Monastirea Argesului

-balada populara-

Monastirea Argesului este o creatie reprezentativa pentru

spiritualitatea romaneasca. A fost publicata de Vasile Alecsandri in
prima culegere de creatii populare romanesti din 1852 "Poezii
populare balade" (cantece batranesti).
Ca orice creatie populara, are caracter oral, anonim, colectiv si
sincretic. Ilustreaza mitul jertfei pentru creatie, conform careia nimic
durabil si unic prin frumusete nu se poate cladi fara sacrificiul de sine
al autorului. Are elemente de balada, deoarece explica existenta reala
a manastirii Argesului, monument de o frumusete deosebita. Apartine
genului epic pentru ca autorul anonim isi exprima indirect sentimentele
si gandurile prin intermediul actiunii, al personajelor si al naratorului. In
balada se imbina armonios elementele lirice cu cele epice si
dramatice.
Este alcatuita din 5 tablouri, in care se manifesta mai multe
motive populare. Balada incepe cu motivul zidului parasit si fixeaza
timpul si spatiul in care se desfasoara actiunea: in vremea domniei lui
Negru Voda, pe malul Argesului. Domnitorul insotit de 9 mesteri
priceputi si de Manole "care-i si intrece" merg sa aleaga un loc anume
pentru zidirea manastirii. Ei sunt indrumati de niste ciobanasi spre un
zid parasit si blestemat, loc stapanit de fortele malefice, care pot fi
invinse prin inaltarea unui lacas sfant. Negru Voda promite mesterilor
averi si ranguri in caz de reusita, dar ii si ameninta ca ii va zidi in
temelii in caz de esec.
In tabloul al doilea se declanseaza intriga, prin motivul
surparii zidurilor fiindca ce construiau ziua se surpa noaptea.
Desfasurarea actiunii incepe cu prezentarea lui Manole care,
nemaiputand in zadar adoarme si viseaza ca Dumnezeu ii dezvaluie
taina creatiei: manastirea va putea fi ridicata numai daca vor zidi prima
sotie sou sora care va sosi cu mancare. Povestindu-le visul, toti fac
juramant sa pastreze taina(motivul visului si al juramantului). In zorii
zilei, Manole o vede pe sotia sa, Ana venind cu mancare. El invoca
divinitatea sa dezlantuie stihiile(elementele) naturii pentru a o intoarce

din drum, dar iubirea si devotamentul Anei ii dau putere sa le invinga

(motivul probelor).
Scena zidirii Anei este dramatica si constituie punctul
culminant pe masura ce constructia se inalta, creste gradat si durerea
femeii(motivul zidirii treptate) si tensiunea dramatica din sufletul lui
Manole. Cand Negru Voda vine sa vada manastirea terminata este
pus in antiteaza cu Manole, ilustrand motivul conflictului feudal si
deznodamantul baladei. Voda ii intreaba pe mesteri daca pot construi
o alta manastire mai frumoasa. Deoarece ei raspund afirmativ,
porunceste sa fie abandonati pe acoperis. Acestia incearca sa se
salveze construindu-si aripi din sindrila, dar se prabusesc (motivul lui
Icar).
Manole aude din nou glasul indurerat al Anei, se prabuseste si
pe locul unde cade se iveste o fantana cu apa sarata(motivul fantanii),
provenita din lacimile suferintei celor doi soti.
Manole este simbolul artistului genial, al creatorului capabil de
sacrificiu pentru a realiza o opera unica prin maretia ei. Este un erou
exceptional, inzestart cu trasaturi iesite din comun, care isi
subordoneaza faptele si gandurile nelinistii sale creatoare.
Caracterizarea indireacta este realizata prin interediul faptelor,
relatiilor cu celelalte persoane, al antitezei cu domnitorul crud. Este
caracterizat direct de catre autorul anonim, care isi exprima simpatia si
admiratia in finalul baladei "Mort bietul cadea". Naratiunea subliniaza
calitatile morale ale eroului, deoarece evidentiaza comunicarea cu
natura iar dialogul, starile sufletesti si relatiile dintre personaje.
Limbajul popular reiese din figurile de stil si din sintaxa
poetica(paralelism sintactic): repetitii("Noua mesteri mari/ Calfe si
zidari/ Si manoli zece/ Care-i si intrece"), epitete("Manole se inalta"),
verbe sugestive la imperfect ("Lucra", "tacea", "zidea"). Ca orice
creatie populara are versuri scurte de 5-6 silabe, rima imperecheata si
ritm trohaic.