Predica la Duminica a 23-a dupa Rusalii In numele Tatalui si Binecuvantati si dreptmaritori Iisus al Fiului si crestini ai Sfintei al Sfantului Duh.

Amin. Biserici a Domnului nostru Hristos,

Sa ne impartasim mai intai ca intotdeauna in dumnezeiasca Litur hie a duminicii din cuvantul lui Dumnezeu. !recum a zis Domnul" #$el ce asculta cuvantul %eu si crede in $el ce %&a trimis pe %ine are viata vesnica', asa sa ne impartasim si astazi pentru viata de veci, pentru viata deplina din dumnezeiescul cuvant al (van heliei" #In vremea aceea a a)uns Iisus cu cora*ia in tinutul her hesenilor, care este in fata +alileii. Si iesind pe uscat L&a intampinat un *ar*at din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. Si vazand pe Iisus, stri and, a cazut inaintea Lui si cu las mare a zis" $e ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu $elui !reainalt, -o u& Te, nu ma chinui. $aci poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea, si era le at in lanturi si in o*ezi, pazindu&l, dar el sfarama le aturile pentru ca era manat de demon, in pustie. Si l&a intre*at Iisus, zicand" $are iti este numele, Iar el a zis" Le iune. $aci demoni multi intrasera in el. Si&L ru au pe (l sa nu le porunceasca sa mear a in adanc. Si era acolo o turma mare de porci care pasteau pe munte. Si L&au ru at sa le in aduie sa intre in ei/ si le&a in aduit. Si, iesind demonii din om, au intrat in porci, iar turma s&a aruncat de pe tarm in lac si s&a inecat. Iar pazitorii vazand ce s&a intamplat au fu it si au vestit in cetate si prin sate. Si au iesit sa vada ce s&a intamplat si au venit la Iisus si au asit pe omul din care iesisera demonii, im*racat si intre la minte, sezand )os, la picioarele lui Iisus, si s&au infricosat. Iar cei ce vazusera le&au spus cum a fost iz*avit demonizatul. Si L&a ru at pe (l toata multimea din tinutul her hesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Iar (l, intrand in cora*ie, s&a inapoiat. Iar *ar*atul din care iesisera demonii Il ru a sa ramana cu (l. Iisus insa i&a dat drumul zicand" Intoarce&te in casa ta si spune cat *ine ti&a facut tie Dumnezeu. Si a plecat, vestind in toata cetatea cate ii facuse spre *inele lui, Iisus.' 0Luca 1, 23&456. Iu*itilor, de atatea ori am ascultat acest loc al Sfintei (van helii. Si Bunul Dumnezeu ne&a impartasit intele ere, lumina, spre zidirea sufletului fiecaruia dintre noi. Sa&L ru am si acum ca, in lumina Lui, sa vedem lumina sfanta din aceasta tra edie a sufletului, a vietii omenesti 0una dintre cele mai cutremuratoare6, anume un om stapanit de demoni multi, de le iune, fapt socotit adeseori de medici 0si de noi ceilalti, profani6 numai o *oala mentala. Dar orice *oala, vazuta mai adanc, nu e de la om. Si, mai adanc, nu e de la Dumnezeu. $i, hotarat, de la cel rau. $um a intampinat Iisus atunci cum intampina si astazi o asemenea cadere tra ica a omului, Daca noi am andi si ne&am cerceta in adanc, am simti si am recunoaste ca, intr&un anume fel, fiecare este atins, putin sau mai mult, de lucrarea celui rau, caci pacatul prin cel rau a intrat in lume. 7ri inea raului nu e in om, ci in in erul cazut. De aceea, cum vom vedea pe parcursul smerit al cuvantului, vom incerca sa deslusim ispitele si pacatele care vin de la noi 0dar dupa cadere, dupa ispita demonului6 si cele care vin continuu si in chip nemi)locit de la demon, asa cum ne invata dumnezeiestii !arinti. Am ascultat cum Sfantul evan helist Luca ne descrie" mer and Iisus pe tarmul celalalt al lacului +henizaret 0sau %area +alileii6, deci spre rasarit, intr&un tinut care era numit #al her hesenilor' si #al adarenilor', L&a intampinat sarmanul demonizat. $um il descrie Sfantul evan helist Luca si ceilalti evan helisti 0in (van helia dupa %atei e vor*a de doi demonizati6 cat de inspaimantator era pentru lumea infricosata de tot raul. 8u mai punea haina pe el, nu mai locuia in casa, ci prin morminte9 . %oartea unde a fost provocata, $um spune dumnezeiescul !avel" de aceea a trimis Tatal pe Fiul Sau, sa surpe pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavol. Si sarmanul demonizat

isi cauta, din timpul vietuirii lui nefericite, locul mormantului. 7amenii incercau sa&l tina undeva, intr&o casa, inchis, le at/ el sfarama o*ezile si aler a in pustie . Si, vazandu&L pe Iisus, a inaintat. Inchipuiti&va, toata lumea se inspaimanta cand il privea, de departe. Se intele e ca Iisus nu se inspaimanta/ se mahneste adanc si il intampina. Si, uimitor, demonul din el Ii vor*este %antuitorului si&L recunoaste de Fiu al lui Dumnezeu. :a spune mai pe urma Sfantul Iacov" #si demonii cred/ si se cutremura' 0Iacov 2, ;56. $red, in spaima insa. Sa nu uitam, sa luam aminte mai ales cei care sunt ispititi sa nu creada caci el, demonul, care crede, indeamna pe oameni sa nu creada. Aceasta e una din cele mai rave ispite ale demonului. Atat de clara, de limpede pare credinta lui, incat Ii spune %antuitorului #cu las mare, cazand inaintea Lui" $e ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu $elui !reainalt, -o u&Te, nu ma chinui. $aci poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea'. #8u ma chinui.'9 Iu*itilor, ce insemna acest chin, Si ce inseamna chinul lui Dumnezeu pentru orice suflet, pentru orice om, Aici se desluseste una din marile taine ale Dumnezeirii. $um chinuie Dumnezeu, 8e da aici un talc adanc Sfantul Isaac Sirul, care spune" #Iar eu zic ca cei chinuiti in heena vor fi *iciuiti de *iciul iu*irii. Adica cei ce simt ca au resit fata de dra oste sufera acolo un chin mai mare decat orice chin. $aci tristetea intiparita in inima de pacatul fata de iu*ire e mai ascutita decat orice chin din lume. ( ne*unie sa socoteasca cineva ca pacatosii se lipsesc in heena de dra ostea lui Dumnezeu. Dra ostea este odrasla cunostintei adevarului, care, dupa marturisirea de o*ste, s&a dat tuturor. Dar dra ostea lucreaza prin puterea ei in doua feluri" pe pacatosi ii chinuieste, iar pe cei ce au facut cele cuvenite ii veseleste. Si aceasta este, dupa )udecata mea, parerea de rau sau chinul din heena. Dra ostea im*ata insa sufletele celor de sus cu desfatarea ei'. 7, Doamne, intele em adancul acestei marturii. <udecata, osanda lui Dumnezeu, chiar cele sase intre*ari ale <udecatii 0pe care le evocam intodeauna la (van helia din Duminica <udecatii" #Am fost flamand, insetat, ol, strain, *olnav, in temnita9 si nu %&ati slu)it'6 tot taina a iu*irii sunt. Atunci, care este osanda lui Dumnezeu, $are e pedeapsa lui Dumnezeu, Sa nu resim in veci si sa nu hulim in felul acesta. <udecata, osanda, pedeapsa lui Dumnezeu este iu*ire. Atunci cand auzim ca vor mer e cei pacatosi in osanda vesnica, aceasta inseamna ca vor suporta osanda iu*irii. 8u este alta. %ulti au aplicat Dumnezeirii andurile, pacatele lor, )udecandu&L pe Dumnezeu, socotind ca (l este, in vreun fel, chiar autorul mortii. Doamne pazeste. Dumnezeu n&a facut moartea, spune Scriptura, si nu se *ucura de osanda si de moartea celor vii. $aci vii le&a facut pe toate. Acesta este unul dintre cele mai adanci adevaruri pe care tre*uie sa le andim/ si sa ne impartasim din el. !entru ca, impartasindu&ne din iu*ire, ne impartasim din vesnicia lui Dumnezeu. Acelasi !arinte, Isaac Sirul, spune" #$el ce se hraneste cu iu*irea se hraneste cu viata vesnica a lui Dumnezeu'. Simti, in iu*ire, totdeauna, luminand in tine vesnicia, puterea vietii de veci. Altfel, cum au spus si Isaac Sirul si alti !arinti, sarmanul om 0si nefericitul demon6 nu pot suporta iu*irea. :ai celui care nu poate suporta iu*irea, care simte #car*uni de foc aprinsi in inima lui', cum spune Isaia proorocul. Sau" #Iadul e durerea celor ce nu pot iu*i' 0Dostoievs=i6, si inca" #Iadul este crima impotriva iu*irii' 0(u en Ionescu6. Atunci, aceasta cerea demonul" #8u ma chinui.' 8u ma chinui cu iu*irea. Si, intre*and Iisus" #$are iti este numele,', demonul 0omul, caci prin ura lui vor*ea6 a raspuns" #Le iune, ca suntem multi'. Si aici, la fel, se dezvaluie o fata intunecata a tra ediei demonizatului/ a oricarui demonizat" nu omul a vor*it. A vor*it demonul din el. Si&L ru au demonii pe Iisus" #De poruncesti cumva sa iesim, nu ne mana in adanc.'. La Apocalipsa, dumnezeiescul Ioan vor*este de #adancimile satanei' inventiile demonice cu care ispiteste din adanc. Demonii nu doreau sa mear a in adanc, intr&un

anume fel, la o*arsia lor, la o*arsia raului. Dar era acolo o turma de porci/ si L&au ru at pe %antuitorul" #In aduieste&ne sa intram in turma de porci.'. 8u in adanc sa mear a ci o, nefericitii. sa&si duca mai departe slu)*a lor de distru ere. Iar, in taina mare a li*ertatii si, intr&un fel, a #ru aciunii' lor 0daca o putem numi asa6, le&a in aduit/ revelator, ca sa descopere lucrul lor, al demonilor, in lume. Asa tre*uie sa intele em partea ultima a acestei pericope 0la care ne vom referi in final6. Si intrand in turma de porci, precum am auzit, le iunea de demoni, care pe sarmanul indracit il chinuia si&l aler a, acum pe aceste nefericite necuvantatoare le chinuie, le alear a, facandu&le sa se arunce de pe tarm in lac. !azitorii se infricoseaza, totdeodata, si de privelistea care li se arata, de prezenta lui Dumnezeu si a lucrarii Lui, dar si de pa u*a pentru care socoteau ca vor raspunde. Alear a in cetate, vestesc, her hesenii vin, afla cum a fost vindecat demonizatul 0ei il cunosteau6, si&l vad deodata la picioarele %antuitorului, linistit. Dar, uimitor, de spaima, de pa u*a, Il roa a pe Iisus sa plece de la ei/ sa&i lase in lumea andurilor lor. Scapasera de demonizat, insa pierdusera turma de porci. Iisus primeste cuvantul lor. Se retra e. $el vindecat se apropie si&L roa a sa ramana cu (l. Dar Iisus ii spune" #%er i si spune cat *ine ti&a facut tie Dumnezeu.'. Iisus se urca in cora*ie, cel vindecat, redo*andindu&si chipul, zidit dupa chipul $elui care il vindecase acum 0al lui Iisus6, vesteste acolo, in cetatea, in casa lui, in tot tinutul9 De ce l&a trimis Iisus, Altadata, cand vindeca or*i sau alti *olnavi, le spunea" #:edeti, sa nu spuneti nimanui.'. Tainic. Acum, dimpotriva, nu&l ia cu Dansul. Avea ucenici. Il lasa acolo sa fie apostol, sa spuna ce&i daruise lui. Ii redescoperise si&i redaruise chipul lui, dupa chip divin. %antuitorul l&a trimis sa vesteasca, pentru ca lumea de acolo, de *una seama, avea sa auda cum turma de porci se pravalise in adanc, iar privindu&l acum pe cel vindecat, sa ai*a in fata taina *inelui si a raului. A raului, care a intrat in lume prin demon si care il slutise, facand din sarmanul om o, nefericitul de el. un vas in care era le iune de demoni/ si a *inelui, caci oamenii puteau sa vada cum raul care a pus stapanire pe om poate fi scos, inlaturat de Dumnezeu, ca omul sa&si redo*andeasca, sa&si redescopere chipul. %ai mult, sa vada ca tinta demonului nu este numai omul, ci intrea a faptura, opera divina . !entru care pe atatia dintre noi ii patrunde cu andurile lui distru atoare, ca sa faca aceasta opera divina $reatia irespira*ila, sa o intineze. De aceea cel vindecat tre*uia sa stea marturie si, daca vreti, sa fie cuvantul am zice, definitoriu al *inelui si al raului. Binele e Dumnezeu. Si tre*uie sa stii, suflete, ce inseamna *inele, ca orice and, cuvant si lucru al tau sa fie inchinat zidirii. Dupa aceasta cunosti ca te afli in *ine cand prin toate creezi, dai viata, salvezi. Iar raul e ceea ce e lipsit de acest rost ziditor, tot ceea ce este desertaciune si, mai rav, tot ceea ce distru e. Aflandu&ma la un moment dat in dialo cu o personalitate, un rector al unei universitati, a venit vor*a despre o asemenea tema. Si am su*liniat" #*inele creeaza/ raul distru e'. !e *una dreptate, in dialo a aparut intre*area" #dar daca raul distru e, nu tre*uie si noi sa&l distru em,'. Iar eu am raspuns" #tocmai aceasta a facut Hristos pe $ruce" a rasti nit raul/ a rasti nit pacatul omului'. Si n&a ramas la actul distru erii raului. -aul l&a distrus, dar faptura a inaltat&o la Inviere. $aci Hristos, rasti nindu&Se si rasti nind in (l raul nostru, pacatul nostru, firea umana pe care Si&a luat&o din san iurile Fecioarei a dus&o la Inviere. De aceea zic !arintii" #Iu*este pe pacatos/ uraste pacatele lui.'. Iisus a iz onit pacatul, raul din cel demonizat, si a redescoperit chipul divin din el, chipul ori inar. In acel demonizat Iisus contempla in adanc chipul zidit de (l. $aci asa a lucrat Dumnezeu dintru inceput" l&a zidit pe om dupa chipul si asemanarea Lui. %ai talcuit" l&a zidit pe om si aceasta&i definitia noastra potrivit Scripturii dupa chipul lui Dumnezeu si in perspectiva nesfarsitei asemanari cu (l. Si atunci, Iisus asa a vindecat" a distrus raul si l&a salvat pe om. L&a trimis pe om sa spuna celor din )ur, care cu etau inspaimantati la pieirea, la pierderea *ietilor porci, ca a fost salvat

omul/

si

sa

le

arate

distinctia

intre

*ine

si

rau.

Aceasta e atat de limpede distinctia intre *ine si rau/ s&o stim si s&o marturisim" atunci cunosti ca te afli in *ine si in adevar, cand orice and, orice cuvant, orice lucru al tau e inchinat unui sens creator, *inefacator, de viata datator. Tu poti sa creezi si pentru distru ere. Sa retinem. Sunt incredintat ca aceasta este marturia adevarului. $e inseamna a fi in adevar, Aceasta inseamna, repet" ca orice and, orice intentie a ta, orice cuvant sau est al tau, oriunde te afli cu semenul tau, pe strada, in piata, in scoala sa fie ziditoare, sa creeze. !entru ca suntem creati dupa chipul $reatorului. Si, dimpotriva, cand andul, cuvantul, fapta ta sunt distru atoare de viata, nu esti in *ine. Asadar, sa distru i numai raul. Aici doua idei ne intampina. (rau fata in fata %antuitorul Fiul lui Dumnezeu facut om si sarmanul demonizat. $um s&a savarsit vindecarea lui se intele e" %antuitorul a poruncit demonilor sa iasa. Si s&a redescoperit chipul. 7, Doamne, de cate ori andim la chipul nostru ori inar, sa cu etam ce a insemnat aceasta hotarare divina" #Sa facem om dupa chipul si asemanarea 8oastra'. Si Sfantul :asile cel %are se intrea*a" #$ui a zis Dumnezeu >Sa facem om dupa chipul si asemanarea 8oastra?, $ui Altuia, zice el, daca nu propriului Sau Fiu si $hip,'/ $el care este stralucirea slavei Sale/ $el care a zis" #(u si Tatal %eu una suntem'. Deci suntem facuti dupa chipul Fiului din veci. Si andeste&te o, crestine. dupa chipul Fiului din veci al lui Dumnezeu, in $are iu*irea si lumina parinteasca s&au revarsat fiintial si Duhul Sfant lumineaza fata Lui. $aci #in Duhul Sfant noi rostim >Domn este Iisus?'. Atunci, tu, omule, asa ai fost plasmuit" s&a insuflat in tine suflare de viata divina, prin care ti se da adevarul divin si, de asemenea, putere divina sa *irui in tine ispita si sa do*andesti cunostinta duhul cunostintei, al dreptei credinte, al temerii de a pierde lumina si iu*irea lui Dumnezeu, in sfarsit, toate aceste virtuti. @ice dumnezeiescul %aAim %arturisitorul ca insusirile dumnezeiesti mai ales cele morale adica spiritualitatea divina, intelepciunea divina, *unatatea divina, stiinta divina, si celelalte le&a insuflat Dumnezeu in noi. Adam a primit aceste insusiri divine, si prin ele s&a sadit virtutea in noi. -etineti si aceasta idee teolo ica adanca a Sfantului %aAim %arturisitorul, anume ca insusirile Dumnezeirii insuflate in om devin virtutile omului. A fi dupa chipul divin inseamna a te impartasi din lumina divina, din intelepciune divina, din intele ere divina, din sfat dumnezeiesc, din puterea de a *irui raul, din cunostinta. In toate sa vezi le ile lui Dumnezeu si rosturile/ in fiecare faptura sa vezi semanata, intrupata acolo, o ratiune divina. Tot asa cum sfintii mer eau printre flori, le auzeau raind despre maretia lui Dumnezeu si le man aiau cu toia ul" #8u stri ati asa tare. 8u&L preamariti cu atata z omot pe Dumnezeu.'. 8oi nu auzim lasurile lor, dar sfintii le aud. Sau altii care aud lasurile astrelor ceresti, muzica sferelor ceresti9 Si, ca un adanc de taina, Adam do*andise toate acestea fericitul Adam fara un #inainte de', fara ceea ce avem noi un trecut. $and privim in trecutul nostru, vedem atata intuneric, atata um*ra9 Adam nu avea acest trecut. $aderea s&a produs mai tarziu. A*ia pe urma a venit andirea trecutului. -o u&va sa cu etam numai la aceasta" cata frumusete insufla chipului tau aceasta lumina divina si iu*ire divina, *unatate, pace si intele ere. ( acea frumusete netrecatoare, caci daca frumusetea trupului trece, aceasta frumusete divina, a darurilor dumnezeiesti, a virtutilor, nu trece. :irtutile, cum spun dumnezeiestii !arinti, sunt mai *atrane decat noi/ pentru ca sunt insusiri dumnezeiesti. De aceea noi marturisim lumina, harul dumnezeiesc necreat si vesnic. Iar tu, vremelnicule, te impartasesti atunci din vesnicia lui Dumnezeu. Aceasta este frumusetea sufleteasca. Sa cu etati la ea, iu*itilor. (a te infrumuseteaza la orice varsta/ caci e din vesnicie/ ea nu are timp, ea nu are ani. $u aceasta frumusete a fost zidit Adam, si in adanc se pastreaza in tot omul. Demonul a fost cel care il uratise.

$um lucreaza demonul in cadere, Ii insufla omului cele ale lui. %ai intai uitarea uiti de darul lui Dumnezeu/ apoi nepasarea, credinta stram*a, *lasfemia, iutimea, mania, amaraciunea, infurierea 0cu furie napraznica6, ura de oameni, pomenirea raului, vor*irea de rau, osandirea, intristarea 0fara temei6, frica, lasitatea, cearta, rivalitatea, pizmuirea, slava desarta, fatarnicia, minciuna, necredinta, z arcenia, iu*irea de materie, impatimirea, trandavirea, micimea de suflet, nemultumirea, cartirea, infumurarea, parerea de sine, trufia, in amfarea, dorinta de a placea oamenilor, viclenia, nerusinarea, lin usirea, inselaciunea, ironia 0cu and rau6, duplicitatea, invoirea cu pacatele patimase, andirea deasa la ele, ratacirea andurilor, inmultirea pana la o*sesie a andurilor de la cel rau 0o*sesia ca nu mai poti scapa/ numai Dumnezeu te scapa6. Doamne, cand ai in fata aceste doua lumi, a*ia atunci 0do*andind si intelesul lor6 simti dorul de a te iz*avi. Deslusesti atunci de unde vin aceste ispite, forme ale caderii, care te uratesc, te schimonosesc. Daca atat de frumos arata orice *atran, straluminat dinlauntru de virtuti, in schim*, o, cat te uratesc patimile. Daca te&ai putea privi9 7amenii nu doresc sa fie frumosi la chip, Dar frumusetea chipului doar cu sulemeneli sa ma iertati ca o spun nu e frumusete. Daca dorim frumusete, sa ne impartasim din darurile dumnezeiesti ale virtutilor divine, care refac in noi chipul dupa care am fost urziti al %antuitorului Hristos. Si ori de cate ori, prin ispita, cel rau incearca sa ne intoarca de la harul, de la lumina divina, sa chemam a)utorul lui Dumnezeu/ caci, asa cum spune Apostolul Iacov" #Toata darea cea *una si tot darul desavarsit de sus este' 0Iacov ;, ;B6. +andind la acest cuvant, mi&am zis asa" Doamne, de unde vine ceea ce numim noi pro res, suis continuu, :ine din lumea aceasta, Daca pro resul retineti ideea. ar fi din lumea aceasta, atunci, in chip firesc, cu fiecare copil al nostru care e o unicitate si o noutate ar tre*ui sa fie un pro res/ si, totdeauna, copiii ar tre*ui sa fie superiori parintilor. Daca unul e om de eniu, fiul lui ar tre*ui sa fie si mai enial. Dar, din nefericire, nu&i asa. Atunci, Doamne, am inteles cu adevarat ca pro resul nu este o taina a lumii acesteia. 8u e din lumea aceasta. (volutia nu produce un suis din ea insasi, asa cum au incercat sa ne ama easca, sa ne sminteasca, sa ne insele cei din veacul trecut. 0Am aflat ca, in prezent, in America nu se mai preda (volutionismul. I&a luminat Bunul Dumnezeu.6 Daca pro resul ar fi din lumea aceasta, neincetat am spori noi de la noi insine. 7r, nu sporim noi/ si e *ine. Cn american, pe care l&am mai citat Ian Tattersall , in lucrarea lui LDEmer ence de lDhomme. (ssai sur lDEvolution et lDunicitE humaine , spune" #$onstatam evolutia, dar numai retrospectiv. 0...6 8atura nu poate evolua din ea insasi/ ea e oar*a'. Si incheie cartea cu urmatorul cuvant" #+andul de perfecti*ilitate 0adica noi sin uri de am vrea sa ne perfectionam6, ieri sau azi, nu&i decat o iluzie'. ( uimitor. Daca l&as intalni, l&as im*ratisa. !entru ce, !entru cinstea, pentru onestitatea lui. -ar s&a scris atat de cinstit de catre un om invatat, care este insusi directorul Institutului 8ational de Antropolo ie si Istorie a 7mului din Statele Cnite. $and am savarsit deunazi Taina Sfantului Botez, simteam, credeti&ma, harul pe care&l primeste pruncul. Si acest har de la *otez, Doamne, e slava, chipul Tau, viitorul si pro resul. 8u e cu putinta, iu*itilor, schim*area fara har. 7amenii reusesc sa transfi ureze intr&un fel 0sau sa intineze6 natura/ dar ei nu se schim*a. Si nu se pot schim*a decat atunci cand %antuitorul asa cum a aparut in fata demonizatului se arata in fata noastra, chemat de noi. $hemam harul Lui, sa se o lindeasca in noi chipul Lui. Aici e taina pro resului lumii. Tre*uie s&o stim si s&o marturisim copiilor nostri, elevilor nostri, studentilor nostri si tuturor. Astfel ca, desi demonul Il marturisea pe Hristos, *lasfemia si ateismul sunt operele lui. @ic !arintii" de pacatele de la trup vom raspunde noi 0desfraul, avortul si celelalte6, dar pacatele hulirii lui Dumnezeu, ale despartirii de Dumnezeu, acelea vin de la demon. Si adau a !arintii alt cuvant" #7mule, ia aminte. Totdeauna cand esti ispitit de indoiala , de hula impotriva lui Dumnezeu, e de la demon. De acele pacate nu vei fi tu osandit, pentru ca sunt de la demon'. ( o mare taina, pe care o

descopera !atriarhul !etru al AleAandriei. (l a primit pe un pustnic, care l&a intre*at" #$e sa ma fac, !arinte !atriarh, +anduri de hula, de necredinta ma *antuie'. Atunci patriarhul i&a spus" #Fiule, linisteste&te. De la demon sunt si mai ales el va fi )udecat pentru aceasta. $a si eu eram framantat, si am mers la Ava !afnutie ...'. Acesta i&a spus patriarhului !etru" #$and m&au prins pe mine chinuitorii, m&au dus sa ma munceasca pentru marturisirea lui Hristos. $and ma munceau 0era ca o )udecata a lui6 cu carli e de fier strun)eau trupul meu vicleanul diavol imi aducea anduri de hula spre Dumnezeu, iar eu ii raspundeam cu mahnire si tristete" 7, sarmane duh viclean si necurat. (u sufletul meu si trupul si toata viata mea imi dau chinurilor si mortii pentru Dumnezeu, iar tu imi aduci mie anduri de hula, !ai de as huli eu pe Domnul Dumnezeul meu dupa vicleanul si vra)masescul tau sfat, nu mi&as da trupul si san ele meu muncilor si focului pentru Dansul. Si hula ta se va intoarce asupra ta' 0asa cum spusese !salmistul" #Intoarce&se&va rautatea lui la capul lui'6. %ulti crestini au fost chinuiti in timpurile din urma, in toate tarile, de cel rau, pentru a&si lepada credinta/ e vor*a de aceeasi tema din vremea marilor pri oane. Si au rezistat, au supravietuit si au marturisit. Bunule Doamne, asa ne ru am" sa straluceasca in noi lumina fetei Tale. Asa cum Tu, in fata celui demonizat, ai stralucit asupra lui, demonii au fu it si chipul celui zidit de Tine, dupa chipul Tau, l&ai aratat in fata multimilor linistit, senin, luminos, redo*andind dra ostea si lumina cea dintai. Fa, Doamne, si in noi sa straluceasca frumusetea fetei Tale, lumina Ta, iu*irea Ta, *unatatea Ta, pacea Ta, frumusetea Ta. Fa, Doamne, ca ea sa straluceasca si pe fetele acestor oameni, ale noastre si ale tuturor celor care poarta in ei harul Duhului Tau si sunt temple ale Duhului Sfant asa cum tot Isaac Sirul spune" #Stralucirea Ta, Doamne, din adancul inimii, este darul, plata pe care ne& o faci'. Iar *ucuria divina aceasta ofranda ne raita, *iruitoare asupra oricarui rau din lume, marturie a adevarului si a luminii sa nu ne paraseasca niciodata. De la Tine !arinte, Fiule si Duhule Sfinte, cu !reacurata&Ti %aica si cu toti sfintii. Amin. Parintele Constantin Galeriu

!r. $leopa

Iu*iFi credincioGi, DacH vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei (van helii de astHzi, vom InFele e douH lucruri de mare folos. JntIi, cIt de mare Gi nemHr initH este iu*irea de oameni a lui Dumnezeu Gi, al doilea, cIt de mare Gi cumplitH este rHutatea diavolilor faFH de om Gi de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu. Domnul Gi %Intuitorul nostru Iisus Hristos, vHzKnd starea )alnicH Gi chinuirea amarH a omului demonizat din (van helie, prin ne rHita lui milH Gi *unHtate faFH de zidirea Sa, a poruncit demonilor sH iasH din acel om chinuit de mulFi ani, zidit dup chipul i asemnarea Sa 0Facere ;, 236/ iar demonii, vHzKndu&se iz oniFi de puterea cea fHrH de mar ine a %Intuitorului, dupH ce le&a dat voie, au intrat In turma cea mare de porci din apropiere Gi ndat s-au aruncat n mare i s-au necat 0Luca 1, 446. IatH cIt de mare este oceanul cel fHrH de mar ini al dra ostei Gi al milostivirii lui Dumnezeu faFH de om, cH pentru slo*ozirea unui sin ur om din le Hturile Gi chinurile diavolului, a In Hduit sH se dea pierzHrii ca la douH mii de porci 0%arcu L, ;46. Iar diavolii, avKnd Invoire de la Hristos Gi vrKnd sH&Gi arate rHutatea Gi puterea lor *lestematH, au intrat In turma de porci Gi Intr&o clipH i&au Inecat pe toFi In mare. La aceastH (van helie SfIntul Ioan +urH de Aur, arHtKnd cItH rHutate au demonii asupra oamenilor, zicea" MDacH asupra porcilor, cu care nu aveau nimic, au arHtat diavolii atIta rHutate, apoi cu atIt mai mult asupra ta, omule, de&a pururea dH rHz*oi neImpHcat, luptH neIncetatH Gi vra)*H fHrH de moarte. Ni dacH pe porci, cu care nimic nu le era lor de o*Gte, nici un minut nu i&au suferit, apoi cu atIt mai mult ne urHsc pe noi care sIntem vrH)maGii lor Gi doresc sH ne piardH Gi sH ne supunH lor. Apoi cIte rele am fi pHtimit de la ei, dacH ar fi avut voie de la Dumnezeu asupra noastrH. $Hci pentru aceasta i&a lHsat Dumnezeu sH intre In turma de porci, ca Gi In trupul do*itoacelor sH cunoaGtem rHutatea lor. Deci Gi acum cKnd vei vedea vreun om stHpInit de diavol, InchinH&te StHpInului Gi cunoaGte rHutatea vrH)maGului. $H iu*irea de oameni a lui Dumnezeu Il Fine pe diavol Gi nu&i dH voie sH&Gi arate puterea Gi rHutatea asupra omului cIt ar voi el. AtIt Ii dH voie sH&l munceascH pe om cIt sH&l facH mai InFelept Gi sH arate rHutatea diavolului asupra omuluiM. Apoi zice acelaGi !Hrinte Ioan +urH de Aur" M:oieGti Gi altH pildH despre rHutatea diavolilor, cKnd Dumnezeu Ii dH voie sH&Gi punH In lucrare puterea sa, SocoteGte cirezile Gi turmele lui Iov, cum Intr&o clipH pe toate le&a mistuit. Apoi socoteGte moartea cea ticHloasH a copiilor lui Gi rana ce s&a adus asupra trupului sHu Gi vei vedea cruzimea, asuprirea Gi nemilostivirea rHutHFii dracilor. Din aceasta vei InFele e minunat, cH dacH lumea aceasta toatH, ar fi slo*ozit&o Dumnezeu su* stHpInirea lui, In puFinH vreme pe toate le&ar fi tul*urat Gi asemenea porcilor de care aFi auzit In SfInta (van helie de azi Gi cirezilor lui Iov, Intr&o clipH de vreme am fi pHtimit, cH nici o milH de noi nu ar fi avutM 0Puul Sf. Ioan Gur de Aur, BuzHu, ;144, p. ;O1&;O56.

SH ascultHm mai departe cuvintele Sfintei (van helii care zice" Iar pstorii, v nd ceea ce s-a ntmplat, au fu!it i au vestit n cetate i prin sate i au ieit s vad cele ce se fcuser i venind la Iisus, au aflat pe omul din care scosese demonii e nd ln! picioarele lui Iisus m"rcat i ntre! la minte i s-au nfricoat 0Luca 1, 4P&4L6. Dar care era pricina temerii adarenilor, 7are minunea omului chinuit de diavoli sau Inecarea porcilor In mare, 8ici una, nici alta, ci pricina temerii Gi InspHimIntHrii lor era cHlcarea Le ii lui Dumnezeu. $Hci Le ea lui %oise oprea a se mInca carne de porc 0Levitic ;;, B6, iar ei creGteau porci Gi mIncau din cHrnurile lor. Deci, pentru cHlcarea Le ii i&a cuprins atIta spaimH, ca nu cumva Dumnezeu, pentru aceastH cHlcare de le e Gi pentru alte rHutHFi ale lor sH&i pedepseascH Gi cu alte pedepse mai rele. Deci avKnd aceastH fricH Gi neKndrHznind a zice ceva asupra Domnului pentru pa u*a porcilor, Jl ru au cu toFii pe Iisus Hristos sH se ducH din hotarele lor. Iar prea*unul Gi *lKndul %Intuitor, vHzKnd Impietrirea Gi nemulFumirea lor, nu i&a certat, ci intrKnd In cora*ie S&a Intors iarHGi In +alileea 0Luca 1, 4B6. Iar *Hr*atul din care ieGiserH demonii se ru a sH rHmInH cu (l, iar %Intuitorul, eli*erKndu&l, i&a zis" #ntoarce-te la casa ta i spune cte ia fcut ie $umne eu. %i s-a dus omul, propovduind n toat cetatea, cte i-a fcut Iisus 0Luca 1, 456. :edeFi, fraFii mei, *lKndeFea, smerenia Gi *unHtatea cea ne rHitH a Domnului, DupH ce a fHcut un *ine aGa de mare cu vindecarea acelui om chinuit de diavoli, nu aGteaptH platH de la el spre a rHmIne Gi a&i slu)i Lui. $i i&a zis" #ntoarce-te la casa ta i spune cte i-a fcut ie $umne eu 0Luca 1, 456. DacH ar fi zis MIntoarce&te la casa ta Gi spune cIte Fi&am fHcut (u FieM, cHrturarii, fariseii Gi arhiereii cei plini de zavistie care pKndeau InvHFHtura Lui, ar fi avut motiv sH spunH cH %Intuitorul face minuni cu scopul de a fi lHudat de oameni. Dar aGa, la toFi le&a Inchis ura, zicKnd" #ntoarce-te la casa ta i spune cte i-a fcut ie $umne eu. Deci se cuvine ca In toate sH avem pildH de urmat InvHFHtura Gi viaFa %Intuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele noastre cele *une sH le facem cu scopul de a plHcea lui Dumnezeu spre slava Lui, cum ne InvaFH Gi SfIntul Apostol !avel 0I $orinteni ;O, 4;6. Iu*iFi credincioGi, SH GtiFi cH sInt trei feluri de oameni demonizaFi" IntIi sInt cei ce se chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum sInt epilepticii, lunaticii Gi cei demonizaFi ca cel din (van helia de astHzi. Al doilea sInt toFi ereticii Gi InvHFHtorii mincinoGi Gi rHi care cu InvHFHturile lor reGite schim*H adevHrul Sfintei Scripturi Gi duc la rHtHcire de la dreapta credinFH, pe creGtinii nelHmuriFi Gi neIntemeiaFi In adevHr. Iar al treilea sInt cei stHpIniFi de rele patimi. Despre primul fel de demonizaFi am vor*it pe scurt mai sus, despre al doilea aminteGte marele Apostol !avel, zicKnd" $uhul vor"ete lmurit c, n vremile cele de apoi, unii se vor deprta de la credin, lund aminte la duhurile cele neltoare i la nvturile demonilor 0I Timotei P, ;6. Dumnezeiescul pHrinte Ioan +urH de Aur, tIlcuind acest teAt al Apostolului !avel aratH cH aceGtia sInt toFi IncepHtorii de erezii, care,

povHFuiFi fiind de demoni Gi miGcaFi de duhurile InGelHciunii vor rHi InGelHciuni cHtre cei *inecredincioGi, spre a&i InstrHina de la adevHrata BisericH a lui Hristos. Deci, luaFi aminte, iu*iFi credincioGi Gi FineFi *ine minte cele auzite, cH toFi cei ce vor sH vH dez*ine de la dreapta credinFH ortodoAH sInt oamenii demonizaFi Gi minFile lor sInt miGcate Gi InGelate de duhurile cele viclene ale iadului, mai ales de duhul mKndriei. !e aceGtia SfInta ScripturH Ii numeGte fii ai diavolului i vr&mai a toat dreptatea 0Fapte ;4, ;O6 Gi chiar diavoli ca pe Iuda 0Ioan 3, BO6. AGadar, toFi cei ce InvaFH erezii Gi vor sH propovHduiascH altH InvHFHturH afarH de cea ortodoAH Gi care se Impotrivesc InvHFHturii adevHrate a Bisericii lui Hristos dreptmHritoare, aceGtia sInt fiii diavolilor 0Fapte ;4, ;O/ I Ioan 4, 1&;O6. AceGti InvHFHtori mincinoGi Gi InGelHtori, lucreazH pururea su* stHpInirea demonilor 0Fapte ;O, 41/ 23, ;1/ II Timotei 2, 236. (i ca InvHFHtori mincinoGi Gi vicleni, In toatH vremea lucreazH su* InrIurirea lui Satan 0Iuda ;, 5/ ;, 24/ II -e i ;1, ;O/ %atei ;3, 24/ Luca 24, 24/ Ioan 3, BO G. a.6. Ni tot ca ei predicatorii rHtHciFi fac voia diavolilor 0Ioan 1, PP6 Gi sInt InGelaFi de ei 0III -e i 22, 2;&22/ II !aralipomena ;1, 2O&2;/ Apocalipsa 2O, 16. AceGti propovHduitori ai minciunii sInt demonizaFi Gi or*iFi de diavoli 0Fapte ;4, ;O/ II $orinteni P, P/ I Timotei P, ;6. Al treilea fel de oameni demonizaFi sInt toFi cei stHpIniFi de patimi rele, ca" necredinFa, uciderea, ura, *eFia, iu*irea de ar inFi, fermecHtoria, desfrInarea Gi altele care Ii stHpInesc de multH vreme. AceGtia sInt numiFi de SfInta ScripturH fii ai diavolului 0Ioan 1, PP/ Fapte ;4, ;O/ I Ioan 4, 1&;O/ Ioan 3, BO6. De aceea SfIntul :asile Ii aratH pe toFi cei *eFivi a fi mai rHu decIt cei KndrHciFi, zicKnd" M$el ce se KndrHceGte este vrednic de )ale, iar cel ce se Im*atH fiind KndrHcit cu patima *eFiei, este de rIs Gi mai rHu decIt cel KndrHcit Gi nimeni nu&l compHtimeGteM 0Sf. :asile cel %are, '(aimeron. )uvnt mpotriva celor "eivi. Buc., ;1216. Tot demonizaFi sInt Gi vrH)itorii care amH esc pe oameni cu puterea duhurilor rele. :rH)itorii, fermcHtorii Gi toFi cei care pHrHsesc pe Dumnezeu Gi cer a)utorul diavolilor, sInt ei InGiGi demonizaFi Gi osKndiFi la veGnicele chinuri ale iadului. Iu*iFi credincioGi, De la primii oameni pInH la sfIrGitul veacurilor, toFi sIntem Intr&o neIncetatH luptH cu diavolii, cu duhurile rHutHFii, care IncearcH fHrH odihnH sH ne stHpIneascH, sH ne tra H In adIncul iadului. !e unii oameni Ii chinuiesc cu In HduinFa lui Dumnezeu numai In trup, cum sInt cei demonizaFi Gi epileptici. !e aceGtia Biserica 7rtodoAH Ii vindecH, atIt trupeGte cIt Gi sufleteGte, prin ru Hciuni speciale numite eAorcisme. $ele mai renumite sInt molitfele SfIntului :asile cel %are, ce se citesc de o*icei In *isericH, de preoFi evlavioGi, cu mult post, cu multH smerenie Gi credinFH.

!e lIn H eAorcisme, *olnavii de duhuri rele sInt spovediFi, ImpHrtHGiFi Gi li se face de mai multe ori Gi SfIntul %aslu. $u cIt se roa H Gi postesc mai mult, cu atIt se vindecH mai repede. Al doilea fel de demonizaFi sInt cei stHpIniFi de duhul mKndriei, adicH sectanFii care luptH pe faFH Impotriva Bisericii, a 7rtodoAiei Gi dez*inH pe mulFi creGtini, rHstHlmHcind SfInta ScripturH. AceGtia sInt mult mai reu de vindecat din cauzH cH sInt stHpIniFi de cei mai rHi diavoli, ai mKndriei Gi neascultHrii. Dar dacH IGi recunosc pHcatele Gi le mHrturisesc la preoFi Gi se roa H mai mult pot fi eli*eraFi de duhul mKndriei Gi al neascultHrii. JnsH cei mai numeroGi oameni demonizaFi sInt cei stHpIniFi de patimi cumplite, cum sInt *eFivii, desfrInaFii, uci aGii, vrH)itorii, iu*itorii de averi Gi cei ro*iFi de urH Gi rHz*unare. ToFi aceGtia pot fi iz*HviFi de ro*ia diavolului Gi a patimilor care Ii Fin le aFi cu lanFul deprinderii, numai dacH vor veni de *unHvoie la *isericH, dacH vor sH&Gi mHrturiseascH pHcatele la duhovnici iscusiFi Gi dacH IGi fac canonul de pocHinFH dat. FHrH acestea, adicH fHrH spovedanie, cHinFH Gi pHrHsirea pHcatelor care Ii ro*esc, nimeni din aceGti oameni demonizaFi, *olnavi la suflet Gi la trup, nu se pot eli*era de patimi, de diavoli Gi de osKnda iadului. +ri)a noastrH, fraFii mei, este sH facem voia lui Dumnezeu Gi sH Implinim poruncile Lui, cu toatH credinFa Gi rIvna. La aceasta ne a)utH harul Duhului SfInt, ne a)utH sfinFii In eri Gi toFi sfinFii, In frunte cu %aica Domnului, care se roa H neIncetat pentru noi. SH fu im de pHcate ca de moarte, cHci prin ele, pierdem harul lui Dumnezeu Gi In locul lui intrH duhul diavolului. SH nu uitHm cH prin pHcate, oamenii sInt loviFi de tot felul de *oli, de necazuri Gi suferinFe, a)un ro*i ai cumpliFilor diavoli Gi&Gi pierd mIntuirea sufletului. 7are cIFi creGtini nu sInt astHzi ro*iFi de *eFie Gi desfrIu, $Ite mame nu&Gi ucid cu voia proprii lor copii, $Ite familii nu se distru prin divorF ca urmare a acestor rele pHcate, Deci, sH pHrHsim pHcatele ca sH scHpHm de diavoli Gi sH rHmInem cu Hristos. SH ne pHzim inima curatH de patimi Gi mai ales de mKndrie, ca sH devenim scaun al !reasfintei Treimi. SH ne pHzim trupul curat de *eFie Gi desfrIu, ca sH devinH Mtemplul Duhului SfIntM. SH fu im de diavolul mKndriei, care ucide pe cei mai mulFi oameni, Gtiind cH $umne eu, celor mndri le st mpotriv, iar celor smerii le d har . SH ne ferim de cursele Satanei, de patimile tinereFii, de vrH)itorie, de In)urHturi Gi drHcuit, de *eFie Gi vor*e deGarte, Gtiind cH prin acestea ne InstrHinHm de Dumnezeu Gi a)un em sH pHFim ca omul demonizat din (van helia de astHzi. SH aveFi ri)H mai ales de copiii dumneavoastrH, ca nu cumva sH cadH In pHcate rele Gi sH a)un H ro*iFi de diavoli. SpovediFi&vH mai des, ru aFi&vH mereu, nu lipsiFi de la *isericH, preFuiFi mai mult postul, iu*iFi viaFa curatH Gi toate Mporuncile lui DumnezeuM Gi veFi fi vii. SH ne ru Hm %Intuitorului Hristos sH alun e patimile Gi duhurile rele din noi, sH ne ierte pHcatele, sH ne vindece *olile Gi sH ne facH locaGuri ale !reasfintei Treimi. Amin.

!r. Ion $Hciuleanu (van helistul Luca ne istoriseGte, prin pericopa evan helicH de astHzi,z uduitoarea minune cu vindecarea vindecarea&demonizatuluidemonizatului din +adara. +adarenii, sau +her hesenii, erau un popor care locuia In Finutul dinspre rHsHrit de Iordan, deose*it de iudei. Qndeletnicirea lor, creGterea porcilor, cu totul strHinH iudeilor, Ii aratH a fi de alt neam. Domnul Iisus Hristos a venit In aceste pHrFi date uitHrii de cKrmuire Gi lHsate In afarH de lumina oricHrei *une propovHduiri, ca sH *inevesteascH Gi acestora (van helia. Ni cum a sosit, #l&a IntKmpinat un om din cetate care era stHpKnit de un demon Gi care de multH vreme nu mai punea hainH pe el Gi In casH nu mai locuia, ci In peGterile de In ropHciune' 0Luca 1, 2B6. :HzKndu&l pe Iisus, demonul a rHcnit Gi a cHzut Inaintea Lui Gi cu las puternic a stri at" #$e ai cu mine Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, ro u&Te nu mH chinui'. Din aceste cuvinte o*servHm cH stHpKnirea demonului asupra nefericitului om era atKt de puternicH Gi deplinH, IncKt el se folosea de lasul lui, ca Gi cum ar fi fost una cu el. Demonul cere sH fie lHsat sH intre In turma de porci care pHGtea pe malul apei, ceea ce i se In Hduie. !orcii se aruncH In apH Gi pier. #Iar pHstorii vHzKnd ceea ce se fHcuse, au fu it Gi au spus In cetate Gi prin sate. Ni au ieGit sH vadH ce s&a fHcut Gi au venit la Iisus Gi au aflat pe omul din care ieGiserH dracii, Im*rHcat Gi Intre la minte, GezKnd lKn H picioarele lui Iisus Gi s&au temut'. Locuitorii +adarei cer lui Iisus sH plece din hotarele lor din pricina pa u*ei ce le fHcuse cu porcii. Sin ur cel vindecat Il roa H pe Iisus sH&l lase sH stea mai departe lKn H (l, dar Iisus l&a slo*ozit zicKndu&i" #Jntoarce&te la casa ta Gi spune cKt *ine Fi&a fHcut Fie Dumnezeu'. %inunea din aceastH evan helie ne aratH cH In faFa lui Dumnezeu mKntuirea, salvarea de la pierzanie chiar Gi a unui sin ur suflet, valoreazH mai mult decKt toate turmele pHmuntului. !entru cH sufletul este scKnteia de viaFH pe care Dumnezeu a sHdit&o In om dupH ce l&a plHsmuit pe acesta din pHmunt, fHcKnd o fiinFH vie Gi raFionalH, unind la un loc trupul Gi sufletul 0Facere 2, B6, lucru pe care nu l&au InFeles locuitorii Finutului +her hesenilor. Jn suflet noi vedem chipul lui Dumnezeu. (l este un *un de naturH spiritualH, care nu poate fi preFuit In *unuri materiale. (l tre*uie sH lucreze ImpreunH cu trupul, deoarece a)utH la ridicarea Gi Induhovnicirea trupului, pre Htindu&l pentru fericirea viitoare. Din dra oste pentru suflet Gi pentru mKntuirea lui, Dumnezeu a )ertfit pe unicul sHu fiu 0Ioan 4, ;36, Gi, tot pentru mKntuirea sufletului, a Intemeiat Dumnezeu Biserica Sa. De suflet, cea mai InaltH valoare spiritualH, ca Gi de trup, a Finut seama Gi %Kntuitorul cKnd a sHvKrGit minunile Sale asupra firii omeneGti.

SfKnta (van helie ne&a pus In faFa unui om al cHrui suflet era ameninFat cu pierzania. Duhul cel rHu intrase In el Gi&l muncea cumplit. 7mul, dupH ce a fost vindecat, era fericit pentru cH nu mai era stHpKnit de puterea diavolului, nu mai era ro*ul acestui stHpKn rHu Gi viclean. A devenit supusul lui Hristos, de care voieGte sH fie nedespHrFit, sH stea mereu numai cu el. DupH InvHFHtura de credinFH creGtinH, diavolul este o fiinFH spiritualH, un In er cHzut. Jnainte de a crea lumea, Dumnezeu a fHcut pe In eri, duhuri luminoase Gi inteli ente, #duhuri slu)itoare pentru cei ce vor moGteni mKntuirea' 0(vr. ;, ;P6. Cnii dintre ei au rHmas In *unHtate Gi frumuseFe. AlFii, InsH, stHpuniFi de propria lor mHrire, au Incercat sH uzurpe tronul $elui !reaInalt Gi s&au rHzvrHtit Impotriva $reatorului. Dar rHzvrHtirea aceasta a fost pedepsitH dupH dreptate. Lucifer cu In erii lui au fost loviFi de ful erele mKniei divine, #au fost aruncaFi In adKnc, unde stau Incon)uraFi de Intuneric' 0II !etru 2, P6. $u aceastH descoperire a scripturilor, stHm In faFa celei mai mari taine a creaFiei, #taina fHrHdele ii', pe care nu suntem In stare s&o pHtrundem. 7ricum, diavolul este o realitate dramaticH a lumii, o forFH a rHului care, InceputH din cer, continuH Gi va continua In lume. Lucrarea duhurilor rele se aratH Intre oameni su* formH de amH ire, ispitH, momealH etc. $uprinGi de mKnie Impotriva fHpturii lui Dumnezeu, mKnioGi pe oameni, care sunt chipul lui Dumnezeu, diavolii IncearcH pretutindeni Gi In toatH vremea, sH cKGti e ucenici de partea lor Gi sH desfi ureze creaFiunea. Astfel, satana a ispitit pe primii oameni In rai, a ispitit pe Iov In toate chipurile ca sH pHcHtuiascH Impotriva lui Dumnezeu. !KnH Gi pe Domnul Hristos a cutezat diavolul sH&L ispiteascH. !utem afirma cH In Intrea a lume este #un rHz*oi nevHzut' de care vor*esc SfinFii !HrinFi Gi care IGi are victimile lui, InsKn eraFii, mutilaFii lui. DemonizaFii care se zvKrcolesc cu spume la urH, mKnia care aprinde Gi ridicH *raFul spre lovire sau omor, ura, minciuna, *inefacerea rHsplHtitH cu rHutate, dra ostea schim*atH In trHdare, rHz*unarea, hoFia, *eFia, desfrKnarea etc., iatH numai cKteva din nenumHratele *iruinFe cu care cKGti H satana pe om. !rin Intruparea Fiului lui Dumnezeu, prin moartea Gi Invierea Sa, puterea diavolului asupra sufletelor noastre a fost slH*itH mult. Sf. Apostol !avel spune clar cH %Kntuitorul #s&a fHcut pHrtaG sKn elui Gi cHrnii, ca prin moarte sH nimiceascH pe cela ce are puterea morFii, adicH pe diavolul' 0(vr. 2, ;P6. FHrH IndoialH, puterea satanei nu a fost distrusH definitivH pe pHmKnt prin moartea de pe +ol ota a Domnului Iisus. <udecata lumii, deci Gi a diavolului, se va face la a doua venire a Fiului 7mului. !unH atunci, Dumnezeu In Hduie ademenirile, ispitele duhurilor necurate pentru Incercarea aleGilor Lui. Admira*il ne InvaFH In aceastH privinFH Sfuntul $hiril din Ierusalim" #Dumnezeu Il In Hduie pe diavol pentru a Implini douH lucruri" sH fie fHcut el de ruGine, fiind *iruit de oamenii cei credincioGi,

apoi sH dea prile) credincioGilor sH se Incununeze'. Duhurile cele rele sunt ca pHsHrile rHpitoare 0%at. ;4, P&;O6, ca semHnHtorii de ne hinH 0%at. ;4, 2L6, ca leul care rHcneGte Gi cautH pe cine sH In hitH 0I !etru L, 16. 7amenii pHtimaGi se fac slu i ale rHului, fiindcH diavolul a furat cuvKntul lui Dumnezeu din inima lor, ca nu cumva crezKnd, sH se mKntuiascH 0%at. P, ;L6. Dintru Inceput, diavolul s&a dovedit cap al rHutHFii, ispitind la rHu pe oameni 0I $or. B, ;6, mincinos Gi uci Htor de oameni. Demonizatul din Finutul +her hesenilor, tHmHduit de %Kntuitorul, este unul dintre aceia pe care diavolul pusese, la un moment dat, stHpKnire pe el. InFelepciunea omeneascH a cHutat sH dea un rHspuns la Intre*area despre ori inea rHului In lume. DupH InvHFHtura creGtinH, Dumnezeu l&a fHcut pe om sH stHpKneascH toatH creaFia. Li*ertatea cu care a fost Inzestrat nu a fost In rHditH de porunca de a nu usta din pomul cunoGtinFei *inelui Gi rHului. Jmplinirea acestei porunci l&ar fi IntHrit In *ine/ prin ascultare, el Gi&ar fi dovedit iu*irea faFH de creatorul sHu. $Hlcarea poruncii lui Dumnezeu este dovada necredinFei Gi a lipsei de iu*ire faFH de $reator. -Hul urmeazH din Inlocuirea eAistenFei Gi a valorilor adevHrate, rezultate din unirea noastrH cu Dumnezeu, izvorul nesecat al *unurilor reale, cu nHluciri, falsificHri, cu *unuri relative. Aceasta o aratH Sf. Apostol !avel prin cuvintele" #au schim*at mHrirea lui Dumnezeu celui nestricHcios, Intru asemHnarea chipului celui stricHcios Gi a pHsHrilor Gi a do*itoacelor9 au schim*at adevHrul lui Dumnezeu In minciunH Gi s&au Inchinat Gi au slu)it fHpturii, In loc sH slu)eascH FHcHtorului' 0-om. ;, 246. Deci viaFa creGtinului tre*uie sH fie o mHrturie continuH Gi vie despre Hristos Gi despre prezenFa Lui In viaFa noastrH de fiecare zi. $Hci duhul cel rHu nu&Gi poate pune stHpKnirea asupra cuiva, decKt dacH acesta 0omul6 consimte Intr&un fel oarecare. #JmpotriviFi&vH diavolului Gi el va fu i de voi', zice Sf. Apostol Iaco* 0P, B6. Sf. Ioan +urH de Aur spune cH satana poate sH ne strice atKt cKt ne poate vHtHma un cKine le at. Suntem muGcaFi numai atunci cKnd ne apropiem de cKine Gi intrHm In cercul In care se miGcH. AGa este diavolul" el ne poate *irui numai In mHsura In care noi consimFim la Goaptele lui, la ispitele lui. Fiul lui Dumnezeu a venit In lume, Gi s&a fHcut om ca noi, afarH de pHcat, ca sH nimiceascH tirania diavolului Gi lucrHrile lui" #$ine sHvurGeGte pHcatul este de la diavolul, pentru cH de la Inceput diavolul pHcHtuieGte. !entru aceasta s&a arHtat Fiul lui Dumnezeu, ca sH strice lucrHrile diavolului' 0I Ioan 4, 16. Jn lucrarea Sa mKntuitoare, %Kntuitorul Hristos a alun at demonii 0%at. P, 2P/ Luca 4, 42/ Fapte ;O, 416 Gi a vindecat *olnavii. AceastH putere de a alun a duhurile cele rele Gi lucrarea lor, %Kntuitorul Hristos a dat&o SfinFilor SHi Apostoli. #$hemKnd la Sine pe cei doisprezece ucenici ai SHi, le&a dat putere asupra duhurilor necurate, ca sH le scoatH Gi sH tHmHduiascH orice *oalH Gi orice

neputinFH' 0%at. ;O, ;6. A)utorul nostru Gi tHria Impotriva ispitelor de tot felul este Hristos care ne ImpHrtHGeGte harul SHu prin Sfintele Taine ale Bisericii, sHvKrGite de episcop Gi preot. De a)utorul lui Dumnezeu nu poate fi lipsit decKt cel ce s&a InstrHinat de (l Gi petrece In afara Bisericii lui Hristos. 8u poate sta In comuniune cu Dumnezeu creGtinul cHruia (van helia Gi prezenFa lui Hristos In viaFH Ii rHmKn strHine. !e acesta pHcatul de tot felul a pus stHpKnire, acuzKndu&l faFH de cuvKntul lui Dumnezeu. (l se simte InlHnFuit Gi mKnat In locuri pustii, In afara cetHFii celorlalFi. (l trHieGte In ne aFii Gi revolte Impotriva lui Dumnezeu, Impotriva semenilor, Gi Impotriva lui InsuGi. $el care vor*eGte Gi lucreazH nu mai este el, ci altul care s&a sHlHGluit In adKncul fiinFei lui, punKnd stHpKnire pe el" #$are IFi este numele, a Intre*at Hristos pe *Hr*atul din (va helie. Iar el a rHspuns" Le iune, cHci demoni mulFi intraserH In el. Ni Il ru au pe (l sH nu le porunceascH sH mear H la adKnc' 0Luca 1, 4O&4;6. 7mul se InstrHinase nu numai de Dumnezeu ci Gi de el InsuGi, cHci nu mai rHspunde el Intre*Hrii %untuitorului, ci duhurile care puseserH stHpKnire pe el. S&ar putea ca Intr&o astfel de situaFie sH se creadH cH omul 0credinciosul6 pierde orice responsa*ilitate In faFa lui Dumnezeu, de KndatH ce pHcatul a pus stHpunire pe el. Lucrurile nu stau aGa. Sfunta (van helie ne spune cH *Hr*atul demonizat 0KndrHcit6, vHzund pe %untuitorul, a cHzut la picioarele Lui, Gi a stri at cu las mare" #$e ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, $elui !reaInalt, -o u&Te, nu mH chinui.' 0Luca 1, 216. Deci nici cel mai InrHit pHcHtos nu pierde cu totul conGtiinFa de Dumnezeu. !Hcatul IntunecH mintea omului Gi Il lipseGte de *ucuriile vieFii, dar nu&i poate ascunde cu totul faFa Gi cuvuntul lui Dumnezeu. (l, omul rHmune chip al lui Dumnezeu chiar Gi&n stare de pHcat/ desi ur, un chip Intunecat, desfi urat. In virtutea acestui chip, omul, oricut de pHcHtos ar fi la un moment dat, simte prezenFa lui Dumnezeu care Il cautH Gi&l cheamH la pocHinFH Gi viaFa nouH. Dar nu numai cH Il cheamH prin (van helia Sa, ci Ii dH Gi remediul Intoarcerii sale, care este Sfunta TainH a Spovedaniei. La scaunul duhovniciei sunt chemaFi toFi, ca dupH mHrturisire cu cHinFH a pHcatelor Gi reGelilor sHvurGite, sH ia harul iertHrii acestora de la Hristos prin Duhul Sfunt. Aici, la scaunul spovedaniei, credinciosul se dez*racH de haina urutH a pHcatelor, iese de su* tirania diavolului Gi se ImpacH cu Dumnezeu, unindu&se apoi cu Hristos prin Sfunta TainH a ImpHrtHGaniei. :iaFa cea nouH tre*uie sH fie o mHrturisire cu cuvKntul Gi cu fapta a lui Hristos mai IntKi In propria noastrH viaFH. Hristos tre*uie sH&Gi reia locul In centrul fiinFei noastre Gi sH prindH formH Gi sH creascH In noi punH la statura *Hr*atului desHvKrGit 0(fes. P, ;36. :ieFuirea cea nouH Gi desHvKrGit creGtinH nu este o Kndatorire de moment, ci de duratH lun H Gi cu eforturi continui pe linia *inelui, cu a)utorul harului dumnezeiesc. $ei care nu pot InFele e Gi realiza acest lucru, vor cere lui Hristos, ca Gi her hesenii din (van helie, sH plece de la ei cKt mai departe.

%Hrturia noastrH despre apartenenFa la Hristos Gi la Biserica Lui tre*uie sH fie datH Gi semenilor noGtri prin fapte ale iu*irii Gi slu)irii acestora dupH eAemplul %untuitorului care a venit sH slu)eascH lumii, pentru a o mKntui. Faptele de slu)ire a semenilor noGtri sunt mHrturia noastrH creGtinH In aceastH viaFH Gi criteriul )udecHFii o*GteGti de la sfKrGitul veacurilor, In faFa Dreptului <udecHtor" #AdevHrat zic vouH, IntrucKt aFi fHcut unuia dintre aceGti fraFi ai %ei, prea mici, %ie %i&aFi fHcut' 0%at. 2L, PO6. $redinFa noastrH creGtinH ortodoAH ne cere sH dHm mHrturie despre cunoaGterea Gi prezenFa lui Dumnezeu In fiinFa Gi lucrarea noastrH. SH arHtHm aceastH prezenFH prin fapte vrednice de (l, fapte de slu)ire a semenului nostru, de aproape Gi de departe. BHr*atul vindecat stHtea la picioarele lui Iisus, dKnd mHrturie celor care veniserH sH&l vadH despre ce i&a fHcut Dumnezeu, lui. Dar el a fost trimis de %Kntuitorul sH vesteascH acestea la ai sHi Gi la Intrea a cetate. Asemenea acestuia, Gi noi sH mHrturisim pe Hristos semHnKnd fHrH IntKrziere, In )urul nostru, rKul curat al dra ostei de oameni, al a)utorHrii, al cuvintelor *une, InFelepte Gi ziditoare, al muncii cinstite Gi al pHcii cu toatH fiinFa Gi lucrarea noastrH, ca sH do*Kndim ImpHrHFia cerurilor, HtitH aleGilor sHi. Amin. SursH ima ine