www.cartiaz.

ro Carti si articole online gratuite de la A la Z Despre cuvantul Craciun Etimologia cuvantului Craciun este una dintre cele mai discutate etimologii din lingvistica romanica "si nici pana astazi nu exista un acord general" . Cercetarile din ultimul timp au dus la concluzia ca doi termeni latini: calatio si creatio sunt indreptatiti sa explice originea cuvantului Craciun, atat dupa forma, cat si dupa inteles. Dictionarul limbii romane moderne, si Dictionarul explicativ al limbii romane , ca si tratatul Academiei de Istoria limbii romane , inscriu etimologia din creatio, in timp ce Dictionarul dialectului aroman si Dictionarul de istorie veche a Romaniei deduc cuvantul Craciun din calatio. Dictionarul Academiei afirma insa despre Craciun ca "dintre toate etimologiile propuse, nici una nu este sigura".Rezolvarea problemei a fost reluata de academicienii Al. Rosetti si Al. Graur, care au ajuns la concluzia ca latinul creatio explica si dupa forma si dupa inteles etimologia cuvantului Craciun. om cauta sa analizam in continuare in ce masura teza respectiva poate fi acceptata sau respinsa. Kracun, afirma Al. Rosetti, "reprezinta tratamentul asteptat in slava al termenului latin creatione", care a patruns in slava din limba latina prin mijlocirea limbii !isericii. "opulatiile slave din provinciile dunarene, care convietuiau cu populatiile romanizate locale, au adaptat la maniera lor de a pronunta termenul latin creatione, partea de modificare fonetica proprie romanei marginindu#se la alterarea lui a slav neaccentuat in a. Craciun apare in romana, in sarbo#croata si in mag$iara. "%ermenul mag$iar karacson, karacsony trebuie explicat de asemenea prin slava &'racun(, potrivit legilor fonetice din mag$iara" . )n limbile slave, Kracun "apare in vecinatatea lumii romanice el lipseste din polona # caci termenul este de origine latina". )n limbile romanice, termenii pentru a denumi "Craciunul" sunt derivati din lat. natalis si din lat. calendas. ""e langa acesti termeni, limba !isericii a intrebuintat si pe creatio, pornindu#se de la sensul lui creare de "faire naitre du neant". *in punct de vedere teologic, aceasta afirmatie a lui Al. Rosetti nu poate fi acceptata. )n +imbolul de credinta de la +inodul ) ecumenic din ,-., care reprezinta invatatura de baza a !isericii crestine, in art. - se afirma clar despre )isus : "nascut, nu facut, cel ce este de o fiinta cu %atal, prin care toate s#au facut" &s#au creat(. Avem doua verbe cu inteles distinct, care nu se pot nici suprapune si nici considera sinonime. /u se pot confunda nascut cu facut sau creat.%extul din /oul %estament &0atei 1, 12( este urmatorul : Cristi autem generatio sic erat &)ar nasterea lui )isus 3ristos asa a fost(. Cuvantul grec genesis &nastere( a fost tradus in latina, in ulgata, cu generatio, # onis &generatie, nastere din parinti( sinonim cu "natalis". 4imba !isericii nu a intrebuintat si pe creatio, pornindu#se de la sensul lui creare, de "faire naitre du neant". )isus 3ristos +#a nascut din veci din %atal, fiind de o fiinta cu %atal, si "la plinirea vremii" s#a nascut cu trupul, fara de pacat din 5ecioara 0aria si de la *u$ul +fant. 4umea vazuta si nevazuta a fost creata de %atal prin 5iul, Care este Cuvantul, 4ogosul sau Ratiunea divina &4a inceput era Cuvantul, si Cuvantul era la *umnezeu si *umnezeu era Cuvantul. Acesta era intru inceput la *umnezeu. %oate prin El s#au facut6 si fara El nimic nu s#a facut din ce s#a facut &)oan 1,1#,(. %extul latin: In principio erat verbum, et verbum erat apud Deum, et Deus erat verbum. Omnia per ipsum facta sunt et sine ipso factum est nihil, !uod factum est. %extul scripturistic este clar, el cuprinde verbul facio,"ere si Cel ce face sau creeaza este )isus 3ristos, 4ogosul lui *umnezeu, si nu are nimic comun cu afirmatia "faire naitre du neant", atribuita verbului creare din latina pentru )isus 3ristos. )n limba romana nu avem un urmas pentru creatio. #reare, creatura sunt neologisme, carturaresti &din fr.

www.cartiaz.ro Carti si articole online gratuite de la A la Z creer$. *in latinul natalis avem insa in romana cuvantul nat, de unde expresia: %ot satul isi are natul lui, adica fiecare cu obarsia, cu generatia & generatio"onis( neamului sau din care se naste fiecare. Cuvantul nat % natus( nu are legatura cu Craciunul, ca in limbile romanice apusene, si cu atat mai putin nu are o legatura cu creatio. "recizam : cuvantul Craciun in limba romana este cuvant de origine populara, nu termen oficial al !isericii. %ermenul !isericii este /asterea *omnului &/ascere *omini(, asa cum o exprima troparul zilei, care specifica sensul sarbatorii: /asterea %a, 3ristoase, *umnezeul nostru... . *in slava bisericeasca termenul s#a tradus in limba romana in Cazania de la Govora, 178-, si in Cazania lui arlaam, 178,, cu "+arbatoarea /ascutului" . "entru justificarea originii slave a cuvantului Craciun, Al. Rosetti aduce ca exemplificare termenii slavi din limba romana : dr. Rusalii6 Rusale, ar. arusal&e, megl. rusal&a &"%ermenul megleno#roman trebuie explicat direct prin bulgara"(, si dr. colinda, care "reproduce forma, fonetica a termenului v. sl. "koleda'. "*r. Rusalii, Rusale nu poate fi explicat direct din lat. Rosalia, pentru ca acest termen ar fi trebuit sa fie redat in romana prin rusaie sau rusaii. )n acest caz trebuie sa ne adresam limbilor slave, unde termenul latin e redat prin v.sl., bg. rusa"li(a &bg. rusalii, pl. rusalki dru)ini(, s.cr. rusla(%i$, rusal(a, slovena rusalcek, risalcek,din vec$ea slava si bulgara este redat normal, in daco# romana, prin l, "fiind vorba ca si la creatio de un termen venit din latina balcanica" adica Rosalia. 0entionam ca pana astazi in tinutul 9arand si %ara 0otilor se foloseste in popor, alaturi de Rusalii, si termenul Rusai. *espre colinda, insusi Al. Rosetti afirma : "Romana a cunoscut un termen venit direct din lat. calendae6 el a fost conservat pana in zilele noastre in nord#vestul Ardealului si pastreaza aspectul fonetic original, cu #r#: corinda, a corinda si corindatori. #orinda provine din carinda, forma asteptata, contaminata cu colinda, din slava. Existenta lui carinda e confirmata prin prezenta in dacoromana, a lui carindar din lat. calenda"rius'. +e pune intrebarea: se poate afirma despre termenul dr. colinda ca "e imprumutat din latina in epoca slava comuna": . *e vreme ce pana astazi se pastreaza in limba romana termenii: carinda " corinda, corindatori, carindar, este firesc ca acesti termeni legati de termenul Craciun sa provina, impreuna cu termenul Craciun, din epoca dacoromana &sec. ))# ), ))(, anterior epocii slave comune. %ermenul carinda"corinda este legat si de un alt termen venit din epoca dacoromana, de refrenul liturgic cantat in carinde corinde : lerui Doamne, lerui, ler provenit din ebraicul 3alleluia$ &laudati pe *omnul(, transcris in latina: alleluia. Cu rotacizarea lui #l# intervocalic, alleluia a devenit in dacoromana aleruia, iar prin afereza lui a# initial neaccentuat a devenit leruia, prescurtat lerui, ler. Cu latinul calatio, afirma Al. Graur, care insemna "c$emare", si anume c$emarea pe care o lansau preotii la zi intai a fiecarei luni, de unde si numele de kalendae, care se dadea primelor zile ale lunii &cu derivatul, calendar, corect, carindar n.#n.(, "ne#am apropiat destul de mult din punctul de vedere al formei, caci rezultatul pe care#l asteptam in romaneste era caraciune. *ar de data aceasta ne poticnim la inteles : Craciunul nu e la zi intii si nu presupune nici o c$emare. *e altfel, nu se vede de ce crestinii ar fi adoptat un termen folosit de preotii politeisti. Etimologia justa, dupa parerea mea, ne#o furnizeaza latinul creatio, adica "creare", in sens de "nastere". "arerea se dovedeste insa gresita, fiindca termenul "creare" nu are sensul de "nastere", cum am aratat mai sus. Al. Graur mentioneaza despre Kraciun, cum mentionase si Al. Rosetti, ca se gaseste numai pe teritoriile apropiate de tara noastra, "ceea ce arata ca in cazul acesta slavii au imprumutat de la noi, si nu invers. "oate ca tot din romana provine si numele mag$iar karacsony &primul a se explica prin aceea ca in mag$iara nu se incep de obicei cuvintele cu un grup de consoane(".;biectiunea adusa de Al. Graur ca nu se poate accepta calatio pentru Craciun, fiindca "ne poticnim de inteles: Craciunul nu e la zi intai nu presupune nici o c$emare. *e altfel, nu se vede de ce crestinii ar fi adoptat un termen, folosit de preotii politeisti", comporta o lamurire pentru care va trebui sa ne referim la informatiile de istorie bisericeasca universala din epoca paleocrestina. )n !iserica din Rasarit, Dies *atalis Domini corporalis, #hristi *atalis, nu a fost de la

www.cartiaz.ro Carti si articole online gratuite de la A la Z inceput o sarbatoare aparte, individualizata, ca in !iserica, din Apus, decat numai incepand din a doua jumatate a secolului al ) #lea. +arbatoarea aceasta in !iserica din Apus a fost instituita oficial de papa 4iberius &,-.#,77( la -. decembrie la Roma pe la anul ,.,. /asterea *omnului in !iserica din Rasarit , se sarbatorea impreuna cu !otezul *omnului la 7 ianuarie, sarbatoare numita "epifania" sau "teofania" &*escoperirea sau aratarea lui *umnezeu(, fiindca la !otezul *omnului s#a descoperit lumii +fanta %reime, 5iul botezandu#se in )ordan, +fantul *u$ coborat in c$ip de porumbel, iar glasul %atalui "din ceruri zicand : "Acesta este 5iul 0eu cel iubit intru Care am binevoit" &0atei ,, 17#1<6 0arcu 1, =#116 4uca ,, -1#--(. +fantul )oan Gura de Aur spune: "*ar de ce aceasta descoperire a 4ui se numeste Aratare : "entru ca El nu s#a facut cunoscut tuturor la nastere, ci la botezul +au, deoarece El pana in aceasta zi nu era cunoscut multimii". Constitutiile Apostolilor, redactata in sec. al ) #lea, in +iria sau "alestina, arata ca "cea mai insemnata zi sa va fie Epifania, in care *omnul ne#a aratat *umnezeirea +a si aceasta sa fie in a )#a zi a lunii a zecea" &7 ianuarie(. Epifania era socotita prima dintre marile sarbatori ale anului bisericesc si cea mai importanta si cu ea incepea anul mantuirii sau Anul /ou bisericesc in Rasarit. "Epifania # teofania" a fost numita de populatia crestina dacoromana dupa caracteristicile ei, Apa # boteaza # paboteaza # !oboteaza ceea ce dovedeste vec$imea crestinismului nostru ortodox de rit oriental. )n a doua jumatate a secolului al ) #lea a fost adoptata si in !iserica apuseana sarbatoarea Epifaniei, insa cu o tripla semnificatie : !otezul *omnului, minunea din Cana Galileii si Adorarea magilor, cu timpul, facand ca accentul sa cada pe Adorarea magilor, sarbatoarea fiind cunoscuta sub numele de +estum ,agorum, +estum -rium Regum sau +estum .tellae. )n !iserica din Constantinopol, sarbatoarea /asterii *omnului la -. decembrie s#a introdus prin anul ,<= sau ,2>, cand +fantul Grigorie de /azianz a tinut o cuvantare teologica speciala &3ora. ,2(. )n Cezareea Capadociei tot cam in acelasi an, in Antio$ia la ,<7, in Alexandria catre anul 8,>, in !iserica, din )erusalim s#a introdus sub episcopul ?uvenal, pe la 8..#8.2, iar in )ll@ricum, de care depindea si !iserica din fosta *acie romana, s#a introdus "nu mult dupa ,2>" . !iserica Armeana n#a primit sarbatoarea /asterii *omnului la -. decembrie si a ramas la vec$ea traditie orientala a Epifaniei. ; data cu generalizarea sarbatorii individualizate a /asterii *omnului la -. decembrie in !isericile din tot )mperiul Roman din a doua jumatate a secolului al ) #lea si in secolul al #lea, prima mare sarbatoare bisericeasca a anului se muta de la 7 ianuarie la -. decembrie, luand cu ea si atributele de An /ou, "Craciunul fiind socotit in popor drept An /ou # pana astazi, # avand unele caractere ce amintesc in c$ipul cel mai evident de "'alendae ?anuariae". Anul /ou civil de la 1 ianuarie este numit in popor, pana astazi, #raciunul mic. Astfel, -. decembrie sau stilul de Craciun, a fost cel mai mult intrebuintat. )n Germania a fost intrebuintat pana in secolul al A )#lea, in Anglia din secolul al ))#lea pana in secolul al A)))#lea, in 5ranta numai in 1.78 s#a $otarat inceperea Anului /ou la 1 ianuarie, iar in Rusia sc$imbarea s#a facut sub "etru cel 0are. )n Cancelaria papala era folosit si in secolele A) #A )), sub numele de stilus curiae Romanae=. *upa $otararea +inodului ) ecumenic &,-.(, episcopul cetatii Alexandria, unde se afla farul astronomic era insarcinat sa anunte tuturor episcopilor din )mperiul, roman data sarbatorii "astilor, care trebuia sa aiba loc in prima duminica dupa ec$inoctiul de primavara, dupa luna plina, si sa nu coincida cu "astile evreilor, "astile crestin fiind legat de 1, spre 18 /isan &luna martie(, ec$inoctiul de primavara la evrei, cand avusese loc Cina cea de %aina a *omnului cu Apostolii. )nvierea a avut loc "in prima zi a saptamanii", dupa ec$inoctiu, adica dupa 18 /isan, duminica, pentru care duminica &lat. dies dominica( este "9iua *omnului". +arbatoarea "astilor crestin fiind legata de fazele lunii pline, dupa ec$inoctiul de primavara, era cu data sc$imbatoare, si ea trebuia anuntata tuturor crestinilor la inceputul anului bisericesc, fiindca de data "astilor

www.cartiaz.ro Carti si articole online gratuite de la A la Z erau legate si celelalte sarbatori bisericesti cu data sc$imbatoare, ca 5loriile, )naltarea, "ogorarea *u$ului +fant, precum si "lasata secului & siecus( de carne" carniliga( si "de branza", cislegi & caseum liga( si inceputul "paresimilor" & !uadrage"sima " !uaresima(, "postul "astilor". Acest carindar % calendarius( crestinii trebuiau sa#l cunoasca pentru aplicarea in viata lor religioasa si il cunosteau numai de la preotii lor, care#l faceau cunoscut in biserici, la inceputul anului, la marea sarbatoare crestina /asterea *omnului, la -. decembrie, cand aveau loc si sarbatorile de iarna ale solstitiului, si cand crestinii erau vestiti si c$emati la biserici in mod sarbatoresc prin carinde # corinde de corindatori la marea sarbatoare crestina, care era prima mare calatio din an si care justifica etimologia discutatului termen popular Craciun din calatio. )n lumina realitatilor istorico#ecleziastice din secolele ) # din Romania ;rientala, dezbatuta etimologie a cuvantului popular Craciun se justifica si dupa inteles si dupa forma, fonetic, venind din epoca dacoromana din lat. calatio,"onem # caraciune, prin contractie Craciun &dr. ar., megl. 6 ar. carci/i"craciun, raegl. carciun(, cu rotacizarea lui #l# intervocalic si cu #c# provenit din tBiB#o, u, ca in taciune " titionem, fecior " fetiolus, picior " petiolus etc. %eza originii cuvantului Craciun din creatio, "onem trebuie parasita.