Fericirea Eu sunt de parere ca citatul Fericirea nu este ceea ce-ti doresti ci sa-ti doresti ceea ce ai este adevarat.

Oricat ai avea, atat iti doresti mai mult si niciodata nu poti aprecia ceaa ce ai. Ar trebui sa stam si sa privim ceea ce avem si sa ne gandim ca sunt multi care nu au nici macar jumatate din ceea ce avem noi insa apreciaza mult mai mult cat au. Pentru ei nu este nimeni care sa le poata indeplini orice dorinta si se multumesc cu cat primesc. Eu cred ca traim intr-o lume in care cea mai mare valoare o are banul. Niciodata nu vedem adevarata valoare a fericirii, ci suntem condusi de obsesia pentru bani. Uitam sa ne bucuram de ceea ce avem din dorinta de a face cat mai multi bani, de a devein personae cat mai influente si cat mai cunoscute. De cele mai multe ori nu ne dorim nimic din ceea ce avem si atunci cand pierdem realizam importanta care o aveau si incercam sa le aducem inapoi dar cateodata este imposibil. De cate ori ne-am dorit sa stam langa o persoana care nu mai este? Am vrut vreodata cat a fost langa noi sa stam alaturi de ea? Pentru multi dintre noi raspunsul este nu, dar cand a plecat am fi dat orice sa fie aici si sa putem schimba cateva cuvinte cu ei. Opinia mea este ca daca incepem sa ne multumim cu ceea ce avem sis a apreciem mult mai mult, orice alta dorinta va veni de la sine. Folosin legea atractiei in univers, atragem ceea ce ne dorim, dar cum ne putem dori ceva daca noi nu suntem multumiti cu ceea ce avem? Un inceput pentru a fi cu adevarat fericiti ar fi acela de a valorifica si intelege adevaratele dorinte fara sa ne gandim la putere sau bani, ci pur si simplu la noi, la ceea ce ne-am dori cu adevarat daca am putea cere exceptand putere si bani. In concluzie eu sunt de parere ca trebuie sa ne dorim ceea ce avem , pentru ca doar asa putem aprecia adevatara valoare a sentimentului. Copilaria Copilaria este inima tuturor varstelor in opinia mea este un citat cat se poate de adevarat deoarece niciodata nu e prea tarziu pentru a fi copii si in ochii parintilor nostril ramanem mereu odraslele lor chiar daca am crescut si ne-am maturizat. Eu cred ca este foarte important sa nu uitam sa fim copii pentru ca astfel niciodata nu ne pierdem inocenta si naivitatea copilariei si putem infrunta realitatea, oricat de dura ar fie ea cu zambetul pe buze si cu ideea ca totul se va rezolva in cel mai bun mod posibil.

Nu conteaza cat de batran sau de tanar esti, conteaza daca iti mai aduci aminte cum e sa fi copil, nazbatiile copilului si sa fi mai intelegator cu cei mici, sa le intelegi poznele sau poate chiar sa ii susti si sa ii ajuti astfel incat totul sa fie doar o strengarie si sa nu aplaneze la ceva mai grav. Daca in adancul inimilor suntem inca copii, nu ne vom simti niciodata singura pentru ca stim ca acolo este cineva care va fi alaturi de noi si ne va sustine oricat de greu ar fi. Vom avea mereu zambetul candid, si nu ii vom lasa pe ceilalti sa ne faca rau. In concluzie eu sunt de parerea ca inima noastra poate fi mereu ca a unui copil, chiar daca suntem batrani si bolnavi pentru ca sufletul unui copil, chiar si pentru cateva fractiuni de secunda ne alina durerea.