a) educaionale. Accentul este pus pe unul sau pe altul dintre aceste aspecte, oferind programului o direcie distinct.

Aceast strategie are ca obiectiv principal consilierea psihologic sau social a persoanelor dependente de droguri sau care abuzeaz de droguri, dar i prevenirea aspectelor negative comportamentului1. Teoria psiho-educaional mbin tehnica consilierii psihologice cu strategii educaionale. Accentul este pus pe unul sau pe altul dintre aceste aspecte, oferind programului o direcie distinct. Aceast strategie are ca obiectiv principal consilierea psihologic sau social a persoanelor dependente
tate din acei psihiatri care au pierdut un pacient prin suicid au trait un nivel de stres comparabil cu acela al persoanelor care au suferit pierderea unui parinte. Alte cercetari sugereaza ca din 34 de terapeuti studiati dupa suicidul unui pacient, 38% au afirmat un stres sever. In primul rand, clinicienii trebuie sa aiba in vedere un lucru incontestabil: pacientii care intentioneaza cu adevarat sa se omoare o vor face pana la urma. Nici un fel de restrictii fizice, observatie atenta sau modalitati clinice nu pot sa-l opreasca pe pacientul suicidar cu adevarat motivat. Personalul unui spital trebuie sa fie constient ca nu poate impiedica orice suicid al pacientilor internati, in ultima instanta, este responsabilitatea fiecarui pacient sa invete sa verbalizeze impulsurile suicidare. Dupa un suicid finalizat, adesea clinicienii se simt vinovati pentru ca nu au identificat semnalele de alarma care le-ar fi permis sa prevada o tentativa iminenta de suicid. In ciuda acumularii unui vast volum de literatura pe tema factorilor de risc pe termen scurt sau lung pentru suicid, capacitatea noastra de a anticipa suicidul unei persoane anume este inca foarte limitata. In prezent inca nu este posibila anticiparea suicidului chiar in cadrul unui grup de pacienti internati cu risc inalt. Modalitatea principala de evaluare a riscului de suicid iminent intr-un cadru clinic este comunicarea verbala a intentiei de catre pacient sau o actiune care denota o intentie sucidara clara. Clinicienii nu pot citi gandurile si nu trebuie sa se acuze pentru esecurile lor daca nu au fost prezente indicatii suicidare clare, verbale sau nonverbale. Un alt studiu american din 1995 a gasit ca din 571 de cazuri de suicid, doar 36% din cei aflati in ingrijire psihiatrica si-au comunicat intentiile suicidare.

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/6218
1

1 2

Adriana Bban (2003), Consiliere educaional. Ghid metodologic pentru orele de dirigenie i consiliere , Editura Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca, p. 119.

 inShare

next last

Sunt o mama careia in urma cu

Submitted by Elif on Tue, 04/12/2011 - 10:32.

Sunt o mama careia in urma cu 3 ani i-a murit unicul copil in varsta de 20 de ani,a avut accident si a stat in coma 2 luni.Psihoterapia m-a ajutat doar sa-mi prelungesc doar suferiinta.La servici sunt colega glumeata ,amabila,chiar am avansat in curand voi avea o functie mare,ceea ce ma sperie:stiti de ce???eu tot timpul ma gandesc la puiul meu,cred cami va diminua timpul in care sa ma gandesc la el.In rest nu suport:vizite,nu suport sa vad frati,surori,parinti,socri..s.a.m.d.Nu suport sarbatorile,aniversarile..... Mi se spune esti o femeie puternica,dar ei nu stiu ca de 3 ani nu a existat o zi macar in care sa nu plang. Sunt o buna actrita...ma costumez si plec la servici dupa ce-mi sterg lacrimile.Ma gatesc,ma aranjez,sunt acuzata ,dar stiu ca baiatului meu i-ar fi placut asa,era tare mandru de mama lui ca este tanara. O fi doliu prelungit,dar eu nu mai suport,dar in acelasi timp sunt si lasa nu sunt curajoasa ca alte mame care au plecat dupa puii lor.Am rupt lagatura cu divinitatea.....nici macar nu ma pot ruga ptr.copilul meu. Duc o lupta imensa ,stiu, nu sunt singura,mi se dau exemple,stiti am obosit. Eu cred ca ar trebui sa fim ajutati sa ajungem langa cel pe care i-am pierdut,sunt constienta,lucida cand va scriu aceste randuri,sper sa-mi fac curaj intro zi. Altceva nu-mi doresc.Succes reply

Consider, de asemenea, ca
Submitted by vizitator on Sat, 06/01/2013 - 14:08.

Consider, de asemenea, ca suicidul nu este o modalitate de a fi impreuna cu o persoana draga care, din nefericire, a incetat din viata. Chiar daca nu ne consideram in mod activ credinciosi, simpla idee ca 'vom fi impreuna dupa moart

tate din acei psihiatri care au pierdut un pacient prin suicid au trait un nivel de stres comparabil cu acela al persoanelor care au suferit pierderea unui parinte. Alte cercetari sugereaza ca din 34 de terapeuti studiati dupa suicidul unui pacient, 38% au afirmat un stres sever. In primul rand, clinicienii trebuie sa aiba in vedere un lucru incontestabil: pacientii care intentioneaza cu adevarat sa se omoare o vor face pana la urma . Nici un fel de restrictii fizice, observatie atenta sau modalitati clinice nu pot sa-l opreasca pe pacientul suicidar cu adevarat motivat. Personalul unui spital trebuie sa fie constient ca nu poate impiedica orice suicid al pacientilor internati, in ultima instanta, este responsabilitatea fiecarui pacient sa invete sa verbalizeze impulsurile suicidare. Dupa un suicid finalizat, adesea clinicienii se simt vinovati pentru ca nu au identificat semnalele de alarma care le-ar fi permis sa prevada o tentativa iminenta de suicid. In ciuda acumularii unui vast volum de literatura pe tema factorilor de risc pe termen scurt sau lung pentru suicid, capacitatea noastra de a anticipa suicidul unei persoane anume este inca foarte limitata. In prezent inca nu este posibila anticiparea suicidului chiar in cadrul unui grup de pacienti internati cu risc inalt. Modalitatea principala de evaluare a riscului de suicid iminent intr-un cadru clinic este comunicarea verbala a intentiei de catre pacient sau o actiune care denota o intentie sucidara clara. Clinicienii nu pot citi gandurile si nu trebuie sa se acuze pentru esecurile lor daca nu au fost prezente indicatii suicidare clare, verbale sau nonverbale. Un alt studiu american din 1995 a gasit ca din 571 de cazuri de suicid, doar 36% din cei aflati in ingrijire psihiatrica si-au comunicat intentiile suicidare.

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/6218 inShare 1 2 next last

Sunt o mama careia in urma cu

Submitted by Elif on Tue, 04/12/2011 - 10:32.

Sunt o mama careia in urma cu 3 ani i-a murit unicul copil in varsta de 20 de ani,a avut accident si a stat in coma 2 luni.Psihoterapia m-a ajutat doar sa-mi prelungesc doar suferiinta.La servici sunt colega glumeata ,amabila,chiar am avansat in curand voi avea o

functie mare,ceea ce ma sperie:stiti de ce???eu tot timpul ma gandesc la puiul meu,cred cami va diminua timpul in care sa ma gandesc la el.In rest nu suport:vizite,nu suport sa vad frati,surori,parinti,socri..s.a.m.d.Nu suport sarbatorile,aniversarile..... Mi se spune esti o femeie puternica,dar ei nu stiu ca de 3 ani nu a existat o zi macar in care sa nu plang. Sunt o buna actrita...ma costumez si plec la servici dupa ce-mi sterg lacrimile.Ma gatesc,ma aranjez,sunt acuzata ,dar stiu ca baiatului meu i-ar fi placut asa,era tare mandru de mama lui ca este tanara. O fi doliu prelungit,dar eu nu mai suport,dar in acelasi timp sunt si lasa nu sunt curajoasa ca alte mame care au plecat dupa puii lor.Am rupt lagatura cu divinitatea.....nici macar nu ma pot ruga ptr.copilul meu. Duc o lupta imensa ,stiu, nu sunt singura,mi se dau exemple,stiti am obosit. Eu cred ca ar trebui sa fim ajutati sa ajungem langa cel pe care i-am pierdut,sunt constienta,lucida cand va scriu aceste randuri,sper sa-mi fac curaj intro zi. Altceva nu-mi doresc.Succes reply

Consider, de asemenea, ca
Submitted by vizitator on Sat, 06/01/2013 - 14:08.

Consider, de asemenea, ca suicidul nu este o modalitate de a fi impreuna cu o persoana draga care, din nefericire, a incetat din viata. Chiar daca nu ne consideram in mod activ credinciosi, simpla idee ca 'vom fi impreuna dupa moart tate din acei psihiatri care au pierdut un pacient prin suicid au trait un nivel de stres comparabil cu acela al persoanelor care au suferit pierderea unui parinte. Alte cercetari sugereaza ca din 34 de terapeuti studiati dupa suicidul unui pacient, 38% au afirmat un stres sever. In primul rand, clinicienii trebuie sa aiba in vedere un lucru incontestabil: pacientii care intentioneaza cu adevarat sa se omoare o vor face pana la urma . Nici un fel de restrictii fizice, observatie atenta sau modalitati clinice nu pot sa-l opreasca pe pacientul suicidar cu adevarat motivat. Personalul unui spital trebuie sa fie constient ca nu poate impiedica orice suicid al pacientilor internati, in ultima instanta, este responsabilitatea fiecarui pacient sa invete sa verbalizeze impulsurile suicidare.

Dupa un suicid finalizat, adesea clinicienii se simt vinovati pentru ca nu au identificat semnalele de alarma care le-ar fi permis sa prevada o tentativa iminenta de suicid. In ciuda acumularii unui vast volum de literatura pe tema factorilor de risc pe termen scurt sau lung pentru suicid, capacitatea noastra de a anticipa suicidul unei persoane anume este inca foarte limitata. In prezent inca nu este posibila anticiparea suicidului chiar in cadrul unui grup de pacienti internati cu risc inalt. Modalitatea principala de evaluare a riscului de suicid iminent intr-un cadru clinic este comunicarea verbala a intentiei de catre pacient sau o actiune care denota o intentie sucidara clara. Clinicienii nu pot citi gandurile si nu trebuie sa se acuze pentru esecurile lor daca nu au fost prezente indicatii suicidare clare, verbale sau nonverbale. Un alt studiu american din 1995 a gasit ca din 571 de cazuri de suicid, doar 36% din cei aflati in ingrijire psihiatrica si-au comunicat intentiile suicidare.

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/6218 inShare 1 2 next last

Sunt o mama careia in urma cu

Submitted by Elif on Tue, 04/12/2011 - 10:32.

Sunt o mama careia in urma cu 3 ani i-a murit unicul copil in varsta de 20 de ani,a avut accident si a stat in coma 2 luni.Psihoterapia m-a ajutat doar sa-mi prelungesc doar suferiinta.La servici sunt colega glumeata ,amabila,chiar am avansat in curand voi avea o functie mare,ceea ce ma sperie:stiti de ce???eu tot timpul ma gandesc la puiul meu,cred cami va diminua timpul in care sa ma gandesc la el.In rest nu suport:vizite,nu suport sa vad frati,surori,parinti,socri..s.a.m.d.Nu suport sarbatorile,aniversarile..... Mi se spune esti o femeie puternica,dar ei nu stiu ca de 3 ani nu a existat o zi macar in care sa nu plang. Sunt o buna actrita...ma costumez si plec la servici dupa ce-mi sterg lacrimile.Ma gatesc,ma aranjez,sunt acuzata ,dar stiu ca baiatului meu i-ar fi placut asa,era tare mandru de mama lui ca este tanara.

O fi doliu prelungit,dar eu nu mai suport,dar in acelasi timp sunt si lasa nu sunt curajoasa ca alte mame care au plecat dupa puii lor.Am rupt lagatura cu divinitatea.....nici macar nu ma pot ruga ptr.copilul meu. Duc o lupta imensa ,stiu, nu sunt singura,mi se dau exemple,stiti am obosit. Eu cred ca ar trebui sa fim ajutati sa ajungem langa cel pe care i-am pierdut,sunt constienta,lucida cand va scriu aceste randuri,sper sa-mi fac curaj intro zi. Altceva nu-mi doresc.Succes reply

Consider, de asemenea, ca
Submitted by vizitator on Sat, 06/01/2013 - 14:08.

Consider, de asemenea, ca suicidul nu este o modalitate de a fi impreuna cu o persoana draga care, din nefericire, a incetat din viata. Chiar daca nu ne consideram in mod activ credinciosi, simpla idee ca 'vom fi impreuna dupa moart