Epilepsia

1. Generalitati. Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive. Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.

2. Cum se produce? Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare. Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata. Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

3. Cauze. Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie au o cauza primara neidentificabila. Adesea, epilepsia este rezultatul altor boli, precum: - traumatismele craniene; - tumorile cerebrale; - infectiile cerebrale, ca meningita sau encefalita; - accidente cerebrale vasculare; - boli cdar afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului; - ateroscleroza (depunere de grasimi) arterelor cerebrale; - boala Alzheimer;

- abuzul de bauturi alcoolice; - abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare; - etc. Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu intotdeauna poate fi identificata o cauza, acest lucru este valabil in special in multe forme de epilepsie la copii. Epilepsia apare mai frecvent la copii decit la adulti. Convulsiile epileptic apar atunci cind descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt mereu clari.

4. Dignostic. Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai efficient tratament pentru controlarea convulsiilor. Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil, trebuie consultat un medic specialist neurology si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de medic se va axa in special pe 3 intrebari si anume: * Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator acestora? Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea include: - dureri de cap cu character de migrena; - spasme muscular; - ticuri; - tulburari de somn; - interval de timp de apnee (fara respiratie), etc. Administrarea medicamentelor antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare. * Convulsiile sunt determinate de epilepsie? Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinatesi de alti factori, precum: - febra; - anumite medicamente; - inhalarea de fumuri toxice, etc. Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut. * In cazul in care a fost epilepsie, ce tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice, partiale si generalizate, care nu sunt tratate in aceiasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize neconvulsive care constau in orpirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in gol si pierderea cunostintei).

5. Prevenire. Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita. Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.

6. Tratament. Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata - nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil. Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor - tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului. Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor mediculuineurolog. Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament

comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.