Caisul este o specie foarte apreciata pentru fructele savuroase si parfumate, ultilizate in consumul proaspat sau la prepararea de compot,

gem, dulceata, suc, nectar, caisata, lichioruri. Cultura caisului este dificila, deoarece este o specie pretentioasa la clima si sol, in plus este efectuat de o boala incomplet cunoscuta, pieirea prematura. Reuseste destul de bine in zonele de campie sau coline joase pana la 200-500 m altitudine, cu temperatura medie anuala cuprinsa intre 10-11.5 C, cu veri calduroase de 18-20 C in perioada de vegetatie, iar minima absoluta sa nu scada sub -25 -26 C, primaveri tarzii lipsite de geruri de revenire. Fata de umiditate, caisul nu este deosebit de pretentios mai ales atunci cand este altoit pe zarzar si migdal, reusind chiar si la 500-550 mm precipitatii anuale, uniform repartizate din care cel putin 250-300 mm in perioada de vegetatie. In conditii de seceta da productii mici, fructele sunt slab suculente, sensibile la pieirea prematura. De aceea, reactioneaza bine la irigare. Este pretentios la lumina. In conditii de lumina slaba, lastarii nu se maturaza bine, degera usor iarna, iar fructele sunt slab aromate. Cere soluri usoare (25 - 30 % argila), permeabile, calde, cu apa freatica la 2.5-3 m. Iata de ce trebuie sa plantam caisii in cel mai favorabil loc din gradina, feriti de curenti, vanturi reci, brume. Sudul tarii si partial partea de vest sunt zone favorabile pentru cais. Cele mai bune soiuri sunt: Mari de Cenad, Rozal, Mamaia, Selena, Venus, Litoral, Umberto.

Cultura caisului este destul de dificila pentru ca acesta este pretentios la clima si sol. Primavara, caisul este foarte sensibil la ger. Infloreste foarte repede, dupa cateva zile calduroase si, in caz de o schimbare brusca a vremii, caisul isi poate pierde mugurii floriferi. De aceea, este foaret important ca acest zone ferite de ger si bruma. Iata cateva reguli de ingrijire a caisului:

1 Solul Caisul este foarte pretentios si fata de sol si se dezvolta bine numai pe solurile usoare, lutonisipoase, calde, bogate in elemente nutritive. De asemenea, este foarte important ca panza freatica sa se afle lla circa 2,5 m adancime pentru ca acest pom nu suporta deloc excesul de apa la radacina. Este recomandat ca solul de sub cais sa se curete de buruieni si sa se mentina curat. De asemena, udarea este foarte importanta si se fac minim 3 udari: la intarirea samburelui, cand fructele intra in parga si dupa recoltare. 2 Taierile Este bine sa acorzi o atentie maxima taierilor de formare pentru ca acest pom are un ritm mai rapid de crestere. In primii ani, caisul formeaza lastari de circa 80-120 cm care trebuie scurtati la 60-80 cm pentru a provoca ramificarea. Atentie la dezinfectarea si protejarea ranilor cu vopsea de ulei pentru ca daca acestea sunt numeroase pot duce la uscarea pomului. 3 Boli

Cea mai periculoasa boala a caisului este pieirea prematura. Boala se manifesta in doua moduri. Unii pomi infrunzesc dar prin luna mai frunzele lor se ingalbenesc si odata cu ele se usuca si caisul. In acest caz vorbim de apoplexie, un fel de paralizie. Alti pomi se usuca treptat, intai o ramura, ulterior alta si in 2-3 ani pier complet. Pentru ca nu se cunosc cauzele exacte ale pieirii nu exista un tratament adecvat insa aceasta boal apoate fi atenuata daca se respecta cateva sfaturi:

sa plantezi caisul numai in locurile in care are conditii prielnice pentru dezvoltare; sunt de preferat soiurile mai rezistente, eventual altoite pe zarzar sau prun ; evita ranirea scoartei si a trunchiului; daca faci rani prea multe risti sa provoci uscarea ramurei; protejeaza trunchiul si ramurile groase de arsurile de iarna prin varuire; uda caisii regulat in perioadele de seceta

CAISUL I. Tendinta naturala de crestere a coroanei Ritmul de crestere este deosebit de rapid la cais in primii ani de la plantare, formand cresteri anuale de 80-120 cm, cu numerosi lastari anticipati si inregistrand 2-3 valuri de crestere in aceeasi perioada de vegetatie. Pomii ajung repede la inaltimea de 4-6 m si la un diametru al coroanei de 6-8 m. Dupa intrarea pe rod, in anul 3-4 de la plantare, ritmul de crestere scade pentru ca, dupa intrarea in plina productie la 7-8 ani, practic, coroana sa ramana la aceleasi dimensiuni. Tendinta naturala a caisului este sa formeze in tinerete o coroana piramidala rasfirata, apoi globuloasa, care, cu timpul, sub greutatea rodului, tinde catre o forma globuloasa spre turtita. Coroana naturala este inca destul de des practicata la pomii din curtile si gradinile familiale. O asemenea coroana se formeaza la pomii care nu se taie niciodata. Pomii cu astfel de coroana intra repede pe rod, insa tot asa de repede se epuizeaza din cauza rodului abundent. Inainte de a se forma un schelet viguros, partea inferioara a sarpantelor se degarniseste aproape complet, iar frcutele raman mici si patate, fara valoare comerciala. Caractersitic pentru un pom aflat in aceasta situatie este periodicitatea de rodire, ramuri multe in coroana, arcade de rotire aparute inca de la primii ani de rod, in sfarsit, forma turtita a coroanei. II. Forme de coroana recomandate In tara noastra, ca si pe plan modial, se prcatica in prezent doua sistee de infiintare si conducere a plantatiilor de cais: in forma de vas ameliorat, la distanta de 6 m intre randuri si 5 m pe rand, sau in forma aplatizata, la distanta de 4,5 m intre randuri si 4 m pe rand. Ca forme aplatizate se practica: palmeta etajata si palmeta neetajata. III. Taierea de fructificare In randul pomicultorilor din tara si strainatate, mult timp s-au purtat discutii daca sa se aplice sau nu taierile la cais. Argumente pro si contra erau sustinute cu exemple concrete privind productia si calitatea fructelor, longevitataea pomilor etc. Odata cu trecerea culturii caisului de la suprafete mici la plantatii pe suprafete mari, s-a simtit nevoia aplicarii unei tehnologii corespunzatoare cerintelor biologice ale caisului, iar aceasta impunea interventia pomicultorilor prin taieri. Caisul reactioneaza favvorabil la taieri, insa la taieri moderate si facute cu regularitate. Printaieri trebuie sa se realizeze forma de coroana care sa asigure patrunderea aerului si a luminii in tot cursul zilei. Scheletul pomului trebuie sa fie puternic, echilibrat, capabil sa suporte productii mari de fructe, lucru ce trebuie realizat inca din primii ani de cultura. Tehnica taierii trebuie respectata, la cais mai mult ca la alte specii. Taierea ramurilor se face obligatoriu in zona inelului de crestere, cu instrumente bine ascutite, iar rana lasata de fierastrau

sa fie netezita cu cososrul. Ranile cu diametru mai mare de 2-3 cm se ung cu mastic sau cu vopsea pe baza de ulei vegetal. La cais, taierea de fructificare este usor de efctuat, stiind faptul ca el rodeste aproape exclusiv pe cresteri de an. Inca de la formarea coroanei se cauta sa se asigure un schelet puternic si un plasament cat mai convenabil pentru formatiunile de rod. La cais se disting ca formatiuni de rod ramurile mijlocii si buchete de mai. Daca taierile se intretienere a pomului se fac corect, taierile de fructficare se rezuma la interventii asupra formatiunilor fructifere la care, prin scurtari, se stimuleaza cresteri vegetative si implicit prelungirea perioadei de viata si normarea productiei de fructe. Mai precis, prin taierile de intretinere, pentru toate formele de coroana adoptate, se urmareste: - indepartarea tuturor cresterilor care concureaza sau tind sa ia locul axului sau a unei ramuri de schelet sau semischelet; - eliminarea crestreilor care tind sa indeseasca coroana; - asigurarea subordonarii ramurilor si pastrarea echilibrului, mai ales la coroanele in forma de vas; - indepartarea tuturor uscaturilor si cresterilor care se incruciseaza, care impiedica miscarea aerului si patrunderea luminii, favorizand astfel raspandirea moniliozei si a altor boli. Taierile de fructificare se aplica anual, diferentiat cu varsta pomilor, cu vigoarea de crestere, cu specificul de fructificare al soiului, cu gradul de afectare a temperaturilor scazute. In primii 3-4 ani de fructificare, taierile de rodire, la soiurile cu fructificare predominata pe ramuri mijloii, vor fi concretizate prin: - rarirea ramurilor mijlocii la 12-15 cm, prin indepartarea, in primul rand, a celor inserate pe partea superioara si inferioara a fiecarei ramuri de schelet sau semischelet; - scurtarea ramurilor mijlocii, respectiv ramurile anuale care depasesc 80-90 cm, cu L, adica 6065 cm lungime; - retinerea fara scurtarea ramurilor cu lungime de pana la 60 cm, rarindu-le la distanta precizata, 12-15 cm. Toate aceste operatii se efectueaza concomitet cu taierile de intretinere. In cadrul soiurilo cu fructificare preponderent pe buchete, in aceeasi perioada (3-4 ani de rodire), taierile de fructificare constau in: - scurtarea ramurilor mijlcii la 40-45 cm, pentru o buna ramificare, si rarirea lor la 15-20 cm; - mentinerea ramurilor mijlocii intregi cand nu depasesc 40cm, dar rarirea la aceeasi distanta precizata; - rarirea buchetelor de mai la 8-10 cm. Dupa 3-4 ani de rodire, taierile de fructificare la ambele categorii de soiuri include spre interventie si ramurile de semischelet. Pentru soiurile cu rodire dominant pe ramuri lungi: - se scurteaza 1/3 din ramurile de semischelet cu varsta de 4-5 ani inlemn de 2-3 ani, in scopul reintineririi si favorizarii de noi cresteri. Scurtarea se realizeaza deasupra unei formatiuni bine formate, cu pozitie favorabila reluarii procesului de crestere; - se suprima 1/3 din ramurile de semischelet, de obicei cele cu pozitie favorabila, cu buna garnisire si vigoare, urmand a fi suprimate sau scurtate in anul viitor; - se suprima 1/3 din ramurile de semischelet, cu varsta de 4-5 ani, inlocuindu-se cu noi cresteri anuale, prezente in apropierea lor; - se raresc ramurile mijlocii, prezente pe schelet sau semischelet, la 12-15 cm si se scurteaza numai cand depasesc 70 cm, la lugimea de 60-65 cm; - buchetele ramificate se scurteaza la primele ramificatii si se rareasc la 10-12 cm. Pentru soiurile cu fructificare preponderent pe buhete: - se suprima 1/5 din ramurile de semischelet cu varsta de peste 5-6 ani, inlocuindu-se cu noi cresteri anuale, situate in apropierea lor. Inlocuirea ramurilor de semischelet se efectueaza treptat, pe o pperioada de 5-6 ani, prin suprimarea si inlocuirea cu noi cresteri; - se raresc buchetele de mai la 8-10cm, inlaturandu-se buchetele ramificate de peste 5 ani sau se scurteaza la prima ramificatie bazala; - se retin nescurtate ramurile mijlocii cu lungimea de 30-35 cm, rarindu-se la 15-20 cm. Indiferent de modul de fructificare sau de varsta pomilor, in cazulafectarii pomilor de temperaturi scazute in proportie de pana la 80%, interventia este bine sa se realizeze la pornirea in vegetatie.

In acest caz se retine un numar mai mari de ramuri mijlocii, indepartand de obicei concurentele prelungirilor si ramurile crescute vertical, pe sarpante sau subsarpante, fara posibilitatea de garnisire. Ramurile mijlocii pot fi retinute intregi chiar la 70-80 cm, dat siind faptul ca acestea, spre varf, prezinta muguri viabili. Ramurile de semischelet se raraesc la 20-25 cm, inlocuind 1/3 dinnumarul lor cu ramuri anulae. Se indeparteaza cele cu varsta de 4-5 ani,cu pozitie favorabila unei bune garnisiri. In anul urmator, taierile de fructificarevor fi efectuatein functie de specificul de rodire precizat. Taierea in verde a caisului. Taierea caisului in timpul perioadei de vegetatie este cunoscuta de mult timp. Aplicarea ei insa in productie se face pe scara mai restransa pentru fapul ca necesita un volum mare de munca calificata. In functie de varsta lastarului, a perioadei in care se executa lucrarea si a scopului urmarit se disting: plivitul, taierea de vara si taierea dupa recoltatul fructelor. Plivitul se executa primavara indata ce se individualizeaza lastarii (5-6 cm). Lastarii in aceasta faza fiind inca erbacei se pot rupe usor cu mana. Se indeparteaza in primul rand lastarii care tind sa creasca catre interiorul coroanei, apoi cresterile care concureaza lastarii de prelungire, precum si o parte din lastari, in general cei mai debili, care aglomereaza unele zone de crestere. Periodic este bine ca pomii carora li s-a facut plivitul sa fie verificati pentru ca este posibil sa tasneasca noi lastari in zonele nedorite, lucru intalnit destul de des la cais, si care trebuie indepartati sau ciupiti. Taierea de var. tehnica taierii consta in indepartarea cu foarfeca a treimii superioare a lastarilor ce garnisesc sarpantele si care depasesc lungimea de 35-40 cm. sunt exclusi de la aceasta operatie lastarii de prelungire a ramurilor de semischelet si schelet de la pomii a caror coroana na atins maximum de volum, precum si lastarii care, prin pozitia lor, vor trebui sa inlocuiasca sau sa completeze o ramura de semischelet si mai rar de schelet. Taierea dupa recoltatul fructelor. Perioada cea mai potrivita este 1-15 august. Acest sistem de taiere se aplica la pomii deja intrati pe rod si se bazeaza pe aceleasi principii ca la taierile din perioada de repaus. Deosebirea este ca taierile in verde dupa recoltataul fructelor trebuie obligatoriu completate cu fertilizare si irigare, operatiuni de o importanta majora in aceasta perioada cand caisii au suportat sarcina producatiei in perioada cea mai secetoasa si mai calduroasa a anului: iulie-august. Taierile dupa recoltare este bine sa se realizeze asupra ramurilor rupte, uscate sau afectate de apoplexie, completate cu taieri in perioada de repaus, daca nu este posinila o ingrasare suplimentara si o udare imediata. IV. Fertilizarea caisului Tendinta casisului spre o rodire abundenta trebuie sustinuta alaturi de buna lucrarea a solului si printr-o fertilizare rationala a solului. In primii 4-5 ani dupa plantare, se administreaza la fiecare pom in jurul trunchiului, pe o raza ce se mareste anual cu 0,5 m, cate 4 kg balegar fermentat impreuna cu 6 g azot, 5 g fosfor si 8 g potasiu, substanta activa, a 1 m2. Dupa imprastierea acestor ingrasaminte, zona circulara se lucreaza cu sapa sau cu freza, la adancimea de 10-12 cm. In plantatiile de cais pe rod, mai mult ca la alte specii, trebuie sa se aplice o fertilizare de baza si una sau mai multe fertilizari suplimentare. Pentru fertilizarea de baza, la un hectar de livada pe rod, pe un sol cu fertilitate mijlocie, este necesar sa se incorporeze o data la doi ani o cantitate de 40 t de gunoi de grajd, asociat cu ingrsamainte chimice, socotindu-se cate 100-200 kg/ha azot, 80-100 kg/ha fosfor si 80-100 kg/ha potasiu. Acestea se incorporeaza in sol o data cu aratura de toamna, cu exceptia azotatului de amoniu, care se administreaza in trei reprize astfel: 1/3 din doza de toamna, apoi primavara inainte de infloritul pomilor si 1/3 in luna iunie, dupa caderea fiziologica a fructelor. Pe langa ingrasaminte, pe solurile argiloase si acide din zonele deluroase si umede se plica amendamante calcaroase, fata de care caisul reactioneaza destul de bine.

1. lastari de caisi

2.cais inflorit

3.cais cu fructe

4. fructe