CRITICISMUL JUNIMIST

Daca scriitori pasoptisti au alcatuit si au pus in practica un program coerent de construire a identitatii nationale prin intermediul literaturii generatia urmatoare se considera indreptatita sa-si aroge fundamentele culturii romane moderne,printr-o actiune critica vizand toate domeniile,poetica,viata sociala si cea morala. Prin Titu Maiorescu se afirma constiinta formarii unei directii culturale creatoare,delimitate de un spirit critic si un sentiment puternic al valorilor. In toate domeniile culturii, limbii intemeiate de pasoptisti,junimistii provocau schimbari : -in domeniul limbii combat latinismul,sustin modernizarea alfabetului latin ortografia fonetica; -in domeniul educatiei culturale impun un nou tip de discurs public; -in domeniul literaturii isi propun sa realizeze o ontologie a poeziei romane; -in domeniul studiilor lingvistice au criticat tendintele celor care vroiau curatarealimbii romane de orice element nelatin. Dupa Unire,dar, mai ales, dupa dobandirea independentei nationale accentul trebuie sa cada pe calitatea artistica a literaturii,pe idealul perfectionarii. O parte din scriitorii vremii vor deveni junimisti,vor colabora la revistaConvorbiri literare. Reprezentantii noii generatii literare,in frunte cu Titu Maiorescu,incep sa domine scena. Criticismul junimist analizeaza urmarile adaptarii prea rapide si superficiale a institutiilor si a formelor civilizatiei occidentale.Opera de intemeiere a civilizatiei si a culturii romane ,este criticata sever,cu scopul unei schimbari. Junimistii sanctioneaza evolutia grabita, arderea etapelor, din activitatea pasoptistilor, considerand mai potrivita o evolutie pas cu pas. Junimea a fost o grupare literar-culturala,infiintata la jumatatea secolului al XIX lea,care a dat nastere unui curent de idei numit junimism.Initiatorii:Titu Maiorescu,Teodor Rosseti,Vasile Pogor,Iacob Negruzzi,Petre Corp. In viata societatii se disting mai multe etape: -etapa iesana(1863-1874) care se manifesta in trei directii:limba,literatura si cultura.Acum apare necesitatea educarii publicului prin asa numitele prelectiun popularei. -etapa a doua a (1874-1885), in aceasta perioada se afirma reprezentantii directiei noi in poezia si proza romaneasca.Acum sunt elaborate studiile lui Titu Maiorescu.

-etapa a treia a(bucuresteana) incepe din 1885 ,are un caracter preponderant universitar ,prin cercetarile istorice si filozofice . O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 Are doua parti: Conditiunea materiala a poeziei si Conditiunea ideala a poeziei.Autorul stabileste ca adevarul cuprinde numai idei ,pe cand frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila .Substanta poeziei este reprezentata de un sentiment si nicidecum de o ide .Acest studiu a criticat sever retorismul abstract al poeziei romanesti. In contra directiei de astazi in cultura romana lanseaza teoria formelor fara fond. Teoria dezvolta trei principii:autonomia valorilor ,unitatea intre cultura si societate ,unitatea intre fond si forma. Unitatea intre cultura si societate este explicata ca raport necesar intre dimensiunea universala a formelor culturale si determinarea concreta a unei societati care constituie fundamental dinauntru. Unitatea intre fond si forma in cultura si in dezvoltarea sociala este principiul derivate in teoria evolutiei organice. Prin forma sunt desemnate structurile institutionale,juridice si politice ale societatii. Prin fond Maiorescu intelege sistemul activitatilor materialesi sociale ,dar si mentalitatile dominanate si formele caracteristice ale psihologiei colective. Comediile d-lui Caragiale trateaza tema moralitatii in arta si a inaltarii impersonale ,pornind de la moralitate in raport cu opera comica a lui Caragiale. Atata timp cat operele lui Caragiale au in centru personaje , tipuri imprumutate din viata sociala ,din viata reala ,ele nu au cum sa fie imorale.Arta este implicit morala ,educa. Asupra poeziei noastre populare sustine culegerea de folclor a lui Vasile Alecsandri. In 1852 Maiorescu propune poezia populara drept model pentru literatura culta , deoarece exista acolo cea mai adanca simtire. In studiul Betia de cuvinte Maiorescu sustine alfabetul latin si principalul ortografiei fonetice ,imbogatirea vocabularului cu neologisme. In studiul Despre scrierea limbii romane, scopul major si urgent al unei institutii de tip academic era codificarea limbii prin introducerea alfabetului latin ,elaborarea unei gramatici si a altor mijloace de normare a limbii literare. Formuleaza prima teza a concordantei intre forma si fond,referindu-se la raportuldintrealfabetul latin si limba romana ,adoptarea alfabetului latin in locul celui chirilic. Meritul Junimii a fost acela ca a supus la o analiza temeinica si lucida societatea si cultura romaneasca semnalizandu-si slabiciunile . Educarea publicului prin prelectiuni populare ,reuseste sa impuna o mentalitate noua in epoca.
2

Aceste prelectiuni contribuie la raspandirea principalelor idei junimiste: -respingerea rupturii violente intre trecut si present; -respectarea specificului national; -aderarea la ceea ce este imediat, la concret; -pastrarea izvorului de bogatie naturala; -actiunile statului in directia rezolvarii marilor probleme ale vremii; Spiritul junimist are mai multe trasaturi: -spiritul critic se manifesta prin respectul pentru adevarul istoric; -spiritul filozofic ,membrii sunt in cea mai mare parte oameni de idei generale; -gustul pentru clasic si academic ,asadar pentru valori canonice si nu pentru inovatie; -spiritul oratoric se naste din opozitia impotriva retoricii pasoptiste, romanice, dar si prin respingerea frazeologiei politice; -ironia venea din nevoia de a sublinia caracterul lipsit de pedanterie al actiunilor lor culturale; Junimea a realizat si a impus o directie culturala creatoare aducand in atmosfera produsa de unirea romanilor din 1859 un climat de noua intemeiere , sistematica in planul cultural ,cu eforturile de consolidare politica .sociala si economica. Trasaturile junimiste fac din actiunea junimista un moment crucial in evolutia culturii romane.