Sunteți pe pagina 1din 3

METROLOGIA

Metrologia este ştiinţa auxiliară a istoriei care are drept obiect studiul măsurilor fixe sau
variabile. Numele provine de la cuvântul grecesc metron = măsură, iar logos = vorbire, studiu.
Aşadar, altfel spus, metrologia se ocupă cu ,,vorbirea despre măsură�.

Dicţionarul enciclopedic din 1972 defineşte, astfel, această ştiinţă ,,disciplină care se ocupă cu
măsurile fizice precise, cu unităţile şi procedeele de măsură�. Tot ea se ocupă şi de ,,ansamblul
activităţilor legale şi administrative privind păstrarea şi reproducerea etaloanelor, verificarea
instrumentelor de măsură�[1].

Cea mai complexă definiţie a metrologiei istorice se întâlneşte în Dicţionarul ştiinţelor


speciale ale istoriei: ,,metrologia istorică, disciplină specială a istoriei care se ocupă cu studierea
sistemelor de măsură din trecut, oglindite în izvoare documentare, cu evoluţia acestora de-a lungul
istoriei, cu adaptarea lor la sistemul de măsură modern, precum şi cu cercetarea vechilor măsurători,
în raport cu sistemul utilizat pe regiuni, în anumite perioade, în vederea stabilirii datei probabile şi
a locului de creare a unor izvoare nedatate sau nelocalizate�[2].

Societatea omenească a folosit pentru măsurare diferite valori, dar definitivarea sistemelor s-a
petrecut abia în perioada greacă şi romană.

În perioada medievală, sistemele de măsurare au fost extrem de diferite şi diversificate.

Preocupările ştiinţifice privind modalităţile de măsurare de-a lungul timpului apar abia în
secolul al XVI-lea, când s-a scris şi primul tratat de metrologie a lui G. Agricola: De menseribus et
ponderibus romanorum (1550). În secolele următoare, cercetarea sistemelor de măsurare în
Antichitate şi Evul Mediu s-a intensificat în numeroase ţări din Europa. În secolul al XIX-lea,
metrologia a devenit disciplină de predare în învăţământul politehnic, agronomic şi comercial[3].

În Ţările Române, în perioada Regulamentului Organic (1831-1832) s-au făcut încercări de


uniformizare a măsurilor, dar acest lucru va fi posibil abia în anul 1866 în Principate şi în 1876 în
Transilvania.

În planul ştiinţific[4] începutul este făcut de Gh. Asachi (1788-1869) care ne-a lăsat o
valoroasă lucrare: Măsurile şi greutăţile româneşti şi moldoveneşti în comparaţie cu ale celorlalte
neamuri, Bucureşti, 1848.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, principala preocupare a metrologiei din Ţările
Române a constituit-o introducerea sistemului metric, ,,bătălia pentru sistemul metric�. S-au
remarcat în acest sens: G. Cantilli, M. Mărăcinescu, Ştefan Pop, T, Petrişor, Al. Zane.

În deceniile opt şi nouă ale secolului XX s-au remarcat lucrările următorilor: Nicolae
Stoicescu: Cum măsurau strămoşi. Metrologia medievală pe teritoriul României, Bucureşti, 1971; Gh.
Puri: Metrologie generală, Timişoara, 1983; V. Ruxandra: Metrologie, partea I, Bucureşti, 1983;
Nicolae Leonăchescu: Bătălia pentru sistemul metric, Bucureşti, 1986.

Măsurile sunt de două feluri[5]: a) directe, în afara omului, cum este spaţiul şi timpul; b) cele
determinate de om prin diverse observaţii şi calcule, precum greutatea, densitatea, lungimea,
volumul etc. Acestea au variat de-a lungul timpului, de la o orânduire socială la alta, după loc,
formând adevărate sisteme. Cunoaşterea acestor sisteme este absolut necesară pentru înţelegerea
deplină a izvoarelor istorice. Trebuie cunoscute sistemele metrologice ale fiecărei orânduiri precum şi
modalitatea de transpunere în sistemul actual de calcul. Fără această raportare nu se pot înţelege
documentele şi nu se pot cunoaşte procesele economice şi nici scrie istoria economică a unei
orânduiri. Apoi istoria unităţilor de măsură este foarte strâns legată de istoria comerţului, şi, prin
urmare, cunoaşterea unităţilor de măsură, prezentarea lor valorică într-un anumit interval de timp,
într-un loc, determină cunoaşterea produselor care se realizează într-o societate, valoarea
acestora, raporturile care există între diferite produse, puterea de cumpărare a membrilor societăţii
respective.

Cea mai veche terminologie din domeniul metrologiei s-a cunoscut în Caldeea. Este una
simplă şi se întâlneşte şi la alte popoare şi zone, aceasta apărând o dată cu relaţiile de schimb.