- UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV Facultatea Alimentaie i Turism CURS 4 POLUAREA SURSELOR DE APA Poluarea apei consta in modificarea calitatilor

or sale naturale in urma inglobarii in aceasta, a unor elemente straine, rezultate din o serie de fenomene naturale sau artificiale, care o fac improprie scopurilor in care era folosita anterior. Dupa origine, poluarea poate fi: Naturala sau artificiala

Dupa dinamica de realizare: Permanenta, intermitenta si accidentala POLUAREA NATURALA

- de amploare mai redusa ca poluarea artificiala, intermitenta sau accidentala si se exercita asupra tuturor surselor de apa, respectiv, apele meteorice, de suprafata si subterane. Apele meteorice se polueaza in trei etape: 1. 2. Poluarea se produce in momentul condensarii vaporilor de apa din atmosfera pe nucleii de condensare. Se inregistreaza pe parcursul spalarii atmosferei de catre precipitatii, respectiv a caderii acestora de la locul de formare pe suprafata Terrei. In procesul de spalare a atmosferei, apa meteorica inglobeaza in compozitia ei gaze, pulberi si microorganisme, poluandu-se. Inglobarea in compozitia sa a poluantilor, intalniti dupa caderea pe suprafata Terrei, asa cum sunt: dejectiile, apele reziduale, resturile vegetale, ingrasamintele chimice, pesticidele, pulberile depuse pe sol, etc. POLUAREA ARTIFICIALA

3.

Nivelul poluarii artifiale este determinat de gradul de dezvoltare demografica, urbanistica, industriala si agrozootehnica. Cele mai importante surse de poluare artificiala reduurile menajere, industriale si agrozootehnice

Poluarea artificiala se poate clasifica dupa modul de emisie a poluantilor si dupa natura acestora: 1. Dupa modul de emisie al poluantilor :
2.

Poluare permanenta si accidentala Poluarea permanenta poate fi, la randul ei, continua si intermitenta Poluarea accidentala se poate inregistra in cazul indepartarii necontrolate a diferitilor poluanti sau in situatia accidentelor propriu zise. Dupa natura poluantilor : poluarea poate fi fizica, chimica si biologica

POLUAREA ARTIFICIALA FIZICA poate fi :

Termica consecinta deversarii in receptori, in special a apelor de suprafata, a apelor de racire, cu temperaturi ridicate, chiar pana la 100 grade C, din diverse ramuri industriale, in special de la centralele atomoelectrice. Poluarea cu substante cu densitate redusa cel mai nou tip de poluare. Poluantii pot fi plutitori (detergenti), ramanand la suprafata apei si reducand astfel procesele de autoepurare, sau sedimentabili, in timp, dupa intrarea in combinatie sau absorbirea de catre alte substante. Poluarea radioactiva este consecinta depozitelor naturale de roci radioactive din scoarta terestra si respectiv a radionuclizilor proveniti din diverse activitati umane (explozii nucleare, reactoare atomice, prelucrarea minereurilor radioactive, etc)

POLUAREA ARTIFICIALA CHIMICA

-

se inregistreaza cel mai frecvent si se realizeaza cu o mare varietate de substante organice, de regula usor degradabile, sau anorganice, din care o mare parte cu persistenta indelungata.

Subtantele chimice anorganice pot avea un potential toxic, ridicat, conducand la aparitia unei patologii de poluare caracteristica, patologia chimica de natura hidrica. Aceasta patologie se poate exprima, la consumatori, prin intoxicatii acute, subacute sau cronice, sau prin efecte potentiale in timp. Poluarea cu substante chimice poate modifica caracterele organoleptice si fizice ale apei si declansa reactii de respingere a acesteia , ca urmare a disconfortului si reactiilor senzoriale dezagreabile pe care le genereaza. De asemenea poluarea apei poate avea efecte ecologice si economice.

POLUAREA CU SUBSTANTE TOXICE Poluarea cu nitrati s-a extins si s-a accentuat odata cu folosirea sistematica a ingrasamintelor azotate, in scopul cresterii productiei agricole. Nitratii s-au depistat in concentratii peste limitele normale in apele de suprafata si adancime, in unele produse se origine vegetala, animala si in organismul uman. In zonele in care se practica agricultura intensiva, continutul in nitrati al apei ajunge sau chiar depaseste 100 mg/dm3, concentraii care genereaza stari morbide caracteristice. Concentratia maxima admisa de nitrati pentru apa potabila este de 50 mg/dm3 apa, iar pentru apele de suprafata de categoria I, 10 mg nitrati/dm3 si, pentru apele de categoria a II-a, 3 0mg nitrati/dm3. Pentru apele de categoria a III a nu s-au stabilit limite. Intoxicatiile se produc in conditii de crestere a PH-ului la peste 4. Poluarea cu cianuri se realizeaza prin apele reziduale industriale. Toxicitatea apei poluate cu cianuri este dependenta de factorii care favorizeaza disocierea acestora in acid cianhidric liber, respectiv de PH-ul, temperatura si concentratia maxim admisa pentru cianuri totale este de 0.05 mg/dm3 apa. Poluarea cu arsen Sursele de poluare sunt reprezentate de apele reziduale industriale si pesticidele cu arsen, Arsenul are actiune toxica si cancerigena. Poluarea cu mercur s-a extins continuu si provine: Industria de extractie si prelucrare Agricultura Domeniile care folosesc combustibili fosili Fondul normal de mercur este de 0,05-1 mg/l POLUAREA CU PESTICIDE Ingrasamintele si pesticidele din agricultura produc poluari difuze in apele de suprafata si in cele subterane. Ele pot produce degradarea totala a surselor naturale de apa. apele de irigatii aduc in sol poluanti proveniti din orase si industrii. La evacuarea lor de pe campuri antreneaza ingrasamintele, pesticidele, germenii patogeni, ouale de paraziti, reziduurile organice, etc. Un mare pericol ce vine din partea agriculturii pentru poluarea apelor naturale sunt pesticidele. In cadrul lor, insecticidele, acaricidele, ierbicidele, fungicidele, algicidele sunt in majoritate compusi organici cu fosfor, sulf, clor, iod, brom etc. aplicate, ele distrug sau imputineaza micozele bacteriozele, virozele si daunatorii, dar au un efect extrem de nociv asupra vietii in general. Aceste substante antrenate de apa de siroire a precipitatiilor ajung in rauri, fluvii, mari. Ele au effect toxic asupra fondului piscicol, asupra vanatului sau asupra animalelor domestice care se adapa cu apa si in final asupra omului, prin concentrarea substantelor in cadrul lantului trofic.

Din toata gama de pesticide, cele mai periculoase s-au aratat a fi cele organoclorurate, care au proprietatea de a se cumula in organism, in special in tesutul adipos. Se apreciaza ca pesticidele organoclorurate pot avea o actiune mutagena si cancerigena. Este acceptata la aceasta data ideea ca, in cazul unor boli cronice, pesticidele organoclorurate incorporate in organism se mobilizeaza in circulatie, realizand o concentratie nociva pentru organism. PREVENIREA EFECTELOR NOCIVE ALE POLUARII CU PESTICIDE se poate face prin mentinerea unor concentratii sub acelea maxime admise in aer, apa, produse alimentare, tratarea rationala a terenurilor agricole, asigurarea si respectarea protectiei sanitare a surselor de apa, respectarea tehnologiei de prelucrare a apei in instalatiile centrale de aprovizionare cu apa sio controlul sistematic al gradului de poluare a factorilor de mediu ambiant, a furajelor si a organismului animal. Concentratia maxima admisa in apa potabila pentru toate pesticidele dintr-o clasa este de 0.0001 mg/dm3 apa, iar pentru pesticide total 0.0005 mg/dm3 iar in apele de suprafata trebuie sa lipseasca pesticidele organofosforice, organometalice si nitroderivati. Pentru organoclorurate sunt prevazute concentratii admise de 0.0001 mg/dm3 apa, iar pentru erbicide sunt prevazute concentratii admise de 0.001 mg/dm3 apa.

AUTOEPURAREA APELOR Autoepurarea este un proces natural complex (fizic, chimic, biologic i biochimic) prin care impurificarea unei ape de suprafa receptoare, curgtoare sau stttoare, se reduce treptat odat cu ndeprtarea de sursa de impurificare. ndiferent de receptor i de natura impurificrii, procesele de autoepurare sunt asemntoare, ns difer desfurarea lor ca durat, ca amploare, ca ordine de succesiune sau ca msur n care iau parte toate felurile de procese specifice, sau numai unele dintre acestea, depind de caracteristicile receptorului i ale poluanilor introdui n acestea. Capacitatea de autoepurare a apelor receptoare nu este nelimitat, aceasta putnd varia n timp chiar daccaracteristicile apelor receptoare rmn relativ constante. Procesul de autoepurare se realizeaz, n esen, prin ndeprtarea din masa de ap supusprocesului a materiilor solide n s tare de suspensie, sau prin transformarea pe cale chimic sau biochimic a unor substane poluatoare. AUTOEPURAREA FIZICA se inregistreaza in situatia in care poluarea este produsa de substante in suspensie. Aceasta este consecinta unor procese care actioneaza direct sau indirect si se realizeaza prin amestec, dilutie, sedimentare, radiatii solare si temperatura.

Amestecul si dilutia se realizeaza simultan dupa deversarea apelor poluate in receptori (ape curgatoare sau statatoare). Viteza de amestecare si diluare este direct proportionala cu viteza apei curgatoare si este mai mare in apele curgatoare decat in cele statatoare. Gradul de diluare este conditionat de raportul dintre debitul receptorului si a emisarului de ape poluate. Cu cat acest raport este mai mare, cu atat se inregistreaza dilutii mai putin agresive sub raportul toxicitatii si a capacitatii infectante sau infestante, datorita neatingerii pragului toxic sau a dozei minime infectante sau infestante. Sedimentarea depunerea particulelor in suspensie din apa, ceea ce conduce la limpezirea acesteia. Intensitatea si viteza de sedimentare este determinata de marimea si forma particulelelor, de adancimea, de duritatea si temperatura apei. Viteza de sedimentare este direct proportionala cu dimensiunea si greutatea particulelor, precum si cu marimea temperaturii apei. Microorganismele, parazitii si elementele parazitare din apa sedimenteaza o data cu particulele in suspensie de care sunt absorbite sau sub actiunea propriei greutati. Radiatiile solare actioneaza direct, prin razele ultraviolete sau indirect, prin razele infrarosii si luminoase, care actioneaza prin cresterea temperaturii apei, respectiv prin stimularea unor reactii fotochimice si activitati a organismelor acvatice. Temperatura apei favorizeaza cand este mai ridicata viteza de sedimentare, intensitatea reactiilor chimice si proceselor biologice si biochimice. AUTOEPURAREA CHIMICA Se inregistreaza in situatia in care poluarea este produsa cu substante anorganice dizolvate in apa si joaca, in general, un rol secundar. Se realizeaza prin reactii de oxidare, reducere, precipitare intre poluanti sau intre acestia si substantele naturale din apa, avand drept consecinta reducerea gradului de toxicitate si imbunatatirea calitatii apei. AUTOEPURAREA BIOCHIMICA SI BIOLOGICA -Predomina cand poluarea este consecinta substantelor organice si se realizeaza de catre organismele acvatice (biocenoza) si joaca rolul principal in salubrizarea apelor poluate, in special cu substante organice.

Biocenoza este mentinuta de existenta unor lanturi trofice, constituite pe baza resurselor de substante nutritive din apa, care conduc la succesiunea unor anumite tipuri de organisme in aceasta. Poluarea cu produsi anorganici bacterii aututrofe Poluarea cu substante organice cinci etape mai multe tipuri de organisme bacterii heterotrofe si autotrofe, organisme bacterivore, consumatorii de ciliate si consumatorii de macronevertebrate. Etapa 1 procese de oxido reducere Etapa 2 procese de sinteza organica Etapa 3 multiplicarea organismelor bacterivore Etapa 4 apar si se multiplica macronevertebratele Etapa 5 apar si se dezvolta plante cu clorofila

METODE SI MIJLOACE DE REDUCERE A EMISIILOR DE POLUANTI DIN UNITATILE ZOOTEHNICE

Poluarea indusa de dejectiile de origine animala poate fi de natura chimica si biologica Poluarea chimica se poate produce cu gaze toxice sau odorante, cu diversi alti compusi ai azotului, fosforului, cuprului. Dejectiile provenite de la animale cu forme clinice sau subclinice de boala pot constitui importante surse de poluare biologica, in cazul in care nu se respecta regulile sanitare veterinare de prelucrare a acestora, stand la baza unor boli hidrice si telurice, la om si animale. In anumite conditii de mediu, dejectiile se pot transforma in praf cu continut ridicat de microorganisme, care pot sta la baza unor boli aerogene si de endotoxine, care la concentratii de 0.1 0.5 mg/m3 pot produce reactii semnificative la unii indivizi.

NOTIUNEA DE MANAGEMENT AL DEJECTIILOR DE ORIGINE ANIMALA Managementul dejectiilor de origine animala trebuie inteles ca un complex de actiuni privind pe de o parte, colectarea, evacuarea, transportul de la adapost la locul de stocare, stocarea, prelucrarea, transportul de la locul de stocare-prelucrare la locul de utilizare si modul de utilizare, iar, pe de alta parte, stabilirea unor relatii bune cu vecinii, popularizarea prin massmedia a tehnologiei de crestere si exploatare folosita, importanta pentru societate a activitatii desfasurate, nivelul impactului activitatii, inclusiv a dejectiilor asupra mediului, imbunatatirea continua a calitatii dejectiilor sub raportul cantitatii si raportului intre principii nutritivi, a inactivarii noxelor biotice (seminte de buruieni germeni patogeni responsabili de boli la animale sau zoozone, etc) Managementul rational al dejectiilor de origine animala presupune efectuarea intregului complex de actiuni aratat in conceptul managementului general, in scopul maximizarii profitului si minimalizarii impactului nefavorabil asupra mediului. Rezolvarea economica si ecologica a problemei dejectiilor de origine animala este o necesitate stringenta a intregii societati, nu numai a crescatorilor de animale. Crescatorii de animale prin rezolvarea problemei dejectiilor de origine animala isi asigura de fapt conditiile pentru continuarea activitatii de productie.
-

Fermierii cultivatori de cereale si plante tehnice nu sunt interesati in a folosi ingrasaminte organice, chiar daca sunt oferite gratuit datorita Dificultatilor de aplicare Contaminarii cu seminte de buruieni si alte noxe, proportiei in substante nutritive, care nu este optima pentru toate culturile Cheltuielilor ocazionate de analize de laborator pentru determinarea parametrilor fizico chimici Conflictelor cu vecinii nefermieri, pe care le pot genera disconfortul cu gaze odorante consecutiv fertilizarii Compactarii pamantului cu ocazia aplicarii

SOCIETATEA SI PROBLEMA MANAGEMENTULUI DEJECTIILOR DE ORIGINE ANIMALA Problema managementului dejectiilor de origine animala se pune acut, in special in acele zone in care se practica cresterea si exploatarea animalelor in sistem, intensiv-industrial. Existenta si tendinta tot mai accentuata de dezvoltare de exploatatii mari, in special in tarile puternic dezvoltate din Europa de Vest si America de Nord, au generat in ultima vreme o reactie vehementa a opiniei publice legata de poluarea cu dejectii de origine animala. In tarile din Europa Centrala si de Est si in Asia de Sud-Vest, unde s-a dezvoltat, cu sprijinul organismelor financiare internationale, un sistem de crestere si exploatare a animalelor bazat pe unitati mari de tip intensiv-industrial, inaintea tarilor din Europa de Vest si America de Nord, problema poluarii cu dejectii de origine animala s-a pus pana la urma cu cativa ani mai putin taios a in tarile avansate.

In ultimul timp, ca urmare a schimbarilor economico-sociale din tarile Europei Centrale si de Est, in mod deosebit, si a emanciparii tarilor din Asia de Sud-Vest problema poluarii prin dejectii animaliere capata alte valente. Dorinta poporului roman de integrare in structurile Uniunii Europene este imposibil de realizat fara producerea unor mutatii de fond si problema protectiei mediului in tara noastra.

CONTRADICTIILE DE INTERESE DIN SOCIETATEA MODERNA LEGATE DE DEJECTIILE DE ORIGINE ANIMALA

In ultimele decenii, cand poluarea mediului a devenit evidenta si grava, ajungand la niveluri care pun in pericol insasi baza existentei vietii pe pamant, respectiv procesele de productie vitale, societatea a ridicat stacheta exigentei pentru agricultura, obligand-o prin diverse acte normative sa-si curete activitatea. In tarile puteni dezvoltate se inregistreaza un fenomen evident, in continua extindere, de urbanizare a zonelor rurale. Familiile de oraseni in numar cat mai mare, doresc sa schimbe resedinta temporara de week-end cu resedinta permanenta in mediul rural. In paralel cu tendinta de urbanizare a zonelor rurale se extinde numarul crescatorilor de animale de tip intensiv industrial, cu deficit de pamant propriu pentru reciclarea dejectiilor, respctiv cu excedent de dejectii. Urbanizarea zonelor rurale, dezvoltarea dupa noile concepte a oraselor, explozia demografica si continuarea revolutiei agroindustriale si in transporturi reduc suprafetele de teren pentru reciclarea deseurilor. O alta consecinta a urbanizarii zonelor rurale reprezinta aparitia conflictelor acute intre comunitatea crescatorilor de animale, pe de o parte, si comunitatea rezidentilor permanenti sau temporari, pe de alta parte, care obisnuit se rezolva prin sentinte judecatoresti. Rezolvarea problemei dejectiilor de origine animala impune cresterea rolului managementului si marketingului acestora.

APLICAREA DEJECTIILOR DE ORIGINE ANIMALA

Modul de aplicare a evoluat de la o stiinta macroscopica in trecut, la o stiinta precisa, in prezent. Aplicarea dejectiilor de origine animala se bazeaza pe principii economice si ecologice. Stiinta aplicarii dejectiilor de origine animala se bazeaza pe programe asistate de computer privind cantitatile necesare si pe echipamente perfectionate de aplicare uniforma a acestora. Programele asistate de computer se realizeaza cu sprijinul unor experti platiti de stat. Stabilirea corecta a cantitatii de fertilizant se bazeaza pe aparatura de mare performanta si operativitate privind: Determinarea compozitiei chimice a dejectiilor si a substantelor nutritive disponibile din acestea Nevoile nutritive ale plantelor cultivate pentru realizarea parametrilor vizati Interactiunile dintre sol si planta si structura solului

PERSPECTIVE IN MANAGEMENTUL DEJECTIILOR DE ORIGINE ANIMALA

Imbunatatirea calitatii dejectiilor de origine animala

Fermentarea aeroba Fermentarea anaeroba Fermentarea mixta Terenurile umede artificiale Statiile biotehnologice orizontale si verticale de tip piramidal Reducerea concentratiei in substante minerale a dejectiilor de origine animala Incorporarea in ratia porcilor de aminoacizi cristalizati Adaugarea in ratia porcilor si pasarilor de fitaza, mareste gradul de asimilabilitate a resurelor de fosfor Reducerea emisiei de gaze din dejectii Emisiile de amoniac se pot reduce prin divese mijloace, ce difera in functie de specia de animale crescute si exploatate.

La pasari inlocuirea treptata a bacteriilor de custi clasice cu celeecologice Introducerea sistemului de crestere si exploatare pe asternut ventilat Pentru o reduere completa este necesara o crestere a proportiei de substanta uscata in dejectii la 85%. La porcine folosirea ratiilor cu nivel mai redus de proteina bruta si praticarea sistemului de evacuare completa si frecventa a dejectiilor La bovine folosirea de acid azotc pentru reducerea PH-ului dejectiilor semilichide si lichide. Cresterea eficientei programelor de fertilizare Stimularea fermelor vegetale pentru folosirea la fertilizare a dejectiilor de origine animala Aceasta problema imbraca mai multe aspecte, unele de ordin psihologic, iar altele de ordin economic. Barierele de ordin psihologic Impedimentele de ordin economic dificultatile di cheltuielile suplimentare de stabilire a cantitatilor optime la hectar si de aplicare uniforma, compactarea solului, etc. Sisteme alternative de folosire a dejectiilor Refurajarea Acvacultura Incinerarea Mustele Biocaramizile INACTIVAREA PURINULUI Purinul este constituit dintr-un amestec de urina, lichide din fecale, apa tehnologica si, dupa caz, pluviala. Se formeaza in adaposturi in care se pratica sistemul de crestere si exploatare gospodaresc a cabalinelor, bovinelor si porcinelor, dar si in adaposturi in care se practica cresterea si exploatarea bovinelor in sistem intensiv, in stabulatie libera.

Purinul este un fertilizant natural valoros, inclusiv pentru culturile furajere. Purinul rezultat de la efective afectate de boli declarabile si carantinabile se poate folosi ca fertilizant numai duoa inactivare, sub raport microbiologic, fie prin stocare prelungita, fie prin decontaminare cu substante chimice cunoscute ca eficacitate, prevazute in normele sanitare veterinare. Inactivarea purinului prin stocare prelungita presupune mentinerea acestuia in bazinele de colectare el putin 6 luni. Decontaminarea prin substante chimice are modifca PH-ul acestuia in sesnul reducerii nivelului sau sub 2 sau al cresterii lui la valori de peste 12.

INACTIVAREA DEJECTIILOR In functie de compozitie si consistenta dejectiile se impart in 4 categorii: Paioase Pastoase Semilichide Lichide Inactivarea sub raport micobiologic se poate realizaprin metode si mijloace diferite. Se recomanda folosirea substantelor chimice pentru inactivitatea microbiologica a dejectiilor, in cazuri bine justificate, cand alte solutii nu sunt accesibile sau acceptabile. Atitudinea rezervata fata de folosirea decontaminantilor pentru inactivitatea microbiologica a dejectiilor este generata de efiienta destul de redusa a acesteia, in special pentru dejectiile paioase si de nivelul insuficient de cunostinte privind impactul decontaminantilor asupra mediului. INACTIVAREA DEJECTIILOR PAIOASE Dejectiile paioase sunt formate din fecale, urina, apa de spalare si pluviala in cantitati reduse, asternut si resturi de furaje. Contin un numar mare de microorganisme, din care unele, in anumite cazuri pot fi patogene. In decursul unui an se obtin in medie 10-12t de balegar/vaca, 8-10t balegar/cal, 1,5t balegar/porc, 0,5t balegar/oaie, 50,60kg balegar/pasare. Gunoiul de grajd intereseaza sub raportul potentialului poluant direct, prin gaze nocive si odorante, pulberi si microorganisme patogene si conditionat patogene, si indirect prin: favorizarea multiplicarii insectelor si rozatoarelor, ca vectori.

Depozitare dejectii paioase Este necesara depozitarea controlata si biosterilizarea dejectiilor paioase in locuri special amenajate, numite platforme de gunoi. Depozitarea se face pe platforme speciale, amplasate in incinta fermelor mici sau in afara acestora, in cazul fermelor mari. La alegerea amplasamentului pentru platformele de dejectii paioase aferent fermelor mari trebuie sa tinem cont de potentialul poluant al acestora, motiv pentru care terenul va trebui sa fie: Mai ridicat Sa aibe apele freatice la o adancime cat mai mare Sa fie astfel situat, incat directia vanturilor dominante sa nu bata dinspre unitatea zootehnica, spre asezarile umane Sa aiba drumuri de acces proprii Sa fie la 100 m de adaposturi, la 50m fata de sursele de apa si la 300-400 m fata de locuinte. La amplasarea in cazul fermelor mici se va avea in vedere distanta fata de sursele de apa. Platformele pentru depozitarea si fermentarea dejectiilor paioase:
-

Platforme de gunoi dreptunghiulare betonate Platforma tip Sergent Platforma tip capcana

Fermentarea dejectiilor paioase poate fi dirijata, in functie de modul de depozitare a acestuia, fiind: Aeroba Anaeroba Mixta Descompunerea dejectiilor paioase se realizeazaprin interventia microorganismelor psichrofile, mezofile si termofile. Dejectiile paioase, provenite de la animale cu boli infetocontagioase in anumite sitatuatii, se supun unor actiuni de inactivare prin incinerare, ingropare sau decontaminare chimica.

INACTIVAREA DEJECTIILOR PASTOASE Dejectiile pastoase sunt constituite din fecale, urina si cantitati reduse de apa. Se obtin in adaposturile in are se practica cresterea si exploatarea fara asternut, prin depunerea de catre animale a fecalelor si urinei pe pardoseala continua sau discontinua. Inactivarea dejectiilor pastoase, presupune biofermentarea fazei solide pe paturile de uscare si a fazei lichide in treapta biologica. Paturile de uscare sunt reprezentate de bazine impermeabile, care au in pardoseala mai multe canale colectoare aoperite cu filtre, prin care se scurge faza lichida din dejectii in acestea. In vederea imbunatatirii valorii nutritive si a reducerii potentialului poluant a fertilizantului rezultat din dejectiile pastoase, se practica cu bune rezultate compostarea. Compostarea consta in amestecul partii solide a dejectiilor pastoase in raport de 1/3 cu resturi vegetale uscate tocate. INACTIVAREA DEJECTIILOR LICHIDE SI SEMILICHIDE Dejectiile semilichide si lichide sunt constituite din fecale, urina, cantitati reduse de furaj combinat si asternut in diferite cantitati de apa de dilutie, adaugata pentru a facilita transportul acestora din canalele colectoare in fosele colectoare si acestea in statiile de epurare. Acestea se obtin in adaposturile pentru bovine cu sistem de evacuare hidraulica a dejectiilor sau de colectare a dejectiilor pe perna de apa si pentru porcine cu sistem de colectare a dejectiilor in canale si cu evacuare rapida sau lenta. Dejectiile semilichide si lichide nu se sterilizeaza biotermic de agentii patogeni pe care pot sa-I contina, in anumite situatii, in timp scurt, motiv pentru care trebuie decontaminate. Decontaminarea prin folosirea substantelor chimice este considerata a fi o actiune dificila, dupa unii, si imposibila, dupa altii. Dintre metodele eficiente de inactivare elaborate, dar care nu s-au extins din cauza pretului de cost ridicat, se mentioneaza pasteurizarea, oligoliza si sterilizarea cu microunde. Pasteurizarea tratarea termica la temperaturi cuprinse intre 65-100 gr C, timp de 30 min. Oligoliza se bazeaza pe efectul cid al ionilor de cupru asupra microorganismelor. Sterilizarea efectul cid al radiatiilor cu lungime de unda, cuprinse intre 1 si 10mm asupra microorganismelor.

Dinre metodele de inactivare in productie se mentioneaza: Stocarea pe termen lung Epurarea in statii cu una pana la trei trepte Epurarea in statii de biogaz si epurarea in statii biotehnologice orizontale si verticale, de tip piramidal STOCAREA PE TERMEN LUNG presupune mentinerea aestora cel putin 6 luni in bazine de diverse marimi, in functie de efectivul cauzat, inainte de a fi solosite pentru fertilizare. PRELUCRAREA DEJECTIILOR LICHIDE SI SEMILICHIDE Potential poluant deosebit de ridicat Inactivarea potentialului poluant (fizico-chimic si microbiologic), a fazei solide si lichide. Prelucrarea dejectiilor lichide si semilichide numai prin statiile de epurare clasice este insuficienta, neasigurand o depoluare completa. Prelucrarea in statii de epurare clasice Statiile de epurare pot avea o treapta (mecanica), doua trepte (mcanica si biologica) sau trei trepte (mecanica, biologica si chimica) TREAPTA MECANICA asigura separarea dejectiilor semilichide si lichide intr-o faza solid, reprezentata de particule mari in suspensie si una lichida, reprezentata de amestecul de apa de dilutie, urina, numeroase particule fine in suspensie, diferitele substante dizolvate, microorganisme si elemente infestante parazitare. Statia de epurare este formata din:
-

Camin cu gratar si site Elevator Statie de pompare a dejectiilor Paturi de uscare Iazuri biologice

Are rolul de a impinge dejectiile semilichide si lichide, ce urmeaza a fi epurate, prin conducta principala in decantoarele orizontale.

TREAPTA BIOLOGICA asigura depoluarea fazei lichide, in principal prin descompunere. Aceasta se poate realiza prin intermediul: bazinelor de stocare iazurilor biologice bazinelor de epurare cu namol activ. TREAPTA CHIMICA a fost conceputa pentru asigurarea inactivarii tuturor germenilor, inclusiv a celor patogeni din afluentul rezultat din treapta biologica. Acest deziderat se prvede a se realiza prin decontaminare cu clor gazos sau substante clorigene. Pe plan international pentru decontaminarea fazei lichide se foloseste, in special: Varul stins Soda caustica Formaldehida Acidul paracetic Statiile pentru producerea de biogaz sau biomasa se pot adapta si la staiile de epurare existente. PRELUCRAREA PRIN PORODUCEREA DE BIOGAZ Cea mai eficienta metoda de prelucrare a deseurilor organice s-a dovedit a fi, pana in prezent, fermentarea anaeroba, prin intermediul statiilor de biogaz. Statiile de biogaz se compun din: Reactor impartit in doua compartimente suprapuse Gazometru Centrala termica Procesul tehnologic al unei statii de biogaz urmareste asigurarea conditiilor necesare pentru crearea unui raport optim intre cele doua specii de microorganisme, care realizeaza fermentarea anaeroba. Conditiile care determina procesul de fermentare anaeroba se refera la: Temperatura namolului Amestecul biomasei Concentratia biomasei in substante organice

PRELUCRAREA PRIN PRODUCEREA DE MASA VEGETALA Masa vegetala se obtine in statii de epurare :

Statia biotehnologica verticala de tip piramidal Statia biotehnologica orizontala PRELUCRAREA APELOR REZIDUALE

In afara dejectiilor, in unitatile zootehnice, se produc importante cantitati de ape reziduale, in special in urma lucrarilor de igienizare, care se pot colecta si prelucra separat sau impreuna cu dejectiile semilichide si lichide. Cantitati mai mari sau mici de ape reziduale rezulta, insa, si din activitatea unitatilor de industrie alimentara, a fabricilor de produse biologice si medicamente de uz veterinar, a institutelor de cercetari, de diagnostic veterinar, de control al produselor de uz veterinar si al produselor de origine animala. Apele reziduale din unitatile enumerate se pot prelucra separat sau impreuna cu apele orasenesti. Epurarea ecologica a apelor reziduale de poate face folosind un sistem complex bazat pe mijloace mecanice, biologice si chimice sau pe statii de biogaz. Solutiile neecologice pot folosi numai una sau doua din cele trei mijloace. EPURAREA MECANICA A APELOR REZIDUALE Se realizeaza prin folosirea mai multor tipuri de constructii si amenajari, asa cum sunt: Gratarele si sitele Deznisipatoarele Separatoarele de grasimi Decantoarele Mijloacele biologice de epurare care pot fi naturale si artificiale, au drept scop neutralizarea substantelor organice si a microorganismelor, ramase dupa epurarea mecanica. Mijloacele biologice naturale sunt reprezentate de campurile de irigare si de infiltrare, care folosesc capacitatea de autoepurare a solului si de iazurile biologice, care se bazeaza pe capacitatea de autoepurare a apei. Campurile de irigatie, Campurile de infiltrare, Iazurile biologice

Mijloacele biologice artificiale sunt reprezentate de: Filtrele intermitente cu nisip Biofiltre Bazine de epurare cu namol activ EPURAREA CHIMICA

Mijloacele chimice de epurare sunt folosite in acelasi scop si au la baza aceleasi principii de functionare ca a dejectiilor semilichide. Namolurile rezultate din decantarea apelor reziduale pot fi folosite pentru fermentatia anaeroba cu formare de biogaz. Epurarea apelor reziduale, in special din unitatile de prelucrare a sfeclei de zahar, prin folosirea statiilor de biogaz este solutia cea mai eficienta sub raport economic si de protectie a mediului.
INACTIVAREA DESEURILOR DE ORIGINE ANIMALA Deseurile de origine animala rezultate din cresterea si exploatarea animalelor, care nu intra in alimentatia omului, sunt reprezentate, in special de cadavre, placente, avortoni, deseuri de incubatie, pui de o zi supranumerari. Activitatea de prelucrare a carnii, a altor produse de origine animala, a laptelui si a oualor, a pestelui si a altor vietuitoare terestre si acvatice, care intra in alimentatia omului, pot constitui surse de desuri. O pondere importanta in cadrul deseurilor de origine animala o au si grasimile recuperate din apele reziduale si materii organice de la diverse industrii prelucratoare. Neutralizarea deseurilor de origine animala prezinta o importanta deosebita, pe de o parte, din punct de vedere economic, iar, pe de alta parte, sub raportul prevenirii si combaterii bolilor transmisibile si al poluarii mediului. Desurile de origine animala reprezinta riscuri: Epidemiologic Direct Indirect Neutralizarea deseurilor de origine animala se poate face prin prelucrarea industriala sau compostare, incinerare/coincinerare si inhumare.