a proceselor economice n concordant cu interesele nationale. Aceast functie const n reapartizarea resurselor economice pe baza solutiilor alternative, pe destinatiile apreciate ca fiind n concordant cu cerintele perioadei si cu interesele nationale 2

Mecanismul financiar are o structur complex care cuprinde: a) Sistemul financiar; b) Prghiile financiare utilizate de stat pentru influentarea activittilor economice; c) Metodele admnistrative de conducere folosite n domeniul finantelor; d) Cadrul institutional; e) Cadrul juridic.

a) Sistemul financiar Finantele ca sistem pot fi privite din urmtoarele puncte de vedere: Ca un sistem de relatii economice, n expresie bneasc exprim un transfer de resurse Ca un sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie n economie la anumite etaloane Ca un sistem de planuri financiare reflect anumite procese prevzute a se produce n economie, Ca un sistem de institutii si organe care particip la organizarea relatiilor, la constituirea si financiare, ce se produc n anumite conditii; si se utilizeaz n scopuri precis determinate; n cursul unei perioade de timp determinate; distribuirea fondurilor, precum si la elaborarea, executarea si controlul planurilor financiare. b) Prghiile economico-financiare ocup un loc important n mecanismul de functionare a economiei si se comport ca metode economice de conducere. Folosirea acestora include si utilizarea unor metode administrative: ntocmirea de programe economice si planuri financiare; tinerea evidentei contabile; exercitarea controlului financiar de ctre organe specializate; stabilirea de ctre autorittile publice de preturi si tarife etc. BUGETUL DE VENITURI sI CHELTUIELI A NTREPRINDERII Bugetul de venituri si cheltuieli reflect modul de formare, administrare si utilizare a mijloacelor financiare si asigur furnizarea informatiilor necesare fundamentrii deciziilor privindgestiunea unittii patrimoniale. Prin structura sa, acesta reprezint instrumentul principal de programare a rezultatelor financiare, precum si a fondurilor necesare. n procesul de elaborare si de executie a bugetului de venituri si cheltuieli se urmreste respectarea principiilor eficientei maxime si echilibrului financiar.

Bugetul de venituri si cheltuieli se compune din urmtoarele formulare: 01 Bugetul activittii generale (contine date referitoare la veniturile, cheltuielile si rezultatele preconizate a se realiza n anul curent, comparativ cu cele realizate n anul precedent); 02 Bugetul activittii de trezorerie; 03 Principalii indicatori economici si financiari (rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea, rotatia, gradul de ndatorare). Bugetul de venituri s cheltuieli programul financiar al ntreprinderii cu ajutorul cruia se prevd veniturile, cheltuielile s rezultatele financiare ale activittile aceesteia, fondurile proprii si cele mprumutate, relatiile cu agentii economici, cu statul etc.

CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE Cheltuielile publice relatii economico-sociale sub form bneasc ce se manifest ntre stat si persoanele fizice si juridice cu ocazia repartizrii si utilizrii resurselor financiare ale statului, n scopul ndeplinirii functiilor acestuia. Clasificarea cheltuielilor publice: a. n functie de bugetul de unde se suport: de la bugetul administratiei centrale de stat; de la bugetele locale; din fondurile asigurrilor sociale; din fonduri extrabugetare; din fonduri cu destinatie special; finantate de organismele internationale. cheltuieli de capital; cheltuieli curente. cheltuieli definitive; cheltuieli temporare; cheltuieli virtuale. cheltuieli pentru actiuni social-culturale; 4

b. n functe de continutul economic:

c. Din punct de vedere financiar:

d. Din punct de vedere functional:

cheltuieli cu asigurrile sociale si protectia social; cheltuieli pentru gospodria tomunal; cheltuieli pentru aprarea national: cheltuieli cu prdinea public; cheltuieli cu ntretinerea organelor puterii si administratiei de stat; cheltuieli pentru actiuni economice; alte actiuni; transferuri; datoria public; fond de rezerv bugetar.

IMPOZITELE Impozitele o form de prelevare a unei prti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului n vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceast prelevare se face n mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fr contraprestatie direct din partea statului. Elementele impozitului: 1) Subiectul (pltitorul) persoana fizic sau juridic obligat prin lege la plata impozitului. 2) Suporttorul (destinatarul) persoana care suport efectiv impozitul. n mod normal, subiectul trebuie s fie si suporttorul real al acestuia. 3) Obiectul impunerii materia supus impunerii. (venitul sau averea, etc) 4) Sursa impozitului arat din ce anume se plteste impozitul: din venit sau din avere. 5) Unitatea de impunere pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil se foloseste o anumit unitate de msur, care poart denumirea de unitate de impunere. Drept unitate de impunere putem ntlni: unitatea monetar, metrul ptrat, hectarul de teren, bucata, kg, litrul etc. 6) Cota (cotele) impozitului sau cota de impunere, reprezint impozitul aferent unei unitti o de impunere. Impozitul poate fi stabilit n sum fix sau n cote procentuale. 7) Asieta (mod de asezare a impozitului) totalitatea msurilor care se iau de organele fiscale n legtur cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mrimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului.

8) Termenele de plat data pn la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea impozitului pn la termenul stabilit prin lege, atrage dup sine obligatia contribuabilului de a plti si majorri de ntrziere. Asezarea si perceperea impozitelor: Asezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operatiuni succesive, constnd n stabilirea mrimii obiectului impozabil, determinarea cuantumului si perceperea (ncasarea) impozitului. Clasificarea impozitelor: Dup trsturile de fond si de form: impozite directe si indirecte. Dup criteriile care stau la baza asezrii impozitelor directe: impozite reale si personale. n functie de scopul urmrit de stat la introducerea lor: impozite financiare si de ordine.

IMPOZITELE DIRECTE Impozitele directe au caracteristic faptul c se stabilesc nominal n sarcina unor persoane fizice sau juridice, n functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevzute de lege. Ele se ncaseaz direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. n cazul acestor impozite, subiectul si suporttorul impozitului sunt una si aceeasi persoan, desi, practic acestea uneori nu coincid. Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avnd un cuantum si termene de plat precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta pltitorilor, sunt mai echitabile, si deci mai de preferat dect impozitele indirecte, deoarece la acestea din urm consumatorii diferitelor mrfuri si servicii nu stiu cu anticipatie cnd si mai ales ct vor plti statului, sub forma taxelor de consumatie si altor impozite indirecte. Din acestea fac parte: impozitele reale si impozitele personale. IMPOZITELE INDIRECTE Impozitele indirecte se percep cu prilejul vnzrii unor bunuri si al prestrii unor servicii al importului, ori exportului etc, ceea ce nseamn c ele vizeaz cheltuielile, respectiv cheltuirea unor venituri. n cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice dect suporttorului acestora. 6

Dup forma pe care o mbrac, impozitele in directe pot fi grupate n: taxe de consumatie impozitele indirecte care se includ n pretul de vnzare al mrfurilor fabricate si realizate n interiorul trii care percep impozitul; venituri de la monopolurile fiscale; taxe vamale; taxe de timbru si de nregistrare.

n perioadele n care o economie nregistreaz un curs ascendent, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat, n schimb, n perioade de criz si depresiune, cnd productia si consumul nregistreaz un recul, ncasrile din impozitele indirecte urmeaz aceeasi evolutie, periclitnd realizarea echilibrului bugetar sau conducnd la adncirea deficitului bugetar. Rezult c impozitele indirecte manifest o sensibilitate sporit fat de conjunctura economic.

BUGETUL DE STAT Bugetul de stat o categorie fundamental a stiintei finantelor, la definirea creia concur o abordare juridic si alta economic. Sub aspect juridic, bugetul reprezint un act prin care sunt prevzute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale staului. Bugetul de stat relatiile economice n form bneasc ce iau nastere n procesul repartitiei produsului intern brut, n conformitate cu obiectivele de politic aconomic, social si financiar ale fiecrei perioade. Procesul bugetar ansamblul actiunilor si msurilor ntreprinse de institutiile competente ale statului n scopul concretizrii politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamental. Acesta presupune existenta unor resurse financiare, precum si alocarea lor n scopul furnizrii ctre cetteni a bunurilor si serviciilor publice. Etapele consecutive ale procesului bugetar se refer la: a) elaborarea proiectului de buget; b) aprobarea bugetului; c) executia bugetului; d) ncheierea executiei bugetului; e) controlul executiei bugetului; f) aprobarea executiei bugetului. 7