Sunteți pe pagina 1din 2

Referat despre Sociologia educatiei Fundamente teoretice.

Abordarea educat iei ca fenomen social se ntemeiaza pe luarea n consideratie a urmatoarelor premise : - conceperea educatiei ca fenomen de socializare metodica a tinerelor gene ratii (facem aici precizarea ca socializarea se defineste ca fiind un proces psi ho-social de transmitere si asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor si modelelor de comportare specifice unui grup sau comunitati n vederea formarii, a daptarii si integrarii sociale a unei persoane; n acest sens socializarea este un proces interactiv de comunicare presupunnd nvatarea sociala ca mecanism fundament al de realizare si finalizndu-se prin asimilarea indivizilor de catre grupuri, re spectiv societate); - evidentierea contributiei societatii n oferta de finalit atii si mijloace educative; - ntemeierea actului educativ pe cunoasterea cerin telor si aspiratiilor societatii; - organizarea institutiilor educative n conf ormitate cu reglementarile realitatii sociale; - dezvoltarea calitatilor pers onale n directia formarii comportamentului civic-participativ; Scurt istor ic al abordarii sociologice a fenomenului educational. ncepnd cu anii 1950-1960 cercetarile sociologiei educatiei sunt orientate n directia optimizarii raportur ilor dintre scoala si societate, concentrndu-se cu precadere asupra problematicii caracterului prospectiv-anticipativ al educatiei si asupra analizei aspectelor de ordin economic ale nvatamntului, legate de investitia n om si n pregatirea profes ionala a acestuia. ncepnd cu anul 1970 sociologia educatiei este centrata cu preca dere asupra relatiei dintre educatie si celelalte fenomene sociale si culturale concret istorice si asupra functiilor de ordin social ale scolii ca institutie. n prezent, preocuparile anterior enuntate sunt dublate att de analiza corelatiei d intre dezvoltarea sociala si cea a fenomenului educational ct si de aceea a studi erii scolii ca organizatie. Principii si obiective ale sociologiei educat iei - principiul/obiectivul egalitatii sanselor la o educatie de calitate, ev aluabila la nivelul raportului dintre intrarea n sistemul educational (modul de s electie/admitere)-eficienta procesului de nvatamnt-iesirea din sistem (integrarea socio-profesionala a absolventilor); - principiul/obiectivul permanentizarii educatiei n vederea compensarii diferitelor inegalitati survenite pe parcursul ac tivitatii profesionale ca urmare posibilitatilor diferite de acces ale indivizil or la noile informatii intrate n circuit; - principiul/obiectivul orientarii f ormative a celor care se educa n termeni de selectie pozitiva (examene, concursur i si selectii nediscriminatorii) si orientare scolara vocationala (asigurarea un ei corespondente optime ntre aspiratiile si posibilitatile aptitudinale ale indiv idului si profesia acestuia); - principiul/obiectivul individualizarii active a educatiei prin extinderea rolurilor profesorului (specialist, didactician, co nsilier etc.) si valorificarea tuturor relatiilor sociale, att la nivel clasei ct si la acela al raporturilor scolii cu comunitatea; - principiul/obiectivul au togestionarii studiilor, n termenii anticiparii personale a unui traseu curricula r individual; - principiul/obiectivul cogestiunii activitatii educative si a institutiei scolare prin interventia directa, alaturi de profesori, a reprezenta ntilor comunitatii locale (parinti, asociatii ale elevilor, agenti sociali-econo mici si culturali, reprezentanti ai autoritatii locale etc.); - principiul/ob iectivul eliminarii discriminarilor n educatie (discriminari economice, rasiale, etnice, politice, religioase, sexuale etc.); Modulul 1. Dimensiunea socia la a educatiei Aparitia si dezvoltarea societatii umane sunt elemente indisol ubil legate de existenta unui set de valori, norme si reguli care reglementeaza comportamentul si conduita indivizilor care compun respectiva societate. Contrar afirmatiilor sociobiologiei, promovate initial de catre E. O. Wilson, care afir ma ca la baza comportamentelor sociale se afla determinismul ereditar si princip iile selectiei naturale (altruismul, spiritul de sacrificiu si devotamentul ar f i rezultatul tendintei genetic determinate de a supravietui prin intermediul gen elor transmise urmasilor) apreciem ca nvatarea si educatia n general sunt cele car e ofera suportul modelarii sociale a comportamentului uman. Educatia cons tituie astfel una dintre componentele si conditiile fundamentale ale existentei societatii umane. Fiinta umana nu este una pur biologica ci si una sociala si n a celasi timp culturala, atribute care nefiind date ereditar se dobndesc doar prin intermediul actiunii educationale. n calitatea sa de componenta a existentei soci ale, educatia are ca una dintre functiile sale principale asigurarea unei integr

ari optime a individului n societate sau, altfel spus, educatia are o importanta functie socializatoare. n linii generale, socializarea se defineste (cf. R otaru, T., 1996) ca fiind procesul complex prin intermediul caruia individul, n i nteractiune cu semenii sai, acumuleaza deprinderi, cunostinte, valori, norme, co mportamente si atitudini privitoare la conditiile existentei sale n cadrele socie tatii. Conduitele sociale dezirabile, indiferent de gradul lor de complexitate, nu apar si nu sunt puse n joc de la sine ci sunt rezultatul nvatarii acestora ca u rmare a derularii actiunii educationale. n acest sens, socializarea este un proces comunicational interactiv ce are ca finalitate transformarea individul ui din entitate biologica izolata n fiinta sociala si culturala, capabila sa asum e, sa interiorizeze si sa transpuna constant n practica valorile si normele de co nduita specifice societatii n care acesta si desfasoara existenta. Educatia (forma la, non-formala, informala) contribuie n mod decisiv la realizarea socializarii, respectiv la procesul de transmitere si asimilare de catre individ a atitudinilo r, valorilor si comportamentelor specifice conditiilor de existenta sociala ale unui grup sau comunitati. Literatura de specialitate mentioneaza existent a a doua forme principale ale socializarii: socializarea primara si socializarea secundara. Socializarea primara este un proces specific copilariei prin interme diul caruia individul achizitioneaza si interiorizeaza valorile si normele gener ale ce reglementeaza comportamentul sau n cadrele societatii. Aceasta interioriza re se produce (cf. H. Mead) la rndul sau n doua etape. ntr-o prima etapa sub imperi ul actiunii si influentelor persoanelor semnificative din anturajul copilului (n special parintii) care impun acestuia anumite reguli de comportament si implicit o anumita perspectiva asupra existentei sociale. Precizam faptul ca (cf . Rotaru, T., 1996), copilul nu are posibilitatea de a alege persoanele semnific ative el nascndu-se ntr-un anumit mediu social, motiv pentru care identificarea cu acestea este quasiautomata iar interiorizarea unei realitati anume este inevita bila. Astfel "copilul nu interiorizeaza lumea persoanelor sale semnificative ca una dintre multele lumi posibile ci o interiorizeaza ca singura lume existenta s i imaginabila" (Berger, Luckman, 1967, p.134). n timp copilul si da seama ca valor ile si comportamentele sale sunt apreciate/sanctionate nu doar de catre persoane le semnificative din anturajul sau ci si de catre alte persoane cu care acesta i nteractioneaza, moment n care se constituie ceea ce Mead numeste "altul generaliz at" si apare raportarea conduitei sociale personale la societate n general.