1.

Termenul de eroare se refer la o denaturare neintenionat cum ar fi: a) o estimare contabil greit; b) o eroare de calculator neidentificat; c) o prezentare incomplet a situaiilor financiare. 2. Raportarea financiar frauduloas poate implica: a) aplicarea oprit n mod intenionat a politicilor contabile aferente evalurii; b) ntocmirea greit a bilanului contabil; c) nregistrarea greit a documentelor justificative pe baza crora sunt ntocmite situaiile financiare. 3. Responsabilitatea primar pentru prevenirea i detectarea fraudelor i erorilor revine: a) auditorului financiar; b) celor nsrcinai cu guvernana; c) inspectorilor fiscali. 4. Auditorul nu poate fi considerat responsabil pentru: a) identificare denaturrilor generate de fraud sau eroare asupra situaiilor financiare; b) identificarea fraudelor comise de cei nsrcinai cu guvernana; c) prevenirea fraudelor i erorilor. 5. Descoperirea ulterioar auditului a unei fraude nu reprezint n sine: a) incapacitatea de a obine o certificare rezonabil; b) erori majore n aplicarea procedurilor standardelor de contabilitate; c) slaba comunicare cu cei nsrcinai cu guvernana. 6. Existena riscului de fraud impune: a) modificarea pragului de semnificaie; b) modificarea tehnicilor de audit; c) extinderea testelor de audit. 7. Identificarea unei denaturri a situaiilor financiare datorate erorii impune: a) Desemnarea membrilor echipei de audit care s fie pregtii pentru circumstanele date; b) Obligarea conducerii s schimbe raportrile financiare; c) Refuzul de opinie al auditorului. 8. Auditorul trebuie s obin declaraii scrise de la conducere c: a) a prezentat toate faptele semnificative asociate oricrei fraude cunoscute; b) nu exist procese de fraud; c) exista procese de fraud n derulare.

9. Comunicarea auditorului referitor la fraud i eroare ctre conducere se refer la: a) identificarea denaturrilor rezultate fraud, fraud suspect sau eroare; b) neidentificarea nici unei erori sau fraude; c) nominalizarea celor ce au fcut fraude. 10. Comunicarea auditorului ctre cei nsrcinai cu guvernana referitor la fraud sau eroare se refer la: a) identificarea unor denaturri semnificative ale situaiilor financiare generate de eroare; b) fraude n care este implicat conducerea; c) erori i fraude nesemnificative tolerate de conducere. 11. Denaturrile care constituie un indiciu al existenei carenelor semnificative la nivelul controlului intern se comunic: a) efului compartimentului de audit intern; b) celor nsrcinai cu guvernana; c) directorului general. 12. Auditorul trebuie s informeze pe cei nsrcinai cu guvernana: a) descoperirea unor ncercri de fraud; b) despre neglijenele n domeniul controlului financiar; c) despre denaturri necorectate colectate de auditor i pe care conducerea le consider nesemnificative. 13. Comunicarea ctre autoritile de reglementare (CNVM) a unei fraude este: a) obligatorie ntotdeauna; b) doar dac frauda este managerial; c) dac nu se face atingere a obligativitii de confidenialitate a auditorului. 14. Care din urmtorii factori reprezint riscuri de raportare financiar frauduloas: a) un procent nsemnat din remunerarea conducerii este reprezentat de prime; b) managerul lucreaz de mult timp n societate i o cunoate bine; c) managerului i-au fost transferate competene ale consiliului de administraie. 15. n care situaie organizarea controlului intern constituie risc de raportare financiar frauduloas: a) conducerea externalizeaz controlul intern; b) nu sunt angajai suficieni n compartimentul de control intern; c) conducerea este dominat de o persoan fr a exista un control compensator. 16. Care sunt indicii specifice ale relaiei tensionate dintre conducere i auditor:

a) se ntrzie plate avansului de audit; b) conducerea solicit numeroase ntlniri cu auditorul pe parcursul misiunii acestuia; c) cerine care nu sunt rezonabile n ceea ce l privete pe auditor cum ar fi: termene nerezonabile. 17. Care din urmtorii factori determin apariia riscului de fraud asociat sectorului de activitate: a) piaa produselor este saturat; b) investiiile strine insuficiente; c) un sector de activitate n declin. 18. Care din urmtorii factori, asociai caracteristicilor operaionale, genereaz factori de apariie a riscului de fraud: a) incapacitatea de a genera fluxuri de numerar din exploatare, dei se raporteaz venituri; b) incapacitatea de a negocia cu sindicatele; c) imposibilitatea de a gsi finanri necesare derulrii activitii. 19. Precizai care din urmtoarele, reprezint factori de apariie a riscului de fraud asociai controalelor: a) evidena inadecvat a activelor ce pot fi delapidate; b) nerespectarea planului de control aprobat de conducere; c) activitatea redus a Comitetului de Audit. 20. Lipsa separrii corespunztoare a atribuiilor de serviciu genereaz: a) fraude a activelor; b) raportri inadecvate; c) riscuri de fraud asociate controalelor. 21. Sume importante de numerar n cas genereaz: a) fraude de numerar; b) riscul de fraud; c) raportri financiare eronate, generate de reglementrilor n vigoare privind numerarul. 22. Scepticismul profesional genereaz: a) nencredere n raportrile financiare; b) selectarea naturii i volumului documentaiei ce va fi examinat; c) nencredere n controalele interne. 23. Identificarea riscurilor de fraud impune: a) modificarea procedurilor de audit, b) discuii suplimentare cu managerul societii; c) modificarea opiniei auditorului.

24. Printre rspunsurile specifice ale auditorului la riscul denaturrilor semnificative rezultate din fraud se numr: a) solicitarea ca inventarierea s se fac la o dat apropiat de finele exerciiului financiar; b) solicitarea rspunsurilor la chestionare; c) solicitarea mbuntirii controlului intern. 25. Posibilitatea unei fraude sau erori este indicat de urmtoarea circumstan: a) tranzacii nejustificate de documente; b) avansuri de trezorerie exagerate; c) dividende neachitate la timp. 26. Aplicarea IFRS in anul 2007: a) este obligatorie pentru toate categoriile de entitati; b) este obligatorie pentru elaborarea situatiilor financiare anuale ale entitatilor de interes public; c) este obligatorie la elaborarea situatiilor financiare consolidate ale societilor comerciale ale cror valori mobiliare, la data bilanului, sunt admise la tranzacionare pe o pia reglementat. 27. Obiectivul IFRS 1 este acela de a asigura ca: a) primele situatii financiare IFRS ale unei entitati si rapoartele sale financiare interimare sunt transparente si comparabile pentru toate perioadele prezentate, indiferent de costurile cu care sunt generate; b) primele situatii financiare IFRS ale unei entitati constituie o baza de plecare pentru aplicarea IFRS, apreciata ca fiind corespunzatoare de catre managementul societatii; c) primele situatii financiare IFRS ale unei entitati si rapoartele sale financiare interimare contin informatii de inalta calitate care sunt: i. transparente pentru utilizatori si comparabile pentru toate perioadele prezentate; ii. asigura un punct de plecare adecvat pentru o contabilitate conforma cu IFRS; si iii. pot fi generate cu un cost care nu depaseste beneficiile. 27. Primele situatii financiare conforme cu IFRS ale unei entitati cuprind: a) un pachet de rapoarte conform cu IFRS, intocmit de entitate in scopuri de consolidare; b) primele situatii financiare anuale in care entitatea adopta IFRS prin intermediul unei declaratii explicite si fara rezerve de conformitate cu IFRS, cuprinsa in acele situatii financiare; c) primele situatii financiare in conformitate cu IFRS sub toate aspectele, cu exceptia faptului ca situatiile financiare nu contin o declaratie explicita si fara rezerve de conformitate cu IFRS.

29.. IFRS 1 solicita prezentari privind modul in care au fost afectate de trecerea de la reglementarile contabile aplicate anterior la IFRS: a. pozitia financiara a entitatii; b. fluxurile de trezorerie ale entitatii; c. pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale entitatii. 30. Data de raportare pentru primele situatii financiare conforme cu IFRS ale entitatii Alfa este 31 decembrie 2007. Entitatea decide sa prezinte in situatiile financiare respective informatii comparative numai pentru un an. In aceasta situatie bilantul IFRS de deschidere se va intocmi pentru: a. 1 ianuarie 2007; b. 1 ianuarie 2006; c. 1 ianuarie 2005 31. Politicile contabile folosite de o entitate: a. trebuie sa fie aceleasi atat in bilantul IFRS de deschidere, cat si in toate perioadele prezentate in primele situatii financiare conforme cu IFRS; b. pot fi modificate cu conditia prezentarii acestor modificari; c. nu pot fi niciodata modificate. 32. Politicile contabile care stau la baza elaborarii primelor situatii financiare potrivit IFRS: a. pot sa fie conforme cu anumite IFRS care sunt in vigoare la data raportarii; b. trebuie sa fie conforme cu fiecare IFRS care este in vigoare la data raportarii, cu exceptia situatiilor prevazute de IFRS 1; c. nu trebuie sa fie conforme cu fiecare IFRS. 33. Politicile contabile pe care le utilizeaza o entitate pentru elaborarea bilantului de deschidere conform cu IFRS: a. pot sa difere de acelea pe care le-a utilizat entitatea pentru aceeasi data de raportare prin folosirea reglementarilor contabile aplicabile anterior, iar ajustarile corespunzatoare trebuie recunoscute direct in rezultatul reportat sau daca este adecvat intr-o alta categorie de capitaluri proprii; b. nu pot sa difere de acelea pe care le-a utilizat entitatea pentru aceeasi data de raportare prin folosirea reglementarilor contabile aplicabile; c. pot sa difere, iar ajustarile corespunzatoare trebuie recunoscute in contul de profit si pierdere. 34. Principii contabile general acceptate anterior, inseamna: a. baza de contabilitate pe care o entitate care adopta pentru prima data IFRS a folosit-o imediat inaintea aplicarii acestora. (exemplu in cazul Romaniei: reglementarile contabile conforme cu directivele europene); b. cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare al IASB

c. baza de contabilitate utilizata de o entitate transnationala, in calitate de societate mama. 35. O entitate care adopta pentru prima data IFRS: a. este obligata sa aplice IFRS 3 Combinari de intreprinderi, retroactiv, pentru combinarile de intreprinderi care au avut loc inaintea datei de trecere la IFRS; b. poate alege sa nu aplice IFRS 3, retroactiv pentru combinarile de intreprinderi care au avut loc inaintea datei de trecere la IFRS, in conditiile prevazute de acest standard; c. IFRS 1 nu se pronunta in acest sens 36. Poate alege o entitate care adopta pentru prima data IFRS, sa foloseasca drept cost presupus o reevaluare a unei imobilizari corporale, efectuata potrivit reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, inainte de data trecerii la IFRS? a. Da, daca la data reevaluarii valoarea reevaluata a fost comparabila cu valoarea justa; b. Nu; c. IFRS 1 nu se pronunta in acest sens. 37.Pot fi compatibile estimarile efectuate de o entitate la data trecerii la IFRS, cu estimarile efectuate pentru aceeasi data conform reglementarilor contabile aplicate anterior? a. da, dupa ajustarile corespunzatoare care reflecta diferentele de politici contabile; b. da, atunci cand exista o dovada obiectiva ca aceste estimari au fost gresite, dar erorile sunt nesemnificative; c. IFRS 1 nu se pronunta in acest sens. 38. Pentru a fi conforme cu IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare, primele situatii financiare IFRS ale unei entitati, vor cuprinde: a. cel putin un an de informatii comparative conform IFRS; b. minim doi ani de informatii comparative conform IFRS; c. IFRS 1 lasa la latitudinea managementului financiar contabil modul de prezentare. 39. Potrivit IFRS 1, daca o entitate prezinta un raport financiar interimar conform IAS 34 Raportarea financiara interimara, care din urmatoarele cerinte trebuie satisfacute in plus fata de cerintele IAS 34: a) sa includa reconcilieri ale capitalurilor proprii si ale contului de profit si pierdere conform IFRS, fata de capitalurile proprii si contul de profit si pierdere prezentate potrivit principiilor contabile aplicate anterior; b) sa nu includa nici un fel de reconciliere; c) sa includa acele reconcilieri considerate relevante de catre managementul entitatii. 40. In conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, titlurile imobilizate (investitii financiare pe termen lung) se prezinta in bilant la: a. valoarea justa;

b. cost; c. valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate pentru pierderile de valoare. 41. Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzactionare pe o piata reglementata se evalueaza la data bilantului la: a) cost minus ajustari pentru pierdere de valoare; b) valoarea de cotatie din ultima zi de tranzactionare; c) valoarea medie de tranzactionare pe ultimele 12 luni. 42. Potrivit reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, n exercitiul financiar curent, corectarea erorilor contabile din perioadele anterioare, se efectueaza in contabilitate pe seama: a. contului de profit si pierdere; b. rezultatului reportat; c. primelor de capital. 43. Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, la iesirea din gestiune a investitiilor pe termen scurt, acestea se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea uneia din urmatoarele metode: a. valoarea medie calculata; b. la cost; c. metoda primul intrat - primul iesit ( FIFO), metoda costului mediu ponderat (CMP), metoda ultimul intrat - primul iesit - LIFO. 44.Potrivit Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1121 /2006 privind aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara, entitatile ale caror valori mobiliare la data bilantului sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, incepand cu anul 2007 sunt obligate sa aplice IFRS la intocmirea situatiilor financiare astfel: a) in situatiile financiare anuale individuale; b) in situatiile financiare consolidate c) in situatiile financiare anuale individuale si consolidate 45. Potrivit reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, in situatiile financiare anuale propunerea de repartizare a profitului net pe destinatii se prezinta in: a. bilant; b. contul de profit si pierdere; c. notele explicative la situatiile financiare anuale 46. Criteriile prevazute la art. 3 din Ordinui ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, in functie de care entitatile intocmesc situatii financiare cu 5 sau 3 componente se refera la: a) total active, cifra de afaceri neta, numar mediu de salariati;

b) capital propriu, total active, cifra de afaceri neta; c) cifra de afaceri neta, datorii, total active. 47. Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare se poate face in: a) in bilantul individual; b) in situatiile financiare consolidate; c) in situatiile financiare anuale individuale si consolidate. 48. O misiune de revizuire a situatiilor financiare furnizeaza: a. un nivel moderat de asigurare; b. o asigurare absoluta; c. nu ofera nici o asigurare. 49. In cazul existentei unei limitari semnificative a ariei de aplicabilitate a misiunii de revizuire a situatiilor financiare, auditorul poate: a. sa exprime o opinie cu rezerve asupra asigurrii pozitive privind posibila ajustare a situaiilor financiare; b. sa exprime o opinie cu rezerve asupra asigurrii negative privind posibila ajustare a situaiilor financiare; c. sa exprime o opinie fara rezerve. 50. O misiune de revizuire a unor situatii financiare interimare are ca obiectiv: a. Exprimarea unei opinii n care s se precizeze dac situaia financiar interimar este ntocmit, sub toate aspectele semnificative, n conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiar; b. Furnizarea unei baze pentru exprimarea unei opinii cu privire la faptul c informaiile financiare ofer o imagine fidel sau sunt prezentate fidel, sub toate aspectele semnificative, n conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiar; c. Exprimarea unei concluzii n care s se precizeze dac, n urma revizuirii, auditorul a sesizat ceva care l face pe acesta s considere c situaia financiar interimar nu este ntocmit, sub toate aspectele semnificative, n conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiar. 51. In cazul in care auditorul sesizeaz un aspect care l face s considere c este necesar s se fac o modificare substanial a situaiilor financiare interimare, auditorul trebuie s comunice aceasta situaie in primul rnd: a. celor de la nivelul de conducere adecvat; b. celor nsrcinai cu guvernana; c. nu trebuie sa comunice acest aspect, auditorul avand doar obligatia modificarii raportului. 52. Care dintre urmatoarele afirmatii este falsa:

a. informaiile financiare previzionate pot include situaii financiare sau unul ori mai multe elemente ale situaiilor financiare; b. informaiile financiare previzionate nu pot fi distribuite ctre tere pri; c. informaiile financiare previzionate se refer la evenimente i aciuni care nu au avut nc loc i s-ar putea s nu aib loc. 53. Atunci cnd se determin natura, momentul i durata procedurilor de examinare, in cazul examinarii situatiilor financiare previzionate, consideraiile auditorului trebuie s includ: a. cunotinele obinute n timpul misiunilor anterioare; b. msura n care datele care stau la baza ntocmirii lor sunt adecvate i credibile; c. ambele variante de mai sus. 54. O misiune pentru efectuarea procedurilor convenite privind informatiile financiare furnizeaza: a. datorit faptului c auditorul furnizeaz un raport asupra constatrilor efective ale procedurilor convenite, furnizeaza un nivel moderat de asigurare; b. o asigurare absoluta; c. nici una din variantele de mai sus. 55. In cazul unei misiuni pentru efectuarea procedurilor convenite privind informatiile financiare raportul este adresat: a. conducerii; b. acelor pri care au convenit asupra procedurilor ce trebuie efectuate; c. potentialilor investitori. 56. Nu este exprimata o asigurare in cazul: a. unei misiuni de revizuire a situatiilor financiare; b. unei misiuni de revizuire a situatiilor financiare interimare; c. unei misiuni pentru efectuarea procedurilor convenite privind informatiile financiare. 57. Raportul asupra constatarilor efective ale procedurilor convenite se adreseaza: a. strict acelor pri care au convenit asupra procedurilor ce trebuie efectuate; b. conducerii entitatii asupra careia s-a efectuat misiunea pentru efectuarea procedurilor convenite; c. oricaror parti interesate de continutul raportului asupra constatrilor efective ale procedurilor convenite. 58. Un angajament pentru efectuarea procedurilor agreate nu se refera la implicarea auditorului n efectuarea anumitor proceduri cu privire la: a. elementele individuale ale datelor financiare (datorii, creane, achizitii de la pri afiliate i vnzri i profituri ale unui segment al unei entiti; b. elaborarea efectiva a situatiilor financiare;

c. o component a situaiilor financiare ( bilan) sau un set complet de situaii financiare. 59. Procedurile aplicate n efectuarea unui angajament privind procedurile agreate nu pot include: a. Recalcularea, compararea i alte verificri ale acurateei redactrii; b. Inspectia, obtinerea de confirmari; c. Investigarea i analiza, planificarea activitatilor, observarea. 60. In cazul angajamentului de compilare: a. independena nu este o cerin, dar, n cazul n care contabilul nu este independent, acest lucru se va prezenta n raportul su; b. independena este o cerin obligatorie; c. independena nu este o cerin, iar, n cazul n care contabilul nu este independent, acest lucru nu este obligatoriu a fi prezentat in raportul contabilului. 61. In cazul angajamentelor de compilare, de obicei, contabilului nu i se cere, exceptnd cazul n care se stabilete c informaiile furnizate sunt nesatisfctoare: a. s ajung la o cunoatere general a activitii i a operaiunilor entitii; b. s adreseze ntrebri conducerii pentru a evalua credibilitatea i exhaustivitatea informaiilor oferite; c. s se familiarizeze cu principiile contabile i practicile din sectorul de activitate n care opereaz entitatea; 62. In cazul angajamentelor de compilare, nu pot fi denaturari semnificative continute de informatiile compilate: a. Erori n aplicarea cadrului general de raportare financiar identificat. b. Neprezentarea oricror alte aspecte semnificative care au atras atenia contabilului. c. Prezentarea cadrului general de raportare financiar i orice abateri cunoscute de la acesta. 63.ISA 260 furnizeaz auditorului financiar ndrumri cu privire la modul n care acesta trebuie s comunice cu: a) persoanele responsabile cu guvernana din cadrul entitii auditate; b) persoanele responsabile cu guvernana din cadrul entitii auditate i tere persoane, din afara acesteia; c) tere persoane, din afara entitii auditate. 64. Principiile comune entitilor la care se aplic guvernana corporativ presupun: a) cooperarea ntre Consiliul care reprezint acionarii i managementul entitii n ceea ce privete afacerile, inclusiv raportarea financiar; b) exercitarea n mod independent, de ctre Consiliul care reprezint acionarii i managementul entitii n ceea ce privete afacerile, inclusiv raportarea financiar; c) exercitarea unui raionament obiectiv cu privire la afacerile entitii, inclusiv raportarea financiar, de ctre managementul acesteia.

65.Problemele de audit de interes pentru guvernan rezult din: a) procedurile proiectate special de ctre auditor pentru identificare problemelor de audit de interes pentru guvernan; b) procedurile proiectate special de ctre auditor pentru identificarea problemelor de audit de interes pentru guvernan i lucrrile propriu-zise de audit; c) lucrrile propriu-zise de audit efectuate de ctre auditor. 66. Modalitatea aleas de auditor pentru comunicarea problemelor de audit de interes pentru guvernan (scris sau oral) depinde, printre altele de: politicile i practicile contabile care pot avea un efect semnificativ asupra situaiilor financiare ale entitii auditate; b) abordarea i sfera general a auditului financiar; c) mrimea, structura operaional, forma juridic i procesele de comunicare caracteristice entitii auditate. 67. Nediscutarea iniial de ctre auditor a problemelor de audit de interes pentru guvernana cu managementul entitii auditate poate fi determinat de: a) contactul i dialogul continuu pe care auditorul l are cu cei nsrcinai cu guvernana; b) faptul c problemele respective sunt legate de competena sau integritatea managementului entitii; c) angajamentele fcute cu privire la ntlnirile periodice sau raportrile problemelor de audit de interes pentru guvernan. 68. Scopul Standardului Internaional de audit 330Procedurile auditorului ca rspuns la riscurile evaluate este: a) De a furniza recomandri privind determinarea rspunsurilor generale i aplicarea altor proceduri de audit pentru a rspunde la riscurile evaluate de denaturare semnificativ la nivelul situaiilor financiare; b) De a stabili standarde i de a oferi recomadri privind nelegerea entitii i a mediului su, inclusiv a controlului intern al acesteia precum i evaluarea riscurilor de denaturare semnificativ n auditul situaiilor financiare; c) De a stabili regului i de a furniza recomandri privind forma i coninutul raportului de audit elaborat ca rezultat al unui audit efectuat de ctre un auditor asupra situaiilor financiare ale unei entiti. 69. Pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de sczut, auditorul trebuie: a) S ajung s obin o nelegere a entitii i a mediului su suficient pentru identifica i evalua riscurile existenei denaturrilor semnificative a situaiilor financiare, ca urmare a fraudei, erorilor, pentru a proiecta proceduri de audit suplimentare; b) S determine rspunsurile generale la riscurile evaluate la nivelul situaiilor financiare, s concep i s aplice alte proceduri de audit pentru a rspunde la riscurile evaluate la nivelul afirmaiilor; a)

c) S obin suficiente probe de audit adecvate pentru a fi capabil s emit concluzii rezonabile pe care s se bazeze opinia de audit. 70. Rspunsurile generale determinate de auditor, pentru a aborda riscurile de denaturare semnificativ la nivelul situaiilor financiare include: a) Efectuarea de teste detaliate la date intermediare i nu la finele perioadei; b) Desemnarea unor membri cu experien mai mare sau cu aptitudini speciale ori utilizarea de experi; c) Supravegeherea activitii membrilor echipei de audit intern a entitii. 71. La conceperea altor proceduri de audit, ca rspuns la riscurile de denaturare semnificativ la nivelul afirmaiilor, auditorul va ine seama de : a) Investigarea conducerii i a altor persoane din cadrul entitii; b) Sistemul informatic i informaional la nivel de entitate; c) Semnificaia riscului. 72. Alegerea altor proceduri de audit va ine seama de: a) Riscurile evaluate la nivelul situaiilor financiare; b) Opinia expertului extern; c) Recomandrile conducerii entitii. 73. Auditorul va utiliza probe de audit obinute n cursul auditurilor anterioare la aceeai entitate: a) Fr testarea eficienei operative a acestor probe; b) Prin testarea eficienei operative a acestor probe n cadrul altor entiti; c) Prin testarea eficienei operative a acestor probe cel puin o dat la fiecare al 3- lea audit, pentru aceeai entitate. 74. Auditorul va concepe i va efectua proceduri de fond pentru a: a) Detecta denaturrile semnificative la nivel de afirmaie; b) Determina eficiena elementelor de control intern; c) Determina pragul de semnificaie. 75. Pentru a concepe proceduri analitice de fond, auditorul va lua n considerare: a) Dac ateptrile sunt suficient de precise pentru a identifica o denaturare semnificativ la nivelul dorit de certificare; b) Natura controalelor specifice utilizate de entitate; c) Dac sunt disponibile informaii relevante. 76. Cnd procedurile de fond sunt utilizate la o dat intermediar: a) Ofer o siguran rezonabil auditorului i acoper perioada rmas pn la finele perioadei;

b) Mrete riscul ca denaturrile ce pot exista la finele perioadei s nu fie detectate de auditor; c) Auditorul se va baza pe procedurile i controlul efectuate de auditorul intern pentru extinderea concluziilor de audit de la data intermediar pn la finele perioadei. 77. Cnd identific riscuri de denaturare semnificativ ca urmare a fraudei, auditorul va proceda la: a) Recalcularea pragului de semnificaie; b) Informarea membrilor echipei de misiune i schimbarea obiectivelor urmrite; c) Schimbarea momentului de efectuare a procedurilor de audit. 78. Riscul de denaturare semnificativ este legat de: a) Numrul membrilor echipei de misiune; b) Controlul intern i aria de cuprindere a procedurilor de fond; c) Aria de cuprindere a probelor utilizate. 79. n cazul n care auditorul nu poate s obin suficiente probe de audit adecvate: a) Va exprima o opinie cu rezerve sau imposibilitatea de a exprima o pinie; b) Va solicita opinia unui expert extern; c) Va consemna acest lucru n cadrul raportului de audit i va exprima o opinie fr rezerve. 80. Natura i aria de cuprindere a examinrii de ctre auditor a nregistrrilor contabile depind de: a) Volumul activitii entitii i numrul membrilor echipei de misiune; b) Permisivitatea oferit de conducere i de timpul alocat misiunii; c) Natura i complexitatea procesului de raportare financiar a entitii i de riscurile de denaturare semnificativ. 81. Documentaia auditorului trebuie s demonstreze c: a) Momentul aplicrii procedurilor de fond a fost adecvat ales de ctre auditor; b) Auditorul a neles entitatea i mediul su; c) Situaiile financiare sunt conforme sau se reconciliaz cu nregistrrile contabile pe care se bazeaz. 82. Natura, momentul i aria de cuprindere a altor proceduri de audit sunt aspecte ce in de: a) Raionamentul profesional al auditorului; b) Modul de organizare a entitii; c) Raportul auditorului cu conducerea. 83. Natura procedurilor de audit se refer la: a) nelegerea entitii i a mediului su, inclusiv controlul intern; b) Teste ale controalelor sau proceduri de fond; c) Investigarea conducerii i a altor persoane din cadrul grupului.

84. Compararea situaiilor financiare cu evidena contabil presupune: a) proceduri care pot fi efectuate la finele sau dup finele perioadei; b) proceduri aplicabile la o dat intermediar; c) proceduri inopinate i imprevizibile. 85. Auditorul va folosi tehnici de audit asistate de calculator atunci cnd: a) Volumul nregistrrilor care urmeaz a fi testate este mare; b) Numrul membrilor echipei de misiune este redus; c) Sunt excluse posibilitile de efectuare a testelor manuale. 86. Aria de cuprindere a unei proceduri de audit se refer la: a) Raporturile cu pri afiliate; b) Mrimea unui eantion; c) Vechimea raporturilor dintre auditor i entitate. 87. Suficiena probelor de audit este influenat de: a) Eficiena reaciilor conducerii i controalelor fa de gestionarea riscurilor; b) Programul informatic de audit utilizat; c) Experiena auditorului. 88. Ce reprezinta documentarea auditului? a. procesul de informare privind activitatea si contabilitatea entitatii, realizat de auditorul independent pentru a-si fundamenta si derula planul misiunii b. inregistrarea (evidentierea) procedurilor aplicate , a probelor obtinute si a concluziilor la care s-a ajuns, pe parcursul unei misiuni de audit c. activitatea de testare si de selectare (esantionare) a documentelor si informatiilor ce au stat la baza inregistrarilor din contabilitate 89. Cine are responsabilitatea corectei prezentari a datelor si informatiilor din situatiile financiare ale entitatii auditate? a. departamentul financiar-contabil b. managementul (conducerea) c. auditorul financiar independent 90. De ce este necesara documentarea (documentatia) de audit? a. pentru a sustine opinia (concluziile) auditorului si a dovedi respectarea standardelor IFAC b. pentru a completa cu documente (probe) scrise toate sectiunile dosarului permanent c. pentru a raspunde cerintelor controlului de calitate efectuat de CAFR privind contractele cu entitatile de interes public

91. Planificarea misiunii de audit si programele de lucru, reprezinta componente ale documentatiei de audit? a. da, pentru ca asa cer standardele IFAC b. nu, pentru ca reprezinta optiuni si metode proprii ale fiecarui auditor c. nu, pentru ca au un caracter confidential si nu unul public, cum au rapoartele propriuzise ale auditorului 92. Sistemele de control intern ale entitatilor auditate, influenteaza forma si continutul documentatiei de audit? a. da, pentru ca natura si complexitatea sistemului de control intern sunt determinante pentru planificarea, testarea si colectarea probelor b. da, pentru ca asa cer standardele internationale de audit intern c. nu, pentru ca sistemul de control intern ale oricarei entitati priveste doar organizarea si functionarea acesteia 93.Care dintre urmatoarele reprezinta asertiuni ale conducerii entitatii auditate (declaratii/reprezentari explicite sau implicite privind respectarea principiilor /regulilor contabile)? a. aparitia/existenta, exhaustivitatea/separarea exercitiilor, drepturi/obligatii b. reglementarile contabile aplicabile, documentele (actele) constitutive ale entitatii, hotararile AGA si CA c. auditul intern, contabilitatea manageriala (de gestiune) , sistemul informatic. 94. Ce reprezinta probele de audit? a. documente originale sau in copie ce au stat la baza inregistrarilor in conatabilitate si care respecta cerintele legale privind forma si continutul b. totalitatea datelor si informatiilor (financiar-contabile si nu numai) pe care se bazeaza auditorul atunci cand isi formuleaza (emite) concluziile/ opiniile c. toate documentele din dosarul permanent 95. Gradul de adecvare a probelor de audit este determinat de a. relevanta si credibilitate b. evaluare si legalitate c. cantitate si reprezentativitate 96. Probele de audit sunt mai credibile atunci cand se obtin a. din surse externe (independente), semnate de conducere si verificate de expertii tehnici ai entitatii auditate b. din surse interne (departamentele de specialitate), semnate de conducere si/sau furnizate de un system informatic integrat c. din surse externe (independente) in mod direct si sub forma de documente originale 97. Suficienta (cantitatea) probelor de audit este influentata in principal de

a. riscul inerent, marimea esantioanelor , marimea (valoarea) soldurilor conturilor b. riscul de denaturare, marimea si omogenitatea populatiei statistice, calitatea probelor de audit c. sistemul de control intern, sistemul informatic, valoarea tranzactiilor si continutul documentelor legale reflectate in contabilitate, hotararile conducerii 98. Inspectia ca tehnica de baza in colectarea probelor de audit se refera la a. Examinarea (verificarea) inregistrarilor si documentelor, examinarea fizica a imobilizarilor corporale si a unor elemente individuale de natura stocurilor b. Observarea elementelor patrimoniale de natura activelor materiale si participarea la inventariere c. Verificarea pe teren a activelor imobilizate si circulante de catre inspectori de specialitate ai unor institutii abilitate.