Ad u n a re a

R e g i u n i l o r

E u ro p e i

DECLARATIA ASUPRA REGIONALISMULUI IN EUROPA

Regiunile Fraceze de peste Mare

n o i t a c i f i n u n a e p o r u E d o r egi ona
o d t n m e i c e R ec onh

t a t e i r a i Sub sid
1

Proximit

PREF A T A
Adunarea Regiunilor Europei isi propune recunoasterea regionalismului in cadrul Uniunii Europene si in afara acesteia. In clipa in care in Europa se reflecta o intarire a Uniunii Europene, interesul pentru rolul regiunilor in procesul de unificare creste. Repartizarea responsabilitatilor si cooperarea in parteneriate intre niveluri politice diferite sunt la ordinea zilei, subsidiaritatea fiind principiul de baza al definirii rolului tuturor. Miscarea in favoarea regionalismului este puternica atat in Uniunea Europeana cat si in exterior. Aceasta este alimentata de convingerea ca toate competentele Uniunii Europene, ale statelor membre si ale regiunilor sunt complementare. Regiunile, statele si comunitatile autonome sunt, inainte de orice, purtatoare ale democratiei; ele sustin diversitatea culturala in Europa; ele sunt partenerele majore ale dezvoltarii social-economice. De aceea ele ar trebui sa poata continua in luarea de responsabilitati in domeniile gestiunii in care au un avantaj competitiv: mai ales in economie (servicii); cultura, mediu; amenajare teritoriala, cercetare stiintifica, etc. Declaratia asupra regionalismului, care a fost aprobata de Adunarea Regiunilor Europei, constituie un ghid de incredere pentru regiunile pe cale de expansiune si intarire a competentelor. Este un document care presupune norme si criterii, un ansamblu de jaloane si de etape. Nu este un statut care fixeaza normele minime de recunoastere a unei regiuni. Marea diversitate a regiunilor ARE furnizeaza un numar mare de modele si de structuri de dezvoltare regionala. Declaratia asupra regionalismului defineste cadrul in care regiunile care adera la ARE se dezvolta. Ele sustin obiectivele ARE: intarirea dezvoltarii regionale. Prin aceasta Declaratie, ARE doreste sa arate ceea ce isi propune sa opereze impreuna cu membrii sai. Acestia pot imbogati si intari ARE. Din acest motiv, Declaratia trebuie sa fie difuzata, prezentata si discutata atat in interiorul ARE, cat si in exterior. In calitatea noastra de fost si respectiv actual Presedinte al ARE, dorim sa continuam propagarea regionalismului in Europa, astfel incit oamenii sa-si poata asuma mai multe responsabilitati intr-o Europa mai apropiata de oamenii sai.

Jordi Pujol i Soley

Presedinte al Adunarii Regiunilor Europei (1992-1996) Presedinte al Consiliului General al Cataloniel

Luc Van den Brande

Presedinte al Adunarii Regiunilor Europei Ministru-Presedinte al Guvernului Flandrei

alis mo
du citoyen
2

d a d i s r e v i d Respeto della
ABTOHOMIIR

Demokrazia

g n u n d r O e l a r e Fd

PREAMBUL
1. Considerind ca ARE reprezinta aproape 300 de regiuni europene de diferite dimensiuni si ale caror structuri administrative si politice sunt diverse, regrupind in total aproape 400 milioane de persoane; 2. Considerind ca aceste Regiuni au statut diferit, in functie de istoria, cultura si principiile constitutionale care marcheaza organizarea teritoriala a fiecaruia dintre state. Prin respectarea stricta a acestei diversitati, declaratia comuna traduce aspiratiile Regiunilor la noi progrese ale regionalizarii in cadrul institutional al tarilor lor cu structuri federale, autonome sau descentralizate. Acest text nu va fi interpretat ca angajind regiunile in unul sau altul dintre aceste sisteme; 3. Considerind ca regiunile constituie un element esential si de neinlocuit al constructiei Europei si al procesului de integrare europeana; 4. Constienta ca regiunile au origini si functii diferite, in sensul ca unele aduna de mult timp comunitati, etnii, chiar si natiuni distincte, in timp ce altele au fost create ca districte administrative care exercita puteri delegate de catre stat;

ng Decentraliseri

Adunarea Regiunilor Europei (ARE) reunita in Adunarea Generala de la Ble, pe 4 decembrie 1996,
5. Considerind importanta in Europa a procesului de integrare si al regionalizarii; 6. Notind ca prin legaturile istorice, lingvistice, culturale, sociale, economice si geografice diferitele popoare se identifica din ce in ce mai mult cu regiunea lor, a carei varietate constituie o bogatie inepuizabila; 7. Convinsa ca statele care au puternice structuri regionale, adica au competente legislative si finantare proprii, pot sa rezolve intr-o maniera optima problemele economice si sociale care se prezinta; 8. Considerind de asemenea ca realitatea regionala justifica participarea regiunilor in institutiile de stat si angajarea lor in domeniul international; 9. Cu constiinta ca in cadrul legislativ al statului regiunile constituie un element indispensabil de democratie, descentralizare si autodeterminare, permitind populatiilor lor sa se identifice cu o comunitate si oferindu-le mai multe posibilitati de a participa la viata publica; 10. Constienta ca regiunile si populatiile respective au ample posibilitati de a stabili si dezvolta inca o cooperare politica, economica si culturala care va prezenta avantaje pentru ele; 11. Constatind imensul potential de cooperare politica, sociala, economica si culturala care exista intre regiunile europene, ca si importanta acestei cooperari interregionale la nivel national, transfrontalier si international, pentru construirea unei Europe unite, solidare, ale carei actiuni sa fie mai bine cunoscute si intelese de cetateni; 12. Considerind ca participarea regiunilor la procesul de decizie din interiorul institutiilor europene, pe baza principiului de subsidiaritate, favorizeaza o mai buna transparenta a actiunilor Uniunii Europene pentru cetateni; 13. Luind in considerare interesul proiectului Cartei Europene a Autonomiei Regionale a Consiliului Europei (1996) ca si al Cartei Comunitare a regionalizarii a Parlamentului European (1988); 14. Convinsa de importanta prezentei declaratii, care exprima vointa politica si aspiratiile pe care regiunile doresc sa le promoveze in Europa, respectind pluralitatea situatiilor fiecareia, care necesita solutii diverse;

a adoptat urmatoarea Declaratie:

3

ARTICOLUL 1.

REGIUNE: DEFINITIE SI NOTIUNE

statut de autonomie sau cu o lege care fac parte din structura juridica a statului la cel mai inalt nivel si in care se definesc cel putin organizarea si competentele. Modificarea statutului regiunii nu se poate face fara participarea sa. In interiorul unui stat regiunile pot avea un statut diferit, in functie de particularitatile lor istorice, politice, sociale sau culturale. 4. Regiunea exprima o identitate politica proprie, susceptibila de a imbraca forme politice foarte diverse, in functie de dorinta democratica a fiecarei regiuni de a adopta tipul de organizare spre care merge preferinta sa. Regiunea isi doteaza aparatul administrativ atit cu personal, cit si cu bunuri proprii si isi adopta emblemele de reprezentare.

1. Regiunea este entitatea publica teritoriala corespunzatoare nivelului imediat inferior celui de stat si dotata cu un guvern care dispune de puteri politice proprii. 2. Regiunea este recunoscuta in Constitutie sau in legea care ii garanteaza autonomia, identitatea, competentele si modul de organizare. 3. Regiunea este dotata cu propria sa Constitutie, cu un

ARTICOLUL 2.

ORGANIZAREA INSTITUTIONALA A REGIUNILOR

universal, liber, egal, direct si secret. Adunarea poate fi dotata cu puteri legislative, in limitele fixate de legislatia nationala. 4. Organul executiv raspunde politic in fata adunarii reprezentative in conditiile si dupa modalitatile prevazute de dreptul intern. 5. Membrii care compun adunarea reprezentativa sau organul executiv nu pot fi, din partea puterii centrale, obiectul masurilor de control susceptibile de a face neajunsuri liberului exercitiu al functiilor care le sunt incredintate.

1. Regiunea este dotata cu personalitate juridica deplina. 2. Structura de baza a regiunii este constituita dintr-o adunare reprezentativa si un organ executiv. Regiunea decide singura organizarea si functionarea sa. 3. Membrii adunarii reprezentative sunt alesi prin vot

ARTICOLUL 3.

COMPETENTE
functiile cu o dimensiune predominant regionala. 4. Daca statul a descentralizat administratia la nivel regional, trebuie sa transfere organelor locale personalul si resursele financiare corespunzatoare, pentru a evita dublarea acestora. 5. Regiunile exercita atributiile care le-au fost atribuite pe baze individuale. Regiunile din componenta unui stat urmeaza sa-si armonizeze, cind e necesar, actiunile intreprinse in cadrul sferei lor de competenta. Pentru aceasta, ele trebuie sa decida asupra procedurilor necesare. 6. Deciziile sau masurile adoptate de stat, care afecteaza competentele sau interesele regionale - in particular masuri care au implicatii pentru situatia lor financiara sau cea a autoritatilor locale, precum si deciziile care afecteaza aplicarea competentelor legislative ale regiunii - nu pot fi adoptate fara acordul prealabil al regiunilor vizate.

1. Repartizarea competentelor intre stat si regiuni trebuie stabilita prin Constitutia fiecarui stat sau prin lege, in acord cu principiile descentralizarii politice si subsidiaritatii. Potrivit acestor principii, functiile trebuie exercitate la un nivel pe cit posibil mai apropiat de cetateni. 2. Aplicarea legislatiei nationale, atit direct cit si prin delegare, trebuie sa fie, ca regula generala, responsabilitatea regiunii. 3. Regiunea trebuie sa fie responsabila pentru toate

ANEXA LA ARTICOLUL 3, PARAGRAF 1 Exemple de competente existente ale regiunilor: - politica economica regionala, - amenajarea teritoriului, politica in materie de constructii si locuinte, - infrastructuri de telecomunicatii si de transport, - energie si mediu, - agricultura si piscicultura, - educatie la toate nivelurile, universitate si cercetare, - cultura si media, - sanatate publica, - turism, loisirs si sport, - politie si securitate publica.

ARTICOLUL 4.

FINANTAREA REGIUNILOR
deservirii cetatenilor si transparentei in deciziile lor bugetare. 2. Principiile fundamentale care guverneaza finantele publice si repartitia veniturilor, precum si liniile directoare ale statului privind managementul bugetului trebuie reglementate prin Constitutia nationala sau prin lege. Totodata, regiunile trebuie sa joace un rol decisiv in formarea legislatiei financiare la nivel national.

1. Regiunile dispun de autonomie financiara si au resurse proprii suficiente pentru a-si exercita plenar competentele. In gestionarea acestor resurse, ele vor respecta, in particular, principiile economiei, eficientei, utilizarii optime a mijloacelor,

i d e h d g e o v e b l e a n Regio
ARTICOLUL 5. RESURSELE FINANCIARE ALE REGIUNII
3. Potrivit legislatiei nationale, regiunea este indrituita sa stabileasca taxe proprii si sa determine surse de venituri fiscale. In acest scop, trebuie sa stabileasca criteriile de determinare a taxelor, impozitelor si drepturilor regionale. Cind legea permite, poate decide sa aplice impozite suplimentare fata de impozitele aplicate de stat. 4. Daca mai multe comunitati locale impart o sursa de venituri fiscale (impozite comune), partea fiecareia si metoda de repartizare trebuie stabilita prin legislatie. Alocatiile financiare generale ale statului au prioritate fata de alocatiile speciale, care nu trebuie guvernate decit potrivit criteriilor prevazute de lege. 5. Cind regiunea nu este indrituita sa colecteze taxe, ea se va implica in structurarea organelor abilitate, precum si in elaborarea procedurilor fiscale. Acest principiu este valabil si pentru stabilirea componentei si functionarii tribunalelor competente. 6. In limitele stabilite de lege, regiunea poate contracta credite pentru a finanta investitiile. Limitele creditelor si controlul legalitatii lor sint stabilite prin lege. 1. Resursele financiare ale regiunii se compun esential din impozite transferate partial sau total de catre stat si din impozite proprii. 2. Regiunea trebuie sa primeasca venitul necesar exercitarii functiilor care-i revin. Pentru aceasta, regiunea are dreptul la o parte corespunzatoare din impozitele percepute de catre stat. Venitul sau trebuie sa fie suficient si concentrat uniform asupra unui numar mic de surse fiscale majore, pentru a facilita gestiunea bugetara si pentru a permite implementarea unei politici economice axate pe dezvoltarea durabila.

e z n e t e p m o c l e l e d e n i o R ipa rtiz

ARTICOLUL 6.

EGALIZAREA FINANCIARA INTER-REGIONALA

financiara nu trebuie sa compromita interesul de utilizare corespunzatoare a surselor fiscale ale regiunii care contribuie cu sume de egalizare. Necesitatile autoritatilor municipale trebuie si ele luate in calculul sumelor de egalizare. Egalizarea va lua forma transferului de la stat catre regiuni si intre regiuni. 2. Principiul solidaritatii trebuie manifestat si in interiorul Uniunii Europene, pentru a reduce inegalitatile inter-regionale si pentru a atinge obiectivul coeziunii economice si sociale in Europa. Fondurile Structurale ale Uniunii Europene constituie unul din instrumentele pentru atingerea acestui scop.

1. Principiul solidaritatii solicita existenta unui sistem national de egalizare financiara. Obiectivele si metodele proprii egalizarii financiare trebuie stabilite de catre Constitutie si prin lege. Pentru aceasta, trebuie tinut cont de diferitele solicitari financiare suportate de catre regiuni, pe baza unor criterii de repartitie obiective. Totusi, egalizarea

k u r b s r u s s Eff ek tiv re
ARTICOLUL 7. PARTICIPAREA LA ORGANELE CENTRALE DE STAT
institutiilor regionale la procesul de decizie atunci cind deciziile mentionate se repercuteaza asupra domeniilor care releva competente regionale. 3. Regiunile trebuie sa participe la numirea organelor juridice insarcinate cu rezolvarea conflictelor de competenta dintre stat si regiuni. Aceste conflicte sunt rezolvate pe cale juridica sau prin arbitraj. 1. Regiunea participa intr-o maniera adecvata la organele legislative de stat. 2. Statul, in cadrul propriilor competente, arbitreaza mecanismele care permit coordonarea si participarea

ARTICOLUL 8.

STATUL SI REGIUNILE
competentelor celorlalte niveluri. 2. Controlul statului asupra regiunilor, daca acesta exista, este prevazut in Constitutie sau, daca nu exista, printr-o lege adecvata. 3. Regiunile pot semna tratate sau acorduri cu alte regiuni din acelasi stat. 4. Ca regula generala, competentele administrative trebuie sa fie exercitate de catre regiuni si numai in cazuri exceptionale de catre stat.

1. Relatiile statului cu regiunile sale si ale regiunilor intre ele sunt impuse de principiile respectului mutual, cooperarii si solidaritatii. Regiunile si statul incurajeaza cooperarea reciproca si se abtin sa ia orice masura care ar putea perturba sau limita exercitiul

e l a u t u m a Cooperare c s o n r a Solid

ARTICOLUL 9.

REGIUNILE SI COLECTIVITATILE LOCALE

favorizarea cooperarii mutuale, tinind cont, daca este cazul, de controlul pe care il exercita regiunile asupra colectivitatilor locale. 2. Colectivitatile locale sunt consultate in legatura cu toate masurile regionale care au o incidenta asupra sferei lor de competenta sau asupra intereselor lor particulare. In mod concret, aceste masuri le inglobeaza pe toate cele care se refera la rolul financiar propriu colectivitatilor locale.

1. In exercitarea puterilor care le sunt atribuite, regiunile si colectivitatile locale coopereaza in spiritul unei increderi mutuale si prin aplicarea principiului subsidiaritatii. Regiunile si colectivitatile locale adopta toate masurile adecvate pentru

ARTICOLUL 10.

REGIUNILE SI RELATIILE INTERNATIONALE

individual, fie impreuna cu alte regiuni, in alte state si pe linga organizatii internationale competente. 4. In respectul regulilor propuse la paragraful 1, regiunile participa la activitati internationale ale statului lor, in concordanta cu dispozitiile juridice interne prevazute in acest scop, atunci cind aceste actiuni se refera la competentele sau la interesele lor fundamentale. 5. Inainte de incheierea unui tratat international care pune in joc interesele fundamentale ale regiunilor, acestea sunt consultate de catre stat. Daca statul doreste sa incheie tratate internationale in domenii referitoare la competentele regiunilor, acestea participa impreuna cu statul la elaborarea si incheierea tratatului mentionat. Detaliile acestei participari sunt fixate de proceduri interne intre stat si regiunile sale. Aplicarea unui tratat este impusa dupa repartizarea competentelor dintre stat si regiunile sale.

1. Regiunile trebuie sa fie capabile de a actiona la nivel international. Regiunile pot incheia tratate, acorduri sau protocoale de intentie internationale sub rezerva aprobarii guvernului central, daca acest lucru este cerut de legislatia nationala. 2. Regiunile incurajeaza cooperarea intre ele, la scara bilaterala sau multilaterala, atit in interiorul statului cit si transfrontalier, pentru realizarea proiectelor comune. 3. Regiunile au dreptul de a-si stabili propria reprezentare fie

ARTICOLUL 11.

REGIUNILE SI COOPERAREA TRANSFRONTALIERA

transfrontaliere pentru dezvoltarea cooperarii mentionate in domeniile care tin de competenta lor. 3. Regiunile au dreptul de a constitui, in cadrul juridic propriu fiecarui stat, organisme comune cu caracter deliberativ sau executiv. 4. Actele acestor organe trebuie sa fie supuse la procedurile tribunalelor competente ca si cum ar fi emise de un organ regional.

1. Regiunile frontaliere promoveaza cooperarea transfrontaliera in domeniile care tin de competenta lor si care respecta dreptul national respectiv si dreptul international. 2. Regiunile au dreptul, tinind cont de legislatiile nationale si de acordurile internationale dintre state, de a incheia acorduri

ARTICOLUL 12.

REGIUNILE SI UNIUNEA EUROPEANA

4. Daca domeniul considerat tine de competenta exclusiva a regiunii sau pune in mod particular in joc interesele sale, statul nu poate sa se indeparteze de la pozitia stabilita de catre regiune, decit daca dreptul intern o cere pentru ratiuni de integritate. Statului i se va cere sa motiveze orice deviatie de la pozitia regiunii. Regiunea are de asemenea dreptul de a lua parte la procesul de decizie al institutiilor comunitare si, in special, de a desemna un reprezentant care sa faca parte din delegatia nationala. 5. Regiunile aplica legislatia comunitara in domeniul lor de competenta. 6. Regiunile gireaza dotarile de fonduri comunitare in domeniile care tin de competenta lor. In aceste domenii, relatiile dintre Uniunea Europeana si regiuni nu necesita intermedierea statului. 7. Regiunile pot adera la intelegeri menite sa imbunatateasca implementarea politicii comunitare. Curtile vor superviza implementarea legislatiei comunitare de catre regiuni. Statul si regiunile se vor informa reciproc despre masurile pe care le adopta in implementarea legislatiei comunitare si a programelor. 8. Regiunile vor avea dreptul de a actiona in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene daca masurile organelor comunitare se reflecta asupra competentelor sau intereselor lor. 9. Legislatia electorala a Parlamentului European se va referi la circumscrierea regionala in statele dotate cu structuri politice sau administrative descentralizate. 10. T rebuie facute aranjamente pentru a stabili mecanismele de contact dintre Parlamentul European si parlamentele regionale ca institutii care reprezinta direct vointa cetatenilor.

1. Uniunea Europeana va trebui sa recunoasca regiunile statelor sale membre si asociatiile cu caracter regional ca fiind subiecte active ale politicii lor. Aceasta va trebui sa se doteze cu un organ de compozitie regionala care sa ia parte la procesele de decizie care se refera la competentele sau la interesele regionale. Membrii acestui organ trebuie sa fie propusi de catre regiuni. 2. Regiunile pot sa constituie birouri de reprezentare pe linga institutiile Uniunii Europene. Aceste birouri de reprezentare pot fi constituite in comun cu mai multe regiuni. Uniunea Europeana le recunoaste un statut propriu, la fel ca si statele membre in care sunt localizate. 3. Regiunile trebuie ca, in domeniile care tin de competenta lor sau cind interesele lor sunt in joc, sa participe la determinarea pozitiei statului lor in fata instantelor comunitare.

nen i m a t i s v h a v i n m l i s a o n i g e R

t e l i t i b a t s l i a c o s c h o k Pol itis

ARTICOLUL 13.

CONSIDERATII FINALE
statelor, organele Uniunii Europene si pe linga alte instante europene pentru realizarea obiectivelor prezentei Declaratii. 3. In aceeasi maniera, Declaratia demonstreaza ca regiunea este forma optima de organizare, care permite rezolvarea problemelor regionale intr-o maniera satisfacatoare si autonoma. Statele europene trebuie sa se angajeze in dezvoltarea la maximum a transferului competentelor in favoarea regiunilor, ca si a mijloacelor financiare necesare pentru exercitiul lor, modificind, daca este necesar, legislatia internationala. 4. ARE si membrii sai vor promova de asemenea cooperarea europeana interregionala la toate nivelurile si isi vor da concursul la regionalizarea statelor unde e necesar prin propunerea de amendamente la constitutie pentru a permite crearea celei mai potrivite forme de structura regionala.

1. Adunarea Regiunilor Europei (ARE) adopta prezenta Declaratie cu caracter politic avind obiectivul de a promova si de a intari regionalismul in Europa. Tinind cont de marea diversitate a aspiratiilor si a situatiilor existente, documentul mentionat, care nu aplica nici o constringere, va servi drept ghid anumitor regiuni, stabilind anumite norme de baza sau anumite obiective pentru regionalism. 2. ARE si membrii sai vor interveni pe linga guvernele

5. Cooperarea transfrontaliera intareste si consolideaza regionalismul. Dezvoltarea identitatii regionale bazata pe cooperare transfrontaliera promoveaza stabilitatea politica si sociala. 6. Constituirea Comitetului Regiunilor in cadrul Uniunii Europene si al Congresului Autoritatilor Locale si Regionale din Europa in cadrul Consiliului Europei reprezinta un important pas inainte al regionalismului in Europa. Cu timpul, regionalismul trebuie sa ajunga la o Europa a regiunilor care sa constituie un al treilea nivel, ceea ce va duce la transformarea Comitetului regiunilor intr-o veritabila Adunare regionala. 7. ARE si membrii sai trebuie sa sustina asociatiile colectivitatilor locale. Obiectivul principal este, totusi, de a crea o veritabila identitate regionala. 8. ARE urmareste progresele constatate in fiecare dintre statele europene in directia obiectivelor Declaratiei sale.

10

Seules les versions franaise, anglaise, allemande, espagnole et italienne de ce document font foi. L'Assemble des Rgions d'Europe remercie les rgions membres qui ont assur elles-mmes les traductions de cette Dclaration dans les autres langues.

Only the French, English, German, Spanish and Italian versions are authentic. The Assembly of European Regions would like to thank the member regions which translated the Declaration themselves into the other languages.

Nur die franzsische, englische, deutsche, spanische und italienische Fassung sind mageblich. Die Versammlung der Regionen Europas bedankt sich bei allen Mitgliedsregionen, die selbst fr die bersetzung der Erklrung in die anderen Sprachen Sorge getragen haben .

Unicamente dan fe las versiones en francs, ingls, alemn, espaol e italiano. La Asamblea de las Regiones de Europa expresa su agradecimiento a las Regiones miembros que han efectuado las traducciones de la presente Declaracin en los otros idiomas.

Soltanto la versione francese, inglese, tedesca, spagnola e italiana fanno fede. L'Assemblea delle Regioni d'Europa ringrazia le Regioni membre che hanno reso possibile la traduzione di questo documento nelle altre lingue.

Assemble des Rgions dEurope Assembly of European Regions Versammlung der Regionen Europas Asamblea de las Regiones de Europa Assemblea delle Regioni dEuropa
Secrtariat Gnral Immeuble Europe 20, Place des Halles F-67054 Strasbourg Cedex (France) : (+33) 3 88 22 07 07 : (+33) 3 88 75 67 19 e-mail : aerpress@sdv.fr

onception : Service Presse et Communication ARE/Agence Novembre - Photos : ARE, Commission europenne, Conseil de lEurope, Y. Lemaire, Ministre de la Flandre, J.-P. Masson, Secrtariat Eurodysse, A. Weie/Bundesbaugesellshaft Berlin MBH, S. Zbadynski - Impression : Freistaat Thringen - 10/1997