O Carte ca Viața

Această Carte este o experiență în care intrăm împreună, este o Călătorie interioară și, ca orice
adevărată Călătorie, este transformatoare. La capătul unei Călătorii nu mai suntem cei care au început-
o. Suntem altcineva. Experiența Călătoriei ne transformă. Identitatea noastră se schimbă cu fiecare
respirație, cu fiecare pas, cu fiecare înțelegere, cu fiecare trăire. Fiecare percepție și fiecare gest pe care
le facem într-o Călătorie creează realități noi care devin parte din ceea ce suntem. Viața fiecăruia dintre
noi este o Călătorie transformatoare, fie că ne dăm seama de acest lucru, fie că nu. Orice moment, orice
relație, orice poveste pe care o trăim este o aventură la capătul căreia identitatea noastră se schimbă,
devine mai largă, mai cuprinzătoare, mai profundă și mai vastă. Orice gând, orice emoție, orice
atitudine, orice act, felul în care ne mișcăm, în care percepem realitatea și în care alegem să răspundem
creează Călătoria și transformă acel faimos eu sunt. Fiecare moment și fiecare gest sunt un răspuns la
întrebarea cine sunt eu. Acest eu, adică identitatea pe care mi-o asum, este în permanentă
transformare. Este un act de creație. În același fel, această Carte este o experiență și o Călătorie
transformatoare.

Principala sa calitate este Conștiența. O Călătorie care se naște din Conștiență și a cărei destinație este
Conștiența. A fi conștient de o realitate este a o percepe, a o simți. Dar măiestria de a trăi este mai mult
decât a percepe realități pe care nu le-am perceput înainte și constă în a crea conștient experiența
propriei vieți.

Conștiența este despre profunzimea percepției și anvergura creației care se naște din percepție.
Acestea sunt expresii complementare ale pulsației universale a Ființei.

Ca inspirația și expirația. Nu există una fără cealaltă și nu sunt posibile una fără cealaltă. În orice spațiu
al existenței ne-am afla, nu putem crea realitate fără să percepem complet spațiul în care vrem să
creăm.

Dacă ții această Carte în mână, atunci ești pregătit să trăiești enorma transformare de calitate a vieții
pe care o aduce Conștiența, ești pregătit să dizolvi labirintul în care ai rătăcit un timp foarte îndelungat,
ești pregătit să schimbi ceva în calitatea percepției și a capacității tale de a crea în mod conștient
experiența vieții. Ești pregătit să renunți la căutare pentru a trăi în mod direct Adevărul despre tine
însuți și despre existență. Și eu, și tu cunoaștem foarte bine acel sentiment pe care l-am trăit de mii de
ori, că mai există ceva dincolo de aparența plată a existenței liniare, sentimentul că ceva ne scapă, că
mai lipsește ceva ca totul să aibă semnificație, că viața trebuie să fie mai mult decât atât. Eu, cel care
scrie, și tu, cel care citește, împărtășim același sentiment cu foarte mulți oameni. Sentimentul este
comun pentru că există dimensiuni comune a ceea ce suntem. Pot foarte bine vorbi aici cu cuvintele
tale pentru că am trăit aceeași căutare, m-am rătăcit de mii de ori în labirinturile gândirii, trăiesc
aceleași emoții, aceeași frică, aceeași îndoială, găsesc, la fel ca tine, soluții pentru a merge mai departe
și simt, la fel ca tine, că a găsi soluții pentru a merge mai departe nu este totuna cu a dizolva, odată
pentru totdeauna, vălul care acoperă percepția și capacitatea de a crea realitate.

Conștiența schimbă cu adevărat întreaga experiență a vieții, dizolvă labirintul, deschide porțile
percepției și eliberează puterea creatoare a Ființei din care se naște fiecare dintre noi.
Așa cum eu pot vorbi foarte bine cu cuvintele tale, căci trăiesc aceeași aventură a existenței, în același
fel tu poți recunoaște în interiorul tău dimensiunea vastă și profundă din care îți vorbesc. Miracolul
cuvintelor se naște între noi pentru că suntem dimensiuni ale aceleiași existențe.

Respiră adânc și lent în vreme ce citești aceste cuvinte pe care le naștem împreună, creează o anumită
profunzime a respirației și lasă senzațiile din corpul tău fizic să se nască. Cu cât respirația ta devine
mai atentă, mai amplă, mai profundă, cu atât senzațiile din corp devin mai clare, mai vii, mai puternice.
Senzațiile din corp sunt energii subtile aflate în mișcare, în perpetuă transformare, iar Atenția ta este
ceea ce le revelează. Împreună, facem din respirație un instrument al Revelației, un purtător al
Atenției care se întoarce în Corp. Devenim conștienți de forma interioară a corpului, de volumul său,
îl percepem, îl simțim și facem din acest spațiu interior un fel de cuib pentru Atenție pe care o retragem
în interior. Conștientizează cuvintele care se nasc între noi, care ne unesc, în vreme ce respiri adânc și
lent, indiferent de spațiul și de timpul în care te afli. Ceea ce contează acum este doar miracolul pe care
îl naștem împreună. O întreagă arhitectură interioară de senzații survine în percepție pe măsură ce
menții Atenția în spațiul interior.

Calitatea Atenției modifică percepția realității.

Respiră lent și adânc! Consideră cuvintele pe care le citești acum drept propriile tale cuvinte, care se
nasc în spațiul minții. O dimensiune a propriei tale ființe este cea care îți vorbește. Părem diferiți, dar
suntem dimensiuni ale unui singur continuum. Eu, cel care rostește, sunt una cu tine, cel care ascultă.
Ești tu însuți, cel care devii. După cum acest tu este o parte din mine însumi. Eu sunt un tu mai vast,
mai profund, mai cuprinzător, mai transparent, o identitate mai largă a tot ceea ce ești. Experiența ta,
emoțiile tale, stările, atitudinile, căutările tale, nimic din ele nu-mi este străin, căci am trăit de mii de
ori labirintul, de mii de ori m-am rătăcit, ca și tine, în meandrele propriei minți, de mii de ori am
crezut că eu și existența suntem diferiți. Aceleași gânduri, aceeași căutare, aceeași frică uneori, aceeași
scormonire pretutindeni, aceeași dorință de a înțelege, de a trece dincolo de zidurile făcute din
separare, aceeași sete de iubire, de creație, de cunoaștere, de vindecare, același dor de ceva nedeslușit.
Respiră adânc și lent.

Conștientizează acum spațiul dimprejurul tău, oriunde te-ai afla. Sunetele, obiectele, formele.
Realizează pentru un moment felul în care te afli în mijlocul realității tale, felul în care realitatea te
înconjoară, sferic, din toate părțile, conștientizează spațiul și faptul că orice ai face, orice gest, orice
mișcare, te afli mereu în centrul propriei experiențe de viață. Realitatea este experiență în plină
desfășurare. Nu pierde senzațiile din corp, dimpotrivă, amplifică-le, este ca o întoarcere acasă, corpul
tău este asemenea unui miez în centrul unui fruct. Poți deschide vectori de atenție oriunde în acest
spațiu sferic al realității tale, dar mereu ești în centru. Poți privi pe fereastra camerei în care te afli sau
poți privi în propria ta memorie, poți privi într-o relație importantă pentru tine sau în viitor, în câmpul
emoțiilor tale sau al unui proiect important pentru tine. Orice ai face, este un gest.

Un gest de Atenție. Îți trimiți energia sacră a Atenției undeva, în spațiul sferic al ființei tale. O faci
necontenit. Nu poți să nu faci asta. Energia sacră a Atenției curge din tine în fiecare clipă.

Așa a fost întotdeauna, așa va fi mereu pentru că aceasta este natura creației, a Ființei, a ceea ce
suntem. Gesturile noastre de Atenție creează realități pe care le trăim ca experiență de viață.
Conștientizează chiar acum faptul că gesturile tale nu sunt doar fizice. Gândirea ta este gest, este
creație, este emisie, emani ceva în sfera dimprejurul tău. Emoțiile tale sunt gest, atitudinile tale
interioare sunt gest, fiecare moment, orice ai face este un act de creație de realitate, indiferent că ești
conștient de acest lucru sau nu.

Această Carte pe care o creăm împreună este o întâlnire în spațiul vast al Conștiinței, între două
aspecte ale aceleiași ființe. Maestrul Interior este o dimensiune a propriei tale Conștiințe, este ceea ce
ești în profunzimea infinită a inimii tale. Cartea pe care o ții în mână – un obiect fizic, este mult mai
mult decât atât. Este o poartă între dimensiuni diferite ale propriei tale naturi, este un suport pentru
împreună, este o conexiune cu Maestrul adormit din tine însuți care așteaptă dintotdeauna să fie trăit,
adus în experiența umană, în corpul tău, în realitatea ta fizică. Cuvintele acestei cărți, pe care le naștem
împreună, sunt cuvintele Maestrului Interior, sunt cuvintele tale, cel care devii, cel care ai intuit
dintotdeauna că ești, dincolo de formele pasagere ale identității pe care ți-ai asumat-o în diferite
momente ale experienței tale de viață. Aceste cuvinte pe care le creăm împreună sunt un fel de
scurtcircuit între diferitele sfere de realitate care-și au centrul, toate, în propria ta inimă, în pieptul
tău, în corpul tău. De aceea ele există în afara timpului liniar și transcend spațiile. Respiră adânc, simte
sfera de realitate dimprejur și ascultă.

A asculta este o Atitudine. Iar Atitudinea este un instrument interior, fundamental al creației de
realitate.

A asculta nu se referă doar la sunete. Ascultă cu tot corpul, cu centrul din adâncul pieptului tău,
deschide porii pielii tale și absoarbe, cu fiecare respirație, în vreme ce citești aceste cuvinte, ceva din
realitatea care te înconjoară. Cu alte cuvinte, deschide-te în fața realității și ascultă, primește,
conștientizează cum aceste cuvinte pe care le citești se petrec la întâlnirea între două dimensiuni ale
propriei tale ființe.

Ori de câte ori vei rezona cu unele dintre experiențele, nuanțele, revelațiile acestei Călătorii împreună,
să știi că aceste revelații sunt în tine. Nu putem simți decât un adevăr care este deja în noi. În acest
sens, această carte-călătorie
nu face altceva decât să scoată la suprafață ceva ce se află deja în profunzimea înaltă a ființei tale. Este
o Carte deosebită. Majoritatea cărților tind să ne învețe ceva, să ne dea o informație pe care o vom
stoca apoi în memoria și așa prea plină, pentru a o folosi mai târziu la ceva. Această Carte este deosebită
nu numai pentru că este scrisă, în multe feluri, de tine însuți pentru tine însuți, ci mai ales pentru că
este mai mult decât o experiență intelectuală, mai mult decât a înțelege ceva. Este o Carte și în același
timp o experiență de Conștiință. Fiecare cuvânt, fiecare rând, fiecare pagină, fiecare capitol sunt ca
valurile unei mări, care unifică cerul, de o infinită înălțime, cu adâncurile insondabile ale marelui
ocean al Conștiinței. Această Carte unifică dimensiunile propriei tale ființe, face din înălțimea Cerului
mai mult decât o idee, o transformă în experiență directă, în trăire. Face din profunzimea adâncă a
oceanului propriei tale conștiințe, necunoscută, irațională și uneori înspăimântătoare, un spațiu
cognoscibil, din nou, prin experiență directă. Cu alte cuvinte, este un suport pentru expansiunea
percepției tale.

Nu cunoști decât ceea ce poți percepe, ceea ce poți trăi chiar tu, ceea ce poți simți în mod direct.

Sigur, este bună și cunoașterea teoretică a lucrurilor și a ființei, este în regulă să știi despre ceea ce au
trăit alții, despre concluziile lor asupra naturii ființei și a realității. Dar nu este destul. Căutarea va
continua până când vei trăi experiența directă a acelor niveluri ale realității care îți sunt ascunse
percepției. Până când Adevărul despre tine însuți și despre existență va fi o trăire, o revelație, o
experiență. Această Carte este o poartă către experiența directă a Adevărului. Este mai degrabă un
ghidaj către o stare extinsă, mai întâi a percepției tale despre realitate. Dar este mult mai mult decât
atât.

Percepția extinsă a realității este doar începutul unei noi Conștiențe. Măiestria este aceea de a trăi
și a crea realitatea propriei vieți pe măsura acestei percepții adânci, rafinate a vieții.

A percepe mai mult din realitate decât dimensiunea densă, a formelor fizice, schimbă în întregime felul
în care te raportezi la tine însuți și la realitatea pe care ai creat-o până în acest moment. Nu putem
simți profunzimea realității exterioare corpului fizic până când nu îndrăznim să ne deschidem către
profunzimea interioară. Corpul fizic este un spațiu care conține încrustat în sine întreaga noastră
experiență de viață, aceasta și altele.

Experiență de viață înseamnă gândire, emoție, atitudine, relații, poziționări, experiențe, sisteme de
valori și prejudecăți, nenumărate dimensiuni înfășurate, ca un extraordinar basorelief interior care
reprezintă cu precizie tot ceea ce am trăit vreodată.

Ba mai mult decât atât, acest basorelief multidimensional conține experiența părinților noștri,
bunicilor și strămoșilor, cultura în care trăim noi înșine și în care au trăit ei, sistemele morale, de valori
și întreaga paradigmă asupra existenței în mijlocul căreia am ales să experimentăm dimensiunea
umană a propriei ființe. Un enorm univers interior se deschide odată cu percepția extinsă a realității.
Un univers inconștient până acum, dar plin de conținuturi care ne influențează viața, un univers față
de care am fost închiși, de care ne-am temut pentru că este irațional. Dar care face parte din ființa
noastră profundă și care, deschizându-ne, devine parte conștientă din noi înșine. În spatele tău,
trecutul este reprezentat de o enormă piramidă de experiență umană al cărei vârf ești tu, și acolo este
de multe ori suferință și durere inerentă experienței umane inconștiente. Dar, odată deschisă poarta,
vei descoperi și enorma putere, enorma energie de viață codată în aceste configurații de realitate
numite trecut.

Adevărata Putere a unei ființe umane este aceea de a crea realitate, în toate dimensiunile existenței.
Recuperarea Puterii este posibilă doar prin Conștiență.

A deveni conștient de spațiile profunde ale propriei ființe are o dimensiune de cunoaștere și vindecare,
dar este mai mult decât atât. Este recuperarea imensei energii creatoare blocate în spații inconștiente
și posibilitatea de a o folosi aici, acum, în acest spațiu și timp, pentru o nouă creație, eliberată de
umbră.

Cuvintele acestei Cărți pe care le citești în dimensiunea orizontală, aici, acum, oriunde te-ai afla,
oricine ai crede că ești, deschid experiența Axei Verticale a Ființei, deschid experiența transcendenței.
Înălțimea rarefiată a existenței, spiritul tău, sau oricum ai vrea să numești această dimensiune,
coexistă simultan cu cele mai profunde, adânci spații de densitate. Axa transcendentă a ființei, care
unește dimensiunile rafinate cu cele mai dense și profunde spații, nu se naște decât în interiorul unei
ființe umane și este o chestiune de Conștiență și de experiență directă. În acest sens, Cartea pe care o
creăm chiar acum, împreună, este un instrument al transcendenței, al deschiderii către întregimea
sferică a ființei și a întregii creații.

Vom desluși împreună, pe măsură ce trăim experiența acestei Călătorii, nenumăratele dimensiuni ale
acestei Cărți, care corespund cu precizie nenumăratelor tale dimensiuni. Cartea este o Călătorie care
deschide o nouă viziune asupra arhitecturii interioare a ființei tale și un nou mod de a administra, în
mod conștient, aceste spații. Când funcționăm în modul inconștient, identificați complet cu
dimensiunea liniară, mentală, toate aceste spații interioare par imposibil de administrat, și sunt, căci
nu le putem nici măcar percepe, nicicum să putem crea ceea ce dorim, deși fac parte din noi. Nu simțim
energia vitală cum curge prin noi, suntem străini de dimensiunea emoțiilor noastre până când acestea
pun stăpânire pe noi în mod dramatic, nu putem administra cu acuratețe nici măcar dimensiunea
mentală, unde suntem la noi acasă, chipurile. Cunoști foarte bine gândirea haotică, repetitivă,
compulsivă, caruselul de neoprit al gândurilor care pare că se nasc spontan și nu pot fi oprite. Ei bine,
instrumentele simple cu care lucrăm împreună pe parcursul acestei Călătorii sunt cele care deschid
porțile creației conștiente de realitate interioară. Iar realitatea interioară, ceea ce trăim în fiecare
moment în templul magic al propriei Inimi, este sămânța întregii experiențe de viață, a întregului
context pe care îl percepem în mod obișnuit ca fiind separat de noi înșine. Valoarea acestor
instrumente este neprețuită.

Continuă să respiri atent în vreme ce citești toate aceste cuvinte care se nasc între noi, dincolo de timp
și spațiu, continuă să fii conștient de realitatea sferică dimprejurul tău și de respirația ta. Creează o
atitudine deschisă, lejeră, oprește-te din lectură atunci când simți și reflectează asupra lucrurilor care
rezonează cu tine. Vei reveni de nenumărate ori asupra paginilor vii ale acestei Cărți, descoperind de
nenumărate ori lucruri noi, ori de câte ori vei crede că ai perceput totul. Această Carte pe care o creăm
împreună este asemenea Vieții, fiecare cuvânt este un moment și o poartă către nenumărate
dimensiuni ale propriei tale Conștiințe, către nenumărate nuanțe și semnificații. Ori de câte ori
deschizi această Carte, găsești în ea răspunsuri pentru întrebările momentului acum al vieții tale.
Această magie înaltă a Cărții nu este un secret, cum nimic din natura realității și a ființei nu este un
secret. Ea se naște în fiecare clipă din însăși natura existenței și a Conștiinței care se manifestă
pretutindeni.

În nenumărate momente, citind, respirând, trăind, simțind în feluri noi propria ta realitate, te vei opri
și vei privi împrejurul tău, iar realitatea pe care credeai că o cunoști va părea altfel. Această Călătorie
îți aduce un nou mod de percepție și de creație a experienței de viață. Nenumărate vor fi momentele
în care vei re-cunoaște Adevărul rezonând în spațiul tău lăuntric. Da, știam toate acestea, îți vei spune,
exact așa sunt și în mine, nici eu nu le puteam rosti mai clar, da, asta este. În aceste momente de re-
cunoaștere să știi că este adevărat: cuvintele pe care le citești reprezintă realități care sunt deja în tine.
Vocea Maestrului Interior este propria ta voce, născută într-un spațiu al ființei tale care își face loc,
chiar acum, în realitatea ta, pentru a fi trăită. Re-cunoști Adevărul pentru că se află deja în tine. Cartea
doar îl aduce la suprafață, în conștiență, în percepție. Adevărul nu a fost niciodată ascuns, a fost aici
dintotdeauna. Doar că nu ai fost conștient de acesta. Nu l-ai perceput. Acum a venit timpul pentru a
deschide percepția. Pentru a deveni conștient de natura profundă a realității și a propriei ființe.

Cuvintele sunt gândire. Precum spuma unui val sunt cuvintele scrise care se nasc între noi în câmpul
atemporal al minții. Spuma alergătoare pe suprafața oceanului este doar forma efemeră care se naște
din profunzimea insondabilă a adâncurilor. Citești cuvinte, privești spuma, dar Cartea deschide poarta
către această profunzime a propriei tale ființe și descoperi că tu ești cel care naște aceste cuvinte, chiar
în vreme ce le citești.

Respiră adânc, sferic. Un moment de reflecție. Gândurile apar și dispar în câmpul minții, asemenea
valurilor înspumate și efemere. Cu unele dintre ele rezonăm și le considerăm imediat ale noastre. Fac
parte din noi. Pe altele, dimpotrivă, nu le recunoaștem, ne minunăm de unde au putut apărea și le
respingem. Toate lucrurile, stările, experiențele, revelațiile cu care vei rezona pe parcursul acestei
Călătorii împreună, consideră-le ale tale, recunoaște-le
ca făcând parte din tine însuți. Dacă un lucru rezonează în spațiul tău conștient, face parte din tine.
Era deja acolo. El a fost doar revelat. Nu putem rezona decât cu cele care sunt deja în noi înșine. În
acest sens, Cartea aceasta nu te învață nimic. Doar te conduce către revelarea a ceea ce este deja în
propria ta Conștiință.

Este cuvântul Maestrului din tine însuți, este un nivel al Conștiinței tale prezent deja în marea sferă a
ființei tale. Călătoria este o acordare rezonantă între niveluri diferite ale tale.

Creează chiar acum, în vreme ce asculți această voce interioară, citind, în realitatea pe care o poți simți
a corpului tău, un punct de Atenție, în mijlocul pieptului, în adâncul său, creează acolo un Centru
conștient și respiră adânc. Senzațiile din piept devin mai vii pe măsură ce respirația ta devine mai
adâncă și mai atentă, mai amplă. Lasă întreaga realitate a corpului tău fizic să se structureze în jurul
acestui Centru de Atenție, întreaga arhitectură interioară a senzațiilor și întreaga realitate dimprejurul
tău. Centrul realității tale, fizice, energetice, emoționale, mentale, centrul întregii tale ființe se naște
din Conștiența ta și din alegerea ta.

Realitatea și experiența vieții tale este sferică doar dacă există un Centru conștient. Centrul creează
Sfera. Centrul aduce coerență și armonie într-un spațiu care altfel te va absorbi în nenumărate
direcții. Centrul de Atenție și de Conștiență din Inima ta transformă haosul existenței în Cosmos.

Respiră cu aceste cuvinte și simte dincolo de semnificația lor directă, în corp, în senzații, ecoul lor în
spațiul interior. Ce simți? Închide ochii câteva clipe, dacă simți nevoia.

Ascultă: Adevărul despre noi înșine și despre natura realității nu este ascuns și nu a fost niciodată. El
este disponibil prin experiență directă, și așa a fost dintotdeauna. Este o chestiune de Conștiență, adică
de capacitate de a percepe mai profund realitatea, viața din noi înșine și dimprejurul nostru. În
întreaga istorie a umanității – mult mai vastă decât este zugrăvită în cărțile de istorie, au existat, în
toate timpurile și spațiile, oameni a căror Conștiență a rămas deschisă în fața Adevărului. Ei l-au putut
percepe în mod direct, adică l-au trăit și l-au putut împărtăși cu ceilalți. Ei sunt marii maeștri ai
umanității, cei care au ținut porțile percepției deschise și au asigurat conexiunea umanității
inconștiente cu Adevărul. Orbirea în care umanitatea se scufundă, neputința de a percepe mai mult
din natura realității, nu este și nu a fost niciodată o pedeapsă sau un ghinion, nici o dovadă a decăderii
sale interioare. Identificarea cu nivelurile dense ale realității și pierderea temporară a capacității de a
percepe Întregul fac parte din marele joc cosmic al Creației.

Marii maeștri ai umanității, oamenii care au ținut porțile percepției deschise, au rostit în toate
timpurile acest Adevăr despre natura profundă a ființei umane și a realității. Dar, în vreme ce rostirile
lor veneau din experiența directă, preluarea acestora a fost făcută mereu de pe nivelul gândirii liniare,
al orbirii spirituale, al identificării și, astfel, au fost greșit înțelese și au devenit doctrină. Toate marile
sisteme religioase ale umanității au avut în centrul lor o experiență, o trăire a cuiva. Toate au devenit
oarbe, uscate, cuvânt gol, în absența experienței.

Adevărul este o experiență, o trăire care implică o stare de Conștiență mai largă și mai profundă,
este a percepe mai mult din realitate, este a simți în mod direct natura extinsă a propriei ființe și a
realității.
Nu este vorba despre a crede ceva, ci despre a avea încredere în propria trăire, în propriile percepții.
Această Carte deschide porțile experienței directe, ale percepției, ale simțirii, dar miracolul
Încrederii în propria ta percepție nu îl poți face decât tu însuți. Încrederea în tine însuți, în propriile
percepții și în propria experiență este un miracol, dar și o alegere. Încrederea, Alegerea, Atitudinea
sunt atribute ale Creatorului. Acesta este Maestrul Interior în experiență umană, corporală,
încarnată.

Singurul mod în care experiența Adevărului poate fi împărtășită este trăirea împreună a acestuia.
Nenumărați oameni au trăit acest Adevăr. Experiența în sine s-a acumulat în Conștiința umanității,
iar acum, în vremurile de profundă transformare interioară pe care le trăim, această experiență devine
accesibilă tot mai multor oameni. Devii unul dintre acești oameni. Conștiența, capacitatea de a
percepe și a crea realitate, devine din ce în ce mai profundă, mai vastă și disponibilă. Un timp liniar
foarte îndelungat, cunoașterea prin percepție directă a Adevărului s-a petrecut în interiorul templelor,
în medii monastice al căror singur scop era cultivarea experienței mistice.

Experiența mistică este experiența percepției mai profunde a realității, dincolo de platitudinea
liniară a formelor. Este trăirea unui adevăr mai cuprinzător.

În exteriorul templelor, în dimensiunea mundană, era vorba despre a crede într-un adevăr mai larg
decât cel liniar, numit dumnezeu. În interior însă, era despre a trăi în mod direct acest Adevăr. Toate
tradițiile mistice și religioase ale umanității au o dimensiune exterioară, de credință, destinată celor
care nu pot percepe în mod direct Adevărul, și o dimensiune interioară, de experiență directă a
Adevărului. Cei care nu pot trăi în mod direct această dimensiune mai largă a existenței au nevoie ca
acest adevăr să le fie împărtășit, pentru ca ei să poată crede sau nu ceea ce li se împărtășește. Nu
contează dacă cred sau nu. Ceea ce contează este că nu pot simți, nu pot percepe, nu pot trăi direct. Ei
au o imagine despre acest adevăr mai larg, nu o experiență. Indiferent dacă aleg să creadă sau nu în
această imagine, ea este exterioară propriei ființe, este în afară. Este despre un dumnezeu în ceruri, nu
aici, acum, în acest corp, în acest moment, în această lume. Trebuie să creadă sau nu, adică să se
poziționeze într-un fel, față de o idee. În ceea ce-i privește pe ceilalți, oameni care trăiesc experiența
expansiunii percepției și deci a unui adevăr mai larg decât cel liniar, ei nu trebuie să creadă. Este mai
degrabă vorba despre a avea ÎN-credere în propria experiență și percepție. În-credere este a valida
propria experiență interioară a acestui Adevăr.

Astfel, experiența merge în același timp cu Încrederea. Deschidem împreună porțile experienței. Nu
mai este nevoie să crezi. Doar să creezi încrederea în ceea ce simți. Încrederea în propria experiență
de viață este cu adevărat atributul Maestrului.

Când ai încredere în ceea ce simți, în ceea ce trăiești, ești deja Maestrul. Doar Maestrul poate avea
încredere, pentru că el creează Încrederea.

Acum, templul este corpul tău, această lume și umanitatea însăși. Trăirea directă a Adevărului devine
accesibilă foarte multor oameni. Umanitatea este o ființă colectivă care s-a maturizat, care a trăit
suficientă experiență liniară și astfel face un salt de calitate a Conștienței, adică a capacității de a
percepe Adevărul. Saltul de la a crede la a trăi în mod direct experiența Adevărului despre sine și
despre realitate, pentru a se petrece, are nevoie de această maturizare interioară care este un proces
personal. Saltul de la credință la încredere este o schimbare fundamentală de Conștiență și marchează
o schimbare de paradigmă, un nou mod de a fi, de a percepe și de a crea, de a relaționa, o reașezare a
întregii experiențe de viață.

Dacă citești aceste rânduri este pentru că faci parte dintre cei pregătiți pentru acest salt interior
fundamental.

Această Carte revelează mijloacele simple ale experienței conștiente a vieții. Tot ceea ce numim
evoluție este în esență o redobândire a Conștienței și a capacității de a percepe un adevăr mai larg și
mai profund. În interiorul fiecăruia dintre noi, în dimensiunile adânci ale ființei, Maestrul așteaptă să
fie trăit. Adică Ființa conștientă. Este o dimensiune a ceea ce suntem în profunzime. Această
dimensiune a propriei ființe are nevoie să fie trăită pentru a se revela. Nu poate fi cunoscută de la
nivelul gândirii liniare, pentru că gândirea noastră este doar unul dintre nivelurile existenței. Nu e
suficient să citesc despre acest spațiu al propriei ființe și nici doar să-l „înțeleg”. A-l înțelege rațional
este o reducție a marii realități a existenței. Am nevoie să-l trăiesc pentru a-l cunoaște și, mai ales, am
nevoie să-l aduc în experiența propriei vieți, în dimensiunea liniară a existenței. Există momente în
viețile noastre, ale tuturor, de expansiune a conștienței, a percepției realității. Ele survin în mod
natural sau sunt anclanșate prin diferite tehnologii ale sacrului – cum le numea Mircea Eliade. Sunt
insule de conștiență lărgită care ne pun în contact, prin trăire directă, cu realități mai vaste ale propriei
ființe. Dar nici acest lucru nu este suficient.

Măiestria este aceea de a trăi la anvergura și profunzimea propriei revelații despre realitate.

Au existat dintotdeauna mijloace de tot felul pentru a extinde percepția asupra realității, de a ieși din
închisoarea simțurilor limitate și de a deschide porțile. Fiecare timp, fiecare spațiu geografic și fiecare
cultură au dezvoltat propriile sale mijloace pentru a împrăștia vălul și a trăi o identitate mai largă în
scopuri de cunoaștere și vindecare. Dar la revenirea în starea liniară de conștiență, forța de seducție a
vechii identități pare irezistibilă. În ciuda experienței unei Conștiențe mai largi, trăite, lumina se stinge
din nou. O întreagă mitologie a blestemului, a unei umanități condamnate la întuneric s-a născut și
supraviețuiește și astăzi. Este expresia dualității, a rupturii, a neputinței de a menține porțile percepției
deschise. Umanul și divinul par să aparțină pentru totdeauna unor spații diferite. Dar experiența de
viață a umanității s-a acumulat, saltul de calitate a percepției și în cele din urmă al înțelegerii mai
profunde a propriei ființe și a lumii devine posibil.

Ceea ce trăim împreună acum este un timp al rezoluției, al unificării interioare și al unei noi perspective
asupra ființei și realității. Această transformare este un proces personal și colectiv deopotrivă.
Dimensiunea personală și cea colectivă sunt straturi diferite ale aceleiași realități sferice. Sunt straturi
de identitate.

Identitatea și Percepția se nasc una din cealaltă. Cu cât percepem mai mult din realitate, cu atât
identitatea noastră devine mai largă și mai transparentă. Conștiența este rafinamentul percepției,
este profunzimea simțirii realității. Ne definim pe noi înșine în funcție de cât percepem. Cultivând
percepția, capacitatea de a simți, cultivăm o identitate mai largă.

Experiența mistică a umanității s-a acumulat încetul cu încetul, vălurile cu care ne-am blocat percepția
se subțiază cu fiecare trăire a unui om care a putut vedea dincolo de văl, astfel încât, acum, aceste
dimensiuni ale propriei conștiințe care păreau despărțite pentru totdeauna încep să se unifice.
Începem să ne dăm seama că suntem una cu ceea ce am căutat dintotdeauna și că Adevărul nu ne-a
fost ascuns niciodată. Această stare de identificare totală cu diferitele dimensiuni ale propriei
Conștiințe, această amnezie spirituală nu a fost niciodată un blestem, ci chiar felul în care Conștiința
creează realitate.

Creatorul devine propria sa creație, o trăiește. Divinitatea devine Om, devine identitate limitată,
personalitate liniară, ego, pentru ca într-o bună zi, la capătul unei uluitoare Călătorii, să
redescopere întregul proces. Omul se
re-cunoaște pe sine dintr-o nouă perspectivă. Acest moment este acum. Tu ești omul care-și
recunoaște propria divinitate.

Încetul cu încetul, forța de seducție a vechilor noastre identități scade. Învățăm prin experiență că
suntem mult mai mult decât o identitate liniară. În interiorul nostru sunt nenumărate identități pe
care le-am trăit, și mereu a părut că suntem doar acea identitate. Nenumărate aspecte ale propriei
noastre ființe fac parte din ceea ce suntem acum. Maestrul Interior le re-cunoaște, le include și le
transcende. Nu există altfel de evoluție decât prin includere și transcendere. Orice negare a vreunui
aspect al propriei ființe, al propriei experiențe conduce, din nou, la identificare.

Capacitatea umanității de a deschide porțile percepției a crescut enorm. Identitatea pe care ne-o
asumăm, în consecință, este din ce în ce mai largă. Identitatea este despre ceea ce considerăm a face
parte din noi, și ce nu. Ce este înăuntrul nostru și ce este înafară. Cu cât cuprindem mai mult în ceea
ce considerăm că suntem, cu atât identitatea noastră este mai largă. Nu mai este vorba acum doar
despre a percepe mai mult, ci despre curajul de a considera că ceea ce percepem face parte din noi.
Când începem să considerăm că realitățile pe care le trăim fac parte din noi înșine, abia atunci le putem
schimba, abia atunci putem transforma natura realității.

De pildă, poți considera aceste cuvinte care se transformă în voce interioară, așa cum ai făcut de
nenumărate ori citind o carte, ca fiind cuvintele altcuiva, exterior ție, le poți privi ca fiind înafara ta.
Sau, dimpotrivă, atunci când rezonezi cu semnificațiile lor poți constata cu simplitate că sunt ale tale,
că fac parte din tine, că tu ești acela care le creează chiar în timp ce le citește și le simte. Poți
transforma un exercițiu intelectual într-o experiență, în trăire, iar asta face loc unui miracol. Nu
primești cuvintele, ideile, trăirile de la un maestru exterior ție, ci recunoști propria ta măiestrie.
Anvergura trăirii îți aparține și, dacă alegi acest lucru, face parte din noua ta identitate, mai largă. Ceea
ce consideri ca făcând parte din tine sunt spații mai vaste ale ființei. Cartea Maestrului Interior este
propria ta Carte, propria ta experiență, propria ta trăire.

Mai rămâne să trăiești pe măsura acestei experiențe. Vei putea face același lucru în situațiile propriei
tale vieți. A considera că ești Centrul creator al propriei experiențe de viață schimbă complet capacitatea
ta de a transforma experiența vieții. Câtă vreme crezi, așa cum ai făcut-o prea mult timp deja, că lucrurile
sunt așa cum sunt în viața ta, din diferite motive care nu țin de tine, nu vei putea schimba nimic. Această
asumare a responsabilității pentru propria experiență de viață este începutul unei transformări enorme
și, de fapt, aici începe adevărata Măiestrie. Un timp foarte îndelungat, Maestrul a fost acela care reușea
să perceapă mai mult din realitate și, poate, să împărtășească acest adevăr mai larg. Apoi, Maestrul a fost
acela care reușea nu numai să trăiască el însuși deschiderea către realități mai largi, ci și să-i conducă și
pe ceilalți în această trăire. Acum, Maestrul coboară pentru a fi trăit în viețile tuturor. Nu mai este vorba
doar despre a percepe mai mult, mai adânc, mai înalt, mai rafinat, ci despre a permanentiza acest mod
de a percepe, despre a face alegeri de pe acest palier de Conștiență și despre a crea realitatea vieții noastre
din acest nou mod de a fi. A recunoaște această capacitate interioară de a percepe și a crea realitate este
trăirea Măiestriei. Schimbă complet felul în care ne trăim viața.
Respiră adânc. Păstrează Centrul de percepție din piept, menține conștiența senzațiilor și re-
consideră-te în mijlocul realității tale, oriunde te-ai afla, oricând. Constată simplu cum toate acestea
pe care le citești creează senzații, emoții, vibrații, în spațiul tău interior și mai ales cum, citind, o parte
din tine transcende timpul liniar și spațiul așa cum ești obișnuit să-l percepi. Vom scormoni adânc în
felul în care se naște realitatea sau, mai bine zis, în felul în care naștem această realitate. Poate, pentru
moment, această afirmație că noi, eu și tu suntem dimensiuni ale unei singure realități ți se pare o
metaforă. Iar faptul că această Carte o naștem împreună, de asemeni. La capătul acestei experiențe a
Cărții, vei fi descoperit deja că este mai mult decât o figură de stil. De fapt, aici, acum, în acest moment
în care citești, dacă ești atent la spațiul interior, poți descoperi intuiția profundă, dincolo de logica
liniară, că acest lucru este adevărat. Cartea se naște între noi.

Eu și tu, două identități care se conțin una pe alta, care se creează una pe cealaltă, nasc, pe suprafața
de separare dintre ele, o breșă, o deschidere prin care gânduri, viziuni, trăire, emoție devin comune.
Aceasta este Cartea, o experiență între noi care există dincolo de timpul liniar.

Când vei valida această realitate, vei reveni de o mie de ori la această experiență și, de fiecare dată când
vei lua Cartea în mână, noi dimensiuni ale acestui spațiu colectiv se vor revela, noi înțelegeri, noi
răspunsuri. Sunt o infinitate de răspunsuri la o infinitate de întrebări, pentru că răspunsurile ca și
întrebările, fac parte din propria ta conștiință, din ceea ce ești. Adică, din ceva nelimitat.

Adaugă acum la această perspectivă asupra Cărții care se întâmplă între noi un număr nedefinit de
oameni, de identități care participă la acest proces de creație a Cărții-experiență, în nenumărate spații și
timpuri care par separate. Ne întâlnim eu, tu și noi în acest spațiu de Conștiință, în această sferă de
experiență. Cartea ne unește, experiența viziunii, a percepției, a înțelegerii este una singură, în mod non-
liniar. Identitățile noastre obișnuite se dizolvă cumva în acest spațiu, dar nu dispar pentru totdeauna. Le
putem reconfigura în orice moment alegem. Ele sunt conținute permanent în acest spațiu mai larg care
le include și le transcende.

Maestrul este o dimensiune colectivă a conștiinței, care se naște și poate fi trăit doar în spațiul nostru
interior. Cu cât Atenția noastră este mai centrată în interior, cu atât Conștiența noastră este mai
profundă, mai largă și are acces la conținuturi, trăiri și cunoaștere de o anvergură din ce în ce mai
mare.

Această Carte s-a născut din experiența Maestrului Interior și conduce către aceasta. Fiecare cuvânt
susține trăirea în sine și integrarea ei în dimensiunea liniară, pe care tinde s-o transforme. După cum
începi deja să percepi, această cunoaștere prin experiența mai profundă a realității nu aparține unui
timp anume, unei epoci sau unei orientări. Mai degrabă, aparține umanității care se manifestă în toate
epocile, în toate timpurile și spațiile, ca expresie a unei conștiințe mai largi din care se naște.

Cartea este o expresie a Școlii Maestrului Interior și este o carte a Vieții.

Ca și Școala, este mai mult o experiență colectivă decât personală. Cel care scrie aceste rânduri nu
contează prea mult, este mai degrabă un scrib al unei creații colective. Școala Maestrului Interior nu
este un om, ci un împreună. Acum și întotdeauna. Este manifestarea unui nivel colectiv de Conștiință
care s-a manifestat în multe spații și timpuri, sub diferite nume și forme. Dar toate au fost creații ale
acestei dimensiuni care se transformă odată cu umanitatea însăși. Cu noi toți. Principiile Școlii au fost
mereu aceleași, întemeiate în experiența unei Conștiențe mai largi decât cea liniară și a avut
întotdeauna, în toate formele sale, un singur scop: transformarea interioară conștientă și, astfel,
transformarea experienței umane.

Adevărul, Iubirea, Frumusețea, Armonia pe care un om le trăiește în viața sa sunt întotdeauna direct
proporționale cu Conștiența sa. Școala Maestrului Interior este o școală a Conștienței din care derivă
singura Cunoaștere și singura vindecare posibilă.

În esență, adevărata Cunoaștere nu poate fi dobândită altfel decât trăind-o. Nu poate fi învățată.
Acesta este caracterul inițiatic al Școlii și motivul adânc pentru care nu există texte scrise. Orice scriere
este interpretabilă de la nivelul de conștiență al celui care o citește. Neînțelegeri uriașe și uneori drame
teribile s-au petrecut atunci când texte izvorâte din experiența unei Conștiențe largi au fost
interpretate de la nivelul liniar al existenței. Foarte puținele scrieri care au fost puse în operă, în ciuda
ordinului tacit al oricărei școli inițiatice de a nu scrie, au fost scrise în moduri metaforice, codate într-
un limbaj care aparține mai degrabă poeziei decât scrierii de tip informație. Pentru cel care trăiește
direct experiența acestor dimensiuni ale existenței, ceea ce descrie o astfel de scriere este o realitate
trăită. Pentru ceilalți, este doar metaforă, artă, poezie. Nu este „real” pentru că scapă percepției lor. Ei
pot crede sau nu ceea ce citesc, își pot face o idee, ca o proiecție mentală a acelei realități, dar lipsa
experienței directe predispune acele adevăruri la interpretări nesfârșite. Așa se face că experiențe
extraordinare ale unor oameni și cercuri de oameni au condus către sisteme religioase și doctrine care
nu mai au nimic de-a face cu experiența inițială. Adevărul nu poate fi impus de la nivelul gândirii
liniare, pentru că este o experiență mai largă decât aceasta.

Adevărul este o trăire directă și este condiționat de percepție. Sunt nenumărate grade de adevăr.
Profunzimea și anvergura lor se nasc din gradul de Conștiență. Adică din capacitatea noastră de a
percepe.

Acesta este motivul fundamental pentru care nu a existat o Carte a Maestrului Interior sau, dacă vrei,
a omului care își recunoaște natura profundă. Acum însă ceva important se schimbă în conștiința
umană, care este mai pregătită ca niciodată să se re-cunoască pe sine. Această Carte este un mediu de
Conștiință care face posibilă propria ta experiență, mai ușor. Pune în contact dimensiunea ta liniară,
personală, cu experiența uriașă a oamenilor care au trăit această experiență. Creează un mediu
rezonant, aduce la un loc potențiale, astfel încât tu să te poți deschide și percepe direct. Atunci când
ne adunăm împreună, fizic, și creăm Cercuri în care explorăm împreună natura Conștiinței,
deschiderea este mai rapidă, mai profundă și mai largă pentru că suntem împreună. Creăm o
comuniune, al cărei efect este că trăirea se amplifică. Umanitatea a cunoscut dintotdeauna magia
acestor Cercuri de vindecare, de cunoaștere, de comuniune. Școala Maestrului Interior este un
asemenea Cerc. Dar această Carte este o Sferă de comuniune. Pune la un loc experiența a nenumărate
Cercuri, care se petrec în diferite spații și timpuri, pune la un loc prezența a nenumărați oameni care
au explorat și au trăit adevărul mai larg despre sine și despre realitate și creează acest spațiu în care
propria ta experiență și deschidere să devină mai ușoare, iar potențialele tale să devină mai accesibile.
Nu poate face, desigur, nimic în locul tău și nu te poate învăța nimic, dar creează un spațiu de
Conștiință în care tu însuți poți merge dincolo de granițele identității liniare și percepe.

Seamănă foarte mult cu experiența pe care o au Maestrul și Discipolul într-o Școală inițiatică. Maestrul
creează un mediu de experiență împrejurul său, trăind el însuși expansiunea. El este Centrul
experienței. Discipolul respiră în acest mediu, se deschide și poate percepe mai ușor adevărul trăit de
Maestru. Maestrul nu face nimic pentru a-l învăța ceva. Deschide porțile percepției, dar Discipolul ia
din experiență atât cât poate în acel moment. Miracolul încrederii în propria trăire nu poate fi învățat.
Doar creat în interior, ca și alegerea de a trăi la înălțimea propriei trăiri. Deschiderea către spațiile
vaste ale ființei este un proces care se acumulează, care crește. Aceasta este Școala Maestrului Interior.
Singurul examen este Viața însăși și măsura în care trăim Adevărul, Iubirea, Frumusețea și celelalte
atribute ale Ființei în viețile noastre.

Cu cât mai mulți oameni trăiesc o stare de conștiință, cu atât ea devine mai accesibilă. Marii maeștri
creează Cercuri cu o anvergură foarte vastă, în care discipolii trăiesc din ce în ce mai ușor grade mai
largi de Adevăr. Vine un moment în care Discipolul descoperă marele Adevăr: Maestrul, pe care l-a
considerat diferit de el însuși, este o expresie a propriei sale ființe, după cum el însuși este o expresie
a Maestrului. Cartea Maestrului Interior este o Sferă de experiență foarte vastă, atemporală,
multidimensională, care constituie spațiul tău de experiență, de deschidere, de Adevăr în care, la un
moment dat, vei descoperi că Maestrul ești tu însuți. Te vei regăsi în experiențele tuturor oamenilor
care au trăit vreodată miracolul conștienței și vei percepe în toate expresia Maestrului, Om-ul
conștient, atemporal, primordial. Tu însuți.

Școala Maestrului Interior există în nenumărate Cercuri și spații de experiență. Cartea strânge
experiența Școlii într-o Sferă în care tu poți respira întreaga ei energie, în care te poți conecta cu
orice conținut a fost trăit vreodată și îl poți re-cunoaște ca fiind al tău.

Se naște din experiența atemporală sau, mai bine zis, trans-temporală a umanității conștiente și
conduce către experiența expansiunii conștienței personale, către o Conștiență transpersonală,
colectivă și arhetipală. Vei lua din această Călătorie atât cât poți acum. Dar vei reveni mereu și mereu
la ea, descoperind grade din ce în ce mai profunde de adevăr, pentru că nu Cartea, ci tu ești cel care se
transformă necontenit.

Profunzimea și anvergura privirii tale sunt acelea care determină cât și ce deslușești în ea.

Cartea este un fel de lentilă prin care privești în tine însuți și realitatea. Conștiența ta, adică
profunzimea privirii, a percepției tale, se adâncește necontenit, dacă alegi asta. Fiecare moment de
disconfort în experiența vieții tale poate deveni un moment în care să te întorci la tine însuți și să
privești din nou din perspectiva Maestrului din tine. Vei descoperi mereu că sursa disconfortului, fie
el fizic, emoțional sau mental, relațional sau legat de ceea ce tu creezi, de ceea ce primești de la realitate
și dăruiești realității, are legătură cu aspecte vechi ale propriei tale ființe, cu identități pe care le-ai trăit
și care au nevoie de transformare, de transcendență. Astfel că această Carte, expresia Școlii,
funcționează ca o oglindă a propriei tale Conștiințe.

Pare infinită doar pentru că oglindește un spațiu infinit de experiență care ești chiar tu.

Această Carte marchează o nouă dimensiune a Școlii. Nu mai este nevoie de temple și nici de spații
discrete, pentru că ruptura profundă între dimensiuni, între cea liniară și perspectiva sferică asupra
existenței, s-a atenuat. Templul în care se petrece expansiunea este propriul tău corp, propria ta viață,
propria ta lume. Nu e nevoie să pleci nicăieri pentru a trăi Adevărul despre tine însuți. Îl poți trăi în
mijlocul labirintului, și asta este ceea ce te schimbă pe tine și schimbă natura labirintică a acestei
dimensiuni încarnate. Instrumentele dintotdeauna ale Școlii, Practica Stării de Prezență și tot ceea ce
decurge din această practică sunt operaționale acum în mijlocul celei mai obișnuite realități. Mai mult
decât atât, a practica Prezența, care este punctul de plecare în orice expansiune a Conștienței, schimbă
complet felul în care funcționăm în viețile noastre. Un miracol pe care noi înșine îl facem posibil prin
ceea ce suntem și devenim. Maestrul își face loc încet, dar sigur în această lume și în viața ta.

Așa devine posibilă Cartea, această creație împreună. Pentru că tot mai mulți oameni trăiesc Adevărul
și îl integrează tot mai mult în viețile lor. Școala își îndeplinește menirea.

Acest mod de a cunoaște Adevărul despre noi înșine și despre realitate a existat dintotdeauna în
mijlocul umanității. În toate timpurile și spațiile de experiență umană, au existat Maeștri care au ținut
deschisă verticala, axa transcendentă a existenței. Toate marile tradiții mistice ale umanității s-au
născut în jurul unor experiențe, ale unor oameni și grupuri care au practicat percepția extinsă.
Conștiența, adică. Marile ceremonii mistice sunt experiențe, trăiri, în care unul sau mai mulți oameni
deschid porțile Conștiinței, trăiesc Adevărul mai larg asupra realității umane și îl împărtășesc cu
ceilalți. Nu prin cuvinte. Ci îl trăiesc împreună, descoperind, cu cel ce își asumă Centrul experienței,
Adevărul despre experiența umană, despre ceea ce suntem și despre natura existenței.

Această Carte este un spațiu pentru aceia care simt că sunt pregătiți să trăiască, să experimenteze un
adevăr mai larg decât cel liniar, pentru ca apoi să-l integreze în propria experiență de viață. Cu alte
cuvinte, să trăiască pe măsura propriei Revelații. În același timp, este o hartă multidimensională a
ființei, a realității, dar și a psihismului uman. A percepe mai adânc și mai vast natura realității
dezvăluie modalități noi de a trăi experiența umană.

Una dintre cele mai importante nuanțe ale acestei Căi este aceea că profunzimea și anvergura
percepției, Conștiența experienței umane adică, nu neagă dimensiunea orizontală a realității, ci o
include și o transcende.

Întreaga Școală a Maestrului Interior este despre a trăi conștient aici, acum, în acest moment, în
această viață, în această dimensiune încarnată a existenței, fără a nega nimic, fără a exclude nimic din
experiența umană care este complet asumată. Maestrul Interior, atemporal, dar prezent în momentul
acum, este o stare deschisă a ființei care permite percepția oricărei dimensiuni a conștiinței și jocul
conștient al vieții, creația conștientă de realitate. Nu este nevoie să murim, nici să ne părăsim corpul
fizic, nici realitatea așa cum o cunoaștem, pentru a percepe Adevărul. Este nevoie însă să ne deschidem
față de cele mai profunde și cele mai vaste niveluri ale realității. Nu există un efort pe care trebuie să-
l facem, altul decât cel al calității Atenției noastre și al Atitudinii față de realitate. A simți, a percepe
Adevărul nu este un dar sau un har al unora, ci face parte din natura profundă a ceea ce suntem.

Tot mai mulți oameni aleg să aibă încredere în propria experiență de viață, în propria percepție, aleg
să se deschidă către un adevăr mai larg uneori decât poate concepe propria gândire. Ești unul dintre ei.
Vei găsi în acest spațiu al Cărții, de asemeni, un sumar al provocărilor și al capcanelor pe care le întâlnim
într-un asemenea proces de transformare interioară în care am intrat în mod deliberat. Este un îndreptar
pentru cei care aleg un proces susținut. Prezența în propria viață, alegerile și acțiunile conștiente fac
parte din măiestria de a trăi. Cei care trăiesc la nivelul de centrare și anvergură al Maestrului Interior nu
au nevoie să plece în pustiu sau în munți pentru a trăi Adevărul, nu au nevoie să se retragă din lume, ci
dimpotrivă, consideră dimensiunea orizontală a existenței drept spațiul ultim, cel mai dens și cel mai
provocator pentru a aduce Conștiența propriei divinități în fiecare gest, în fiecare relație, în fiecare
proiect.

Cunoașterea Adevărului prin experiență transformă fiecare dimensiune a vieții, începând cu corpul fizic
și sănătatea acestuia, transformă felul în care relaționăm cu ceilalți și cu întreaga realitate, transformă
capacitatea noastră de a administra spațiile emoționale ale ființei și modul în care gândim și simțim.
Transformă felul în care exprimăm ceea ce suntem în adâncul nostru și capacitatea noastră creatoare.
Transformă în cele din urmă viziunea asupra propriei ființe, a realității și a lumii, felul în care ne
raportăm la materie, spirit și univers, la divinitate și la tot ceea ce există. Adevărul ne face liberi de
condiționare. Această ființă umană eliberată de condiționare, care trăiește în dimensiunea încarnată a
existenței, având Conștiența propriei divinități, a puterii, frumuseții și strălucirii intrinsece a ființei, este
Maestrul Interior adus în manifestare.

Există un timp în experiența noastră de viață când începem să intuim faptul că realitatea, așa cum o
cunoaștem, în toată splendoarea și în liniaritatea ei dureroasă uneori, are legătură cu ceea ce suntem
în interiorul nostru, are legătură cu gândirea, emoțiile, atitudinile noastre lăuntrice. Este un moment
crucial pentru transformarea noastră. Această intuiție, că realitatea exterioară corpului fizic, situațiile
de viață, configurațiile de realitate care constituie contextul propriilor noastre trăiri sunt oglindirea
universului nostru interior, este punctul de cotitură, în care Calea Maestrului Interior devine posibilă.
Ea pregătește momentul asumării propriei experiențe de viață și ieșirea din paradigma proiectivă
asupra realității. Nu putem schimba nimic în viețile noastre până când nu ne recunoaștem calitatea de
creatori ai acestei experiențe. Asumarea Centrului propriei realității este un act de maturitate
interioară. Până în momentul acestei asumări, credem că viața și realitatea sunt așa cum sunt din
motive care nu țin de noi înșine. Oamenii, sistemele, dumnezeu, ceilalți, legile fizicii creează lumea, nu
noi înșine. Aceasta este perspectiva separării, imatură. Doar viața trăită, experiența, conduce în cele
din urmă la această maturizare psihologică și la intuiția profundă că suntem Centrul și creatorul
propriei experiențe de viață.

Această Carte este menită acelora care sunt pregătiți să-și asume Centrul propriei experiențe de viață
și responsabilitatea stărilor interioare ale propriei ființe. Gândirea, emoția, energia vitală și corpul fizic
sunt câmpurile de experiență în care începe marea transformare a întregii realități. Când suntem
inconștienți, pare că gândurile, emoțiile, stările noastre interioare apar din neant, pare că sunt
incontrolabile, după cum incontrolabilă pare întreaga realitate. Asumarea Centrului propriei experiențe
de viață este o chestiune care privește în esență ceea ce facem cu Atenția noastră. În starea liniară,
obișnuită a Conștienței, Atenția noastră este rătăcitoare și funcționează într-o stare de permanentă
proiectare în ceea ce considerăm exterior nouă înșine. Atenția este energia sacră a ființei, este energie
creatoare pură, în sensul în care creează realitate. Acolo unde este Atenția noastră, acolo se duce întreaga
putere creatoare a Ființei. Când funcționăm în modul proiectiv, creăm efectul de labirint al existenței,
cel cu care suntem atât de obișnuiți, creăm separare și identitate. În acest sens, Calea Maestrului Interior
este o cale a relativizării identității prin experiența directă a felului în care creăm, noi înșine, orice
identitate.

Între identitatea noastră umană și identitatea noastră divină, diferența este de Conștiență. Adică, de
profunzime și anvergură a percepției și a capacității de a crea în mod conștient realitate. Maestrul
Interior este o dimensiune a propriei ființe, ce percepe, în mod direct, unitatea tuturor dimensiunilor
ființei sale. Pentru majoritatea oamenilor, aceste dimensiuni sunt complet separate.

Deschidem deci, împreună, o Călătorie interioară, personală și colectivă, către o nouă Conștiență, către
unificarea dimensiunilor interioare ale ființei. Umanul și divinul, materia și spiritul, întunericul și
lumina, femininul și masculinul, toate fac parte din noi înșine. Suntem obișnuiți să ne considerăm
materie, formă, densitate – în cel mai bun caz, una gânditoare. Momentul în care suntem dispuși să
ne asumăm Centrul propriei experiențe de viață, în care reușim să schimbăm calitatea Atenției, adică
a energiei creatoare a cărei sursă suntem, este momentul în care descoperim natura noastră creatoare
de realitate, de experiență de viață. Este momentul asumării faptului că suntem nu doar o creatură, ci
și creatori de realitate. Este momentul disipării dualității percepției noastre și al recuperării
integrității ființei.

Respiră adânc, deci și lent, menține centrul tău de Atenție în spațiul sacru al Inimii tale, amintindu-ți
că Atenția este energia Creatorului. Deschide-te de jur împrejur, oriunde te-ai afla, și lasă realitatea
sferică să creeze ecouri în interiorul tău. Marea călătorie care este Viața ta intră într-o nouă etapă în
care Conștiența transformă totul. Dacă alegi asta. Respirația centrată, atentă, deschisă, această
perspectivă sferică asupra realității în care te afli, este primul pas către starea de Prezență, baza
absolută a oricărei transformări și primul exercițiu al Școlii Maestrului Interior. Restul se naște, etapă
cu etapă, din Prezență.

Prezența este un exercițiu permanent în această călătorie de conștiință și deschide calea Prezenței în
propria ta viață. Asemenea Vieții, această Carte este sferică, multidimensională și se deschide către
Conștiența tuturor dimensiunilor existenței. Schimbăm împreună perspectivele asupra celor mai
importante dintre acestea, urmând o logică non-liniară, dar perfect comprehensibilă. Iar tu descoperi
singur răspunsuri la întrebări pe care ți le-ai pus mereu despre tine însuți și despre natura realității.
Plonjăm în sursa acesteia, acolo unde se nasc Adevărul, Iubirea, Frumusețea și Armonia. În propria ta
Inimă.

Inima este centrul geometric, fizic și metafizic al experienței tale de viață, fără de care nu există
echilibrul și armonia. Aceasta este o călătorie de regăsire a Centrului din care se nasc toate
dimensiunile vieții tale. A trăi Centrul este totuna cu a transcende dualitățile fundamentale care se
nasc din percepția limitată și a regăsi Adevărul. Deschidem pe rând, în experiență directă, marile Axe
ale ființei, din care se naște realitatea așa cum o cunoaștem.

Experiența conștientă a Centrului integrează spiritul și materia, cerul și pământul, lumina și

întunericul, masculinul și femininul.

Vindecă trecutul și deschide viitorul ca pe o creație conștientă.

Echilibrează gândirea cu a simți, ca moduri de a ne raporta la realitatea vieții.

Deschide percepția și face posibil un nou mod de a relaționa cu ceilalți. Dă un nou sens compasiunii și
iubirii. Împlinește nevoia fundamentală de conexiune.

Revelează experiența vieții ca pe un dans cosmic între dimensiunea personală și cea universală a
existenței, ca pe un joc între a primi și a dărui, între relație și creație.

Ești pe cale de a descoperi în această călătorie că toată realitatea, înăuntru și în afară, este relație și
creație. Redobândirea centrului conștient al ființei deschide larg porțile unei noi relații cu gândirea,
emoția și corpul tău, cu oamenii și cu existența. A administra stările interioare nu-ți va mai fi suficient.
Deschidem porțile creației de stare interioară, dar și de realitate a vieții.

Este o Carte despre a fi, dar și despre a face.

Ceea ce facem se naște întotdeauna din ceea ce suntem.

Te-ai întrebat de multe ori cine sunt eu. A venit timpul pentru formularea ce sunt eu. Ambele întrebări
sunt despre a fi. Cine sunt eu este formulată de identitatea ta liniară. Ce sunt eu este întrebarea
Maestrului și are răspunsul pretutindeni, în interiorul și în afara ta, oriunde ai privi.

Practica Prezenței, a Centrului conștient în situațiile vieții tale, transformă chiar spațiul din care faci
alegeri și din care creezi proiectele vieții tale. Ești obișnuit să faci lucruri pentru că trebuie. Vei
descoperi că a face, atunci când exprimă adevărul interior, este un act de creație care aduce bucurie,
autenticitate și abundență.

Cartea Maestrului Interior este oportunitatea de a te ridica, în sfârșit, în picioare, de a recupera

verticala transcendentă a ființei tale, de a redescoperi măreția și frumusețea a ceea ce ești cu adevărat
și, odată cu asta, frumusețea vieții, bucuria de a trăi, a crea și a relaționa liber, de a rupe lanțurile
trecutului și ale dependenței de acesta. Nu vei mai fugi niciodată din fața vieții, nu te vei mai ascunde,
nu te vei mai teme, nu te vei mai limita vreodată.

Nu vei mai căuta, niciodată, adevărul în cer, pentru că te vei deschide și vei descoperi că cerul a fost
aici dintotdeauna, în tine.

Și, cel mai important, vei descoperi că există mulți oameni care practică deja măiestria interioară și
arta de a trăi conștient, care creează deja realitățile pe care le doresc în viețile lor. Ei schimbă lumea
deja prin ceea ce sunt. Schimbând înlăuntru, schimbăm înafară. Și împreună e mai ușor. Maestrul
Interior este un mod de a trăi, de a fi, de a crea, de a gândi, de a relaționa, de a mânca, de a te mișca,
de a simți, de a iubi, de a atinge, de a asculta, care se naște din conexiunea profundă cu viața, cu ceilalți,
dintr-o încredere în realitatea care este, de fapt, încredere în sine.

Școala Maestrului Interior este școala de mistere a vieții. Aplicațiile sale sunt infinite pentru că
dezvăluie prin experiență sursa interioară a realității și creează un nou sistem de referință pentru
întreaga existență. Nu este nici o magie, în afara magiei intrinseci a ființei tale. N-ai nevoie de baghete
fermecate pentru a trăi în bucurie, în iubire, în frumusețe și adevăr. Tu ești creatorul tuturor acestora.
Ele se vor scurge în viața ta oriunde vei fi. Există profesori și oameni de finanțe, medici și antreprenori,
manageri și psihologi, terapeuți și IT-iști care practică măiestria de a trăi, care și-au schimbat viața,
sănătatea și relațiile.

Ți se pare enorm? Este enorm.

Respiră adânc realitatea în care te afli, oriunde ai fi și în orice timp. Păstrează centrul de atenție în
adâncul pieptului tău și observă senzațiile care se nasc în spațiul de energie al corpului tău. Deschide-
te sferic de jur împrejur și lasă realitatea, oricum ar fi ea, să se scurgă în interior pe fiecare inspirație.
Ascultă. Este o atitudine. Apoi expiră lent și complet. Devii un centru conștient de realitate care
pulsează în ritmul respirației. Acesta este începutul.
 Starea de Prezență

Atenția – energia sacră a Creatorului

Totul se petrece în Sfera de realitate al cărei centru sunt eu însumi. Tot ceea ce există sunt configurații
de energie de nenumărate densități, care curg unele în celelalte. Asemenea valurilor unei mări, ele
prind formă, iar formele rămân un timp, pentru ca apoi să se topească în marele ocean al existenței.
Îmi simt propria formă, corpul meu fizic, îi simt conturul și volumul interior, respirația mea devine
mai adâncă, mai lentă, mai puternică, mai elastică, inundă forma interioară a corpului la fiecare
inspirație și emană din corp la fiecare expirație. Nu este nevoie să închid ochii pentru a simți pulsația
lentă a ființei mele, din ce în ce mai adâncă, mai regulată, mai clară, acum și în orice moment.
Senzațiile din corp devin mai fluide, mai vii. Atenția mea o adun de pretutindeni, din orice gând, din
orice amintire, din orice proiect, o resorb în interior atunci când inspir și o eliberez pe fiecare
expirație, o fac să pulseze în ritmul inimii mele. Sunt aici, acum, cu toată Atenția mea pulsatorie. Fac
din respirația mea un instrument al Atenției. Corpul meu fizic devine transparent în fața acestei
respirații care se adună și emană în și din corp.

Creează din nou Centrul de Atenție în mijlocul pieptului tău și în adâncul său, păstrează-l stabil în
vreme ce citești aceste cuvinte care se nasc în Sfera ta de realitate. Conștientizează felul în care, pe
măsură ce Atenția ta se întoarce acasă, în spațiul pe care l-ai ales drept Centru al ființei tale, senzațiile
din corp se schimbă, devin mai vii, mai clare, un fel de efervescență interioară se naște. Continuă să
respiri profund și lent. Întregul spațiu interior al corpului tău, atunci când are un Centru, devine
coerent, armonic, pe măsură ce tu păstrezi acest Centru activ. Pulsația Centrului devine pulsația
întregului corp. Respirația se adună în Centru și emană din Centru în întreaga arhitectură interioară
a corpului. Nenumărate senzații se nasc și mor între o inspirație și o expirație, asemenea valurilor unei
mări, și totuși, ceva rămâne stabil, persistă. Simte-ți greutatea corpului și densitatea oaselor care sunt
asemenea pietrelor pământului. Conștientizează curgerile fluidelor din corp, sângele asemenea apelor
pământului impregnând întregul spațiu lăuntric, apoi aerul, pretutindeni în corp și în afara lui, fiecare
celulă și fiecare atom vibrând, respiră profund și lent, și sferic. Ai un Centru de Atenție în piept care
structurează întreaga ta realitate, lăuntrică și exterioară corpului deopotrivă. Conștientizează faptul că
realitatea ta este un dans al vibrațiilor de diferite densități, o curgere a vieții, respiră adânc și lent și
sferic și dă-ți voie să percepi natura profundă a realității.

Atenția ta adusă acasă, în Centru, este cheia unui miracol care devine experiență. Sau invers,
experiența vieții atunci când Atenția o întorci în interior își revelează natura miraculoasă. Respiră
adânc, lent și sferic pe măsură ce lași aceste cuvinte, care se nasc în interiorul sferei tale de percepție,
să existe. Nu pierde Centrul. Cuvintele se nasc în interiorul Sferei tale de Atenție pulsatorie.

Unde este Atenția ta în zilele obișnuite ale vieții tale? Atenția este o formă fundamentală de energie pe
care o investești, în cea mai mare parte, în gândire, o torni în gesturi, în mișcare, în emoții, în relații.
Vom explora împreună felul în care creăm realitatea întregii noastre vieți prin modularea Atenției în
nenumărate moduri, dar acum, chiar în acest moment, conștientizează felul în care gândirea ta
absoarbe Atenția. Atunci când te gândești la ceva, Atenția se scurge magic în subiectul gândirii și tu
devii una cu gândirea ta. Gândul sare de la una la alta, haotic, dezarticulat, de la amintiri la critici,
evaluări ale diferitelor situații, dar și la lucruri fără nicio importanță. Iar tu devii una cu toate acestea.
Dar cel mai mult gândirea ta curge în configurații de realitate de care te temi și cărora încerci să le
găsești rezolvare, și în alcătuirea unor strategii menite să controleze o realitate ce pare incontrolabilă.
Cea mai bună cale de a controla realitatea vieții tale este să devii conștient de faptul că o creezi.
Respiră adânc, păstrează Centrul de Atenție în adâncul pieptului tău și conștientizează cum întreaga
realitate este o mișcare de configurații de energie. Poți hrăni cu Atenția ta modulată sub forma gândirii
oricare dintre aceste configurații.

Cunoști bine sentimentul de rătăcire în gândire, acel labirint care se naște compulsiv din indisciplina
minții. Majoritatea oamenilor trăiesc sub imperiul gândirii indisciplinate, haotice și, deci, în realități
incoerente, dominate de emoții și de separare, de sentimentul profund de ruptură față de experiența
vieții. Cunoști bine sentimentul că nu poți opri fluxul mental care te proiectează în trecut sau în viitor,
în diferite situații sau, pur și simplu, în speculație. Sentimentul că labirintul se reconfigurează, orice
pas ai face, orice ai gândi, orice strategie de control al realității ai institui. Unde este deci Atenția ta
în majoritatea timpului?

Pe scurt, este în trecut, în viitor, în speculație. În situații, în exterior. Este la ceilalți, în vreme ce încerci
să răspunzi realității prin gesturile potrivite, să creezi măștile potrivite și aparențele potrivite. Este în
diferite situații pe care încerci să le controlezi pentru că te temi de ele. Este oriunde, numai aici, acum,
în acest moment, nu este. În zilele obișnuite ale vieții tale nu simți nimic din realitatea interioară.
Atenția ta este rătăcitoare, haotică, un ghem încurcat de fire de energie toarsă sub forma gândirii.
Pare că te unesc cu realitatea. Dar te separă de ea, căci gândirea este despre lucruri, oameni, situații.
Acest despre te plasează în afara lor. Te separă.

Atenția este energia sacră a Creatorului. Ea curge permanent din Centru și se transformă în gândire,
în emoție, în atitudine, în gest. Atenția este emanația Sursei de realitate care ești. Unde este Atenția
ta, acolo este energia ta, acolo este creația ta. Atenția hrănește realitatea. Realitatea există așa cum
este pentru că tu o hrănești cu Atenția care curge din tine.

Respiră adânc și lent. Simte în piept Centrul din care curge energia sacră a Atenției și conștientizează
felul în care oriunde îți duci Atenția în sfera ta de experiență, ceva se întâmplă. Dacă îți pui Atenția
într-un plan, un proiect, o acțiune, ceva va crește, se va transforma, va prinde formă. Dacă îți pui
Atenția într-o relație cu un om, un animal, o plantă, o situație, acea relație se va transforma, va crește,
va înflori. Dacă îți pui Atenția într-o întrebare, se va naște un răspuns care va crește în ființa ta.

Conștientizează felul în care întreaga ta realitate este un dans creator al Atenției.

O nevoie enormă împinge oamenii să caute energia neprețuită a Atenției celorlalți. Atât de mult își
doresc această energie a tuturor energiilor, încât creează moduri de a fi adaptate dorințelor, cerințelor
celorlalți pentru a o obține. Copiii noștri ar face orice pentru Atenția noastră. Nu mâncarea, hainele
sau jucăriile sunt cele mai importante pentru ei, ci măsura în care noi le putem oferi Atenție. Un
bebeluș care nu este ținut în brațe, care nu are Atenție, moare, în ciuda biberonului și a hranei. Are
nevoie de Atenție. Orice configurație de realitate se stinge și dispare în absența Atenției. Poate fi o
relație, o firmă, un proiect, orice. Atenția este Viață pură, curge din noi toți, căci fiecare dintre noi
este o sursă de Atenție. Nu este prea greu să verifici dacă aceste afirmații sunt adevărate sau nu.
Privește în propria ta viață, în propria ta experiență.
Ea curge în realitatea umană din centrul ființei noastre, din Inimă. Recuperarea centrului este
reconectarea cu sursa energiei creatoare sacre a Atenției, care se naște din Prezență.

Respiră adânc și folosește respirația pentru a ancora Atenția ta în interiorul corpului, chiar acum,
păstrează Centrul conștient al ființei tale, în adâncul pieptului tău pe care îl simți, aruncă o privire
înapoi, în spatele tău, în timp, și privește copilul care ai fost, fetița sau băiețelul. Ce făceai pentru a
obține Atenția neprețuită a mamei tale sau a tatălui tău? Ce simțeai atunci când ei, ocupați, preocupați,
scufundați în probleme urgente de rezolvat, absorbiți de labirinturile lor mentale, emoționale sau de
situație, te ignorau sau considerau că dacă îți dădeau o ciocolată e suficient? Câte note bune ai luat
pentru a obține un moment de atenție, un bravo, o mângâiere, pentru a crea un moment de conexiune
cu ei? Privește de asemenea un moment în trecut, în care absența, indiferența, desprinderea părinților
tăi a durut. Pentru un copil, cele mai dureroase situații sunt cele legate de absență, de momentele în
care nu simt Atenția, energia vieții, energia creatoare de care au nevoie pentru a crește.

Privește din momentul acum, din respirația ta lentă, regulată, atentă, din Centrul pe care învățăm să-
l menținem împreună, privește marele fluviu al vieții tale în amonte, către izvor, din această
perspectivă a nevoii uriașe de Atenție. Decodează relațiile importante ale vieții tale din această
perspectivă. Cu cât o relație este mai importantă pentru noi, cu atât are nevoie de mai multă Atenție.
Dacă Atenția dispare, relația dispare. Fluxul de Atenție dintre doi oameni creează conexiunea sacră
dintre ei. Toate relațiile vieții noastre sunt conexiune, canale prin care curge Atenție. Relațiile de
familie, de iubire, de prietenie, de afaceri, relații de orice fel creează o enormă rețea care unifică ceea
ce pare separat. Energia sacră a Creatorului se scurge în această lume prin inimile noastre, ia forma
gândurilor, gesturilor, emoțiilor, atitudinilor noastre, iar noi o turnăm în relații în care se întâlnește
cu energia celorlalți, într-un uriaș dans al vieții și al reunificării.

Individualitățile care suntem, dimensiunea noastră personală, fac parte dintr-un întreg care caută
reunificarea și se recunoaște pe sine în miriade de feluri, prin relație.

Atenția este ceea ce creează Conexiune, iar aceasta este o nevoie fundamentală a oricărei ființe, pe
orice nivel de conștiență s-ar afla. Conexiunea este un alt nume pentru iubire.

Toate ființele sunt expresia acestui Întreg pulverizat în individualități însetate de conexiune, care în
cele din urmă se regăsește pe sine.

Bătălia pentru Atenție, pentru fluidul vital al vieții care cu curge între noi, modelează toate relațiile
noastre și întreaga experiență umană. Dezvoltăm de mici mijloace sofisticate de a obține Atenția, mai
întâi a părinților noștri și apoi a celorlalți oameni. Creăm măști, atitudini și moduri de a fi menite să
deschidă porți, să atragă Atenția. Unii copii, de pildă, devin plângăcioși și etalează slăbiciunea pentru
a atrage Atenția. Poate că mai târziu vor juca rolul generic al victimei pentru a obține ceea ce au nevoie.
Alții vor încerca să se facă utili, să servească și vor deveni salvatorii celorlalți pentru a obține Atenția.
Sunt nenumărate forme, măști, atitudini pe care le jucăm, dar toate au în spate nevoia de relație, de
conexiune, de Atenție din partea celorlalți. Există copii care devin agresivi. Orice este mai bine decât
absența, decât să fie ignorați. În fața indiferenței, aleg uneori să țipe, să facă cele mai mari năzdrăvănii,
să creeze provocare. Sunt cei care mai târziu vor deveni violenți în încercarea de a ieși din singurătate,
din izolare, din singurătatea față de ceilalți. Rolurile pe care le vom juca și măștile pe care le vom purta
față de ceilalți au întotdeauna legătură cu această nevoie fundamentală de conexiune, de legătură prin
care curge energia sacră a Atenției. Și mai mult decât atât, ele sunt Atenție modelată. Nu ne dăm seama,
un timp liniar foarte îndelungat, că Atenția este un instrument creator, că prinde formă, că întreaga
realitate în care trăim își are sursa în interiorul nostru. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de
întoarcerea la sursă. Este un act de conștiență care vine doar odată cu maturitatea interioară. Copiii
nu știu că sunt surse de Atenție. Ei o caută în exterior. Maturitatea vine cu descoperirea sursei
interioare a acestei energii sacre a creației sau, mai bine spus, cu asumarea ei.

Energia sacră a Atenției prinde formă în gândire, emoție, atitudine și gest, devine corp și formă într-
un proces de densificare. Întreaga noastră realitate, toate relațiile, configurațiile de realitate și
structurile acestei lumi sunt Atenție devenită formă. Noi suntem sursa Atenției și izvorul realității
așa cum o cunoaștem.

A fi conștienți de centrul nostru este a fi conștienți de sursa realității noastre interioare și exterioare.

Și pentru a încheia această privire înapoi, te invit să privești mai aproape de momentul acum, în viața
ta, la cei însetați de Atenția ta. Poate că sunt copiii tăi, poate sunt părinții tăi, poate că este câinele tău
sau sunt plantele din apartamentul tău. Unde este Atenția ta în majoritatea timpului? Cât de mult
repeți vechea poveste? Care sunt realitățile pe care le hrănești cu Atenția ta? Această energie creatoare,
sacră, universală face orice configurație de realitate să crească, indiferent dacă este o relație între
oameni sau relație cu orice altceva. În mod obișnuit, majoritatea oamenilor hrănesc prin gândirea lor
relații dificile, dureroase, realități strâmtorate și generatoare de emoții violente, luptă, căutare și
neliniște. Schimbând felul în care investim Atenția în relație cu orice altceva, schimbăm realitatea
interioară și exterioară corpului fizic, deopotrivă.

Întreaga realitate a experienței noastre de viață este structurată pe aceste surse de energie sacră
care suntem fiecare dintre noi și pe rețelele care se nasc între ele. Mai mult decât atât, Atenția este
ceea ce naște formele lumii noastre, căci toate configurațiile și structurile realității sunt Atenție
turnată în formă, materializată.

Suntem obișnuiți să luăm în considerare doar formele exterioare ale oamenilor, lucrurilor, sistemelor
acestei lumi, ca și cum ar fi complet separate între ele și goale pe dinăuntru. Dar un extraordinar
univers de energii mai rafinate le alimentează permanent pentru ca ele să existe, iar sursa întregii
realități se află în noi înșine. Considerăm realitatea doar în expresia ei fizică, în vreme ce sursa acestei
realități fizice este metafizică. Izvorul, Inima noastră, este conectată în profunzimea ei cu dimensiunea
rafinată, spirituală a noastră și a întregii existențe. Ea se scurge în dimensiunea orizontală prin noi.
Noi suntem aceia care facem din ea gândire, gest și labirint.

Metafizica este o fizică a spațiilor subțiri, rafinate, a energiilor subtile, din care iau naștere formele
fizice. Noi suntem procesul prin care dimensiunea spirituală a existenței, divinitatea, devine fizică,
densă, materială.

Privită din această perspectivă, umanitatea este cu mult mai mult decât suntem obișnuiți să credem.
Tu ești mult mai mult decât crezi.

Atenția, energia sacră care curge în fiecare clipă din noi, din care iau naștere gândirea, emoția, energia
vitală, acțiunile noastre, face obiectul metafizicii. Nu este nevoie de laborator pentru a studia
metafizica lăuntrică și metafizica vieții, este suficient să devenim conștienți, să ne deschidem către
dimensiunea interioară, să o simțim, pentru a descoperi adevărul despre realitate. Ea trebuie privită
în termeni de energie și de frecvențe pentru a putea fi pătrunsă de înțelegere, care este liniară.
Continuă să respiri atent în vreme ce citești, simte-ți corpul, forma lui lăuntrică, plină cu senzații care
se revelează imediat ce Atenția ta revine în interior și explorează felul în care se naște orice gest, chiar
și o mișcare a unui deget. Actul de a mișca degetul este un act metafizic, este un gest subtil care se
transferă prin straturi din ce în ce mai dense de energie până când devine gest fizic. În zilele noastre,
chiar și copiii știu că materia este o vibrație, un nor de atomi în mișcare în interiorul cărora este
spațiu... gol. Sau așa pare, pentru că încă nu există instrumente suficient de rafinate pentru a măsura
energiile subtile din aceste spații subatomice. Dar ele pot fi simțite, percepute în mod direct, trăite. De
fapt, lucrăm cu aceste energii subtile în fiecare moment, la fiecare respirație și la fiecare clipire de ochi,
la fiecare gest. Fiecare gând al nostru este o modulare a câmpurilor subtile din interiorul nostru, fiecare
emoție, fiecare senzație. Menținem forma fizică în permanență, o schimbăm, o modelăm. Gândurile,
emoțiile, sentimentele noastre ne modelează chipul, gesturile fizice și, în cele din urmă, lumea în care
trăim. Suntem surse de realitate, iar întreaga lume „exterioară” este expresia acestui dans al creației
împreună.

Dimensiunea noastră personală este doar primul, cel mai restrâns, spațiu al ființei noastre. Credem că
eu se limitează în esență la corpul nostru fizic și gânditor, dar există nenumărate straturi în interiorul
nostru, din ce în ce mai rafinate ale lui eu, iar în exteriorul spațiului delimitat corporal, acest eu
cuprinde nenumărate dimensiuni din ce în ce mai largi și mai rafinate. Viziunea, gândirea, emoțiile,
valorile, exprimările, atitudinile, toate acestea sunt straturi dense ale lui „eu”. Dar dimensiunile
spirituale ale existenței sunt de asemeni spații ale propriei noastre ființe, de care ne simțim separați.
În exterior, eu are o identitate, relații, posesiuni, se definește prin haine și statut social, acțiuni, prin
apartenența la diferite structuri și configurații de realitate. Limba, dimensiunea etnică și culturală,
rasială sunt de asemeni straturi ale lui „eu”, din ce în ce mai vaste, mai colective, care se nasc, oricât
de straniu ar părea acest lucru pentru gândirea noastră liniară, din acest Centru fundamental de
existență, de realitate, care se află în noi înșine.

Realitatea exterioară corpului fizic, pe care o considerăm străină și independentă de noi înșine, ca
un fel de mare mașinărie universală care funcționează singură, este de fapt rezultatul unei creații
colective. Ea este efectiv alimentată de ceea ce considerăm că suntem și creăm în fiecare moment.

Întreaga noastră Călătorie împreună are ca subiect natura ființei și a realității. Vom explora - nivel cu
nivel – modurile în care creăm realitate în viețile noastre, intrând în geometria adâncă din miezul
experienței numite Viață. Dar pentru moment te invit să simți Sursa de energie sacră din interiorul tău
și să conștientizezi felul în care toate ființele, oamenii, situațiile, configurațiile de realitate ale vieții
tale sunt alimentate din această Sursă.

Tu ești cel care creează realitatea ta interioară, gândirea, emoția, energia vitală și corpul tău fizic,
tu ești cel care modulează relațiile tale și alege gradul de conexiune cu restul existenței, tu ești cel sau
cea care alimentează marile tale proiecte și acțiuni, care toarnă în ele energie vitală și le aduce la
viață.

Sau le lasă să moară, să se stingă, din lipsă de Atenție, adică de energie.

Felul în care ne direcționăm Atenția este una dintre cheile fundamentale ale creației conștiente de
realitate, este cheia către a trăi ceea ce dorim să trăim.

Indiferent că suntem conștienți de faptul că suntem surse ale propriei experiențe de viață sau nu, acest
lucru se întâmplă. Realitatea curge din noi sub forma gândirii, emoției, gestului, acțiunilor, relațiilor
și așa creăm lumea ce pare exterioară. Unde este, de obicei, Atenția ta? Ce gânduri prind formă în mod
obișnuit? Ce emoții? Ce fel de atitudini și ce fel de gesturi hrănești din această Sursă? Dacă gândirea
ta este mai degrabă critică, concentrată pe probleme, pe lucrurile și situațiile de care te temi, nu faci
altceva decât să investești această formă supremă de energie în ceea ce nu dorești să trăiești în viața
ta. Hrănești emoțiile distructive și disconfortul în viața ta. Majoritatea oamenilor investesc întreaga
lor capacitate creatoare în problematizare, creează efectiv nenumărate suprafețe de separare față de
realitatea vieții, în atitudini vechi pe care le-au moștenit pe parcursul vieții sau împrumutate din
mediul familial, cultural, social și despre care cred că „mă reprezintă, sunt ale mele”. Și în vreme ce
investesc energia sacră a Atenției în acest fel, hrănind problemele și separarea, frica și închiderea, nu
mai rămâne nimic din această energie pentru a-și împlini visele sau proiectele.

Cunosc foarte bine acest mod de a trăi și de a crea realitate, l-am trăit de mii de ori, în milioane de
moduri și de aspecte, căci nimic din experiența umană nu mi-e străin, cunosc sentimentul separării de
realitate, al neputinței de a schimba contextul propriei vieți ce pare potrivnică, cunosc forța de seducție
a identificării cu propria-mi gândire compulsivă, indisciplinată, care tinde să devină stăpânul experienței
mele de viață, ca și cum ar fi separată de mine. Cunosc dansul interior al emoțiilor, al îndoielii, al
neîncrederii și al prudenței, care limitează dramatic bucuria de a trăi și care în cele din urmă blochează
corpul și se transformă uneori în boală fizică. Cunosc foarte bine sentimentul straniu că, orice aș face,
realitatea se adaptează la infinit pentru a mă împiedica să trăiesc bucuria, sentimentul că totul este praf
în vânt, că e inutil, că nu are rost, că trebuie să mai fie ceva dincolo de platitudinea vieții mele, a relațiilor
mele, a cuvintelor care se repetă la nesfârșit între noi, a măștilor pe care le purtăm zi de zi.

Ale cui sunt cuvintele acestea? Ale mele? Ale tale? Ale noastre?

Cunosc foarte bine cum este să investesc întreaga energie a Creatorului în experiența labirintului. O
cunoști și tu, o cunoaștem cu toții, cei care suntem în formă umană, în corp, în această lume. Aceasta
este o întrebare fundamentală, care are în ea răspunsul: ce facem cu energia sacră a Sursei care
suntem?
Ce fel de gândire naștem, ce fel de emoție, ce fel de gesturi, ce fel de relații, câtă conexiune creăm? Câtă
frică, rușine, vinovăție? Câtă bucurie și câtă durere? Toate aceste trăiri sunt forme în care noi am turnat
energia vieții.

Nu putem alege ceea ce trăim câtă vreme nu suntem conștienți de faptul că noi suntem Sursa întregii
experiențe de viață. Labirintul este propria noastră creație și ține de modul în care ne folosim
Atenția. Această energie a Sursei este cea care devine gând, emoție, atitudine, gest, corp, acțiune.
Este energia care creează experiența vieții. Primul pas în transformarea experienței de viață este a
deveni conștienți de Atenția noastră.

Respiră adânc, creează un fel de oftat profund, și adună-ți întreaga Atenție, pentru moment, în corp,
în piept, în senzații. Conștientizează felul în care corpul tău este asemenea unui sâmbure de realitate,
o sămânță din care crește necontenit realitatea ta. Simte spațiul dimprejur, privește formele obiectelor
și felul în care tot ceea ce există este așezat în această Sferă de Atenție, de Conștiență, de percepție.
Conștientizează acest spațiu sferic ca pe un câmp în care tu scrii cu fiecare gest, cu fiecare gând, cu
fiecare act, oricât de mărunt, realitatea. Ascultă această Sferă a existenței cu tot corpul. A aduce Atenția
în corp, în senzații, este premisa fundamentală a Stării de Prezență.

Disciplina Atenției este disciplina Creatorului conștient de realitate.

 Centrul
Nu a fost deloc evident că ești centrul propriei tale realități și creatorul ei, pentru că Atenția ta a fost
mereu investită în exterior, în ceilalți, în situații, în diferite configurații de realitate. De fapt, a fost
inevitabil. Este un mod de a exista propriu stadiilor primare ale identității. Nu există aici nicio
vinovăție, nu facem asta pentru că suntem proști, răi sau orbi, ci pentru că suntem imaturi. În stadiile
primare ale identității, când suntem copii, universul nostru se sprijină pe stâlpi de realitate exteriori
nouă. Supraviețuirea depinde de oameni și de situații din afara noastră. Centrele de realitate ale vieții
unui copil sunt părinții săi și totul se învârte în jurul lor. Atenția sa este proiectată în afară. Pentru un
copil, totul este despre a primi. Supraviețuirea sa depinde de ceea ce primește, pe toate nivelurile.
Prezența, mângâierea, mâncarea, conexiunea, totul depinde de acești stâlpi ai universului care sunt
părinții. Ei sunt zeii atotputernici care fac soarele să strălucească și care aprind în nopțile adânci stelele
de pe cer. Ei sunt nodurile de comunicare cu restul lumii, care pare enormă, de neînțeles,
incontrolabilă, haotică. Părinții sunt centrii de realitate ai unui copil. El nu are propriul său centru.
Izvorul său este plăpând.

Respiră adânc și mai deschide o dată axa trecutului, în spatele tău, printre omoplații pe care-i simți,
ca niște stânci ce străjuiesc această direcție a ființei tale. Privește cu ochiul magic al Inimii. Nu e nevoie
nici măcar să închizi ochii. Continuă să citești cuvintele pe care le naștem împreună și doar deschide-
te
către înapoi, către trecutul tău. Întinde un fel de fir de Atenție, o axă pe care se află înșirate, ca niște
mărgele, momente din viața ta. Ești tu însuți în nenumărate variante. Cel care ești acum, în acest
moment, este o evoluție, o transformare a celui care ai fost ieri, acum o săptămână, un an, zece,
douăzeci, treizeci de ani. Nu mai ești nici măcar același care erai când ai deschis această Carte magică
a Vieții. Experiența de a fi ne transformă necontenit. Identitatea noastră se schimbă. Folosește deci
această mică magie interioară și privește chiar acum în trecut. Respiră adânc acest trecut, adu în acest
moment de pe axa trecutului imagini, emoții, momente, gesturi, voci. Este ca o călătorie în care, în loc
să aluneci înapoi pe axa timpului, faci invers: fără să părăsești vreun moment momentul acum, când
citești și asculți aceste cuvinte în spațiul tău interior, te deschizi, în același timp, către momente din
acest trecut în care erai copil. Creează o privire cuprinzătoare, care mătură întregul tău drum de
experiență umană, de când ai ales să vii în corp, până în acest moment. Acest trecut se află în tine, în
Sfera ta de conștiență. Aceste stări ale ființei tale, aceste personaje din trecut care poartă chipul tău
din diferite timpuri se află în interiorul tău, le conții chiar în acest moment. Sunt aspecte ale ființei
tale. Fiecare respirație a lor este respirația ta, fiecare bătaie de inimă a lor poartă energia ta și
semnătura creatorului care ești. Cu această privire largă, lejeră, aerată de respirația ta, privește la felul
în care a fost perfect normal ca centrul realității tale de copil să fie părinții tăi, cum totul depindea de
ei, întregul univers se sprijinea pe ei. Atenția ta de copil era proiectată în afară, în exterior, acolo de
unde venea (sau nu) prezența, energia. Starea imatură a conștiinței, identitatea copilului, este
proiectivă și dependentă de a primi. Atenția sa este în afară. Nu are un centru conștient.

Apoi, grădinița, poate prima zi de școală și transferul Atenției tale de copil pe educatorii tăi, de care
depindea totul, efortul tău de a fi permanent bun, de a înțelege, de a învăța, de a performa, de a fi
competitiv, privește cum reperele tale exterioare, care îți absorbeau întreaga Atenție s-au multiplicat.
Stâlpii universului tău, de care depindeau viața ta, mângâierea, laudele, conexiunea, au devenit din ce
în ce mai mulți. Toate lucrurile bune veneau de la ei. Părinții sunt sau nu mulțumiți și deschid poarta
în funcție de felul în care te porți, înveți, răspunzi, faci ceea ce trebuie. Trebuie să faci lucrurile cum se
fac, nu cum vrei tu. Pentru a obține aprobarea, lauda și alte bunătăți absolut necesare vieții tale de
copil și mai târziu de adolescent, trebuie să fii într-un anumit fel, să respecți unele reguli, să spui ceea
ce trebuie, să arăți cum trebuie, să fii în rândul lumii. Privește înapoi. Permanent Atenția ta are repere
exterioare. Dacă nu ești atent la exterior, la aceste divinități puternice care fac regulile lumii în care te
afli, poți avea de suferit, poți pierde lucruri importante. Cel mai important lucru pe care îl poți pierde
dacă ceilalți sunt supărați pe tine este conexiunea cu ei, iubirea lor, respectul lor. Toate sunt forme de
energie, fire prin care se scurge Atenția lor către tine și care ia forma aprobării, a recunoașterii, a
validării, a aprecierii. Privește la felul în care copilul extinde autoritatea exterioară de la părinți la
profesorii săi, la adulți în general și apoi la instituțiile pe care acești adulți le reprezintă. Toate sunt
exterioare și de acești oameni și aceste instituții depinde totul.

Conexiunea cu lumea trece prin nodurile de realitate ale celor dimprejur. Ei sunt sursele de energie
câtă vreme nu suntem suficient de conștienți pentru a recunoaște sursa din interiorul nostru.

Între timp, ai învățat să te descurci uneori binișor în această lume. Mecanismele tale de supraviețuire
s-au adaptat perfect pe măsură ce ai crescut. Măștile pe care le porți, atitudinile pe care le creezi sunt
potrivite cu oamenii, situațiile, conjuncturile. În cuplu, față de perechea ta, porți o anumită mască și
ai o anumită atitudine. Ea sau el este un centru de Atenție, un nod de realitate pentru tine, care
absoarbe energia ta. Copiii tăi, centre de atenție. Șefii tăi, subalternii tăi, prietenii tăi, toți cer anumite
atitudini, gesturi, măști, deci Atenție. Băncile de la care ai luat bani pentru mașină, politica de la
televizor, proiectele la care lucrezi, relațiile care se hrănesc ca niște ființe vii ce sunt, cu energia ta,
toate sunt în exterior și pare că depinzi de ele. Toate îți absorb Atenția. Această lume, lumea ta, se
hrănește cu energia sacră a Inimii tale.

Respiră adânc și privește înapoi la imensa realitate pe care ai creat-o, în care ai investit fiecare gest și fiecare
respirație, fiecare picătură de energie vitală și care pare exterioară ție. Este o întreagă lume în care ai
investit Viață și pe care o consideri în afara ta. Nu mai am timp pentru mine este totuna cu nu mai am
Viață pentru mine. Așa se naște labirintul, sentimentul că lipsește ceva, că suntem dezlipiți de realitate, că
ceva ne rămâne ascuns și trebuie într-o bună zi să fie descoperit. Din această proiectare necontenită a
Atenției în exterior, pe ceilalți, pe sisteme, pe forme, pe care apoi le considerăm exterioare, și întreaga
noastră energie sacră, creatoare, rămâne afară odată cu granița pe care o punem între sursă și această lume.
Ceea ce lipsește este de fapt contactul cu sine, este lipsa de Atenție pentru noi înșine. Lipsește conștiența
sursei. Ne luptăm, la fel ca atunci când eram copii, pentru diferite forme de Atenție care sunt în exterior,
așteptăm de la ceilalți aprecierea, respectul, iubirea, care nu sunt decât moduri de conexiune, în vreme ce
propria noastră sursă se risipește în afară. Ne refuzăm noi înșine această energie fundamentală și o cerem
din exterior. Toată viața noastră devine căutare a unei resurse pe care o avem deja. Așteptăm încă să
primim, dar nu ne dăm seama că noi suntem creatorii și că fiecare gest este un act de creație și de dăruire.
Experiența vieții este fracturată. Aceasta este ruptura, dualitatea.

Adevărata maturizare interioară, psihologică, emoțională, relațională se petrece odată cu descoperirea

faptului că noi înșine suntem Centrul și sursa realității pe care o trăim. Cu cât trăim mai profund acest
lucru, cu atât ajungem să considerăm că realitatea exterioară este expresia și oglindirea energiei noastre
lăuntrice. Iar natura acestui Centru este pulsatorie. Primim și dăruim la fiecare ciclu de respirație, în
mod natural. Aceasta este natura adâncă a ceea ce suntem. Ceea ce am căutat dintotdeauna să obținem
a fost aici dintotdeauna. Iar ceea ce suntem emanăm în mod natural în spațiul multidimensional al
acestei lumi.
Respiră adânc și lent, profund, lasă senzațiile din pieptul tău și din corp să devină mai vii, hrănește-le
cu Atenția ta pe care ai adus-o aici, acum, acasă, în spațiul sacru și sigur al inimii tale, și conștientizează
faptul că întreaga ta realitate a luat naștere din energia pe care tu ai turnat-o în fiecare detaliu, fiecare
relație, fiecare situație. Fiecare pas pe care l-ai făcut s-a născut din acest Centru, din bătăile propriei
tale inimi. Toate măștile, atitudinile, rolurile pe care le-ai jucat vreodată au fost răspunsuri pe care le-
ai dat la întrebarea cine sunt eu. Numai că nu au fost răspunsuri în cuvinte, ci răspunsuri scrise cu
viață, cu gest, cu emoție, cu atitudine, cu gândire, în marele spațiu sferic al vieții tale. Simte acest
Centru extraordinar de realitate, această Sursă care ești și milioanele de fire de Atenție care conectează
această Sursă cu toate realitățile care s-au născut din ea. Uluitor, nu?

Desigur, toate aceste realități și experiențe s-au născut din interferența ta cu alți creatori de realitate
ca și tine, dar mereu ai avut tendința de a crede că realitatea este independentă de tine, că există
separat, că ceilalți sunt centrele importante ale vieții tale, nu tu. De aceea ai ales mereu să faci lucruri
mai degrabă pentru ei, decât pentru tine însuți, să creezi priorități în viața ta pornind de la lumea
exterioară. Poate că faci acest lucru pentru prima dată acum, în vreme ce asculți aceste cuvinte pe care
le creăm împreună, să te simți Centru al propriei tale creații, să-ți asumi în sfârșit statutul de stâlp
vertical al propriei tale experiențe de viață. Nu poți dărui niciodată ceea ce nu ai. Nu poți dărui cu
adevărat celorlalți energia sacră a inimii tale, a Atenției tale, dacă nu ți-o asumi, dacă nu o recunoști,
dacă nu percepi că ești sursa ei.

În mod aparent paradoxal, pretinzi că dăruiești ceea ce, de fapt, ceri cu obstinație.

Singura cale este aceea a Adevărului. A recunoaște Centrul. Sursa.

Așază-te deci în mijlocul realității tale, chiar acum, în acest moment, în vreme ce cuvintele noastre se
nasc în fața ochilor tăi, și menține Atenția ta permanent în adâncul pieptului. Vei ști că Atenția ta este
stabilă dacă simți permanent senzațiile din interiorul corpului, dacă percepi dansul subtil, în
permanentă transformare a acestora. Simte volumul interior al corpului, conștient de faptul că acest
spațiu este un nor de atomi în vibrație, un nor de energie conștientă. Și așază-te în mijlocul realității
ca un Centru, ca un loc geometric. Percepe toate lucrurile împrejurul tău, o sferă de realitate care te
ține în mijloc, conștientizează spațiul unde te afli, felul în care lumina străbate aerul și decupează
volumele obiectelor. Conștientizează casa de jur împrejurul tău, ca o alveolă, și mai departe, sfera de
realitate, de experiență, de existență, din ce în ce mai largă, al cărei Centru ești.

Devii conștient de cupola cerului deasupra ta, cu nori alergători și păsări, de soare și de imensitatea
spațiului, și dedesubt, de pământ, de profunzimea lui, de splendida planetă agățată de tălpile tale prin
forma de iubire numită gravitație. Ești Centru al unei realități imense, de o uluitoare anvergură, prin
simplul fapt de a fi Conștient de acest lucru. Ești un Centru de Conștiență, de percepție, de creație, un
Centru de viață care pulsează, care primește la fiecare inspirație tot ceea ce viața are de dăruit și care
creează, emană la fiecare expirație ceva, o emisie care-ți poartă semnătura de ființă unică,
inconfundabilă. Cu simplitate, cu lejeritate, privește de jur împrejur cu ochiul sferic al inimii tale la
această extraordinară realitate, la reliefurile sale infinite, dansul vieții și doar rămâi liniștit în Centrul
său. Lasă-te conținut de marea Sferă a existenței, primește și dăruiește, pulsează. Simte Centrul din
adâncul pieptului și realizează felul în care simpla Conștiență a acestuia transformă haosul într-un
Cosmos sferic.
De jur împrejurul tău, ca un cerc vast, este dimensiunea orizontală a existenței tale în care sunt oameni,
relații, acțiuni, o rețea vastă de interacțiuni pe diferite niveluri. Simte oamenii din viața ta, pe cei mai
apropiați în cercuri mai mici de jur împrejurul tău, și apoi ceilalți, în cercuri din ce în ce mai largi, în
funcție de importanța relațiilor cu ei. Rămâi liniștit, respirând adânc și lent, lasă aceste cercuri din ce în
ce mai vaste să se așeze în jurul Centrului de realitate care devii. Cultivă această perspectivă a Centrului
de Atenție fără să te focalizezi pe nimic anume, doar lasă realitatea să existe de jur împrejurul tău. Ascult-
o. Ai putea în orice moment să gândești ceva despre ea, despre orice lucru, situație sau om, dar nu o faci.
Ai putea să te poziționezi într-un fel sau altul față de orice aspect al acestei lumi, al acestei Creații căreia îi
ești Centru, dar atunci Centrul s-ar dizolva. Ai putea de pildă să aluneci în gândirea despre trecut, așa cum
ai făcut-o de nenumărate ori, să-ți faci griji pentru viitor, să faci calcule despre acțiunile tale viitoare, dar
dacă ai face asta acum, Centrul ar dispărea instantaneu. Tot echilibrul, toată conținerea, toată Sfera
existenței ar redeveni liniară.

Ceea ce faci în fiecare clipă cu Atenția ta și cu capacitatea ta de a menține Centrul experienței tale de viață
sunt primii pași într-un complet nou mod de a exista în această lume și sunt porți către cele mai profunde
și cele mai înalte spații ale propriei tale ființe. Este începutul unei Călătorii interioare care în cele din
urmă va transforma întregul tău mod de a te raporta la realitate și care deschide porțile creației
conștiente de realitate. Sună mare, pentru că este mare.

De o mie de ori vei aluneca din nou în modul de funcționare liniar, de o mie de ori Atenția ta va redeveni
rătăcitoare, se va identifica în diferite situații cu gândirea, cu emoția, cu diferite atitudini, dar poarta
pe care o deschidem acum, împreună, rămâne deschisă. Acest exercițiu de Atenție și de centrare nu
este doar pentru acum, pentru momentele în care te lași ghidat de această voce interioară, ci și pentru
nenumărate momente din viața ta. Întreabă-te în momentele tale de rătăcire, de identificare: unde este
Atenția mea acum? Care este acum Centrul experienței mele de viață? Vei descoperi singur că în
momentele de maxim disconfort mental, emoțional, relațional, în momentele dificile ale vieții tale,
Atenția ta este pe ceilalți, ei devin centru al Atenției tale. În astfel de momente, tu te întorci în modul
vechi, proiectiv, de a funcționa.

Această Călătorie pe care o facem împreună nu este doar o lectură, ci o dezvăluire a instrumentelor
fundamentale ale unei transformări interioare care schimbă întreaga ta experiență de viață.

Practică deci Atenția și calitatea de Centru al propriei experiențe de viață oricând, în orice situație.

Constată felul în care asta schimbă calitatea experienței de a trăi și felul în care răspunzi realității. E
doar începutul.

Respirația conștientă
Nu există cuvinte suficiente pentru a exprima miracolul respirației și capacitatea infinită a acesteia de
a deschide spațiile cele mai înalte și cele mai profunde ale ființei. Poți privi respirația ca pe un
instrument fermecat care deschide toate porțile. Poate ai băgat de seamă că de la bunul început al
acestei Călătorii ți-am cerut să fii extrem de atent la felul în care respiri, ți-am amintit deja de multe
ori să revii la conștiența respirației în vreme ce cuvintele se nasc între noi prin intermediul acestei
Cărți-experiență. Vei uita de o mie de ori de respirație și eu îți voi aminti de o mie de ori, până când
conștiența respirației tale îți va deveni obicei, până când vei putea alege felul în care respiri și până
când îți vei reaminti mijloacele fundamentale ale creației de realitate, printre care respirația este cea
mai importantă. Desigur, respiri tot timpul, în orice stare a conștiinței tale, în orice moment, orice ai
face. Dar respirația ta este îngustă, scurtă, mecanică, zgârcită și mai ales inconștientă. Nu știi că respiri
și nu respiri așa cum alegi să respiri. Ai face acest lucru dacă ți-ai aminti că ești în posesia unui
instrument care deschide toate dimensiunile ființei și dezvăluie procesele alchimiei interioare a
realității.

Adevărata magie este ascunsă în ochii noștri, în respirația noastră, în bătăile inimii noastre, în cele
mai banale aspecte ale ceea ce suntem.

Obsedați să înțelegem înafara noastră dansul formelor, ignorăm cu desăvârșire sursa lor.

Îți spuneam mai devreme că Maestrul există dintotdeauna, a fost manifestat în toate timpurile și
spațiile în care umanitatea încarnată și-a căutat calea înapoi, către Adevăr. Ei bine, acest Maestru
Interior ar putea fi numit Maestrul Respirației Conștiente.

Respiră adânc, din nou, chiar acum, reconectează-te cu pulsația de energie rafinată pe care o numim
respirație, simte-o și creează chiar în acest moment o respirație elastică, profundă, completă. Absoarbe
energia numită aer în corpul tău pe care îl simți în toată splendida sa arhitectură interioară de senzații
care curg, inundă cu respirația ta oasele, mușchii și tendoanele, forma interioară a pieptului și plexul
solar, burta și capul, inundă forma interioară a palmelor și a tălpilor, creează în forma interioară a
corpului un spațiu aerat, lejer, transparent și, în vreme ce valurile cuvintelor se nasc și mor în sfera ta
de experiență, observă ceea ce se petrece în corp, la nivelul senzațiilor, pe măsură ce Atenția ta rămâne
stabilă în interior, percepția sferică a realității – activă și respirația ta – conștientă. La început, îți va fi
greu să menții Atenția pe respirație și pe senzații și în același timp să receptezi semnificația cuvintelor.
Dar tocmai acesta este exercițiul acestui moment.

Suntem obișnuiți să funcționăm în modul focalizat al Atenției, să ne lăsăm absorbiți de unul sau altul
dintre spațiile sferei de realitate al cărei centru suntem și astfel să pierdem exact centrul său. De data
aceasta, împreună, vom face această încercare esențială. Păstrăm Centrul de Atenție în piept și în corp,
lăsăm realitatea sferică dimprejur să existe, fără să ne focalizăm pe nimic anume, creăm o respirație
adâncă, lentă, profundă. O sferă de respirație, o sferă de realitate, o sferă de percepție.

În centru, un spațiu de Atenție nemișcată. Inspir și primesc, absorb, ceva din această realitate, din
energiile ei, se scurge în corp odată cu inspirația, ceva din realitatea interioară a corpului meu, din
energiile sale, emană sferic, de jur împrejur, odată cu expirația mea. Creez un ritm al meu, ca un dans
interior, respirația mea lentă, lungă, profundă și vastă traversează porii pielii și respir cu tot corpul, prin
fiecare fir de păr. Respiră în vreme ce cuvintele se nasc între noi, în noi, în acest spațiu de conștiență, de
respirație, de experiență atemporală. Vom continua să respirăm în acest fel, în vreme ce naștem cuvinte.
Pune accentul mai degrabă pe a simți realitățile din spatele cuvintelor, decât semnificația lor liniară,
respiră cuvintele în corp și fii atent la senzațiile, imaginile, emoțiile care se nasc. Nu cuvintele sunt
importante, ci realitățile mai adânci din care provin.

Toate expresiile Școlii, în toate timpurile și spațiile, au folosit Respirația ca mijloc fundamental de
modificare a stării de conștiență. A fi conștient este a percepe, a simți.

Respirația este un instrument al Conștienței, pentru că aduce în percepție, în simțire dimensiuni ale
existenței și ale propriei ființe pe care altfel le ignorăm cu desăvârșire.
Cu alte cuvinte, face disponibile experienței directe dimensiuni pe care altfel nu le percepem. Dezvăluie
spații ale ființei pe care altfel nu le putem simți. Lasă aceste cuvinte să plutească puțin în forma
interioară a corpului, să creeze ecouri, senzații.

Respirația este instrumentul dezvăluirii dimensiunilor inconștiente ale propriei ființe.

Starea mea de Conștiență, măsura în care percep Adevărul despre realitate este direct proporțional cu
conștiența respirației. Realizează acum felul în care respirația acestui moment, sferică, așezată,
liniștită, face conexiunea între energiile interioare ale corpului și ceea ce pare exterior, lumea din afara
corpului. Realizează felul în care aerul este elementul unificator între gândirea, emoțiile, atitudinile
tale, pulsația ta lăuntrică și tot ceea ce există. Același aer pe care îl respiri, aerul din celulele tale, din
plămânii tăi, din sângele tău, este aerul acestei lumi, este aerul prezent în trupurile tuturor oamenilor,
animalelor și plantelor, este aerul din fructe, frunze și păsări, este vântul care aleargă peste deșerturi
și oceane, care ține păsările și norii pe cer. Respirația ta nu este doar a ta, este respirația acestei lumi,
a acestei planete, este purtătoarea ecourilor unei realități inimaginabile minții, dar disponibile
percepției tale.

Respirația conștientă schimbă totul. Schimbă relația ta cu întregul existenței pentru că transformă
ceea ce poți percepe în mod direct. Mereu a trebuit să crezi ceva despre realitate, pentru că nu ai putut
percepe direct. Dar cum ai fi putut să percepi un adevăr mai larg despre realitate, dacă Atenția ta era
oriunde, numai aici, în corp, nu? Erai plecat cu Atenția ta în afara sigurului spațiu în care puteai simți
în mod direct acest adevăr. Respirația ta, instrumentul uluitor de simplu care aduce în percepție cele
mai rafinate dimensiuni ale existenței, a fost inconștientă, mecanică, minoră. A fost tot timpul la
îndemână, și ai ignorat-o. Erai ocupat să cauți adevărul pe cale mentală, logică, fără să-ți dai seama că
Adevărul este pretutindeni, înăuntru și în afara ta, disponibil pentru a fi trăit, simțit în mod direct.

Nimic nu ți-a fost ascuns vreodată, nimic nu a fost ocult, nu există niciun secret, totul a fost aici
dintotdeauna, în toată istoria liniară a umanității încarnate.

Ceea ce te-a separat de Adevărul complet a fost dintotdeauna starea ta de conștiență. A fi mai puțin
conștient înseamnă a simți mai puțin din realitate. De aceea a trebuit mai degrabă să crezi în
dimensiunile largi ale existenței, pentru că nu le puteai percepe. Ai crezut că a simți este un dar al unora,
un har, sau poate ai crezut că există o strategie, un fel de a învăța să simți. Ei bine, a venit momentul să-
ți reamintești despre adevărata ta natură, perceptivă, sensibilă.

Respiră adânc și lent, menține centrul de Atenție. Poate ai observat deja că intensitatea senzațiilor din
corp are legătură cu calitatea Atenției tale și cu felul în care respiri. Poate că ai sesizat deja acea
efervescență interioară care se naște odată cu revenirea ta în interior.

Corpul tău fizic este o cutie de rezonanță pentru tot ceea ce există în această Creație. Poți simți
întregul Adevăr aici, acum, în acest corp, în această viață, dacă alegi acest lucru. Nu e nevoie să pleci
nicăieri, ci să revii. Nu e nevoie să cauți, ci să stai liniștit și să percepi. Nu e nevoie să întrebi,
răspunsul este deja aici, și este o trăire.

Respiră adânc și lent, cu deschidere, cu lejeritate, cu Conștiența Centrului, în mijlocul realității tale,
chiar în acest moment. Cum rezonează în interiorul corpului tău aceste cuvinte?
Corpul fizic nu este numai un spațiu de percepție a întregului Adevăr, ci și un spațiu de Creație a
acestui Adevăr. Fiecare inspirație aduce totul înlăuntru, în experiență directă, fiecare expirație este
un act de Creație, prin care creatorul din tine emană ceva din propria sa ființă.

Respiră adânc. Ascultă!

Tot ceea ce există este Conștiință. Pământul și Cerul, aerul și apa, focul și gândirea, cuvântul și
viziunea, stelele și memoria, oamenii și formele, și nenumăratele energii ale acestei Creații, totul este
Conștiință. Nu există nimic înafara Conștiinței. Tu și toate expresiile tale interioare, corp, gândire,
emoție, spirit, sunteți Conștiință. Ceea ce diferențiază diferitele dimensiuni ale Conștiinței este
Conștiența. Conștiența este unul dintre atributele Conștiinței și se manifestă prin capacitatea de a
percepe și de a crea realitate.

Respiră cea mai atentă, cea mai conștientă respirație pe care ai respirat-o în această viață, cea mai
vastă, cea mai sferică respirație și permite realității nesfârșite căreia îi devii centru să se scurgă în corp
la fiecare inspirație, apoi eliberează totul, de jur împrejur, pe expirație.

Fiecare moment al vieții tale, orice ai trăi, are respirația sa, proprie stării în care te afli. Atunci când
ești identificat complet cu mintea ta, când devii propria ta gândire, respirația ta este într-un anumit
fel. O cunoști, desigur, este acea respirație scurtă, minimală, mecanică. În acele momente, cea mai
mare parte a Atenției tale este investită sub forma gândirii, corpul tău fizic este cumva părăsit. Nu îl
simți. Devine inconștient și funcționează din inerție. Fluviile de energie vitală se diminuează și
întreaga mecanică a vieții funcționează limitat, la minimum posibil. Atunci când trăiești emoții
puternice, respirația ta se schimbă. Există o respirație proprie furiei și o alta a rușinii sau a vinovăției.
Există o respirație a iubirii, a conexiunii, a recunoștinței, o respirație a bucuriei și o respirație a creației,
a exprimării de sine, există nenumărate feluri de respirație pentru că există, în geometria sferică a
ființei tale, multidimensionale, nenumărate moduri de a modula experiența vieții și a ființei. A stăpâni
respirația înseamnă a stăpâni aceste moduri de a crea realitate, de a crea experiență a vieții.

A fi conștient de propria respirație îți dă acces direct la resursele fundamentale ale propriei ființe,
deschide porțile către dimensiunile infinite ale marii Conștiințe a întregului.

Respirația conștientă este conexiunea între ceea ce consideri interior și ceea ce consideri exterior ție
în acest moment. Ea traversează granița arbitrară a identității tale momentane și de aceea este un
instrument al transparenței, al eliberării, al expansiunii conștienței tale. Ea dizolvă limitările
percepției și eliberează capacitățile creatoare ale ființei tale. Te conectează cu profunzimea abisală
a ceea ce ești și expansionează anvergura sferei tale de realitate.

Școala Maestrului Interior este, dintotdeauna și pentru totdeauna, o școală a Conștienței, în care
practicăm revelația, ca mod de a cunoaște – prin experiență –
Adevărul despre noi înșine. Respirația cu R mare este cea conștientă, care deschide toarte porțile. Ceea
ce trăim acum, împreună, această conștiență a respirației, este un pas minim. A respira conștient este
a trăi conștient, a percepe și a crea conștient experiența vieții. În stadiile avansate ale Școlii, Respirația
devine o artă.* Arta de a trăi, de a modula realitatea interioară așa cum dorim. Este un instrument al
creației conștiente de realitate. Aplicațiile sale sunt nelimitate, căci dă acces la spațiile nelimitate ale
întregii Conștiințe. Dar în această etapă a procesului tău de transformare interioară nu este vorba încă
de a folosi Respirația pentru a accesa dimensiunile rafinate, metafizice ale existenței, ci despre a folosi
Respirația conștientă pentru o experiență de viață eliberată de condiționare, de durere, de închidere,
de boală. Și, mai ales, pentru a crea ceea ce alegi să creezi în viața ta.1

Această Călătorie este o introducere în arhitectura sferică și curgătoare a propriei realități și aduce în
Conștiență mijloacele simple, fundamentale ale transformării vieții. Respirația cu R mare, conștientă,
transformă corpul fizic și permite declanșarea unor procese de vindecare. La nivelul energiilor vitale,
topește înghețările vechi ale energiei, solidificate, și redă curgerea, fluiditatea naturală a acesteia. La
nivelul emoției, modularea conștientă a respirației permite eliberarea de sub dominația emoțiilor
distrugătoare, ale fricii, furiei, rușinii, vinovăției și, mai ales, lucrul cu cea mai terifiantă stare emoțională,
depresia. La nivelul gândirii, conștiența respirației este un instrument care clarifică și transformă
calitatea acesteia, ne eliberează din labirinturile uscate ale gândirii compulsive, repetitive, non-creative
și deschide porțile unei noi gândiri, menite să aducă marile noastre viziuni în operă, în densitate, în
încarnare. Niciuna dintre toate aceste transformări nu este posibilă fără conștiența respirației.

Pe măsură ce mergem din ce în ce mai profund în această Călătorie interioară, descoperi aplicații
uluitoare ale Respirației și, de fapt, ale Conștienței. Nu este nevoie de baghete magice, realitatea și
viața sunt magie pură, miracol pur, numai că nu percepem acest lucru în mod obișnuit. Conștiența este
ceea ce lipsește pentru a trăi viața ca un miracol. Asta facem aici, acum, așa cum am făcut
dintotdeauna, în nenumărate timpuri și spații de experiență umană, ne reamintim ceea ce suntem,
adică redevenim conștienți de adevărata natură a existenței și propriei ființe. Respiră deci, Conștient.

Atitudine
Atenția, energia sacră a Creatorului, asumarea Centrului realității și Respirația conștientă sunt
elemente definitorii ale unei singure stări. Sunt expresii ale unui mod de a fi în mijlocul experienței
noastre de viață.

A fi Centrul atent, conștient al propriei realități este a ne asuma faptul că noi înșine suntem sursa
experienței, că putem alege cât percepem și ce creăm în această realitate. Este un mod de a exista care
bate la porțile maturității interioare, care anunță o eliberare majoră. A fi cu Atenția pe noi înșine este un
act de curaj extraordinar și presupune un miracol: a avea încredere în noi înșine, în capacitatea noastră
de a administra orice stare, orice situație, orice relație. Starea centrată a ființei, în care sunt conștient de
ceea ce gândesc, de emoțiile mele, de energia mea, mă scutește de dependența față de reacțiile celorlalți.
Sunt responsabil pentru propriile mele stări, propriile mele poziționări. Ceilalți sunt creatori de realitate,
ca și mine, conștienți sau nu, dar creatori. Gândirea, emoțiile, măștile, rolurile pe care le joacă sunt
responsabilitatea lor, așa cum ale mele sunt responsabilitatea mea. În modul vechi de a funcționa,
proiectiv, am crezut mereu că stările mele depind de ceea ce fac și spun ceilalți. Încep să deslușesc însă
un adevăr enorm: eu sunt cel care creează stările interioare, emoțiile, gândirea, felul în care curg energiile
interioare, cât simt și ce gesturi creez. Nu celălalt a fost vreodată vinovat pentru stările mele de
disconfort, ci felul în care m-am poziționat față de celălalt, față de situații, față de realitate.

Aceasta este deja o perspectivă foarte avansată asupra realității, pe care o vom aprofunda împreună pe
tot parcursul acestei experiențe numită... Carte. Este o perspectivă a maturității interioare, psihologice
și emoționale, care deschide posibilitatea unei adevărate creații conștiente a vieții.

1* Arta Respirației Conștiente este o direcție a Călătoriei Inimii

Dar pentru moment, să explorăm împreună o altă nuanță a experienței de a trăi, fără de care Starea
de Prezență nu este completă.

Continuă să Respiri, aici, acum. Dacă este scris cu majusculă, este vorba despre Respirația conștientă.
Alege ritmul, profunzimea, anvergura respirației tale, revelează senzațiile acestui moment în corpul
tău fizic. Re-creăm starea de Atenție centrată, defocalizată, care așază întreaga realitate de jur
împrejurul tău, sferic. Privește un moment de jur împrejur, oriunde te-ai afla, în orice spațiu, în orice
timp, percepe spațiul, profunzimea lui, conștientizează acum că acest spațiu nu este și nu a fost gol
niciodată. Este un spațiu numit Conștiință. Toate obiectele, formele, ființele, densitățile, elementele,
orice ai putea percepe sunt expresii ale Conștiinței. Iar tu, și eu, vocea ta, Maestrul tău interior, suntem
de asemeni expresii ale acestei Conștiințe. Noi suntem grade diferite de Conștiență ale aceleiași sfere.
Respiră adânc, lent, în corp. Lasă realitatea în care te afli să creeze ecouri în corp. Senzațiile sunt ecouri
ale realității. Cuvintele dintre noi nasc de asemeni ecouri în corpul tău. Rămâi conectat cu senzațiile
din corp, născute din cuvinte. În felul acesta, rămâi conectat cu modul de funcționare a simți, care se
petrece întotdeauna în corp.

A rămâne centrat cu Atenția în corp deschide un nou mod de a te raporta la realitate, prin percepție
directă. Prin a simți. Ai această capacitate de a simți realitatea, de a intra în rezonanță cu orice fenomen
și de a-l percepe la nivel senzorial. Noi toți o avem. Doar că am închis-o și am practicat această
închidere un timp foarte îndelungat, până când a devenit a doua noastră natură. Facem exercițiul
închiderii permanent în viața noastră obișnuită, în fiecare zi și în fiecare moment. Astfel încât
momentele noastre de deschidere au devenit adevărate evenimente. Există momente de deschidere
spontană, când vălul ce acoperă realitatea se destramă. Ai trăit asemenea momente, poate în fața unui
peisaj extraordinar sau privind în ochi un om pe care îl iubești. Sunt momentele în care mintea tace,
în care se lasă tăcerea interioară, în care uimirea oprește timpul în loc. Sunt momentele în care
realitatea se dezvăluie uluitor și percepția timpului se schimbă.

Natura noastră profundă este perceptivă, simțitoare. Ceea ce suntem în adâncurile noastre este
profund sensibil. Putem percepe existența în cele mai adânci și mai înalte aspecte ale sale, și totuși ne-
am afundat atât de mult în platitudine, în dualitate, în ruptură, încât a simți a devenit obiectul căutării
spirituale. A trebuit să ne inventăm biserici și religii pentru a ne reconecta cu natura noastră profundă.
Atât de mult ne-am rupt de simțurile noastre, încât nu am mai putut percepe sacralitatea imanentă a
acestei lumi și am ajuns să credem că divinitatea este undeva în ceruri, departe, și că este nevoie de
condiții speciale pentru a putea simți dimensiunea divină a existenței. A trebuit să credem, pentru că
nu mai puteam simți.

Pentru a simți în dimensiunile mai adânci ale realității și ale propriei noastre ființe, este nevoie să ne
întoarcem cu Atenția la corp, să rămânem centrați în mijlocul realității, să ne conectăm – prin
Respirație – cu restul existenței și să ne deschidem în fața acesteia. Este unul dintre cele mai dificile
lucruri pe care le putem face, a ne deschide. Avem un exercițiu atât de vast al închiderii, al separării,
al prudenței față de restul realității, încât nici nu mai știm cum este deschiderea. Când ne deschidem,
facem loc realității în noi înșine, o lăsăm să curgă în interiorul corpului și să creeze senzații.

Deschiderea este reunificare. Atenția pe care am căutat-o la ceilalți, chiar dacă o primim, nu folosește la
nimic în absența deschiderii care împlinește conexiunea.
Este începutul unei noi vieți, cu adevărat, și începutul unui drum care ne conduce către noi dimensiuni
ale propriei noastre ființe.

Motivul adânc pentru care deschiderea este dificilă se numește frică. Închiderea și frica sunt aspecte ale
unei singure atitudini, se generează una pe cealaltă. Nu putem să ne închidem, fără să creăm frică.
Închiderea creează o suprafață de separare între noi și restul realității. Nu mai simțim în corp ceea ce
există dincolo de această suprafață de separare. Capacitatea noastră de a simți se diminuează, se rezumă
la simțurile omenești. Dar acestea nu sunt decât expresii corporale ale marii capacități de a simți a
Îngerului din noi. Când ne închidem față de realitate, Îngerul dispare. Rămâne acel eu restrâns, limitat
prin închidere, sigilat printr-o suprafață de separare, orb și mai ales înfricoșat.

Tot ceea ce nu putem percepe în mod direct creează frică. Frica devine un mod obișnuit de a exista.

Recunoști oarecum acest peisaj?

Cum am ajuns să ne închidem? Cum am ajuns să credem că nu putem simți? Cum s-a întâmplat că am
sigilat marile porți ale percepției atât de bine, încât cea mai mare parte din realitate să ne devină
străină, și cea mai firească dintre capacitățile noastre, a simți, să devină o raritate?

Nu, nu am greșit cu nimic. Ne-am închis pentru că realitatea umană doare, pentru că experiența
umană, în corp, doare. Ai observat că relațiile cele mai importante pentru noi sunt și cele mai
dureroase? Nu e vorba neapărat despre durere fizică, deși în lunga și sângeroasa istorie a umanității,
care și-a uitat propria divinitate, este foarte multă durere fizică. Dar acum, în acest stadiu, în acest
moment de conștiință al umanității este foarte mult vorba despre durere emoțională, care se naște din
relația noastră cu noi înșine, cu ceilalți și cu existența. Ne-am închis pentru a diminua durerea. Am
creat suprafețe de separare pentru a ne pune la adăpost de durere. Cu alte cuvinte, am creat dualitate,
ruptură și frică, fără să ne dăm seama de consecințe.

Respiră adânc și lent, foarte atent. Poți desluși momente în viața ta când ai creat asemenea rupturi de
frica durerii. Când ți-ai spus mai bine singur decât însângerat? Când ți-ai spus nu am nevoie de
nimeni, mă voi descurca singur? Privește din nou înapoi, pe firul de Atenție care deschide axa
trecutului și găsește astfel de momente. Privește-le cu detașare, din momentul acum. Ele fac parte din
tine și te-au condus către ceea ce ești în acest moment și către acest proces de conștientizare, vindecare
și redescoperire de sine. Vom intra adânc, mai târziu, pe parcursul acestei Călătorii, în deslușirea
modurilor în care noi am creat realități în mod inconștient, în trecutul nostru, am creat identități și
feluri de a exista. Adică ego.

Contează nuanța că noi suntem aceia care au creat închiderea, pentru că am încercat să diminuăm
durerea inerentă experienței umane inconștiente. Închiderea a devenit un mod de a exista și de a ne
raporta nu doar la ceilalți oameni, ci la întreaga realitate. Nu a fost o închidere conștientă, o alegere,
ci mai degrabă o reacție la durere, o urmare a faptului că ne-am simțit copleșiți de intensitatea
experienței de a fi în corp. Umanitatea s-a închis asemenea unui copil, s-a retras în sine, s-a izolat cu
un strat protector și a încetat să mai simtă.

Închiderea este o Atitudine. Este un fel de a modula realitatea interioară. Iar Atitudinea noastră este
întotdeauna o alegere care se petrece în interiorul nostru. Putem întotdeauna alege dacă ne închidem
sau ne deschidem. Cu condiția Conștienței, putem alege Atitudinea, așa cum putem alege Respirația
și Centrul nostru de Atenție.
Este vorba despre conștiența Atitudinii, care are o importanță covârșitoare în redobândirea capacității
noastre de a crea realitate, de a alege modul în care desfășurăm experiența vieții. Este adevărat că ne-am
închis în mod inconștient, fără să ne dăm seama, pentru a ne proteja cumva. Dar noi nu mai suntem cei
care am fost. Tu nu mai ești cel sau cea care ai fost. Nu mai ești copilul complet dependent de reperele
tale exterioare și care reacționează la mediul în care se află. Acest mod de a te proteja a fost unul foarte
potrivit cu acel stadiu al ființei tale, cu ceea ce erai atunci, dar poate că nu mai este potrivit acum.
Separarea, crearea de protecție împotriva durerii te-a salvat de multe ori. Poate nu ai fi putut să mergi
mai departe dacă nu ai fi făcut asta. Poate că ai fi murit. Copiii, tu și umanitatea, au o capacitate
extraordinară de a rezista, de a merge mai departe, o reziliență uluitoare care le permite să
supraviețuiască, să uite, să se separe de situațiile foarte dureroase. Cunoști foarte bine această capacitate
care face ca, în cele mai dramatice momente, de pierdere, când se petrece ceva foarte grav, să te retragi
în interior, să privești realitatea ca pe un film care nu are directă legătură cu tine, să privești evenimentele
ca printr-un perete protector de sticlă.

Poți fi recunoscător acestei puteri de a te separa. Dar poate că acum vrei să mergi mai departe.

A alege Atitudinea nu este posibil decât dacă Atenția ta este centrată, dacă este în interior, în corp.
Dacă Atenția ta este în exterior, pe ceilalți, nu vei putea alege niciodată, iar închiderea va fi mereu o
reacție la ceea ce fac, spun ceilalți sau la atitudinile lor. A fi cu Atenția în interior, a fi conștient de
mișcările ce se petrec în universul interior îți conferă libertatea de a alege, pe care copilul din tine nu
o are.

Nu este vorba aici despre a rămâne mereu deschis. Experiența vieții este complexă și uneori avem
nevoie să ne închidem pentru moment. Aici este vorba despre a redobândi conștiența Atitudinii.

Atitudinea conștientă este a modula așa cum dorim realitatea interioară, în diferitele situații, în
urma unei alegeri. Închis sau deschis este mai puțin important. Conștiența alegerii este cea care
contează.

Este o chestiune de libertate interioară și de putere de a crea ceea ce dorim să trăim.

Atitudinea conștientă, capacitatea de a modula realitatea interioară în mod voluntar între închis și
deschis este esențială în a lua în propriile mâini experiența vieții.

Suntem obișnuiți să credem că stările noastre interioare depind de ceilalți, de exterior. Celălalt a făcut
sau a spus ceva ce a generat starea mea lăuntrică, închiderea mea, supărarea mea, mânia mea. Nu eu
sunt responsabil pentru această stare, ci el sau ea. Recunoști această gândire? Această credință? Acest
mod infantil de a te raporta la realitate? Stările noastre de disconfort mental, emoțional sau relațional
nu depind de ceilalți. Noi înșine suntem stăpânii acestui spațiu, noi înșine alegem Atitudinea față de
situații. Este despre Conștiență. Despre alegere. Putem schimba doar stările pentru care suntem
responsabili. Dacă celălalt este „de vină” pentru starea mea, atunci eu nu pot face nimic. Doar el poate.
Iar eu sunt doar o victimă, așteptând.

Atitudinea conștientă este o chestiune de responsabilitate și, în cele din urmă, de putere personală.
Putere creatoare. Puterea de a administra propriile stări. Cum ai putea crea realitățile pe care ți le
dorești în dimensiunea exterioară corpului tău, dacă nu poți administra așa cum dorești lumea
interioară, a gândirii, a emoțiilor, a atitudinilor, a energiilor vitale? În stadiile imature ale psihismului
nostru, întreaga responsabilitate pentru experiența vieții noastre aparține exteriorului, celorlalți,
lumii, sistemelor, autorităților de diferite feluri și, în ultimă instanță, lui dumnezeu din cer, care are
responsabilitatea ultimă. În niciun caz noi înșine, care suntem prea mici, prea lipsiți de putere, prea
puțin importanți. Cu cât Conștiența noastră evoluează, cu atât responsabilitatea propriilor noastre
stări se apropie de centru. Ne dăm seama, încetul cu încetul, că noi înșine creăm premisele experienței
noastre de viață și că putem alege. Momentul în care realizăm că putem alege este momentul
responsabilității și are în primul rând legătură cu Atitudinea.

Atitudinea este un instrument creator de realitate. Este capacitatea de a închide, de a bloca, de a

îngheța energia într-o suprafață de separare sau de a desființa separarea și a reda energiei forma
ei fluidă, curgătoare. Conștiența aduce cu sine posibilitatea alegerii Atitudinii.

Respiră adânc, lent, în corp, cu toate acestea. Ia-ți timp pentru a reflecta.

Prezența
Starea de Prezență este punctul de plecare în orice expansiune conștientă a percepției.

Este a fi acum, aici, în mijlocul realității, oricum ar fi aceasta, a fi centrul conștient, perceptiv,
pulsatoriu, respirând, al spațiului în care mă aflu. Implică o Atenție centrată în interior, stabilă, care
permite întregii realități să existe exact așa cum este. Calitatea și stabilitatea Atenției merg împreună
cu centrarea în interior, cu Respirația Conștientă și cu o Atitudine deschisă, lejeră, moale,
transparentă, curgătoare, fluidă. Este despre a mă instala în templul corpului meu și a percepe formele
de undă ale energiilor interioare, diferitele densități, curgeri, senzații. Despre a percepe felul în care
spațiul din interiorul meu și din afară sunt una, unificate de respirația lentă, atentă și sferică. Este
despre a respira prin toți porii pielii mele Realitate și despre a permite ecourilor interioare să nască
percepții noi. Este despre a deveni o cutie de rezonanță a ceea ce există, în acest moment, acum.

Așază-te bine, oriunde te-ai afla, în orice timp și spațiu, oftează adânc, așa cum fac copiii și animalele
uneori, lasă să plece odată cu acest oftat tensiunea, încordarea, și creează din nou acest punct de
Atenție din interior. Retrage-ți Atenția din orice spațiu, lasă pentru moment toate lucrurile care îți
absorb Atenția deoparte. Bine, vei spune, dar e nevoie să citesc aceste cuvinte și cuvintele mă absorb,
este o chestiune de... atenție. Aici este o cheie pe care o descoperim împreună, chiar acum, în vreme
ce tu, și odată cu tine nenumărați oameni: ascultă în interior vocea care rostește cuvintele. A citi este
doar pretextul pentru această voce, care este vocea ta, de vreme ce o auzi în interior. Cuvintele, ca și
actul de a citi, se petrec în interiorul sferei care-și are Centrul în propriul tău piept. Conștientizează
această sferă în care răsună Vocea ta și, de fapt, a noastră.

Creează Centrul de Atenție, păstrează-l stabil și conștientizează Sfera de realitate dimprejurul său, o
sferă care conține corpul și toate spațiile sale interioare, dar și realitatea exterioară corpului, Cartea și
mediul în care te afli, formele obiectelor, plantelor, lumina...

Cartea pe care o ții în mână se petrece în Sfera ta de Atenție, la fel ca toate celelalte elemente ale
realității tale în acest moment.

Respiră foarte adânc, foarte complet, din ce în ce mai lent, mai amplu, mai elastic, fiecare inspirație te
centrează și mai mult, mai stabil, acel punct de atenție din interiorul pieptului tău lasă-l să se extindă
încet, la fiecare ciclu de respirație, în întreaga formă interioară a pieptului. Permite senzațiilor să
devină mai clare, oricare ar fi acestea, pe măsură ce respiri, observă cum se naște această efervescență
interioară, cum se modifică acuratețea a ceea ce simți, observă cum întreaga formă interioară a
corpului își schimbă textura și noi senzații intră în percepția ta. Devii conștient de spații din ce în ce
mai largi din corp, mai adânci. Extinde cu blândețe Centrul de Atenție pe care l-ai creat în piept, mai
jos, în plexul solar și lasă Atenția să inunde acest spațiu, revelând mereu senzații noi. Coboară cu
respirația din ce în ce mai mult, către pântec, și devii conștient de forma interioară a acestuia, simte
coloana vertebrală și senzațiile din interiorul vertebrelor, pe măsură ce cobori din ce în ce mai adânc,
în corp, în spațiile dense, adânci, fără să pierzi vreun moment Atenția. Investește întreaga ta Atenție
în dimensiunea corporală, densă, a ființei tale. Devii conștient de senzațiile din osul sacru și cobori din
ce în ce mai mult, în coccis, intră în percepție, în Atenție senzațiile din rădăcină, organele sexuale,
rădăcina ta. Respiră din ce în ce mai atent și mai amplu, și mai lent, rafinează Atenția cu care cobori
în corp, chiar și cele mai mărunte senzații contează, este o chestiune de rezoluție a percepției, de
acuratețe a simțirii. Lasă Respirația și Atenția ta să se împrăștie încet în picioare și să nască senzații.
Picioarele devin prelungirile Rădăcinii, un spațiu viu și atent. Brațele umple-le pe dinlăuntrul lor cu
Respirația ta și cu Atenția care se scurg din piept, din spațiul sacru al inimii, mișcă-le puțin, explorează
felul în care senzațiile se transformă necontenit creând în interior rețele mișcătoare, în transformare.

Fiecare cuvânt pe care îl citești se transformă în Voce care unifică dimensiunea interioară a spațiului,
corpul, cu cea exterioară corpului, într-o singură sferă de percepție, de respirație, de atenție, de
experiență.

Simte-ți umerii pe dinlăuntrul lor, simte articulațiile umerilor, pătrunde cu Atenția ta, din ce în ce mai
rafinată, în interiorul oaselor, în măduva lor, simte-ți claviculele pe dinlăuntrul lor și pătrunde cu
Atenția și respirația ta în vertebrele cervicale, una după alta, lasă să intre în simțire forma interioară a
gâtului, simte senzațiile din trahee și aerul care curge la fiecare ciclu de respirație. Îți poți simți corzile
vocale? Sigur că nu, deocamdată, de aceea creează un mic sunet, ca o notă muzicală, ca un mic cântecel
monocord al ființei tale în acest moment. Simte vibrația care se naște din acest sunet, din această
mantră a momentului acum, împrăștiindu-se de jur împrejurul gâtului, în corp. Extinde zona de
conștiență, de percepție, de Atenție, în interior, la baza craniului, în capătul de sus al coloanei
vertebrale și, pentru câteva clipe, creează acolo un punct de Atenție. Inundă forma interioară a
craniului cu respirație, întreaga osatură a feței, atinge-ți fruntea cu degetele tale sensibile, prelungiri
ale inimii, pomeții obrajilor, bărbia, șterge cu un gest moale orice mască ai purta, orice expresie, lasă-
ți fața curată, clară, albă, ca aceea a unui copil care nu a trăit încă destulă emoție, închidere, grijă
pentru a avea riduri. Ridurile sunt umbră veche de la viață. Șterge-le cu respirația ta.

Când întreaga formă interioară a Corpului este plină cu Atenție, cu Respirație, cu senzații, fără să pierzi
niciun moment Centrul ființei tale, deschide-te de jur împrejur, relaxează corpul fizic, lasă-l moale,
detensionează-l, fă-l transparent în fața realității. Creează Respirația Sferică, respiră prin toți porii
pielii tale, lasă realitatea din spațiul în care te afli să curgă înăuntru pe inspirație, să creeze senzații,
apoi expiră lent, complet, rafinat, până când spațiul interior pare că rămâne gol. Creează un fel de
pulsație a Centrului, din ce în ce mai largă, mai amplă. Devii un centru conștient al spațiului în care se
petrece experiența ta de viață, în acest moment. Fiecare inspirație condensează spațiul în interiorul
tău. Fiecare expirație expansionează și mai mult sfera ființei tale, îi dă anvergură. Ea cuprinde din ce
în ce mai multă realitate, pe măsură ce respiri, în vreme ce corpul tău fizic devine miezul sensibil al
acestei realități multidimensionale.

Tot ceea ce poți percepe se află în sfera ta de Conștiență. Dacă poți percepe ceva, atunci, ceea ce
percepi este o parte din această sferă care-și are centrul în interior.
Până unde se întinde sfera ta de Conștiență acum?

Respiră lung, lent, adânc, rafinat, atent, simte dansul senzațiilor în corp pe măsură ce extinzi cu
blândețe raza acestei sfere. Pe măsură ce te deschizi, creezi adică o Atitudine deschisă, senzațiile din
corp se modifică. Ele sunt cu adevărat ecouri ale realităților exterioare corpului fizic, dar interioare
Atenției tale. Dacă te afli într-o cameră, deschide sfera ta de atenție față de obiectele fizice, dense, care
au o formă clară, și conține-le în această sferă. Conștientizează cum Atenția ta umple spațiul camerei
și conține fiecare detaliu, fiecare formă, fiecare unghi. Este pretutindeni și are un Centru pe care tu îl
creezi, chiar în acest moment. Conștientizează acum aerul din cameră, care umple toate ungherele.
Atenția ta conține însă și aerul, căci este mai rafinată decât acesta, de vreme ce îl poate conține, iar tu
îl poți percepe. Conștientizează acum lumina din cameră și felul în care Atenția ta conține această
lumină. Căci Atenția ta este mai rafinată decât lumina, de vreme ce o poate cuprinde și conține. Respiră
adânc și lent, rafinat și complet. Este maximul de amplitudine al respirației tale conștiente în acest
moment.

Atenția ta rămâne ancorată în piept, în senzații, în corpul fizic, în conștiența energiilor curgătoare
dinlăuntru, ești un Centru al realității, conștient, atent, întreaga realitate este structurată sferic de jur
împrejurul tău, respirația ta sferică și Conștiența ta sunt ceea ce leagă această sferă de realitate de
Centru. Respiră realitatea lung, lent, atent. Care este anvergura sferei de percepție al cărei Centru ești
chiar acum? Pătrunde cu Atenția ta mai întâi în interiorul formelor care te înconjoară. Lumina, oricum
ar fi ea, doar decupează aceste forme din spațiul fizic, dar Atenția ta este atât de rafinată, încât
pătrunde în interiorul formei, în natura vibratorie a acesteia. Formele sunt atomi în mișcare, energie
vie, ca și corpul tău fizic pe care îl poți simți în fiecare clipă. Lasă-ți corpul fizic și spațiul interior al
acestuia să devină cutia de rezonanță a realității dimprejur. Extinde acum, puțin câte puțin, spațiul
sferic al cărui Centru ești. Conștientizează felul în care Atenția ta sferică se extinde și cuprinde încet
casa în care te afli. Devii Centrul conștient al acesteia. O incluzi în ceea ce ești. Atenția ta, centrată,
rafinată, impregnează toate formele, toate spațiile, sunetele, mișcările, oricât de fine.

Simte-te Centrul realității tale. Un centru de Atenție și de Conștiență, adică de percepție. Deschide
acum o axă verticală, un fir de Atenție care se naște din inima ta în sus și în jos, urcă în cer și coboară
în profunzimea pământului. Cât de mult poate urca Atenția ta în cer? Cât de profund în pământ poate
coborî? Chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, iar cuvintele se transformă în Voce interioară,
devii conștient de firul de Atenție care-ți conectează inima, centrul, cu centrul de cristal topit al acestei
planete splendide aflate sub tălpile tale, devii conștient de volumul și forma sa imense, sferice, devii
conștient de greutatea corpului tău, de atracția irezistibilă între corp și trupul Pământului, pe care unii
o numesc gravitație și alții iubire.

Deschide un fir de atenție către înălțimea insondabilă a cerului. Lasă-l să se nască din Inimă, să treacă
prin creștetul capului tău și să urce în cer, printre nori și dincolo de ei, în înălțimea amețitoare a
propriei tale ființe, și în același timp realizează anvergura enormă a sferei în care tu ești prezent,
lărgindu-se necontenit. De jur împrejurul tău se află labirinturile orașului și ale țării în care te afli,
dimensiunea orizontală a existenței, în care oameni nenumărați aleargă mai mult sau mai puțin orbi,
pierduți în propriile lor gânduri, absenți, rătăciți în compulsiunile propriei gândiri, absorbiți în
memorie sau în strategii de supraviețuire, în calcul sau în încercarea de a controla o imensă realitate
pe care tu o poți percepe într-un fel nou, nemișcat și totuși cuprinzător.
Ascultă această realitate căreia îi ești Centru de atenție, Centru conștient, Centru de percepție, fără
măcar să te miști din loc. Respiră lent această realitate imensă, las-o să nască ecouri în senzațiile tale,
fără nicio frică, corpul tău fizic este un spațiu magic de percepție, deschide-l din ce în ce mai mult și
contemplă această realitate sferică ce devine evidentă atunci când are un centru.

Conștiența ta este miracolul care naște această sferă a vieții. Și invers, Viața însăși este Conștientă
în tine.

Poate în acest punct ai nevoie să te desprinzi puțin de cuvintele Cărții și doar să asculți realitatea
diferitelor sfere cărora le ești Centru. Realitatea camerei tale sau a spațiului în care te afli, realitatea
lumii înconjurătoare, a oamenilor, a sistemelor acestei lumi, realitatea pământului și a cerului. Ești un
punct stabil de Atenție deschisă, de percepție, fiecare inspirație aduce în interior ecouri ale vieții care
curge de jur împrejur, fiecare expirație este o emanație a ființei tale profunde în acest moment, care îți
poartă amprenta inconfundabilă, de ființă unică. Conștientizează momentul, ceea ce este acum și
unicitatea absolută a acestuia. Rămâi atent sau atentă, în mijlocul experienței tale de viață, conștient,
perceptiv. Tot ceea ce ai fost vreodată, fiecare gest, fiecare gând pe care l-ai creat, fiecare emoție, fiecare
pas, oricât de mic, te-a condus la această clipă în care realitatea sferică dimprejurul tău se dezvăluie
într-un fel diferit. Odihnește-te atent, atât cât ai nevoie în această percepție centrată a realității, înainte
de a reveni la cuvintele pe care le naștem împreună, aici.

Axa verticală a Ființei

Ești Centrul experienței tale de viață în acest moment, senzațiile din corp sunt clare, vii, puternice,
întregul tău corp fizic își dezvăluie natura de energie, de vibrație, luminozitatea naturală a ființei se
revelează, nu este nevoie nici măcar să închizi ochii, respirația rămâne foarte lungă, foarte adâncă,
foarte atentă, foarte sferică, cuprinde totul împrejur, lucrurile, oamenii, realitatea, o conține, o scaldă,
fiecare picătură de respirație este o capodoperă de Atenție. O pulsație lentă, universală, face din tine
un Centru conștient al realității. Totul se petrece în propria ta Inimă, în sfera ta de Atenție care este în
același timp și experiența ta. Ești deschis, corpul relaxat, moale, senzațiile curgătoare și clare, granița
arbitrară a pielii este transparentă în fața realității, difuză.

Acel fir de Atenție care coboară din Cer prin creștetul capului, prin coroană, simte-l, cultivă-l, creează-
l din senzații, lasă respirația să se înfășoare împrejurul lui în interiorul craniului, în piept, în plexul
solar, în pântec, simte-ți Rădăcina, organele sexuale și picioarele lipite de podea sau de pământ,
conștientizează densitatea corpului care conține toate aceste senzații și transformări curgătoare și
trupul marii planete dedesubtul tău, adâncimea sferică din care corpul tău fizic își trage puterea.

Această Axă Verticală a Ființei tale structurează realitatea sferică a centrului, creează fluxuri și curgeri
interioare, armonizează straturile de densitate și diferitele energii interioare într-o armonie pe care nu
este nevoie acum să o înțelegi, ci mai degrabă să o simți, să o creezi împreună cu mine, Vocea ta,
simultan cu nenumărați oameni care fac același lucru. Axa Verticală a Ființei unifică dimensiunile, a
fi conștient de verticalitatea ființei tale permite transcenderea oricărui nivel, dez-identificarea de orice
spațiu, respiră adânc și lent. La fiecare inspirație absoarbe prin creștetul capului energia rafinată a
propriei tale ființe, pe care ai crezut-o inaccesibilă și străină, adu-o în corp, las-o să curgă în forma
interioară a acestuia ca o ploaie binefăcătoare, care iluminează spațiul interior, ca o auroră boreală pe
care o aprinzi cu Atenția ta, și în același timp absoarbe prin tălpi, din adâncul pământului, energia ca
o miere groasă, densă, hrănitoare, întunecată și bună.
Corpul tău fizic este această energie a pământului, ești chiar tu, în forma ta cea mai densă, pe care ai
crezut-o întunecată și străină. Această verticală deschisă este întâlnirea conștientă între fluxul
ascensional al energiei pământului, al densității lichide, care urcă spre cer, cu energia rafinată a cerului
care curge în tine în fiece clipă. Conștiența acestui moment amplifică senzațiile care se nasc din această
nuntă interioară între întuneric și lumină, între principiul feminin al pământului și cel masculin al
cerului, tu conții aceste curgeri în corpul tău, în Atenția ta, fiecare inspirație amplifică dansul interior
al senzațiilor, fiecare expirație este o radianță a acestei întâlniri între marile principii ale existenței pe
care tu le aduci în spațiul tău perceptiv chiar acum, prin ceea ce ești în profunzimea ființei tale.

Rădăcini uriașe făcute din Atenție ramificată sub scoarța pământului urcă densitatea în corp,
vindecându-l, și ramuri uriașe făcute din Atenție deasupra capului tău absorb subțirimea și
luminozitatea spiritului tău, simultan, în trup. Ca un copac al vieții ești, în orice moment al existenței
tale încarnate, așa ai fost dintotdeauna, așa vei fi mereu, numai că nu ți-ai dat seama de asta, pierdut
sau pierdută fiind cu Atenția în dimensiunea orizontală a existenței. Respiră profund această verticală
pe care o redescoperim împreună, chiar acum, refacem împreună marele circuit al ființei conștiente,
și asta spală toată tensiunea născută din uitare, din amnezie, din identificare. Marea sferă de
Conștiență, de percepție și de creație, care-și are Centrul în pieptul tău, renaște.

Această Axă Verticală este poarta de ieșire din labirint. Ai căutat pretutindeni această poartă, în toate
direcțiile, în toate cotloanele dimensiunii orizontale, ai căutat-o în cărți și în cunoaștere liniară, ai
scotocit cu mintea pretutindeni, în toate sistemele, ai adunat informații nenumărate pentru a înțelege
cum funcționează realitatea vieții și orice pas ai făcut, părea că labirintul se reconfigurează instantaneu
pentru a oglindi o nouă neputință. Respiră adânc, lent, larg, transparent, vertical, pulsează. Acum, te-
ai oprit din căutare. Asculți realitatea dimprejurul tău și dinăuntrul tău, iar conștiența verticalei
deschide natural poarta labirintului, zidurile se dizolvă pentru că tu nu le mai alimentezi cu energia
sacră a Inimii tale, pentru că nu-ți mai proiectezi Atenția creatoare în forme, ci le pătrunzi, le conții.
Formele există în interiorul tău, în Sfera ta de Conștiență, ele se nasc din tine în fiecare clipă, ascultă-
le, simte-le, sunt elemente din propria ta ființă care-și revelează natura doar atunci când ai Centru,
deschidere și verticalitate, doar atunci când respirația ta este respirația întregii realități.

Ieșirea este, dintotdeauna, prin Inima ta. Aceasta este Poarta. Conștiența Axei Verticale
reconectează Centrul cu cerul și pământul. Verticala topește labirintul.

Respiră adânc, lent. Valuri de realitate curg înăuntru spălând umbre vechi pe fiecare inspirație, valuri
de realitate purtând amprenta inconfundabilă, unică, a ceea ce ești în profunzimea ta, emană din
centrul tău, la fiecare expirație, împrăștiindu-se pretutindeni, de jur împrejur. Înălțimea acestei
verticale este infinită. Profunzimea ei te conectează cu centrul fierbinte al acestei planete vii, a cărei
expresie este corpul tău fizic. Conștiența ta schimbă totul. Ești aici, acum, în acest moment, privește
împrejur o clipă fără să pierzi conștiența Centrului, nici conștiența verticalei tale, nici transparența ta,
privește împrejur la forme, lumina, sunetele. Poți foarte ușor să aluneci în modul obișnuit de
funcționare, în vechea ta stare de platitudine a percepției. Poți re-crea labirintul în orice moment prin
schimbarea Atenției. Ai putea s-o lași din nou să rătăcească pe orizontală sub forma gândirii discursive,
dar asta ar conduce imediat la pierderea conștienței Verticalei și a Centrului.

Privește la felul în care ai putea în orice moment să gândești despre orice din marea sferă a ființei tale,
dar nu o faci. Observă diferența între gândirea liniară și această stare de a fi, definită de Centru,
Respirație, transparență, profunzime, anvergură a percepției... Respiră! Când ești în gândire liniară,
întreaga ta Atenție este investită exclusiv și devii gândirea. Restul dispare. Această stare însă este
centrată, defocalizată, permite realității să se așeze împrejurul tău și să se dezvăluie transparent în
întregimea sa. Gândirea este o modulare a unuia dintre câmpurile de densitate ale ființei tale. Fără
îndoială că este un câmp important, o dimensiune de interferență între cele mai înalte și cele mai dense
straturi ale ființei tale sferice. O dimensiune cu o imensă forță de seducție, de atracție, de identificare,
dar pe care acum ne re-amintim cum să o creăm în mod conștient. Este o dimensiune atât de puternică
și de vastă, încât pare că nu mai există nimic înafara ei. Ne absoarbe complet. Percepția labirintică a
realității, liniară, are legătură cu această identificare exclusivă cu dimensiunea gândirii liniare. O poți
simți, chiar acum, ai putea să aluneci pe orizontală, să-ți dai drumul în orice moment, ca pe un tobogan
interior care ar absorbi întreaga Atenție a inimii tale, dar nu o faci. Doar simți posibilitatea de a face asta.
Rămâi ancorat în Centru, în respirație, în senzații, în transparență și doar adulmecă în interior
posibilitatea alunecării, a re-creării labirintului. Ne re-amintim, pipăind această graniță între diferitele
moduri de funcționare ale ființei, că putem crea realitatea interioară în moduri diferite, din perspective
diferite.

A gândi realitatea și a simți realitatea sunt moduri complementare de a ne raporta la aceasta.

Gândim mai mult, simțim mai puțin. Simțim mai mult, gândim mai puțin.

Nu este niciun pericol dacă gândim mai puțin realitatea și o simțim mai mult. A gândi s-a transformat
de foarte mult timp într-o capcană și este sursa labirintului. Gândirea dezarticulată, haotică,
compulsivă este expresia nevoii de a controla realitatea. Iar aceasta se naște din identificare și din frică,
din neîncredere în noi înșine și în realitatea vieții. Investirea Atenției exclusiv în gândire, modularea
energiei fundamentale doar în acest fel ne-au rupt de realitatea sensibilă a vieții până când am ajuns
să spunem nu simt nimic. A venit timpul să pipăim noi posibilități de a trăi, de a crea, în care gândirea
nu mai este singura dimensiune accesibilă experienței, a venit momentul de a extinde experiența, de a
redeveni conștienți de marele rest al ființei noastre. Nu vei pierde niciodată capacitatea de a gândi,
dimpotrivă, gândirea capătă o nouă calitate și strălucire folosind-o pentru a crea, pentru a materializa
realitățile pe care vrei să le trăiești. Nu este vorba aici despre a nega acest proces fundamental al
gândirii liniare, ci despre a-l face conștient și a-l reașeza în contextul mai larg al ființei noastre
integrale. Despre a deveni, din prizonieri ai gândirii compulsive, creatorii conștienți ai acestui proces
interior.

Rămâi pentru moment în această Prezență cu verticala deschisă și conștientizează felul în care această
axă verticală a ființei tale, pe care o naști din Centru, traversează straturile de densitate ale experienței
acestui moment, unificându-le. Verticala traversează corpul tău fizic, energia ta vitală, câmpul
emoțiilor și, mai rafinat încă, pe acela al gândirii. Undeva, în adâncul tău, câmpul percepțiilor tale, al
viziunilor tale, câmpul pe care-l asociezi intuiției, din ce în ce mai rafinate. Există nenumărate straturi
de densitate ale Sferei de experiență care ești. Le poți simți pe toate și poți crea în toate, oricând ai
alege. De fapt, orice-ai face, exiști și creezi în fiecare clipă în toate aceste dimensiuni, numai că nu ești
conștient de acest lucru. Asta facem împreună aici, acum, redescoperim mecanismele rafinate ale
propriei ființe și capacitatea de a crea conștient în orice dimensiune.

Axa Verticală a ființei este axa transcendentă, care permite percepția și creația în multiple niveluri
de densitate, simultan. Este axa care unifică dimensiunea noastră umană, densă, personală, cu
dimensiunile noastre colective, arhetipale și, în cele din urmă, divine. Sfere de identitate care se
conțin unele pe celelalte se dezvăluie atunci când suntem conștienți de verticalitatea noastră.
Starea de Prezență implică această conștiență a verticalei, pentru că Omul este o ființă
transcendentă. Această verticalitate interioară unifică Creatorul cu Creația sa. Omul nu este o
creatură, ci creatorul care se recunoaște pe sine în creația sa, și creația care se recunoaște pe sine ca
creator. Creatorul și Creația se nasc din inima omului pe Axa Verticală a Ființei.

Cea mai mare parte a existenței trăiește într-un singur nivel de experiență. Pietrele au propria lor
conștiență densă, lumea vegetală și cea a animalelor au propriile lor sfere de existență. Sunt expresii ale
unor straturi ale realității și manifestări ale Conștiinței din care se naște tot ceea ce putem percepe.
Animalele sunt permanent într-o stare de prezență, ca și plantele, ca și pietrele. Dar nu pot ieși din
dimensiunea lor, din stratul lor de realitate. Starea lor de prezență nu este aceeași cu Prezența care naște
totul. Animalele nu au axă verticală. Aceasta ne deosebește profund de creaturile manifeste în
dimensiunea orizontală. Forma și mișcarea fiecărei ființe este expresia naturii sale profunde. Axa
Verticală este expresia naturii transcendente, de unificator al dimensiunilor care este omul. Cerul și
pământul, spiritul și materia, lumina și întunericul, masculinul și femininul, divinul și umanul sunt
dimensiuni ale lui Om. El este creatură și creator în același timp, personal și multiplu, centru și sferă.

Verticala este disponibilă ființelor creatoare. Verticala este o expresie a Conștienței, o formă a ei, o
manifestare a ei. Verticalitatea condiționează transcendența. Suntem ființe verticale, dar majoritatea
oamenilor trăiesc în dimensiunea orizontală fără să fie conștienți de propria verticalitate transcendentă.
Când devenim conștienți de Axa Verticală, descoperim eliberarea din labirint.

Tendința noastră de a aluneca pe orizontală și de a ne identifica cu experiența ei nu este o decădere, o

condamnare sau un accident. De fapt, este un atribut fundamental al Conștiinței universale, de a deveni
una cu diferitele sale dimensiuni. Creatorul devine propria sa creație. Am ales experiența densității,
experiența în biologie și în inconștiență, pe orizontală, tocmai pentru a ne redescoperi într-o bună zi
verticalitatea, pentru a transcende nivelurile dense ale propriei ființe. Aceasta este Călătoria divinității
aflate în experiența umană, călătoria Conștienței și a recuperării verticalei noastre interioare. Fără
identificare, nu am avea ce să transcendem, nu ne-am putea manifesta natura profundă a ființei.

Stabilitatea verticalei dă măsura Conștienței pe care o manifestăm în viața noastră, a

rafinamentului percepției și a anvergurii creației noastre.

Simte deci, chiar acum, această Axă Verticală a ființei fără de care starea de Prezență este incompletă.
Poate că este pentru prima dată în această experiență de viață când creezi verticala și rămâi conștient
de ea. Dar, cu siguranță, ceva în starea ființei tale rezonează profund cu deschiderea axei Cer-Pământ
în interiorul tău, căci această cunoaștere prin experiență a realității, străveche în experiența umană,
nu-ți este necunoscută. Rămâi atent la senzații, la felul în care conștiența verticalei schimbă percepțiile
și curgerile în spațiul interior, ascultă realitatea și cultivă atenția centrată, defocalizată, sferică. Este
un exercițiu fundamental pe care îl vei duce cu tine în împrejurările vieții tale. Practica Stării de
Prezență este premisa unor schimbări uriașe în calitatea experienței tale de viață.

Atributele stării de Prezență

Tu ești Conștiință. Orice dimensiune a ființei tale este Conștiință, ca și întreaga existență.

Prezența este o stare armonică a Conștiinței, deschisă, integratoare, pulsatorie, senzitivă, creatoare
și transcendentă.
Corpul tău fizic, energia ta vitală, emoțiile, gândirea sunt diferite niveluri de experiență și de creație
ale Conștiinței care ești.

Sunt manifestări de diferite densități, câmpuri de energie care coexistă și decurg din profunzimea
ființei tale în orice moment. În starea obișnuită a ființei, pe care o numim liniară, care decurge din
identificarea cu procesele gândirii, nu suntem conștienți, adică nu percepem diferitele niveluri ale
realității. Nu percepem nici măcar nivelurile diferite ale realității interioare corpului fizic, nicicum cele
ale realității rafinate, universale, sau pe acelea pe care le considerăm exterioare. Este un mod de a crea
aceste realități în mod limitat și dual. Aceasta este identificarea. Constă în a percepe un singur nivel
al existenței și a ignora restul, constă în a pune granițe, a crea suprafețe de separare între ceea ce
considerăm eu și marele rest. Este o restrângere a propriei ființe care se manifestă printr-o experiență
restrânsă a realității.

Viața este o pulsație sferică între a percepe și a crea, între a inspira și a expira, care conține toate
nivelurile realității și tot ceea ce există.

Identificarea cu un anumit nivel îngustează dramatic percepția. De pildă, când funcționăm la nivel
liniar, identificați complet cu dimensiunea mentală a propriei noastre ființe, pare că restul realităților
noastre interioare dispare. Nu ne mai simțim corpul, nici energiile vitale în mișcare pe care le numim
senzații, nu suntem conștienți de emoțiile noastre decât atunci când depășesc un nivel critic de
disconfort, și nu suntem conștienți nici măcar că suntem identificați cu propria noastră gândire.
Devenim gândire. Restul dispare. Rezultatul este un anumit tip de percepție a realității, oarecum plată,
bidimensională, ca și cum am vedea un film, un fel de decupaj al realității pe care îl operăm la nivel
mental. O restrângere dramatică a percepției. Nu mai simțim realitatea, ci o considerăm la nivelul
exclusiv al formelor și astfel devine exterioară.

Continuăm însă să creăm realitate pe toate nivelurile ființei, chiar dacă le percepem doar parțial.
Creăm realități inconștiente și dizarmonice. De pildă, gândim critic despre unele realități, ne
poziționăm față de ele, fără să ne dăm seama că în acest fel creăm separare și frică în interiorul nostru,
adică emoții care vor deveni în cele din urmă inconfortabile și pe care le vom simți în corp. Vom crede
că disconfortul este generat de acele realități, și nu de gândirea noastră. Dacă rămânem în acel mod
de a gândi despre realitate, emoția, care este un câmp de energie, va deveni mai densă și în cele din
urmă va amprenta dimensiunea fizică a ființei. Cu cât poziționarea față de realitate este mai
îndelungată și mai intensă, cu atât emoția va fi mai puternică și mai îndelungată, tensiunea, mai mare,
iar amprenta asupra corpului fizic, mai puternică. Dizarmonia din interiorul ființei și disconfortul se
accentuează. Nu putem face nimic pentru că nu suntem conștienți de procesul prin care creăm această
realitate. Credem că ceea ce simțim în cele din urmă în corp este rezultatul unei realități exterioare
nouă.

Inconștiența experienței este cea care creează dizarmonia, iar aceasta se manifestă prin închidere,
separare, durere și frică.

Starea de Prezență este recuperarea armoniei pe care o aduce Conștiența. Este recuperarea percepției
integrale și deschide calea creației conștiente a realităților interioare și exterioare corpului fizic. Este
opusul stării de identificare, de orbire, de amnezie spirituală în care funcționăm în zilele plate ale
experienței noastre de viață, este opusul rătăcirii de sine și, în același timp, este începutul unei noi
Conștiențe care, în cele din urmă, va schimba complet felul în care creezi realitate, și lumea așa cum o
percepi. Toată această Călătorie transformatoare pe care o facem împreună are în centrul său Starea de
Prezență. Toate dimensiunile ființei pe care le deschidem împreună au ca premisă această stare.

Rămâi conștient de respirația ta și de senzațiile din corp în vreme ce naști aceste cuvinte în interiorul
tău, chiar acum. Astfel, această întreagă
Carte-experiență devine un exercițiu de Prezență care dezvăluie nenumărate straturi ale ființei și de
adevăr despre tine însuți și despre realitate. Toate nivelurile existenței se dezvăluie prin Prezență, tot
ceea ce ai căutat vreodată, tot ceea ce ai vrut să știi este accesibil experienței directe, trăirii, prin
Prezență.

În ultimă instanță, întreaga realitate, tot ceea ce există este o manifestare a Prezenței. Este un alt
cuvânt pentru Conștiință sau pentru Dumnezeu.

Recuperarea percepției integrale a realității și aceea a conștienței actului de creație care curge din tine
în fiecare clipă este o chestiune de practică. Nu este vorba despre a practica doar atunci când te întorci
la Carte, ci despre a practica în fiecare moment al vieții tale. Practica Prezenței este o stare de a fi care
deschide larg porțile unui nou mod de a exista. Orice situație și orice moment sunt potrivite pentru a
te întoarce la această stare. Nu există un loc sau o configurație de realitate în care Prezența să nu fie
posibilă, pentru că este o stare a ființei tale pe care o poți alege. Un timp liniar foarte îndelungat, cei
care au practicat artele vieții și marea cunoaștere prin experiență a Adevărului au fost nevoiți să se
retragă din lume în spații singuratice, pentru a explora spațiile vaste ale ființei pentru ei înșiși și pentru
ceilalți. Nu mai este nevoie de acest lucru, nu mai este nevoie să pleci din mijlocul realității liniare
pentru a percepe acest adevăr mai larg prin Prezență. Dimpotrivă, este momentul cel mai potrivit să
deschizi porțile inimii tale și ale percepției tale în centrul labirintului, în centrul acestei lumi, al
oamenilor, al situațiilor vieții tale. Prezența te eliberează de frică, de separare, de neputință, de
identitatea liniară și, în cele din urmă, deschide posibilitatea de a crea, cu adevărat, experiența de
viață pe care ți-o dorești. Pentru ceilalți oameni, ceea ce practici va părea un miracol. Dar trăind acest
miracol îl faci accesibil tuturor.

Dacă ești aici, ai trăit deja Prezența în experiența vieții tale, în mod spontan, uneori. Dar acum nu mai
este vorba despre a aștepta această stare să se întâmple, ci despre a o crea în mod deliberat, despre a
o cultiva și despre a o folosi în cele din urmă pentru a trăi așa cum vrei să trăiești. Nimic nu se întâmplă.
Tu ești acela care întâmplă situațiile vieții tale. Fă din starea de Prezență practica ta necontenită,
oferă-ți timp pentru asta, la început în singurătatea unui spațiu privat și apoi, pe măsură ce avansezi
și porțile se deschid din ce în ce mai ușor, practică în relațiile tale cu ceilalți, în spații colective și
oriunde te-ai afla. Gravează în adâncul inimii tale cei patru pași care te conduc la Prezență și fă din ei
cea mai obișnuită practică. Amintește-ți
mereu că ai cu tine un instrument miraculos, care transformă instantaneu percepția asupra realității
și oferă posibilitatea de a face alegeri pe o nouă bază de percepție.

Am parcurs împreună cei patru pași către Prezență. Te poți întoarce oricând la acest capitol al Cărții
pentru a reînnoi conexiunea, oricând simți că e dificil să renaști în interiorul tău Vocea. Dar îți va folosi
și ceea ce știi în mod liniar despre Prezență, pentru a te reconecta cu starea.

Acum știi din propria experiență că Prezența este o stare care implică:
1. Centrul de Atenție. Energia sacră a Creatorului, Atenția, întoarsă acasă, în corp, defocalizată. Nu
sunt atent la nimic anume. Las totul să se petreacă. Sunt ancorat în senzații. Realitatea exterioară
corpului se așază sferic împrejur. Observatorul sferic.
2. Respirația Conștientă, sferică. Este conexiunea cu tot ceea ce există. Aduce în corp ecouri ale
întregii realități, pe orice nivel. Aduc în interior întreaga realitate, o simt, o eliberez.
3. Atitudinea deschisă. Se conjugă în corp cu lejeritate, curgere, senzație de bine, căldură,
detensionare, confort, sentiment al conexiunii. A lăsa, a abandona. De Atitudinea pe care o creezi
depinde profunzimea cu care vei simți realitatea.
4. Conștiența Axei Verticale a ființei aduce în percepție diferitele grade de densitate ale propriei
experiențe. Nu există transcendență fără conștiența Axei Verticale. Aceste niveluri de densitate a
existenței sunt spații care pot fi definite în termeni de experiență, percepție, creație și identitate.
(De pildă, corpul fizic face parte din nivelul de densitate maximă al realității. El este o experiență și
un nivel al propriei mele identități. Îl simt – nivel de percepție, și îl re-creez necontenit prin
alegerile, atitudinile și gesturile mele interioare.)

Foarte concis, acestea sunt atributele stării de Prezență. Dacă unul singur dintre aceste atribute
lipsește, atunci starea nu este completă și nu poate genera expansiunea de Conștiință necesară
procesului de transformare interioară. Aceste atribute dezvăluie ceva din geometria interioară a ființei
și a realității, dar și din calitățile intrinsece ale existenței, indiferent dacă este vorba despre spații pe
care le considerăm interioare sau exterioare. Starea de Prezență dezvăluie prin experiența directă că
realitatea este una singură, în interior și în exterior. Granița dintre interior și exterior devine fluidă și
astfel Conștiența noastră se extinde, devine mai vastă, iar calitatea percepției, mai profundă. Cel mai
important lucru în acest proces de expansiune și rafinare a percepției este acela că relativizează
identitatea noastră. Descoperim foarte repede că ceea ce credeam că suntem nu are limite fixe, nu are
granițe rigide, ci variază în funcție de starea noastră lăuntrică. Dacă un timp foarte îndelungat
întrebarea principală a umanității a fost referitoare la identitate, cine sunt eu, odată cu practica stării
de Prezență ni se dezvăluie o realitate tulburătoare. Descoperim că identitatea este o permanentă
creație, o poveste pe care ne-o spunem despre noi înșine și că, de fapt, putem fi oricine alegem să fim.
Putem crea orice identitate și facem deja asta, de mii de ori într-o viață. Jucăm nenumărate personaje.
Iar marea întrebare care se naște este mai degrabă ce sunt eu, cel care poate crea toate aceste identități,
creatorul tuturor identităților și al poveștilor cu care ne identificăm.

Dar toate acestea fac obiectul întregii noastre Călătorii. Pentru moment, să marcăm acest prag uriaș al
stării de Prezență care deschide calea lucrului cu stările extinse de Conștiență.

Este un prag extrem de important în transformarea interioară, pentru că deschide porțile experienței
unor niveluri care, în mod liniar, nu ne sunt accesibile. Deschide porțile unor spații inconștiente și
inaccesibile altfel.
A deveni conștienți de aceste spații ale ființei noastre este esențial pentru că ele determină integral
experiența noastră de viață.

Foarte mult timp, demersul spiritual al umanității a fost orientat către deschiderea spațiilor rafinate
ale ființei și tânjirea către ele. Dar acest demers, pornit din experiența celei mai abrupte stări de
dualitate, de ruptură interioară, s-a întemeiat pe negarea dimensiunilor dense ale realității. Ne-am
căutat cu alte cuvinte dimensiunea spirituală, negându-ne experiența densității. Marii mistici ai
umanității însă, care au trăit deschiderea percepției, au știut dintotdeauna că nu există deschidere
unilaterală, doar către spațiile rarefiate ale realității. Deschiderea este întotdeauna sferică, către sus
și jos în același timp. A fi conștient este o trăire sferică pentru că natura Conștiinței este sferică, toate
procesele creatoare ale universului sunt sferice. Din perspectiva Întregului, nu există nimic care să fie
ne-spiritual în această Creație, căci totul face parte din ea. Spiritul și materia sunt expresii ale unei
singure realități, iar întregul spectru de manifestări care creează realitatea se petrece într-un dans
cosmic în care diferitele dimensiuni se nasc una din cealaltă, se scurg unele în altele, sunt
interdependente, se transformă din una în cealaltă. Același dans cosmic se petrece în interiorul unei
ființe umane. De fapt suntem, fiecare dintre noi, tu însuți, chiar în acest moment, o creație în sine, un
întreg univers în plină transformare.

Mai ești conștient de corpul tău și de spațiile din interior? Fiecare os, fiecare organ, fiecare moleculă,
fiecare atom din corpul tău sunt energie în mișcare. Imense spații goale sunt în interiorul atomilor
corpului tău, asemenea spațiilor dintre stele. Organele tale sunt galaxii făcute din atomi, iar Prezența
ta în corp, Atenția ta – principiul creator. Un val de emoție pe care tu o trăiești într-una dintre
împrejurările obișnuite ale vieții tale, pe care o naști, la nivelul acestui univers interior este un vânt
cosmic enorm, care mătură totul în calea sa și schimbă configurații uriașe de realitate. O emoție
distructivă, precum frica sau furia oarbă, rușinea sau vinovăția, sau tristețea, are efectele unor
cataclisme enorme la nivelurile adânci ale acestui univers. Materia cea mai densă conține în interiorul
său cele mai rafinate forme de energie. Pentru acest univers interior, tu ești Prezența absolută,
gesturile tale lăuntrice sunt gesturile divinității, ești viața și ești moartea, începutul și sfârșitul oricărui
proces. Universul interior este la fel de infinit precum cel din afara corpului fizic. Sunt sfere de realitate
în interiorul altor sfere, care se oglindesc unele pe celelalte într-un proces universal. Identitatea pe
care ți-o asumi la un moment dat se referă la profunzimea și anvergura sferei de realitate pe care o poți
simți și re-crea în mod conștient.

Vom intra adânc în geometria metafizică a ființei pe parcursul acestei Călătorii. Dar pentru moment,
ceea ce este important în acest punct se referă la starea de Prezență, care este cheia oricărei
transformări. Nu este ceva nou, ci, dimpotrivă, este dintotdeauna. Toate tehnologiile spirituale ale
umanității, în toate timpurile, au avut în centru starea de Prezență, indusă prin diferite mijloace. Dar
indiferent de mijloace, Prezența în sine, starea în sine, a avut mereu aceleași atribute. Realitatea este
dintotdeauna și pentru totdeauna aceeași. Diferitele doctrine reprezintă nuanțe culturale, ale unor
epoci, spații geografice și niveluri de Conștiență. Dar sămânța din care se nasc toate acestea este una
singură. O singură Stare de Prezență, marea poartă. De fapt, Prezența este aceea care conține în sine
toate experiențele și realitățile, inclusiv pe aceea a vieții tale, care este o sferă în interiorul uneia foarte
largi. Între prezența ta –
alcătuită din corp, gândire, emoție rostire – și Prezență, diferența este doar gradul de Conștiență. Tu
și Întregul sunteți una. Și invers.

Au trecut vremurile oricărei doctrine. Dezbrăcată de orice ritual religios sau cultural, starea de Prezență se
referă la mijloacele simple prin care orice ființă umană, oricând, oriunde, poate accesa un adevăr mai larg,
prin propria experiență, despre sine și despre realitate. Poți considera acest demers ca pe unul spiritual sau
de dezvoltare personală, științific – căci este un demers de experiență, care se poate repeta oricând de către
oricine, și acestea sunt mijloacele empirice ale științei –
sau un act pur omenesc de explorare a realității imediate. Nu contează ce etichetă vei pune, dacă vei pune
vreuna, pe ceea ce descoperim împreună aici. Importantă este doar încrederea în ceea ce simți. Validarea
propriei tale experiențe. Mijloacele pe care le dezvoltăm aici, împreună, pot fi folosite în absolut orice
situație a vieții. Vor funcționa mereu pentru că se referă la natura profundă a realității și nu intră niciodată
în contradicție cu propria ta experiență. Dar vor intra mereu în conflict cu vechi sisteme de credință adânc
înfipte în conștiința de masă, cu orice doctrină ruptă de experiența directă.

Respiră adânc deci, sferic, deschis, prin toți porii pielii tale, simte cerul și pământul, și pe tine însuți,
corpul tău, ca pe un punct de Conștiență între ele, Atenția ta este centrată, defocalizată, anvergura
respirației tale, uriașă, cuprinzând totul. Chiar acum, în acest moment. Vei practica, dacă vei alege asta,
starea de Prezență în multe dintre împrejurările vieții tale și îți va aduce beneficii uriașe în termeni de
alegeri. De obicei, reacționezi la valurile exterioare ale realității. Prezența creează premisa acțiunii
conștiente. Atunci când re-acționezi nu ești liber. Ești dependent de ceilalți, de acele valuri inconștiente
de realitate care articulează labirintul. Prezența este primul pas către adevărata libertate interioară, către
iubire și către compasiune, către percepție și către marea creație care este viața ta. Pentru moment,
exersează această stare.

Te vei întoarce mereu la Carte pentru a te reconecta cu starea și vei descoperi mereu nuanțe noi și
înțelesuri noi. Este abia începutul. Toate acestea nu sunt doar pentru spațiul liniștit al camerei tale, ci
pentru cele mai provocatoare situații și momente ale vieții tale. De altfel, disconfortul pe care îl resimți
în situațiile provocatoare ale vieții tale va fi pentru tine clopoțelul care te va anunța că ai părăsit starea
de Prezență și că ai nevoie urgentă să regăsești Centrul: situațiile dificile. Disconfortul de orice tip,
mental, emoțional, relațional, deficitul de energie sau disconfortul corporal. Orice moment în care
începi să nu te simți bine în realitatea ta este un moment care cere Prezență. Aplicațiile Prezenței sunt
infinite, pentru că realitatea curge din Prezență. Vom descoperi împreună aplicații fizice, de vindecare,
de cunoaștere și de transformare a realității în orice dimensiune a sa. Dar totul începe cu practica
necontenită a Prezenței, cu disciplina Atenției și a minții.

Și pentru că această Carte este o expresie a parcursului numit Școala Maestrului Interior, urmează
aici prima ta temă de lucrat în situațiile vieții tale. Folosește momentele de disconfort, de orice fel,
pentru a-ți aminti să revii la starea de Prezență. Folosește cei patru pași pentru a re-crea starea,
oriunde, în orice moment.

Unde este Atenția mea acum? Revin la Centru.

Cum este Respirația mea acum? Revin la Respirația Conștientă.
Cum este Atitudinea mea acum? Revin la Atitudinea deschisă.
Cum este Verticala ființei mele? Revin la verticalitate conștientă.

Vei constata rapid cum Atenția, Respirația, Atitudinea și Verticala transformă percepția ta în orice
situație și acțiunile de răspuns se schimbă, pentru că spațiul interior din care se nasc se schimbă. Fă
din această întoarcere la Prezență exercițiul tău cel mai obișnuit.

Stări ale Conștiinței.

Identificare și grade de Conștiență
Întreaga existență este alcătuită din expresii ale Conștiinței, din curgeri, din valuri, din manifestări ale
acesteia. Nu există nimic înafara Conștiinței, totul este Conștiință. O poți numi la fel de bine Dumnezeu
sau Existență, sau Întreg, sau oricum dorești. Nu contează. Existența se naște din nimic și se naște
permanent, curge în nenumărate forme și densități, chiar în acest moment, în interiorul corpului tău
fizic și înafara lui.
Respiră din nou adânc și lent, re-creează în interiorul tău Centrul de Atenție al ființei tale, deschide-te
percepției și lasă realitatea pe care o simți, pur și simplu, să fie, în vreme ce citești aceste cuvinte.
Cultivă sfera ta de percepție. Este o sferă de realitate care conține în interiorul său straturi de diferite
densități, forme și culori. Lumea care-și are centrul în adâncul pieptului tău este o lume
multidimensională. Materia conține în adâncul său energiile rafinate care alcătuiesc biologia ta, care
în interiorul lor conțin înfășurate energii ce au legătură cu emoțiile tale, iar mai adânc, mai rafinate,
sunt forme, valuri ale câmpului în care tu modulezi chiar acum gândire, cuvinte. Un cuvânt este o
formă, o modulare a energiei tale interioare. Până unde merge rafinamentul acestei lumi interioare și
exterioare deopotrivă? Respiră adânc și lent.

Sintagma din titlul acestui paragraf, stări ale Conștiinței, este mai degrabă o metaforă, un construct
mental, pentru că stare vine de la a sta, pare ceva fix, stabil, în vreme ce Existența este o curgere, este
în mișcare, într-un fel de fierbere permanentă în care diferitele forme pe care le numim realitate se
nasc și se dizolvă. Poate ar trebui mai degrabă să le numim unde ale Conștiinței sau valuri. Inclusiv
materia, care pare solidă, se dezvăluie drept o undă. Științele moderne ajung să descopere ceea ce
misticii, adică oamenii care au o profunzime și o anvergură mai mari ale Conștienței, care trăiesc în
mod direct adevăruri mai rafinate, știu dintotdeauna. Ceea ce percepem ca fiind o realitate solidă,
fermă, stabilă se dovedește un dans al energiilor, atunci când pătrundem în interiorul ei.

Starea noastră de Conștiență, adică măsura în care putem percepe profunzimea și anvergura
realității, determină realitatea pe care o simțim, o creăm și o trăim.

De pildă, chiar acum, în acest moment, ne-am putea limita exclusiv la dimensiunea formelor, a densității.
Știm foarte bine să facem asta, căci avem o experiență îndelungată de a opera la nivelul exclusiv al formelor
și de a ignora dimensiunea lor interioară. De pildă, privești chipul unui om, dar ignori cu desăvârșire lumea
interioară pe care ai putea-o simți. Vezi forma unui copac, dar aceasta este doar o mică parte din natura
adâncă a copacului. Dintr-odată, universul în care trăim devine unul mecanic, exclusiv material, de obiecte
care urmează un set de legi fizice aplicabile doar acestei dimensiuni a existenței. Legile fizice sunt perfect
valabile în acest domeniu de densitate, dar nu mai funcționează în spații mai rafinate. Experiența vieții,
atunci când Conștiența noastră este limitată ca percepție la acest nivel al existenței, este primară,
rudimentară. Suntem doar corpuri care interacționează între ele. Nu percepem nimic în afară de formă.
Pare că spațiile dintre forme sunt goale, deși acest lucru nu este adevărat. Nu percepem dimensiunile mai
rafinate, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu există.

Conștiența noastră este limitată la un anumit nivel al existenței, la o anumită densitate. La fel și
capacitatea noastră creatoare. Percepem și creăm exclusiv la acest nivel. Suntem într-o identificare
cu acest nivel, iar marele rest pare să fi dispărut. Suntem într-o stare a Conștiinței, într-un fel de
sertar al existenței.

Cunoști bine această capacitate a ființei tale de a se identifica cu diferite stări ale Conștiinței, care
corespund unor diferite grade de percepție. Este suficient să privești din această perspectivă în propria
ta viață, în felul în care joci rolurile tale față de ceilalți, felurile în care creezi diferite personaje
interioare pe care le manifești apoi în raport cu ceilalți. Este suficient să privești la felul în care, uneori,
emoțiile tale devin unica ta realitate pe care o trăiești atât de intens, încât uiți de toate celelalte
dimensiuni ale existenței. Gândirea ta te absoarbe uneori atât de profund, încât nu mai există nimic în
afara dimensiunii tale mentale, chiar și conștiența corpului fizic dispare. Trăim deci diferite stări de
Conștiință, al căror atribut principal este un grad sau altul de Conștiență, tot timpul. Nu este ceva
deosebit, căci face parte din natura noastră. Facem acest lucru în mod obișnuit – ne identificăm, fără
să ne dăm seama. Primul pas în a crea stări de Conștiință în mod voluntar este a deveni conștienți
atunci când intrăm într-o stare sau alta.

Totuși, există o liniaritate a experienței pe care tindem s-o cultivăm, un spectru de experiență pe care
îl considerăm normal. Este un set de niveluri ale existenței pe care le considerăm casa noastră
experiențială, și tot ce depășește acest spectru pare nefiresc. Ba mai mult decât atât, ne sperie. De fapt,
ne sperie orice ieșire din spațiul limitat al minții raționale, liniare.

Dar irațional nu înseamnă altceva decât non-liniar, multiplu, multidimen­sional. Conștiința, în

gradele ei de anvergură și profunzime sferică de la personal la universal, este non-liniară și non-
locală.

Atât de mult suntem identificați cu acest domeniu de experiență, încât trăirea unei emoții profunde,
de pildă, a devenit... anormală. Ceea ce ne sperie este forța cu care emoția ne absoarbe și mai ales
faptul că este irațională și non-liniară.
Pare că ne pierdem în ea. Și așa este, uneori ne rătăcim în emoție la fel de mult pe cât suntem rătăciți
în gândire. Doar că gândirea pare mai inofensivă, pentru că simțim mai puțin. Ne temem să simțim. A
simți implică uneori durere și ne temem. Astfel, ne auto-limităm. Ajungem să funcționăm într-un
domeniu foarte restrâns, cvasi-permanent în dimensiunea mentală, ignorând tot mai mult din
realitatea vastă a experienței de viață.

Reconectarea cu dimensiunile ignorate ale propriei experiențe de viață este primul grad de
expansiune a Conștienței. A fi conștienți integral de corpul, energia, emoția, gândirea, exprimarea,
viziunea noastră interioară este deja o expansiune uriașă față de funcționarea liniară la nivelul
exclusiv al rațiunii liniare. Este o stare extinsă a Conștiinței și a Conștienței.

Cunoaște-te pe tine însuți, celebrul îndemn de pe poarta templului din Delphi, se referă exact la acest
timp de extensie a percepției în interiorul nostru, căci ceea ce este înlăuntrul nostru este și în afară, iar
ceea ce este în interior este și în exterior, ceea ce este jos este și sus. O parafrază a cunoașterii străvechi,
mistice, a umanității care descrie concluziile experienței de extindere a stării de Conștiință.

Nu este nevoie de multă filosofie pentru a constata câteva lucruri simple și evidente. În primul rând,
arhitectura interioară a ființei este alcătuită din straturi de Conștiință de diferite densități. De asemeni,
remarcăm imediat această capacitate lăuntrică de a ne identifica cu unul sau cu mai multe straturi ale
existenței și de a le trăi ca pe o realitate în sine. Percepem și creăm gesturi în aceste realități cu care ne
identificăm, ca și cum acestea ar fi unica realitate. Cu alte cuvinte, trăim stări diferite ale Conștiinței
în fiecare zi a vieții noastre. Starea noastră obișnuită de Conștiință conține, în diferite grade, modulări
ale minții, emoției, senzațiilor și corpului fizic. Percepem realitatea, relaționăm cu ceilalți oameni, cu
situațiile vieții și dăm răspunsuri, creăm adică acțiuni, pe toate aceste niveluri. Și aceasta este starea
Conștiinței noastre, nivelul pe care trăim experiența vieții. Totul este un dans între ceea ce considerăm
interior și ceea ce considerăm exterior. Este o pulsație creatoare de realitate, sensibilă și care se
definește prin granițele sale. Creează adică o identitate. În interiorul acestor granițe sunt eu, în afară
este restul existenței.

O identitate este o stare a Conștiinței care se definește printr-un grad de Conștiență, de percepție, o
anumită capacitate de a crea în nivelul său de realitate. Extinderea stării de Conștiință este o
expansiune a identității, trecerea la un nou grad de conștiență, mai profund și mai vast, în care
percepem mai mult și putem crea realități în aceste dimensiuni mai profunde și mai vaste.

În marea curgere a existenței pe toate nivelurile, decupăm o bulă de realitate și devenim una cu ea.
Vom interacționa cu alte bule de realitate care funcționează pe aceleași niveluri și vom crea realități
consensuale. Din interiorul unei identități privim existența într-un anumit fel, filtrată de percepțiile
noastre și mai ales de credințele noastre. Cu cât identificarea este mai profundă, cu atât separarea față
de rest este mai abruptă și mai fermă, granițele pe care le creăm sunt mai opace, iar starea de
Conștiință, mai limitată și mai închisă.

Respiră adânc cu toate acestea. Intrăm curând în explorarea arhitecturii interioare a ființei, iluminând
puțin felul în care creăm aceste realități ca experiențe de viață. Dar până atunci, ceea ce este important
aici este faptul că orice realitate am crea, orice experiență, orice trăire, aceasta este expresia unei stări
a Conștiinței care se definește printr-un anumit grad de Conștiență.

Întreaga cunoaștere mistică a umanității se întemeiază pe această expansiune, pe ieșirea din structura
numită identitate, pe lărgirea capacității de a percepe dimensiuni mai largi și mai profunde ale
realității sferice. Este despre a privi dincolo de suprafața opacă a identității pe care ne-am asumat-o.
A percepe mai mult este a fi mai conștient și este una cu a modifica starea de Conștiință.

Acest lucru îl fac și științele. Extind prin instrumente percepția asupra realității. Numai că o fac pe
orizontală. Ele explorează spectrul liniar al realității oferind o imagine de mare rezoluție a aceleiași
dimensiuni a realității. Instrumentele sunt extensii ale simțurilor omenești și au devenit atât de
puternice, încât au ajuns la marginea spectrului de realitate cu care ne identificăm. Fizica particulelor
subatomice dezvăluie o lume în care legile clasice ale fizicii mecanice nu mai sunt valabile. Este o
dimensiune atât de rafinată a realității, încât nu mai există instrumente potrivite pentru a măsura aceste
realități. Instrumentele, prelungiri ale simțurilor noastre, oricât de performante, se rezumă la planul cel
mai dens, pe care îl numim materie. Nu există încă instrumente pentru a explora câmpul de energie al
emoțiilor, al gândirii, deși aceste câmpuri sunt la fel de reale. Dar putem redescoperi propria noastră
capacitate de a percepe aceste câmpuri și, mai mult decât atât, descoperim că noi înșine suntem cei care
modulează aceste câmpuri și în felul acesta creăm experiența vieții și a realității.

Starea de Conștiință se modifică permanent. Cu cât suntem mai atenți în interiorul nostru, cu atât
devenim mai conștienți de procesele interioare și mai capabili de a le administra și de a crea în
interiorul lor. Iar asta schimbă realitatea exterioară corpului.

În perspectiva sferică asupra realității, o stare de Conștiință este definită în primul rând de Conștiența
ei, adică de profunzimea, anvergura și rafinamentul percepției. Cu cât suntem mai deschiși, mai
transparenți în fața diferitelor niveluri ale realității, cu atât percepem mai mult, mai adânc, mai
rafinat. Capacitatea de a percepe a unei ființe umane este nelimitată, pentru că ceea ce suntem în
profunzimea noastră este nelimitat. Cele mai rafinate stări de conștiență ale unei ființe umane includ
întreaga Conștiință, tot ceea ce există.

Identitatea este o stare limitată a Conștiinței. Noi înșine suntem aceia care o limitează. Și de aceea
suntem singurii care o pot deschide.

Nu am putut concepe faptul că întregul adevăr poate fi perceput aici, acum, pentru că starea de
Conștiință în care ne-am aflat a fost una de identificare totală cu un anumit spectru al realității. Calea
pe care o străbatem acum împreună este una interioară și implică rafinarea percepției și expansiunea
ei, până la trăirea celor mai vaste dimensiuni ale ființei.

Umanitatea cunoaște deja aceste dimensiuni prin experiența directă a marilor săi Maeștri,
dintotdeauna. Această cunoaștere a supraviețuit în Philosophia Perennis și se întâlnește acum în multe
feluri cu cunoașterea liniară. Oricum am lua-o, pe orice cale, procesul natural care reprezintă natura
profundă a Conștiinței conduce către același lucru: o extensie a identității, o extensie a percepției, o
transcendere a limitelor pe care noi înșine le-am creat prin identificare și, în cele din urmă, o
transformare a stării de Conștiință care am crezut că ne reprezintă. Transcendența este unul dintre
atributele fundamentale ale Conștiinței.

În această Carte-experiență ne reamintim simplitatea și eleganța mijloacelor eterne ale Conștienței.

Deja, faptul că aceste cuvinte se nasc între noi dincolo de timpul și spațiul liniar este o extensie a stării
liniare identificare exclusivă cu mintea. Creăm rezonanță între noi și descoperim dimensiuni comune
acolo unde credeam că sunt doar eu. Descoperim o dimensiune colectivă, un împreună care
transcende identitatea liniară. Este mai largă decât aspectul personal. Această Carte cu experiență are
o dimensiune transpersonală, colectivă, care este mai cuprinzătoare decât toate dimensiunile noastre
personale și le cuprinde pe toate fără să le nege, fără să le anihileze. Cartea ca experiență transcende
dimensiunile personale care, la un anumit nivel, continuă să existe. Dacă lași la o parte Cartea și te
reconectezi cu modul tău obișnuit de a gândi și de a percepe realitatea, dimensiunea ta personală
renaște instantaneu. Redevii cel care ești în mod obișnuit. Cartea și experiența ei reprezintă deci o
stare de Conștiință mai largă decât cea personală și liniară, pe care o conține și o transcende fără să o
anihileze.

Este exemplul cel mai la îndemână pentru a ilustra ce înseamnă o stare extinsă a Conștiinței și experiența
mai largă și mai profundă a realității. Ei bine, anvergura și profunzimea experienței nu sunt limitate în
niciun fel pentru ceea ce suntem în adâncul ființei noastre. Nimic nu ne limitează capacitatea de a
percepe și de a crea realitate decât limitele auto-impuse de credințele proprii identității pe care ne-am
asumat-o. Acestea sunt concluzii parțiale despre realitate pe care le-am adoptat ca atare în urma
interpretării unor experiențe personale sau pe care le-am
preluat din mediul familial, cultural, social în care ne aflăm. Putem merge în orice clipă dincolo de orice
concluzii despre realitate am fi moștenit, dincolo de orice concluzii am fi tras vreodată în urma vreunei
experiențe, deschizând poarta momentului acum, în Prezență, în experiența directă a realității. Putem
extinde starea noastră de conștiență oricât de mult, oricât de profund, putem cunoaște orice dimensiuni
ale existenței, trăindu-le. Poate că ți se pare o utopie pentru moment, dar aceasta este doar o evaluare
mentală a acestei afirmații.
O judecată de la nivelul logicii liniare și de la nivelul experienței tale de care îți poți aminti în mod direct.
Dar, dacă ești foarte atent, foarte atentă la ceea ce simți în corp, la senzațiile tale, la emoțiile tale, dincolo
de orice gândire despre asta, vom descoperi rapid, împreună, un mod nou de a cunoaște realitatea.

A gândi, fără îndoială, este o stare de Conștiință. Dar este una foarte limitativă, pentru că gândirea se
plasează înafara realității pe care o investighează.
A simți, a percepe este un mod de a ne raporta la realitate mai profund și mai semnificativ pentru că se
plasează în interiorul realității pe care o investighează.

A gândi liniar este despre formă, iar a simți este despre interiorul care naște forma.
E simplu și evident, acum, că a simți aduce un plus de acuratețe evaluării unei realități, oricare ar fi
ea. Este instrumentul cel mai profund, cel mai străvechi, universal al umanității, cel mai rafinat posibil,
pentru că a simți face parte din ceea ce suntem noi în cele mai adânci dimensiuni ale ființei noastre.
Rafinarea capacității de a simți nu este neapărat o evoluție liniară, ci mai degrabă o întoarcere la
esență, la atributele primordiale ale ființei, o recuperare a unui atribut universal al Conștiinței.

Stările de Conștiință cu care ne identificăm la un moment dat sunt definite cel mai mult de gradul în
care ne dăm voie să simțim realitatea. Iar a simți se petrece aici, acum, în corpul fizic, în energia
noastră vitală, în emoția noastră, în deplina noastră umanitate încarnată. Extensia de percepție
include permanent dimensiunile dense ale propriei realități.

Ne deschidem prin a simți către realități pe care le-am considerat exterioare identității noastre,
îndepărtate, foarte înalte și foarte joase, apropiate sau îndepărtate, dense sau rafinate. A simți
dizolvă suprafața de separare între ceea ce considerăm că suntem și Întreg.

Extinderea percepției nu ține seama de diferitele moduri în care despărțim realitatea în perechi de
dualități. Este despre a percepe vastul ocean al Conștiinței și toate manifestările sale ca pe o singură
monadă: eu însumi. Cultivarea percepției este cultivarea expansiunii. Ceea ce percep devine interior.

De aceea, orice identitate mi-aș asuma, care presupune o suprafață de separare, este o limitare a
percepției, a lui a simți. Este a lăsa pe dinafară ceva ce aș putea include în sfera mea de Conștiență.

Rezultatul final al demersului nostru de a cunoaște prin experiență nu este deloc pierderea
identității, ci transcenderea ei, includerea oricărei identități într-o sferă mai largă, un eu extins și
recunoașterea faptului că suntem creatorii oricărei identități.

Condiția fundamentală a lucrului cu stările extinse de Conștiință este însă practica Centrului de
Atenție. Fără exercițiul Centrului, identificarea cu diferitele dimensiuni ale existenței este inevitabilă.
Este lucrul de care mintea noastră liniară se teme cel mai mult: pierderea reperelor, rătăcirea în
dimensiuni ale realității care ne absorb și teama că nu ne mai putem întoarce. În mod interesant, acesta
este exact lucrul pe care îl facem atunci când ne rătăcim pentru perioade de timp liniar neprecizate, în
labirinturile minții, fără a avea centru, fără a avea repere. Ne temem vasăzică exact de ceea ce facem
în mod obișnuit. Numai că meandrele minții noastre și labirinturile mentale sunt un spațiu de
experiență cu care suntem mai obișnuiți.

Calea Maestrului Interior este o cale a stabilității Centrului, care face posibilă orice expansiune a
Conștiinței fără a ne rătăci vreodată.

Natura profundă a acestui Centru este, oricum ar suna acest lucru acum, Zero. Ca nivel de densitate.
Conștiență fără densitate. Este spațiul din care se nasc toate densitățile, printr-un proces creator
progresiv, pulsatoriu și transcendent. Inima noastră, centrul ființei, este acest câmp Zero, conștient,
din care se naște realitatea noastră.

Atenția, energia sacră pe care o modulăm ca gândire, emoție, atitudine, gest și care devine corp, este
energia cea mai apropiată ca densitate de acest Zero, de divinitatea noastră interioară.

Doar conștiența permanentă a acestui Centru permite simțirea oricărui nivel al realității fără a ne
rătăci în el prin identificare. În experiența umană încarnată, acest Centru este în interiorul corpului
fizic care funcționează ca o ancoră, dar și ca un spațiu de percepție și de creație de realitate.
Respirăm împreună adânc, lent, lăsăm realitatea exterioară corpului să curgă înlăuntrul său, o simțim,
ecouri în forma senzațiilor, apoi o eliberăm pe expirație. Suntem conștienți de marea sferă a realității
de jur împrejurul nostru, oriunde ne-am afla, și ne deschidem. Rămânem, cale de câteva respirații, în
ascultare atentă a existenței. Lăsăm spațiul gândirii să devină transparent și clar, toate cuvintele se
sting. Atunci când ascult, mintea tace. Respir și ascult. Ascult și respir. Rămâi atât cât ai nevoie în
ascultare și respirație sferică, înainte de a reveni la experiența Cărții.

Există hărți... aproximative ale stărilor Conștiinței. O hartă grosieră de pildă împarte stările de
Conștiință în starea de trezie, cea de visare și cea de somn adânc. De fapt, acestea sunt domenii foarte
vaste de stări, căci în starea de trezie trăim nenumărate stări. Iar domeniile visării și ale somnului
adânc sunt mai degrabă teritorii ale Conștiinței care nu pot fi traduse în limbaj liniar, nu pot fi
administrate de pe o bază mentală, pentru că sunt non-liniare. Bariere stranii pentru mintea noastră
pare că despart diferitele domenii de manifestare ale Conștiinței.

Aceste bariere sunt cele ale identificării cu gândirea liniară, adică ale unei identități, ale unei stări a
Conștiinței care creează propria sa separare, refuză să o părăsească, dar face încercarea înduioșătoare,
prin naivitatea sa, de a interpreta în moduri liniare și fixe realități non-liniare și fluide. Rezultatul nu
poate fi decât o hartă profund distorsionată și neinteligibilă.

Umanitatea a fost dintotdeauna în posesia unei cunoașteri care traversează aceste granițe. Meditația,
rugăciunea, incantația, diferite tehnici corporale, statice sau în mișcare, dansul, muzica, tobele,
ritualuri de nenumărate feluri, toate tind să dizolve granițele din interiorul propriei noastre Conștiințe
și să aducă în experiență dimensiuni ale ființei care nu sunt accesibile în starea liniară de „trezie”, ci
mai degrabă țin de domeniile mai vaste și mai profunde ale „visului”. Există dintotdeauna oameni care,
trăind ei înșiși starea de expansiune, au putut să o împărtășească prin trăire directă cu ceilalți. Dar
dificultatea majoră a fost dintotdeauna integrarea cunoașterii obținute prin experiența acestor
dimensiuni în experiența umană liniară, articulată pe identificarea cu propria noastră minte.
Experiența umană încarnată fixează Conștiința noastră într-un domeniu de experiență foarte stabil și
care pare a fi greu de depășit. Oricât de semnificativă ar fi o expansiune a percepției într-o astfel de
experiență, ea dispare și redevenim cei care am fost. Ne reluăm vechea identitate, vechile granițe
reapar. Aceste tehnici străvechi de lărgire a granițelor percepției oferă acces temporar, este ca și cum
am trage cu ochiul prin gaura cheii de dincolo de o ușă închisă. Când îndepărtăm ochiul de gaura cheii,
ușa este încă acolo. Suprafața de separare. Pare dificil să trăim în această dimensiune la anvergura
acestor stări lărgite ale Conștiinței, pentru că percepția noastră se stinge și ușa rămâne închisă.

Asta se petrece pentru că sistemul de referință în care încercăm să turnăm această cunoaștere este
unul liniar. Nevoia fundamentală de a înțelege ceea ce am perceput dincolo de ușă ne face să revenim
rapid la vechea identitate. Conținuturile din stările extinse ale Conștiinței nu încap în sistemele liniare,
logice, de tip cauză-efect, cu care suntem obișnuiți. Nu nevoia de a înțelege este problema, ci sistemul
logic în care funcționăm și care se referă la forme. Este o logică unidimensională, liniară, în care
reducem cauzele unui fenomen la una singură. Dimensiunile vaste ale Conștiinței au o logică, cum ar
putea fi altfel, dar nu este o logică liniară, ci una sferică. Cauza unui punct este Sfera care manifestă
acel punct.

În sistemul logic comun, Conștiența este confundată mai degrabă cu capacitatea de a raționa, care
este liniară, decât cu aceea de a percepe. Dar, în esență, a fi conștient este a percepe, a simți.
Raționalizarea percepției este ulterioară. Încercăm rapid să încadrăm ceea ce percepem într-un sistem
de referință a ceea ce știm deja, iar rezultatul este previzibil când este vorba despre conținuturi non-
liniare: fie concluziile noastre sunt greșite, fie ne dăm seama că aceste conținuturi nu intră în sisteme
de referință logice, ci sunt iraționale, și atunci asta ne sperie. Preferăm să uităm. Ușa rămâne închisă.

Psihologia modernă distinge spații ale Conștiinței subconștiente și recunoaște dimensiuni

supraconștiente, și chiar a integrat în abordările sale metode atemporale de deschidere a acestor
spații. Dar eșuează în crearea unei hărți a Conștiinței pentru că încearcă să traducă în perspectivă
liniară, rațională, dimensiuni iraționale, multidimensionale ale realității, în care conținuturile sunt
înfășurate unele în altele după un alt tip de... logică. Este logica sferică, în care un conținut al
Conștiinței nu are o singură cauză. Cauza sa este contextul multidimensional. Căutarea liniară a
cauzelor este prin excelență mentală și tocmai această abordare limitează traducerea unei experiențe
multidimensionale într-un model liniar. A căuta răspunsuri la întrebările de ce și cum pur și simplu
ne ține departe de un adevăr mai larg, pentru că suntem exclusiv în minte atunci când le punem. Iar
mintea rațională este doar o suprafață foarte subțire în vastul ocean sferic al Conștiinței. Ea nu poate
să încapă vastitatea multidimensională a acestuia.

Mintea este mult mai mult decât dimensiunea ei rațională, gândirea. Mintea este un câmp sferic,
universal, în vreme ce gândirea analitică și logică este un val ce se manifestă liniar, în interiorul
acestui câmp. Valul nu poate cuprinde oceanul din care se naște.

A ne agăța de această dimensiune, rațională, liniară, este a ne limita la foarte puțin din ceea ce este
Mintea, cu majusculă. Identitatea construită împrejurul gândirii liniare nu poate fi dizolvată pornind
tocmai de la aceasta. A conștientiza că nu suntem gândirea, ci creatorii ei, sursa ei, deschide porțile lui
a simți și permite deschiderea structurii de identitate și transcenderea nivelului. Înțelegerea capătă o
cu totul altă dimensiune.

Această Călătorie pe care o facem împreună prin intermediul experienței numite Cartea Maestrului
Interior tinde să construiască prin trăire un model interior al Conștiinței, al existenței, care să se
transfere în exterior ca mod de a trăi. Este un model sferic, multidimensional, în care granițele,
identitatea, ego adică, nu dispare, ci devine mult mai transparent. Acest Model Sferic tinde să dezvăluie
și mai ales să aducă în viața de fiecare zi logica sferică a realității și să transforme astfel modul nostru
de a privi realitatea. Dar cel mai important lucru este că trăind în această perspectivă ne aliniem,
încetul cu încetul, la procesele sferice ale întregii Creații, începem să recuperăm natura noastră
profundă de creatori conștienți ai realității noastre.

Nu mai este vorba despre a expansiona din când în când propria percepție, ci despre a extinde gradul
de Conștiență al experienței numită Viață. Nu mai este despre a încerca să turnăm în cheie logică
spațiile accesibile percepției după ce ne întoarcem dintr-o experiență de expansiune a Conștiinței, ci
despre a ne deschide către aceste spații fără a părăsi conștiența dimensiunii orizontale.

Nu mai este vorba despre a medita uneori pentru a percepe din nou frumusețea magnifică a
dimensiunilor divine ale existenței, ci despre a face din propria noastră viață o meditație în care
percepțiile și actele noastre să reflecte conștiența propriei divinități. Nu mai este vorba despre a
experimenta stări de conștiință extinsă, ca niște insule de frumusețe și adevăr, ci despre a transforma
întreaga noastră experiență de viață pe baza acestui adevăr trăit permanent. Nu mai este despre a trage
cu ochiul prin gaura cheii dincolo, ci despre a deschide marea ușă a percepției și despre a face din acest
dincolo o dimensiune a propriei ființe, aici, acum.

A fi Conștient devine un mod de a trăi. A simți mai mult din realitate și a crea experiența vieții așa
cum dorim. Starea de Conștiință în care funcționăm în mod obișnuit se schimbă. Devine mai
deschisă, mai perceptivă, mai conectată cu oamenii, situațiile, realitatea înconjurătoare. Nu plecăm
undeva, ci, dimpotrivă, suntem mai mult ca oricând în mijlocul vieții noastre, mai conștienți de
adevărata noastră natură și de natura realității.

Au existat dintotdeauna oameni care au trăit într-o stare de Conștiință mai largă și mai deschisă,
misticii, sfinții și învățătorii umanității. Ceilalți luau trăirile lor și le transformau în principii aplicabile
de la nivelul minții. Adică încercau să aplice liniar concluzii trase în urma unor experiențe
multidimensionale, născute din stările extinse ale Conștiinței. Ele se transformau în doctrine religioase
și într-o morală pe care încercau din răsputeri s-o aplice dimensiunii liniare a vieții. Conflictul era
inevitabil. Principiile înalte derivate din adevărul trăit de mistici erau greu de aplicat de către oameni
a căror percepție era limitată la dimensiunea orizontală a existenței.

Acum însă este momentul pentru ca acest conflict să dispară. Tu ești acela sau aceea care îl poate face
să dispară în interiorul tău. Și asta se va reflecta în viața ta. Nu mai este nevoie să aplici în mod mecanic
principii născute din stări ale conștiinței care îți sunt străine, ci, simplu, să trăiești la înălțimea și
rafinamentul propriilor tale revelații, dacă alegi asta. Un timp foarte îndelungat ai crezut că
dimensiunile rafinate, spirituale, luminoase ale realității sunt undeva departe, în alte lumi,
inaccesibile. Dar această perspectivă se naște din identificarea cu dimensiunile dense și din neputința
de a percepe că aceste dimensiuni rafinate, spirituale și luminoase, sunt aici, acum, în acest corp, în
materie. Întunericul și orbirea sunt doar o chestiune de stare de Conștiință. Sunt o limitare a
Conștienței. A percepției.

De aceea calea noastră împreună este către interior și privește mai întâi rafinarea percepției.

Primul stadiu al expansiunii percepției este a deveni conștienți de natura proceselor interioare, a
energiilor vitale, a întregii arhitecturi a emoțiilor și a rolului fundamental pe care-l joacă gândirea în
acest dans al realității. Recuperarea integrală a Conștienței corpului este o uriașă expansiune care
permite descoperirea naturii sferice și integrale a Adevărului, ca experiență în corp, aici, acum. Este tot
lucru cu stările extinse ale Conștiinței. Este o extensie de la platitudinea minții liniare care se consideră
diferită și separată de corp. Această extensie ne permite să intrăm în profunzimea creației de realitate a
propriei noastre vieți, să descoperim felul în care creăm relații cu ceilalți oameni și cu restul existenței,
să clarificăm mecanismele durerii, ale plăcerii și să alegem modurile în care ne investim energia vitală în
relații, acțiuni și proiecte. Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței nu este despre a pleca din corp în sfere
îndepărtate și inefabile, ci, în primele stadii ale acestei uriașe transformări, de a plonja în profunzimile
insondabile care ne controlează viața. Vom transforma aceste spații iraționale în spații iluminate de
Conștiența noastră și asta deschide posibilitatea de a alege felul în care ne creăm experiența vieții. Vom
cultiva împreună mijloacele simple și eficiente ale experienței conștiente de viață, exersând
transcendența diferitelor niveluri ale ființei.

Cu siguranță ai citit de o mie de ori că ego este o iluzie, că trebuie să mergi dincolo de ego, în
dimensiunile vaste ale ființei, pentru a trăi adevărul. Calea Maestrului Interior este aceea de a merge
în interiorul acestei suprafețe de separare numite generic ego, în centrul creator al ființei din care ego
s-a născut ca o necesitate, de a percepe mai mult din natura procesului interior și de a face alegeri noi
și creații noi.

Ego nu poate intra în transcendență decât dacă ajunge la maturitate.

E nevoie să ai un ego, pentru a-l putea transcende.

Ego este o iluzie în măsura în care întreaga realitate este o iluzie. Mai degrabă îl poți privi ca pe o
experiență, în fazele imature inconștientă, dar care devine conștientă pe măsura maturizării. Ea poate
fi transformată de propria alegere în mod direct proporțional cu gradul nostru de conștiență. Ușa care
ai crezut că te desparte a priori de Adevăr face parte din experiența numită ego. Împreună, vom refuza
să mai tragem cu ochiul prin gaura cheii. Nu este suficient pentru Maestrul care ești. Deschidem
această ușă!

Adevărata cale a Maestrului este aceea de a realiza că ușa este o creație a sa, și creatorul ei o poate
și dizolva, atunci când dorește. A merge dincolo de ego nu este a-l nega ca fiind iluzoriu, ci a-l include
și a-l transcende.

Această deschidere către Adevărul propriei ființe ne scutește de a mai pleca undeva și ne așază în
mijlocul propriei vieți, în calitate de creatori ai ei. Suprafața de separare, de apărare, numită ego, se
transformă prin conștiență într-o creație transparentă, flexibilă, menită să fie o interfață și un
instrument în experiența creatoare a propriei noastre vieți.

Odată trăită această etapă, în cea de-a doua parte a acestei Călătorii, vom deschide spațiile lăuntrice
ale autenticității, ale creativității și ale bucuriei de a trăi, fiind noi înșine. De-aici până la percepția
integrală asupra realității și la marea viziune unificată asupra sinelui și experienței umane conectate
cu Întregul, nu mai este decât un pas. Acel faimos all one nu mai este un text dintr-o carte, ci un mod
de a trăi și de a crea realitate care nu anulează dimensiunea personală, ci o trăiește într-un nou context
și într-o nouă înțelegere. Căci dimensiunile noastre personale coexistă cu nenumărate dimensiuni ale
realității, din ce în ce mai vaste și din ce în ce mai profunde.

În acest stadiu, a vorbi despre stări de Conștiință extinsă devine inutil, pentru că întreaga experiență
a vieții are o bază diferită și se petrece la niveluri mai largi și mai profunde. A trăi astfel, la nivelul
măiestriei interioare, este deja o stare extinsă a Conștiinței al cărei principal atribut este de a crea o
experiență de viață conștientă într-un sistem de referință foarte larg, în care Adevărul, Iubirea,
Frumusețea, Măreția, luminozitatea naturală a existenței sunt expresii ale unei identități
transcendente, care nu anihilează dimensiunea umană, ci o recunoaște ca fiind parte din Întreg. Nimic
din experiența umană nu rămâne pe dinafară. Continuăm să trăim și să relaționăm, să iubim, să creăm
situații, gândire, emoții, să ne exprimăm, să mâncăm și să facem afaceri, să facem sport și să ne
investim Atenția în proiecte prin care ne exprimăm pe noi înșine, să respirăm și să ne minunăm de
lucruri. Dar toate acestea se petrec într-o stare de a fi foarte diferită, armonică, centrată, cuprinzătoare,
din care vom alege mereu să investim energia noastră fundamentală mai degrabă în a crea minunăție
în viața noastră, decât separare, durere și înstrăinare. Este un stadiu în care ceea ce creăm în interiorul
Inimii noastre se manifestă rapid în realitatea exterioară corpului fizic.

Respiră adânc și mai rămâi un timp atent la senzațiile din corp, la respirație, la senzații, la realitatea
sferică dimprejur, oriunde te-ai afla și oricând. Re-creează Centrul de Atenție. Deschide-te pe fiecare
inspirație și primește în interior ceva din imensa realitate care te înconjoară, liniștit, observând
ecourile adânci ale acestei realități, în corp, în energia ta lăuntrică. Corpul este cutia de rezonanță a
Întregului și instrumentul tău magic, alchimic, de a crea realitate în această dimensiune. Pe fiecare
expirație dăruiește existenței ceva din tine însuți, apoi primește din nou ceea ce marele Întreg are să-
ți ofere. Creează un dans blând, relaxat, armonic și acum... devii conștient... mai degrabă de pauzele...
dintre cuvinte... de suprafața albă a hârtiei ... din care se nasc acestea... de spațiul minții... care le
conține... și în care se sting...

Ascultă liniștea de la capătul cuvintelor, un timp.