UNIVERSUL HOLOGRAFIC

Acest articol foarte excitant ofera un suport teoretic stiintific pentru multe experiente si puncte de vedere
spirituale. Totul a inceput in anul 1982, atunci cand la Universitatea din Paris, o echipa de cercetatori,
condusa de fizicianul Alain Aspect, a realizat ceea ce s-ar putea numi unul dintre cele mai importante
experimente ale secolului trecut. Fizicianul francez si echipa sa au descoperit ca, sub anumite aspecte,
particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile sa comunice instantaneu unele cu
celelaltele, indiferent de distanta care le separa, fie ca e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri.
De asemenea, intr-un fel, fiecare particula pare sa cunoasca ceea ce face cealalta. Toata problema acestei
descoperiri o constituie faptul ca ea violeaza teoria lui Einstein, care spune clar ca nicio comunicare nu
poate depasi viteza luminii. Din moment ce calatoria cu o viteza super-luminica semnifica spargerea
barierei timpului, aceasta perspectiva i-a facut pe multi fizicieni sa incerce sa gaseasca explicatii pentru
acest fenomen.


O noua teorie a aparut: Universul e o holograma

Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a introdus termenul de univers
holografic, intrucat el crede ca descoperirile lui Alain Aspect demonstreaza faptul ca realitatea obiectiva
nu exista, in ciuda aparentei sale soliditati. Bohm mai crede ca Universul este centrul unei fantasme, a
unei holograme gigantice si create remarcabil, pana la cele mai mici detalii.


Ce este o holograma?

Dar inainte de a trece mai departe la teorie, sa vedem mai intai ce este o holograma. O holograma este o
fotografie tridimensionala realizata cu ajutorul unui laser. Pentru a realiza o holograma, obiectul care
urmeaza sa fie fotografiat, este mai intai invaluit intr-o raza de laser. Apoi, o a doua raza laser este
indreptata spre lumina reflectata a primei raze, iar modelul de interferenta rezultat (zona in care cele doua
raze laser se amesteca) este inregistrat pe un film. Atunci cand filmul este developat, se vor vedea doar
turbulente de linii luminoase si intunecate fara sens; dar daca acest film este iluminat de o a treia raza
laser, o imagine tridimensionala a obiectului initial va apare.
Tridimensionalitatea unor asemenea imagini nu este doar singura caracteristica remarcabila a
hologramelor. Daca holograma unui trandafir este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser,
fiecare jumatate va contine imaginea intreaga a trandafirului. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din
nou divizate, fiecare bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre
deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme contine toate informatiile posedate de
intreg.
Caracteristica hologramei totul e continut in fiecare parte ne ofera o cu totul alta viziune. In toata istoria
sa, stiinta occidentala a lucrat cu prejudecata ca pentru a intelege fiecare fenomen fizic, fie ca este vorba
de o broasca sau de un atom, acel fenomen trebuie sa fie divizat si studiat pe partile sale componente. O
holograma ne invata faptul ca anumite lucruri din Univers nu pot fi abordate astfel. Daca vom incerca sa
divizam un anumit lucru construit holografic, nu vom obtine piesele din care el este facut, ci doar
intreguri mai mici.
Pornind de la acest lucru, Bohm sugereaza faptul ca motivul pentru care particulele subatomice raman in
contact unele cu celelaltele, indiferent de distanta la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietati
misterioase ale acestora, ci pentru faptul ca separarea lor e doar o iluzie. El argumenteaza faptul ca, la un
anumit nivel profund al realitatii, asemenea particule nu sunt entitati individuale, ci extensii, imagini
holografice ale unui singur lucru fundamental.




Modelul acvariu al hologramei

Pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine ceea ce a dorit sa arate, Bohm ofera urmatoarea ilustratie. Sa ne
imaginam un acvariu care contine o broasca testoasa. Imaginile din acvariu nu pot fi vazute direct, cu
ochii liberi, asa ca au fost instalate doua camere video care ofera imagini din acvariu: o camera video
aflata in fata acvariului, iar cealalta aflata in partea opusa. Fiecare camera video are doua monitoare, pe
care puteti sa vedeti broasca testoasa. Pentru ca va uitati la doua monitoare, uneori veti avea impresia ca
broasca testoasa e diferita, ca in acvariu se afla doua broaste testoase, si asta pentru ca acele camere
video sunt situate in unghiuri diferite.
Dar atunci cand va uitati cu atentie la cele doua broaste testoase din monitoare, veti deveni constienti ca
exista o legatura intre ele. Cand o broasca se intoarce, cealalta pare ca face si ea o intoarcere, putin
diferita (datorita unghiului camerei), dar echivalenta. Daca n-ati sti despre ce e vorba, ati putea trage
concluzia ca o broasca comunica instantaneu cu cealalta, dar nu asta e realitatea.


Iluzia separarii particulelor subatomic

Astfel stau lucrurile intre particulele subatomice in experimentul lui Alain Aspect. Conform lui Bohm,
aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul ca exista un
nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem constienti, o dimensiune mult mai complexa decat a
noastra, analoaga cu acvariul de mai sus. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealalta,
intrucat nu percepem decat o portiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt parti a
unei realitati profunde, holografice si indivizibile. Si, din moment ce intreg Universul e alcatuit din aceste
umbre, atunci intreg Universul nu este decat o proiectie, o holograma.


Cosmosul, o super-holograma

In afara naturii sale fantomatice, un asemenea Univers iluzoriu ar avea si caracteristici uimitoare. Daca
aparenta separare al particulelor subatomice este iluzorie, atunci, la un nivel mai profund al realitatii,
toate lucrurile din Univers sunt interconectate in mod infinit. Electronii dintr-un atom de carbon din
creierul uman sunt conectati de particulele subatomice detinute de fiecare peste care inoata, de fiecare
inima care bate, de fiecare stea care straluceste pe cer. Totul se intrepatrunde cu totul, si, desi natura
umana are tendinta de a categorisi si divide toate lucrurile din Univers, toate impartile sunt inutile, pentru
ca realitatea e una singura.
Intr-un univers holografic, chiar si timpul si spatiul nu mai pot fi percepute ca lucruri fundamentale. Un
concept ca spatiul nu mai are sens, intrucat, in realitate, nimic nu este despartit; la fel si timpul nu are
nicio semnificatie, caci totul se petrece simultan. La un nivel mai profund, realitatea este o super-
holograma, in care trecutul, prezentul si viitorul exista simultan. Acest fapt sugereaza faptul ca, daca ar
exista tehnologia necesara, intr-o zi am putea plonja intr-un nivel de realitate super-holografic, si am
putea vizualiza scene din trecutul indepartat.
Daca admitem ca super-holograma este matricea care a dat nastere intregului nostru Univers, in ea este
continut fiecare particula subatomica care a fost sau care va fi, fiecare configuratie de materie si energie
posibila, de la fulgi de zapada pana la quasari, de la balene pana la raze gamma. Totul trebuie vazut ca un
fel de depozit cosmic al totului care exista.
Desi Bohm afirma ca nu exista nicio posibilitate de a ne da seama ce se afla ascuns in aceasta super-
holograma, totusi el se aventureaza in a spune ca nu exista niciun motiv pentru care sa nu presupunem ca
ar exista mai mult. Poate ca nivelul super-holografic de realitate este doar o etapa, in spatele caruia se
afla un numar infinit de alte structuri super-holografice sau de alta natura.


Creierul vazut ca o holograma

Bohm nu este singurul cercetator care a gasit dovezi precum ca Universul nostru ar fi o holograma.
Lucrand independent in domeniul cercetarii neurologice, medicul neuropsihiatru, Karl Pribam, de la
Universitatea Stanford (SUA) a ajuns si el la concluzia precum ca realitatea este de natura holografica.
In formularea modelului holografic, Pribram dorea sa afle initial cum si unde sunt memorate amintirile in
creier. De-a lungul a numeroase decenii de cercetari, o serie de studii au aratat faptul ca memoriile n-au o
localizare specifica, fiind dispersate in tot creierul. Intr-o serie de experimente realizate in anii 20, omul
de stiinta Karl Lashey a aflat ca, indiferent ce portiune de creier a unui sobolan era indepartata, memoria
acestuia (privind indeplinirea anumitor sarcini) ramanea intacta. Astfel, mecanismul memoriei parea unul
de genul totul in fiecare parte.
In anii 1960, Pribram a dezvoltat conceptul holografic pentru a explica cum se realizeaza memorarea
informatiilor de catre creier. El crede ca amintirile nu se stocheaza pe neuroni sau in mici grupuri de
neuroni, ci in modele de impulsuri nervoase care intersecteaza intreg creierul, la fel cum modele de lumini
de laser intersecteaza intreaga zona a unui film continand o imagine holografica. Cu alte cuvinte, Pribram
crede ca insusi creierul este o holograma.
Teoria lui Pribram poate explica cum de creierul uman poate retine atat de multe amintiri intr-un spatiu
atat de mic. A fost descoperit faptul ca creierul uman are capacitatea de a memora 10 miliarde de biti de
informatii pa parcursul unei varste medii de viata de 75 de ani, ceea ce inseamna informatiile continute in
5 seturi de Enciclopedia Britannica. Similar, printre alte capacitati, hologramele au o abilitate uimitoare
pentru memorarea informatiilor; prin simpla schimbare a unghiului prin care doua lasere se izbesc de un
film fotografic, este posibil sa se inregistreze imagini diferite pe aceeasi suprafata. S-a demonstrat ca un
centrimetru cub de film poate stoca pana la 10 miliarde de biti de informatii.
Abilitatea noastra stranie de a regasi rapid orice informatii avem nevoie dintr-o cantitate uriasa de
memorii devine mai de inteles daca creierul ar functiona conform principiilor holografice. Daca cineva te va
intreba ce intelegi prin cuvantul zebra, nu vei fi nevoit sa stai si sa astepti sortarea alfabetica a
informatiei (pana vei ajunge la z), ci pur si simplu, vei raspunde aproape instantaneu vargat, arata ca
un cal, un animal din Africa.
Intr-adevar, unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre procesul gandirii umane e faptul ca fiecare
informatie pare instantaneu corelata cu alta informatie o alta caracteristica intrinseca a hologramei.
Datorita faptului ca fiecare portiune a hologramei este conectata infinit cu alta portiune, acesta este
exemplu care arata sistemul interconectat al hologramelor.


Simturile sunt convertite de creier tot cu ajutorul hologramei

Inmagazinarea memoriei nu este singurul aspect neuro-psihologic care a devenit mai usor de explicat
folosindu-se modelul holografic al creierului. Un alt aspect se refera la capacitatea creierului de a traduce
avalansa de frecvente primite cu ajutorul stimulilor (frecvente vizuale, auditive etc.) in lumea concreta a
perceptiilor noastre. Codificarea si decodarea frecventelor este realizata cel mai bine de catre o
holograma. La fel cum functioneaza o holograma, ca un fel de lentila, un dispozitiv de tradus, capabil de a
converti aperentul amestec de frecvente fara sens intr-o imagine coerenta, la fel Pribram crede ca creierul
include o lentila si foloseste principii holografice pentru a converti matematic frecventele pe care le
primeste de la simturi in lumea noastra interioara a perceptiilor.


Holograma folosita si in lumea fenomenelor acustice

Teoria lui Pribram a castigat destui suporteri in randul neuropsihiatrilor. Cercetatorul italian Hugo Zucarelli
a extins recent modelul holografic si in lumea fenomenelor acustice. Uimit de faptul ca oamenii pot localiza
sursa sunetelor fara a-si misca capul, Zucarelli a descoperit faptul ca principiile holografice stau la baza
acestei abilitati. Zucarelli a dezvoltat de asemenea tehnologia sunetului holofonic, o tehnica de inregistrare
capabila sa reproduca situatiile acustice de un realism uimitor.


Sinteza teoriilor lui Bohm si a lui Pribram

Dar ce se intampla daca unim cele doua teorii explicate mai sus? Precum am mai spus, conform teoriei lui
Bohm aceasta lume fizica este doar o holograma; daca si creierul e si el, la randul sau, doar o holograma,
caci selecteaza doar anumite frecvente si le transforma matematic in perceptii senzoriale, atunci ce mai
ramane din realitatea obiectiva? Ea pur si simplu inceteaza sa mai existe!






Paradigma holografica

Asa cum multe religii orientale aratau de mii de ani, lumea materiala este o maya, o iluzie, si, desi noi
credem ca suntem fiinte fizice care ne miscam intr-o lume fizica, chiar si acest lucru este tot o iluzie. Noi
suntem doar niste receptori care plutim intr-un ocean urias de frecvente, si ceea ce extragem din acest
ocean si-l metamorfozam in lumea reala nu este altceva decat un canal extras din atatea canale extrase al
acestei super-holograme.
Aceasta noua infatisare a realitatii poarta numele de paradigma holografica, si, desi este privita de
multi cercetatori cu scepticism, totusi exista cativa care cred ca acesta este cel mai corect model de
realitate la care stiinta a ajuns pana acum. Mai mult decat atat, se crede ca aceasta paradigma poate
explica misterele care n-au putut fi intelese cu ajutorul stiintei, si care au fost catalogate ca fiind
paranormale. Astfel, intr-un univers in care creierele individuale sunt de fapt portiuni indivizibile ale unei
holograme mai mare, iar totul este conectat la infinit, atunci telepatia se poate explica foarte usor, prin
calatoria informatiei de la mintea individuala A la mintea individuala B.

Constiinta creeaza realitatea

Paradigma holografica are implicatii si in biologie. Astfel, Keith Floyd, un psiholog de la Universitatea
Virginia Intermont, a explicat faptul ca, intrucat realitatea nu este decat o iluzie holografica, atunci nu mai
poata fi adevarata afirmatia conform careia creierul produce constiinta. E de fapt invers: constiinta
creeaza aparenta creierului, a corpului fizic si a tuturor lucrurilor care ne inconjoara, pe care noi le
percepem a fi reale. Un astfel punct de vedere schimba viziunea asupra medicinii, caci trupul fiind o
proiectie holografica a constiintei, fiecare dintre noi e mult mai responsabil pentru propria sanatate. Ceea
ce unele cazuri din medicina au fost privite ca vindecari miraculoase s-ar putea explica prin schimbarile
avute in constiinta, ce au afectat astfel si schimbarile din holograma trupului.
Si chiar daca modelul holografic nu ar oferi explicatia cea mai buna pentru comunicarea simultana intre
particulele subatomice, totusi, asa cum remarca Basil Hiley, fizician la Colegiul Birbeck din Londra,
descoperirile lui Alain Aspect indica faptul ca trebuie sa ne pregatim pentru noi viziuni si mai radicale
asupra realitatii inconjuratoare.

Publicat pe www.almeea.com