18. Urma.

Totul era in ceata. Vroiam sa treaca cat mai repede.

Jane spunea sa nu ma dau batuta orice ar fi. Nu ma voi da batuta,
incercam sa ma conving.
Ma documentasem despre Rick.
Pana acum stiam ca puterile noastre erau atat de puternice, a mea si
a lui, incat am putea muri de epuizare incercand sa ne doboram unul
pe celalalt, desi el este vampir.
Daca va fi sa mor, o voi face, voi trage de timp astfel incat el sa arda
in timp ce eu ma voi chinui sa il tin pe loc.
Nu stiam exact unde il vom gasi.
Trebuia sa dam de Alec, apoi de familia mea, caci, zicea Jane, ca
daca Alec a supravietuit, si familia mea a facuto.
Alergam prin paduri, mirosind. Recunosteam mai bine fiecare urma
de prin preajma.
Paduri am spus? Vroiam sa spun un loc pustiu, distrus. Fara nimic,
fara viata, distrus, ars. La fel ca inima mea.
Doar timpul o va repara dezastrul. La fel cum numai o eternitate
alaturi de familia mea va putea repara durerea din mine.
Prinsa in ganduri, imi lasasem instinctul liber.
Omul din mine, slab, plapand, era undeva bine tinut si ingrijit , lasat
sa bandajeze crapaturile din interior, in timp ce vampirul, insetat de
ura , puternic si dornic de razbunare iesise la suprafata negand durerea
sau transforamand-o in combustibil pentru ura nemarginita pe care o
simteam.
Pe cine uram cel mai mult? Rick? Aro? Volturii? Padurea distrusa?
Toate amintirile cu parintii mei ? Parintii mei care ma mintisera? Care
se dusesera spre moarte, protejandu-ma de ea, dar dandu-mi ceva mai
groaznic decat moartea?
Defapt, pe nimeni nu uram mai mult decat ma uram pe mine.
Un vampir marai. Il deranja ceva?
Cine o facuse?
Nu observasem cine pana nu am vazut ce il deranja, adica ce ma
deranja, caci eu maraisem.
Mirosul. Un varcolac trecuse pe aici acum cateva ore.
 Dintre toata mirosurile, acesta imi era cel mai drag, desi mirosea urat,
pentru mine insemna iubire. Jake.
- Ce este? Spuse Jane venind repede spre mine.
- Jake. A trecut pe aici. E o urma noua, de cateva ore... o
anuntasem desi deja simtea si ea.
- Atunci, sa o urmarim. Spuse repede dandu-si ochii peste cap si
avand o fata de genu „ si de ce dracu nu ai facuto pana acum?”
Nu aveam chef sa ma iau de ea, acum vreau sa zic.
Devenea din ce in ce mai ciudat. Urma de lup mergea spre casa
mare, vechea casa mare, apoi spre casuta de basm a mamei din care
ramasese doar amintirea. Deodata, urma se oprea, se transformase
in om aici.
Putin mai departe, o ruptura in ruine, ce imi dadea o explicatie.
Jake se enervase si se transformase in lup, vazand ceva ce il
deranjase.
M-am uitat prin casa, nimic ciudat. Ma rog, ciudat pentru starea in
care se afla acum vechea mea casa si locul in care am copilarit.
Sus, in camera mea, cotrobaind dupa urme, simtisem cel mai
puternic miros. Se ducea spre pat, acolo unde o hartiuta fusese
mototolita.
„La Push, Billy Black”
Am facut repede toate legaturile. Scrisul frumos nu putea fi a lui
Jake, asta se invata numai in trecut. Alec. Mi-am zis.
Puteau fi doua sanse.
Ori Alec ii daduse lui Jake un mic indiciu ca sa se intalneasca cu
totii la Billy acasa, ori Alec imi condusese iubitul inspre moarte,
chemandu-l la el si trimitandu-l la Rick.
Nu se putea, totul devenea din ce in ce mai incurcat.
- Repede! Am tipat la ei, trebuie sa mergem spre La Push.
- Ce? Striga Marcus.
- Nu avem timp, Jake e acolo.
Marcus nu zise nimic, facu un semn de aprobare apoi incerca sa ma
prinda, caci eu alergam deja prin padurile catre La Push, catre
iubitul meu suflet pereche.
Nu stiam de ce Marcus se comporta asa.
Cand era destul de aproape de mine, i-am aratat ce aveam in cap.
- Din mai multe motive spuse el incetinind cat sa pot auzi ce spune.
- Adica?
- Relatia dintre voi... tu si acel „schimba forma” aveti o relatie
foarte stransa... doar la voi si la parintii tai am mai vazut asa ceva.
Apoi, daca luam relatiile de iubire familiara, iti spun sincer, ca nu
am mai vazut asa ceva. Imi zambise parinteste cu un aer dulce,
ce nu credeam ca poate veni dupa fata lui plictisita si mereu in alt
timp.
- Poate te intrebi de ce sunt asa... imi spuse trist.
- Nu.. stiu de ce. Sotia ta... a murit.
- Da. Si tu stii cine a facuto. Jane mi-a spus insa a zis ca nu poate
spune cine anume, doar stie.
- Marcus, desi ma grabeam ,m-am oprit atunci pentru a vorbi cu el.
Nu e treaba mea, insa adevarul este ca Aro a facut asta... pentru
ca tu sa nu pleci de langa el. Stia ca v-ati fi saturat de viata pe
care o duceati cu el. Asa ca...
- Inteleg, spuse cu o voce franta. Si eu il intelegeam pe el. Pot sa iti
cer o favoare?
- Depinde, i-am spus luand-o la fuga, caci indiferent de situatie,
mai aveam putin pana la Billy acasa. Pana la Jake al meu.
- Vreau sa ma omori dupa ce se termina tot. Nu neaparat tu, insa,
nimic nu ma mai tine de pamant, care a devenit un infern pentru
mine. Vreau sa merg la sotia mea, desigur, dupa ce imi termin
ultima datorie din eternitatea asta, care a durat prea mult. Spuse si
incepu sa ramana in urma, asteptandu-i pe ceilalti, si nelasandu-
ma sa am sansa sa il refuz.
Nici nu te-as fi refuzat. Mi-am zis in gand.
I-am lasat pe ceilalti in padure, si grabindu-ma spre casa lui Billy,
observasem cum urmele lui Jake sa revina. Fusese aici.
- Billy! Emily! Billy, unde esti? Sunt eu Renesmee! Am strigat spre
el si deschizand usa ce dadea intr-o casa parasita, am vazut biletul de
la Billy, adresat lui Jacob.
„ Tinere, stiu ca iti este greu, insa nu mi-as ierta si nici tu daca
Emily , baietelul ei, Charlie si Sue ar pati ceva, de aceea ii duc la
sora ta, stii tu unde anume. Sper sa ramai in viata, te iubesc mult
fiule si sper ca tu sa gasesti asta inaintea acelor vampiri”
Jake.. in pericol. Se intalnise cu ei. Cu vampirii. Jake, o nu!
- Jane! Marcus! Repede! Am tipat la ei. Urmariti mirosul. Ne duce
la Rick sau la Alec, sau la unul dintre ei. Repede, am soptit mai
mult pentru mine ultimul cuvant.
Poteca facuta din urmele iubitului meu era atat de stransa, si din
ce in ce mai tare se invartea , devenea mai mare apoi mai mica,
apoi se multiplica , apoi cerul devenea o gaura imensa care ma
inghitea din ce in ce mai tare.
Ametisem.. mai aveam putin pana la capatul urmei, unde se
intersecta cu alte si alte mirosuri.
Nu era o ameteala obisnuita, mai simtisem asta odata. Puterile
imi erau blocata, dar le simteam. As fi putut indeparta amorteala,
dar nu simteam nevoia , pur si simplu, stiam ca imi gasisem
sfarsitul.
Vampirii din fata mea... nu ii recunosteam, nu ii vedeam.
Ceva, o lumina era blocata de o persoana inalta, bine facuta, cu
ochi rosii , Rick... ii auzeam rasul cand a vazut „amenintarea din
mine” si imi vedeam iubitul stand ca o statuie, apoi intreaga
familie, care la auzul tipetelor mele stateau nemiscate. Deodata,
simturile imi fusesera luate, iar puterea imi era stransa intr-o
cusca imensa, ce parea mult prea puternica pentru mine.
Acea cusca semana cu Rick. Urata, puternica.
Desi totul se petrecea extrem de repede, la vederea persoanelor
pentru care muream , cusca se micsorase brusc, iar puterea mea
depasi barele acelea imense, care intr-un fel devenira de plastic.
Reusisem sa ating puterea despre care vorbea Jane. Despre care
imi spunea Aro. Cea pe care Eleazar, ma tot rugase sa o recunosc.
Vederea imi revenise odata cu celalalte simturi, odata cu ura
imensa pentru Rick. Mi-am intins forta mai departe, varsand un
lac de culoare totul devenind alb galbui, iar toti ceilalti revenindu-
si din pozitia de statuie. Jake avea ceva ascutit in mana. Jake inca
nu isi revenise. Soarele atinse obiectul care deveni stralucitor,
aratandu-si forma. Un cutit.
- Inca un pas si iubitul tau moare, sopti Rick , vazand ca nu ma
poate controla. Varcolacul este inca al meu.