Pregtirea serbrii mijloc de evaluare a unor capaciti ale copiilor i valorificarea aptitudinilor acestora de exprimare i interpretare

Pentru ca este sfarsit de an scolar si este tocmai perioada serbarilor va invit sa parcurgem impreuna randurile acestui articol dedicat momentului serbarii de la gradinita si modul cum este trait de copil sau de parinti. Fie ca este pentru prima data, fie ca este deja o traditie, toti parintii asteapta cu interes si emotie participarea la serbarea copilului pentru a-l vedea cum recita poezia, cum canta sau danseaza, cum interactioneaza cu ceilalti copii, cu alte cuvinte cum se descurca. Repetitii, costume, poezii, roluri, emotii, bucurie, cantecele, toate fac parte din pregatirea pentru serbare in care este implicat atat copilul cat si parintii. Dar ce se intampla cand totul nu iese asa cum ne-am fi dorit. Cand copilul plange, se blocheaza, greseste, uita, refuza sa participe. Parintii sunt adesea uimiti, suparati, neincrezatori si mai ales nu reusesc sa inteleaga ce s-a intamplat, de ce alti copii au putut si copilul lor nu. Copilul este certat, intrebat, i se reproseaza ca nu s-a descurcat sau vede pur si simplu dezamagirea pe fata parintilor. Insa adeseori suferinta lui si cea a parintilor nu ajung sa se intalneasca si nu vorbesc impreuna despre ce au simtit, despre ceea ce s-a intamplat. Parintii sunt tristi, copilul plange. Parintii sunt suparati, copilul este pedepsit. I se iau jucariile sau nu mai pleaca in excursie. A fost obraznic si neascultator si nu a invatat suficient de bine poezia. Sau si mai rau, i-a facut de ras in fata celorlalti parinti. Oare cum apare acest esec si ce simte copilul care plange

la serbare? Serbarea si orice aparitie in fata parintilor este un moment incarcat de tensiune si de presiune pentru copil care isi doreste foarte mult sa fie la inaltimea asteptarilor si parintii sa fie foarte mandri de el. Aceasta dorinta poate conduce la o supramotivare care inhiba sau direct la un blocaj. Ceilalti adulti contribuie si ei la cresterea presiunii acestui moment, punand accentul pe importanta si pe nevoia unor repetitii pana la perfectiune pentru ca la randul ei educatoarea sa poata fi apreciata de parinti pentru efortul depus si ideile sale. Iata cateva dintre situatiile care pot transforma serbarea dintr-un motiv de bucurie intr-unul de suferinta pentru copil: Dorinta mare de reusita cei mai multi dintre copii sunt foarte incantati atunci cand iti primesc rolul pentru serbare. Insa adeseori aceasta serbare se transforma intr-o competitie si copiii isi doresc rolul principal, cel mai frumos, cel mai lung etc. Aceasta competitie apare din dorinta de a impresiona dar si de a raspunde unor investiri anterioare ale parintilor "tu poti cel mai mult", "tu esti cel mai bun", "trebuie sa vrei mai mult", "trebuie sa fii primul". Dorinta de a reusi imprima copilului nevoia de a fi perfect si mai ales teama de a nu gresi. In mod paradoxal, desi a existat o buna pregatire si copilul este suficient de istet, de creativ, de ambitios, tensiunea este adesea atat de mare incat pot aparea situatii neprevazute. Astfel se poate intampla sa uite textul, sa nu mai stie ce sa faca, sa simta ca nu mai poate spune, sa aiba un nod in gat sau sa-i vina sa planga in momentul recitarii. Este un moment de descarcare datorita tensiunii acumulate care nu numai ca nu a folosit in a-i stimula spontaneitatea copilului, ci dimpotriva l-a blocat. Asteptarile inalte ale parintilor la randul lor si parintii au aspiratii si dorinte pentru copilul lor si incearca sa-i imprime inca de mic acea mentalitate de "invingator" care sa-l ajute

sa aiba succes, sa fie primul. Serbarile sunt adevarate momente in care copilul poate fi in atentia tuturor si poate arata ce stie, iar parintii sa fie mandri de el. Insa, uneori copilul resimte din plin aceste asteptari si ele se transforma intr-o povara pe care el trebuie sa o poarte cu el. Asa cum aminteam in situatia de mai sus, toate acele incurajari menite sa impulsioneze, sa incurajeze, sa motiveze devin factori de presiune pe care copilul nu ii mai poate suporta. Astfel pot aparea stari de rau chiar inainte de serbare aparent fara nici un motiv, sau chiar in timpul serbarii, reactii atipice sau neindemanatice, comportamente neadecvate. Incapacitatea de a intra in rol desi au inteles la ce se refera rolul lor sau ce trebuie sa fie, desi au capacitatea de a-l memora, de a-l recita, totusi unii copii nu reusesc sa intre in acest rol in momentul serbarii. Totul este pregatit, repetitiile au mers excelent si totusi cand ajung pe scena fie nu se pot coordona cu ceilalti copii, fie nu stiu ce sa faca, fie uita sa intre la timp. Este important pentru un copil sa poata diferentia momentele unei serbari. Sa inteleaga ce inseamna sa participe la repetitiile de dinainte cu educatoarea si cu colegii, acasa cu parintii si ce inseamna sa participe la serbarea propriu zisa cu toti ceilalti laolalta. Aceasta succesiune a momentelor il poate ajuta sa inteleaga ceea ce are de facut in fiecare din aceste momente pentru ca adesea copiii inteleg repetitiile ca fiind aceeasi serbare ce se repeta la nesfarsit si deja ajung plictisiti sau confuzi la final. Timiditatea emotivitatea exagerata, sensibilitatea si gradul crescut de inhibare al copilului il pun adesea in situatia de a nu reusi sa participe la o serbare. Desi isi cunosc foarte bine rolul, sunt extrem de inteligenti si isi doresc sa participe, cel mai adesea nu reusesc sa apara in fata parintilor sau sa isi duca la bun sfarsit ce au pregatit. Se inrosesc, isi pierd vocea sau vorbesc foarte incet, le

tremura mainile sau transpira, simt nevoia de a se ascunde, de a nu mai fi priviti, incep sa planga. Este un moment extrem de dificil, incarcat de suferinta si dezamagire si care se poate pastra ca un tipar pentru celelalte serbari ce vor urma. Inadecvarea rolului primit este la fel de important pentru un copil ca si pentru noi adultii ca ceea ce are de facut sau de invatat sa i se potriveasca si mai ales sa ii placa. Criteriile dupa care copiii primesc rolurile sunt variate, insa fiecare trebuie sa primeasca ceva pe care il poate invata, care i se potriveste, care reuseste sa valorifice aptitudinile copilului si care ii face placere. Cu totul altfel se va comporta un copil incantat de rolul sau, se va implica in pregatirea lui fata de un copil indiferent sau dezamagit de ceea ce trebuie sa faca. Astfel, copilul poate sa se arate dezinteresat, sa nu se implice, sa isi doreasca rolul altui copil, sa nu investeasca deloc momentul serbarii si sa participe doar prin prezenta. Sa participam alaturi de copii la serbari nu doar la momentul de final, ci si pe parcurs pentru a intelege impreuna cu ei ce inseamna si cum se simt in aceste ipostaze.