La conac

de I. L Caragiale Schita La conac debuteaza cu imaginea unni calaret anonim care vine dinspre Poienita si se indreapta spre conacul unui boier din Salcuta, caruia trebuie sa-i plateasca arenda in valoare de cincizeci de galbeni . Tanarul calareste domol, ara teama, privind cu incantare la peisa!ul deschis in ata ochilor sai, ce cuprinde panorama vaii pe care tocmai o strabate intr-o limpede dimineata de primavara. Chiar daca si-a intors privirile pe calea umblata, drumetul solitar nu zareste pe nimeni in urma lui. Si totusi, contemplarea cerului si a padurii de mesteceni "i este intrerupta de ivirea in prea!ma sa a unui alt calaret iesit ca din pamant. In a ara aparitiei sale ne iresti, cu toate ca este imbracat ca orice negustor din partea locului, calatorul poseda si alte determinri stranii# are parul rosu ca ocul iadului si o privire sasie care "i produce ameteala tovarasului sau $ cand a!ung amandoi in apropiere de Salcuta si le apare in ata turnul stralucitor al bisericii, lacaul "si ace instinctiv cruce, in timp ce gestul lui iresc preovoaca negustorului un ras grozav. In aceeasi clipa, dispare cu cal cu tot, ca sa reapara in ata hanului, sub umbrar. Persona!ul diavolesc, deghizat in portul unui orzar sau cirezar obisnuit, se ace nevazut din cauza atitudinii evlavioase a tanarului. Totodata, el contrazice legile spatio- temporale aparand si disparand unde si cand voieste, indaratul sau inaintea insotitorului de drum. La han, negustorul "i o era de baut calaretului, care accepta sa bea pana la venirea hangitei din sipul cu rachiu o erit de negustor. Trupul si mintea "i sunt invadate de o caldura placuta, trans ormata apoi intr-un oc launtric. Pe masura ce serveste uscatura si udatura o erite din belsug pe o tava , persona!ul "si pierde luciditatea si urmeaza mecanic indemnurile dracesti. Catre seara, la han au mai ramas putini calatori. %esi lacaul se simte obosit si ar dori sa se odihneasca, male icul negustor nu-i da o clipa de ragaz. Il conduce in odaia unde mai multi orzari !oaca stos si "l imbie sa-si incerce sansa. &ceasta ademenire este posibilitatea de a castiga nemasut, ie prin escrocarea partenerilor sau pur si simplu din intampalre. %in grupul !ucatorilor se ridica unchiul %inca $ acesta "l s atuieste cuminte pe nepot sa se retraga de la masa de !oc. Stapanit insa de vra!a tulbure a ochiului luci eric, tanarul !ucator pluseaza pana cand pierde contravaloarea arendei, ceasul si doua inele, castigate 'din ericire- chiar de neica %inca si de un alt orzar norocos. & trecut de mult de miezul noptii, a ara s-a-nnorat, iar in han domneste o liniste adanca.Tanarul, cu capul in maini si inecat de ganduri, cere disperat un s at tovarasului care-l vegheaza neclintit. (ltima ispita este si cea mai grava, sasiul indemnandu-l la dublul pacat al !e uirii propriei sale rude si a negustorului strain, ca sa-si recupereze bani si obiectele pierdute la !ocul de noroc. &sadar, diavolul "l ace sa piarda tot ce e s ant "n inta lui, tentatiile satanice avand menirea de a pangari umanul. Carnul roscodan si pistruiat "si dezvaluie intaia oara esenta blestemata si o era victimei sale o basma ermecata, cu puteri narcotice, destinata sa-i cu unde pe orzarii de!a adormiti intr-un somn de plumb pana la ziua. )puizat de incercarile stranii prin care a ost silit sa treaca o zi si o noapte, protagonistul lor se prabuseste pe prispa. In dimineata urmatoare este trezit de unchiul sau,

care , dupa o scurta si contondenta morala, "i restituie galbenii necesari achitarii arendei boieresti.

I.L.Caragiale
I.L. Caragiale s-a nascut la *+ ianuarie ,-./, in localitatea 0aimanale, de langa Ploiesti. Pasiunea pentru teatru era in traditia amiliala# tatal, Luca Caragiale, "nainte de a i administrator de mosie , avocat, magistrat , usese actor. %upa gimnaziu, tanarul Ion Luca urmeaza cursurile de mimica si declamatie ale unchiului sau, Costache, la Conservatorul din 1ucuresti . %upa moartea prematura a tatalui sau, "si intrerupe studiile si este pe rand, copist la Tribunalul Prahova, apoi su leor la Teatrul 2ational din 1ucuresti. In aceasta perioada "l cunoaste pe 3ihai )minescu. &nul ,-4* a marcat debutul sau literar in revista satirica 5himpele. 6a i redactor la mai multe publicatii, iar din ,-4intra in redactia ziarului Timpul, alaturi de )minescu si Slavici, prin intermediul carora se apropie de 7unimea, unde citeste comediile 8 noapte urtunoasa si Conul Leonida ata cu 9eactiunea, ambele reprezentate pe scena Teatrului 2ational din 1ucuresti. In ,-:*, alaturi de &nton 1acalbasa, contribuie la aparitia 3o tului roman, iar ,-:;, impreuna cu I. Slavici si 5. Cosbuc, editeaza revista 6atra. 8pera lui Caragiale se prezinta ca o constructie unitara si armonioasa , o unitate in diversitate de intelesuri si e<presivitate. Cele patru mari comedii# 8 noapte urtunoasa =,-4:> , Conul Leonida ata cu 9eactiunea=,--+>, 8 scrisoare pierduta=,--;>, %-ale carnavalului =,--.>- ormeza un intreg estetic, impunand si o viziune satirica asupra societatii contemporane dramaturgului. Publica apoi povestirile si schitele ce e<ploreaza psihicul uman si noi modalitati de analiza a acestuia# Canuata, om sucit..., Inspectiune, apoi reprezentativele momente # Tema si variatiuni, (n pedagog de scoala noua, Telegrame, Proces verbal, 8 zi solemna, %-l 5oe, Petitiune, Caldura mare. Caragiale da la iveala alte creatii incluse in volumele ulterioare# cele doua nuvele tragice # 8 aclie de Paste, Pacat, drama 2apasta?, alte momente si schite# 7ustitie, , &prilie, 3itica, &mici, Lantul slabiciunilor, 1ubico, etc. Titlurilor enumerate trebuie sa li se adauge & orismele , nuvelele In vreme de razboi, %oua lozuri, apoi cateva din scrierile ramase in periodice# 3o tul roman, &rendasul roman, 1acalaureat, 1aioneta inteligenta, etc.