Capitolul IV - Revolutia din Februarie La 24 februarie situatia din capitala s-a deteriorat: 200 000 de muncitori fara lucru,

aflati in greva sau trimisi acasa din cauza inchiderii fabricilor, au umplut strazile capitalei. Aparent sub influenta intelectualilor radicali, demonstratiile capatau acum un caracter politic; isi facusera aparita steaguri rosii cu sloganuri revolutionare. Tarul cere comandantului militar restaurarea linistii prin forta. Masacrul din piata Znamenski a provocat razvratirea garnizoanei din Petrograd si extinderea revoltelor din randul muncitorilor Nicolae continua sa ignore gravitatea situatiei, nu lua in seama telegramele alarmante ale politicienilor, convins ca acestia exagerau amploarea revoltelor. Tarul ordonase dizolvarea Dumei. A fost convocat Sovietul din Petrograd; sovietul era alcatuit din reprezentanti alesi la intamplare ai fabricilor si unitatilor militare. Sovietul dominat initial de mensevici, si-a insusit doctrina acestora dupa care in Rusia trebuia infaptuita o revolutie burgheza. In Rusia a luat nastere un sistem de guvernare neobisnuit numit putere duala sau :diarhie. Duma dorea sa limiteze amploarea revolutiei, desf evenimentelor i-a condus pe liderii Dumei la concluzia inevitabila ca trebuiau sa formeze un guvern chiar daca astfel il sfidau pe tar. Socialistii din Ispolkom nu aveau nici cea mai mica intentie de a da noului guvern mana libera. Ei au avut o intalnire cu reprezentantii Dumei cu scopul de a elabora o serie de directive politice, principalele puncte: eliberarea detinutilor politici si a teroristilor, pregatirea alegerilor pt o Adunare Constituanta prin vot universal , desfiintarea institutiilor politienesti, noi alegeri pt organele de autoguvernare. In urma acestor intelegeri Comitetul Dumei a fost ales Guvern Provizoriu. Figurile de frunte ale noului guvern erau cei doi rivali inversunati: Miliukov, ca ministru al afacerilor straine, si Kerenski, ministru al justitiei. Revolutia din Februarie a fost relativ putin sangeroasa, cifra totala a victimelor este de 1400, dintre care ucisi 165 de personae. Ispolkomul a decis brusc sa-si aroge puteri legislative, fara nicio consultare prealabila. Emitand un document care prevedea: alegerea in unitatile militare a unor comitete similar sovietelor, in materie de actiune politica fortele militare se subordona sovietelor, proclamarea dreptului Sovietelor de a anula acele ordine ale Guvernului Provizoriu care priveau chestiuni de natura militara. Acest document a dus la politizarea armatei; rezultatul a fost o completa deorganizare a armatei. Guvernul a pierdut controlul fortelor armate; Monarhia s-a retras in planul al doilea, puterea alunecand treptat in mainile Dumei si ale Sovietului. Nicolae a abdicat din ratiuni patriotice, convins fiind de generali ca trebuia sa procedeze astfel pentru a mentine Rusia in razboi si a-I aduce laurii victoriei. In textul declaratiei este numit successor Mihail, fratele tarului. In contextual strict al momentului, abdicarea lui Nicolae a fost un eveniment mai degraba lipsit de importanta, deoarece el fusese dj detronat cu patru zile mai inainte de Duma si Sovietul din Petrograd. Marele Duce era surprins si contrariat de faptul ca fratele lui l-a desemnat monarh fara macar sa-l consulte, A urmat o scena de mare intensitate emotionala, Miliukov cerandu-I sa accepte coroana, in timp ce Kerenski il implora s-o refuze. La inceput vidul administrativ nu si-a facut simtite efectele. Intreaga populatie s-a declarat loiala Guvernului Provizoriu. Ispolkomul a cerut arestarea membrilor familiei imperiale, interzice redactorilor-sefi sa mai publice fara permisiunea Sovietului. Aceste incercari de a reinstaura cenzura de dinainte de 1905 au provocat proteste atat de puternice, incat masurile au trebuit revocate, dar devenise limpede ca intelighentia socialista era pregatita sa incalce unul dintre principiile fundamentale ale democratiei: libertatea de expresie. In prima sa luna de existenta Sovietul din Petrograd controla doar activitatea capitalei, dar ulterior si-a extins autoritatea asupra intregii tari. Exista problema razboiului, in aceasta privinta vina era a Sovietului. In declaratiile sale publice, Sovietul urma o strategie extrem de contradisctorie. Razboiul trebuia sa continue desi era un razboi imperialist. Revolutia din Februarie s-a extins in provincie, in majoritatea localitatilor functionarii taristi au demisionat, autoritatea trecand fie in mainele zemvstelor fie a consiliilor municipale sau a sovietelor locale Aspectul cel mai frapant al Revolutiei din Februarie a fost rapiditatea iesita din comun cu care s-a produs dezintegrarea statului rus. Totul s-a petrecut ca si cum cel mai mare imperiu din lume nu ar fi fost decat o constructive artificial, lipsita de unitate organiza. In clipa in care monarhia a parasit scena intreaga structura s-a prabusit intr-un morman inform.

Capitolul V: Lenin i originile bolevismului Lenin a jucat un rol covritor n desfurarea revoluiei i n apariia noului regim. Acest nou regim reprezenta o instituionalizare a personalitii lui. Biografia lui Lenin i istoria Rusiei se contopesc ntr -un mod unic. Cu toate acestea, informaiile privitoare la persoana lui erau extrem de puine, deoarece dorea s fie identificat cu propria -i cauz i nu admitea faptul c avea o existen n afara acesteia. (aici sunt povestite cteva detalii despre copilria sa pe care le avem i n c ursuri). Pe timpul universitii a fost atras ntr -o organizaie politic clandestin dei pn atunci nu artase nicio simpatie pentru domeniul politic. Acest fapt a dus la exmatricularea sa iar Lenin se transform ntr -un revoluionar fanatic, hotrt s distrug statul i societatea care l eliminaser. Starea de spirit caracteristic lui Lenin la acel moment era ura, motiv pentr u care s-a apropiat de doctrina lui Marx: lupta de clas. Iniial simpatizant al gruprii Voina Poporului, Lenin se deosebea de reprezentanii inteligheniei ruse datorit personalitii sale schimbtoare. Aici a nvat cum se construiete o organizaie revoluionar clandestin. La nceputul anilor 1890, orgnizaia lui Lenin se convertete la social -democraie datorit succeselor electorale ale Partidului Social -Democrat German i n urma contactelor avute cu social -democraii emigrani rui din Elveia.

Lenin cataloga oamenii drept prieteni sau dumani cei care l urmau i ceilali. El era convins c politica e o permanent stare de rzboi iar pacea este un moment de respiro dintre rzboaie. El avea deasemenea o incapacitate de a tolera diferenele de opinie iar aceast tstur i-a atras pe pseudo-intelectualii din jurul lui care tnjeau dup certitudine ntr -o lume a incertitudinii. Bolevismul i partidul oferea tinerilor semianalfabei de la ar un refugiu, le ddeau sentimentul unei apartenen e. Lenin gndea doar n termeni de partide, mase, state. De aceea, prin pronunata lui nclinaie pentru cruzime, a condamnat la moarte mii de oameni. Pentru Lenin, fiina uman nu prezenta interes. Cu toate acestea, Lenin era extrem de la iar n momentul n care a ajuns ef de stat a ordonat executarea n mas a unor dumani reali sau nu. Pe lng acestea, Lenin era lipsit de calitile umane necesare artei guvernrii. Stabilindu-se n Sankt Petersburg n 1893, Lenin ader definitiv la social -democraie i crede c sarcina revoluionarilor era organizarea muncitorimii. Cu toate acestea, muncitorii nu au fost receptivi, ei erau foarte puin interesai de politic. ncercnd s le atrag interesul din punct de vedere economic, Lenin distribuie brouri n fabrici ns este arestat i apoi trimis n exil n Siberia. Va sta acolo trei ani, mpreun cu soia sa Nadejda Krupskaia. Aflat n exil, Lenin descoper c partidul se fracioneaz iar apariia unei orientri noi n snul partidului l ngrijoreaz. Acetia considerau apolitismul muncitorilor drept un dat inevitabil i doreau concentrarea ateniei pe sindicate. Considernd sindicatele antirevoluionare, Lenin formuleaz o nou teorie conform creia muncitorii, n absena social -democraiei, devin burghezi. Astfel, atta vreme ct nu erau condui de un partid socialist, muncitorii aveau s -i trdeze interesele de clas pentru bani, trecnd de partea dumanului. Aadar, Lenin conducea un partid a crui preocupare, nainte i dup preluarea puterii, a fost s acioneze n numele muncitorilor fr a avea mandatul acestora. Partidul Social-Democrat Rus, nfiinat oficial n 1903 avea o structur de organizare clandestin i centralizat. Toate hotrrile erau luate de conducerea partidului i aduse la ndeplinire de celulele locale, fr discuii. Programul acesta este ns res pins, iar Lenin ncepe s-i construiasc propria faciune. Ruptura dintre menevici i bolevici s-a produs n 1906 1907 ns oficial abia n 1912. Menevicii se mulumeau cu organizarea clasei muncitoare; la apogeul lor numrau 38200 de membri i atrgeau mai muli adepi din celelalte etnii (nu rui), n special georgieni i evrei. Bolevicii pregteau deja cadre pentru revoluie; n 1907 numrau 46100 de membri i aveau audien mai ales n rndul ruilor. Cu toate acestea, dup 1907, aderena ambelor grupri ncepe s scad, numrnd n 1910 doar 10000 de membri laolalt. Lenin mprtea o parte din punctele de vedere ale marxitilor occidentali: Primul pas spre colectivizare era naionalizarea terenurilor agricole DAR considera important sprijinul rnimii i revendicrile iniiale ale acestora. Repudia naionalismul i era adeptul asimilrii: federalismul sau autonomia cultural erau respinse Odat cu izbucnirea Primului Rzboi Mondial, Lenin spera ca masele de muncitori i rani s se revolte mpotriva mcelului i s transforme conflictul internaional n rzboi civil. Lenin locuia n acel moment la Cracovia i, subvenionat fiind de austrieci, fcea propagand pentru independena Ucrainei pentru a slbi Rusia. Trimis pentru doi ani i jumtate n Elveia, Lenin redacteaz o declaraie programatic prin care pledeaz pentru nfrngerea Rusiei. Izolat fa de Rusia i abandonat de adepii si care acum l considerau un fanatic, Lenin trece printr -o perioad dificil n anii de rzboi n care renun s cread n iminena revoluiei. Cu toate acestea, regimul arist se va prbui mai curnd dect avea s cread Lenin.