57.

Structura si ultrastructura lizozomilor

- etimologie: lysis=a liza; soma=corp - se mai numesc corpi litici, sistem vacuolar, sistem lizozomal - descoperiti de Christian de Duve - sunt organite ale digestiei intracelulare - sunt prezenti in toate celulele cu exceptia hematiei adulte in numar mare in hepatocite si macrofage - dispusi in regiunea juxtanucleara in stransa vecinatate cu aparatul Golgi Structura: Delimitati de o membrana de natura fosfolipidica, rezistenta la actiunea hidrolazelor Contin enzime hidrolitice: - proteaze (proteine) - lipaze (lipide) - glicozidaze (carbohidrati) - nucleaze (acizi nucleici), toate active in mediu acid Lumen cu ph acid asigurat de o pompa protonica membranara ATP-dependenta care schimba Na cu H IgpA si IgpB (proteine integrale unipas de tip 1) - extensiv glicozilate (cu cat este mai mare procentul de carbohidrati al unei proteine, cu atat este mai greu digerata) - 3 tipuri: primari - se desprind ca vezicule de pe faa trans a aparatului Golgi. secundari din fuziunea lizozomilor primari cu vezicule de endocitoza; fagolizozom (heterofagozom)/autofagozom teriari/corpi reziduali vacuole pline de elemente nedigerabile

59. Peroxizomul. Structura si ultrastructura

- este un organit mic, sferic, delimitat de endomembrane* - denumirea a fost propusa de Christian de Duve - denumirea subliniaza implicarea lor in metabolismul peroxidului de hidrogen - sunt sediul principal al utilizarii oxigenului - continut crescut in oxidaze (urat oxidaza, aminoacid oxidaza) care produc peroxidul de hidrogen toxic pentru celule: RH2+O2 R+H2O2 - catalaza (enzima marker) degradeaza peroxidul de hidrogen in oxigen si apa H2O2 O2+H2O *inconjurat de o singura membrana cu un singur strat lipidic !!! este un organit celular semiautonom, alaturi de mitocondrie si cloroplaste intrucat se afla in relatie de simbioza cu celula si este capabil de autoreplicare prin fisiune binara - totusi, el nu poseda material genetic propriu Ultrastructura: - membrana simpla - matrice granulara amorfa sau fibrilara - poate prezenta o structura centrala, cristalina, inconjurata de material amorf electronodens numita cristaloid(conglomerat de urat oxidaza)

60. Biogeneza si functiile peroxizomului

BIOGENEZA - fiind un organit celular semiautonom, este capabil de autoreplicare prin fisiune binara; totusi; el nu poseda material genetic propriu - de asemenea, poseda capacitatea de prolifera: 1. Din muguri preexistenti 2. Crestere prin import de proteine - el depinde de REN in anumite circumstante: Biogeneza membranei peroxizomale: - proces putin cunoscut - implica formarea bistratului lipidic si importul proteinelor specifice in bistrat - exista 3 proteine implicate: PEX3, PEX16, PEX19 I. Formarea bistratului lipidic in RE II. Importul PEX16 si PEX3 importate in functie de prezenta PEX19 ce intervine direct in legarea proteinelor din membrana peroxizomilor Importul proteinelor matricei peroxizomale: - proteine matricei sunt codificate in nucleu si sintetizate pe ribozomi liberi apoi importate in citoplasma - ele au doua peptide semnal care le directioneaza spre matricea peroxizomala numite PTS1 si PTS2 I. Legarea ligandului la receptor : PEX5 recunoaste PTS1 iar PEX7 recunoaste PTS2 II. Transportul spre peroxizom III. Disocierea ligandului de receptor si eliberarea proteinelor (ATP-dependent) IV. Reciclarea receptorului FUNCTII oxidarea excesului de acizi grasi (cu lant lung de atomi de C) fragmente cu doi atomi de C convertite la acetil-CoA exportate din peroxizomi si folosite la noi sinteze (reactie ce are loc si in mitocondrie dar sediul principal este peroxizomul) descompun purinele la acid uric si aminoacizi (AMP, GMP) produc si exporta in citoplasma colesterol sintetizeaza plasmalogeni contin primele 2 enzime necesare ! La insecte (licurici) intervin in atragerea partenerului prin enzima numita luciferaza

63. Rolul reticulului endoplasmic in biosinteza si prelucrarea proteinelor

BIOSINTEZA - biosinteza tuturor proteinelor se initiaza in citosol (exceptie: proteinele codificate de ADN-ul mitocondrial) = initierea sintezei proteice in citosol - exista o selectie a proteinelor iar informatia prin care se face aceasta se afla in lantul peptidic in formare - ea este o secventa compacta de 15-30 aminoacizi hidrofobi denumita peptida semnal, localizata foarte aproape de capatul amino-terminal al proteinelor = aparitia peptidei semnal - prezenta peptidei semnal este necesara dar nu suficienta intrucat nu are un receptor corespunzator in membrana RE - de aceea, intervine particula de recunoastere a semnalului (SRP) care se leaga la peptida semnal, la nivelul poliribozomului = recunoasterea peptidei semnal de SRP, interactiunea dintre ele si blocarea sintezei prin ocuparea sitului A ea contine o molecula mica de ARN complexata cu 6 subunitati polipeptidice, avand forma unui bastonas la un capat are un sit de interactiune cu peptida semnal iar la celalalt capat un domeniu de legare la situl A al ribozomului dupa legarea pe ribozom a SRP, aceasta expune un sit de legare la receptorul la SRP din membrana RE = legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR - in acest fel, poliribozomul este recrutat de membrana RE - dupa legarea complexului ribozom operational, lant polipeptidic in sinteza, SRP, receptorul preda intreaga masinarie transloconului care rezolva translocarea lantului polipeptidic pe masura alungirii = interactiunea dintre SRPR si translocon (transferul complexului, legarea ribozomului si deblocarea sintezei proteice) - prin acest por hidrofil este translocat lantul polipeptidic in lumenul RE, pe masura alungirii sale = translocarea lantului polipeptidic - din momentul in care transloconul preia ribozomul, SRP este eliberata in citosol PRELUCRAREA = modificare chimica la resturi ale aa+asistarea impachetarii proteinelor 1. Modificari co-traducere (la nivelul transloconului) Glicozilarea proteinelor Hidroxilari la nivelul lantului polipeptidic Carboxilarea acidului glutamic 2.Modificari post-traducere - glipiarea = unele ectoproteine sunt atasate mai ferm la bistratul lipidic

73. Functiile membranei externe si a spatiului intermembranar

Membrana mitocondriala externa: Organizata conform modelului mozaicului fluid 1.Permeabilitate generoasa datorata prezentei porinelor 2.Preluarea de acizi grasi din citosol: preluarea lor de pe transportori proteici din citosol (FABP) si esterificarea lor la acil-CoA; aceasta este translocata pe versantul intermembranar unde este transformata in acil-carnitina; aceasta este preluata de membrana mitocondriala interna pentru a o transloca in matricea mitocondriala 3.Deaminare oxidativa a aminelor biogene sunt inactivate epinefrina, norepinefrina, dopamina sau serotonina, produsii rezultati fiind metabolizati si excretati prin urina Monoamin-oxidaza = enzima marker Spatiul intermembranar: Este un compartiment tampon intre citosol si mioplast microclimat adecvat Se gasesc enzime care pregatesc o serie de metaboliti energetici esentiali functionarii mitocondriei a) Adenilat-kinaza transfera un rest fosfat de pe ATP pe AMP ATP+AMP=2ADP se obtin doua molecule de ATP prin consumul uneia singure b) Nucleozid-fosfokinaze transforma nucleozidele in nucleotide diversitate de compusi macroergici

72. Functiile membranei mitocondriale interne

- organizata conform modelului mozaicului fluid * dar are o exceptie de la regula 20%lipide si 70% proteine rol metabolic - rol de bariera pentru a compensa procentul mic de lipide, la nivelul ei se gaseste cardiolipina (hidrofobicitate mai accentuata) - procesul esential efectuat aici: fosforilarea oxidativa ajutata de 5 complexe proteice - primele 4 apartin lantului respirator (lant transportor de electroni) Proteinele preiau electronii de la NADH si FADH si ii poarta printr-o succesiune de centre oxido-reducatoare, saracindu-i treptat de energie. Procesul este insotit de pomparea de protoni din matrice catre compartimentul mitocondrial extern. *Complexul II introduce electroni in sistem luandu-i de pe FADH, fara a pompa protoni. Complexul I= complexul NADH-dehidrogenazei; introduce in sistem electroni preluati de pe NADH;