Capitolul 13

Mai multe secrete?

Am deschis repede usa si am iestit afara cu un zambet mare pe fata.

-Daaaa..Asa mai zic si eu…In sfarsit aer curat.
Initial,am vrut sa o iau prin padure insa avand in vedere ce creaturi ne putea oferi mama
natura….chiar imi era frica..Asa ca am luat-o pa marginea drumului,pe jos
bineinteles,cecetand cu privirea fiecare tufa suspecta.
Vedeam pe dupa copaci tot felul de umbre…
“Phoai,dar ce?! Mai nou am vedenii?”am pufnit nervoasa si mi-am infipt mainile in
buzunar.Nici nu stiam incotro mergeam..”Eh…tinem marginea drumului…”
Incepea sa se innoreze.Ceata,tipica,din Forks se indesea tot mai tare.
“Halal zi cu soare..”
Tocmai treceam prin fata drmului care ducea catre casa Cullen.M-am oprit…Mi-am
ingustat ochii si am ramas cu expresie nesemnificativa pe fata.Ce ciudat.Printre niste
copaci ii puteam vedea pe Edward si Emmet in pozitie de atac in fata lor aflandu-se
Jacke,Sam siiii…un lup…hmmm…ce cauta un lup langa ei???!!!Mi-am adus aminte ca si
eu am fost salvata tot de un lup.Ceva trebuia sa se lege.Se parea ca azi era ziua lucrurilor
bizare.Fiecare moment reprezenta un puzzel,dar…
-Hei! Opritiva!am zbierat cu putere cand l’am vazut pe Emmet cum se napusteste asupra
lui Jacke care era…
-Ce naiba voi nu ma mirositi,nu simtiti ca sunt a….ici…
 …Am ramas cu gura cascata.In sfarsit aveam o expresie potrivita cu ceea ce
vedeam.Am inghitit in sec rotindu-mi privirea pe pamant dezorientata.Am inchis ochii
strans.
“Ce te miri asa!”Ma certam pe mine insami.”Nu vezi?Traiesti intr-o lumeme paralela cu
cea care e reprezentata de cuvantul NORMAL.Nu mai visa si accepta realitatea!Nu te mai
lasa in halul asta de surprinsa de …de…”
Convorbirea cu mine la persoana a treia nu mai avea efect in a ma calma.Mi-am frecat
ochii umeziti de frustrare si indignare.Si de ce toate astea?
Edward s-a ridicat in pozitie de drepti privindu-ma nesigur.
Cu greu,mi-am smuls cuvintele…
-Ce mod de a afla…am ras revenind mai apoi la expresia scarbita careia nu-I gaseam
rostul.
Lupul acela ruginiu,care de fapt era Jacke,o Doamne chiar era Jacke,si-a lasat privirea in
pamant si a zbughit-o printre copaci.L-am privit pe Sam carandu-i niste cuvint,orice
cuvinte,in schimb.
Celalalt lup a fugit spre sosea.
-Nu cu mine trebuie sa vorbesti!a spus Sam nervos in timp ce-si capata forma de felina
cu mare usurinta …A plecat si el.
Am oftat adanc inabusindu-mi un sentiment ciudat si m-am intors.Emmet nu mai era…
-Nu mi-ati simtit mirosul?
-Ciudat,darrrr nu!
Am inceput sa rad obosita,parca,spunandu-i lui Edward:
-Ce situatie.Chiar nu am gandeam...
-Si cate urmeaza...
-A?
-Nu nimic...
Oare stia motivul comportarii ciudate a lui Charl si Bella de azi?
-Ce..
-Nu aici gasesti raspunsurile...mi-a taiat cuvantul privind in gol cu suferinta.
-Sti...am impresia ca nicaieri nu gasesc raspunsurile...si sunt atatea!De ce atatea
secrete?De ce atata mister?Si toate fata de mine...
-Nu crezi ca poate e mai bine asa?
-NU!i-am raspuns taios si raspicat.
A oftat indreptandu-se spre sosea.
-Unde te duci?
-La Bella.
“Asa da..”
M-am trantit pe jos rezemandu-ma de trunchiul unui brad.Priveam in sus...spre cer...Mi-
am muscat buza cu frustrare si am zbughit-o dintr-o data in partea in care o luase
Jacke.Alergam cat de repede puteam.
-Unde esti?Nu te ascunde!Trebuie sa vorbim!Nu mai axista secrete!”sper..”.
M-am oprit brusc sperand sa aud un raspuns...nimic...
Am inceput sa respir greoi si nervos.
-Jacke!!!!Raspunde-mi odata!
-Aici sunt.Mi-a raspuns stramband din gura si ivinduse fara tricou din spatele unui
copac.Nu ma mai atragea nimic...
 A venit spre mine cu capul lasat in pamant mai aproape decat trebuia...M-am tras inapoi
in timp ce el zambea la adresa gestului meu continuand sa ramana cu privirea in pamant.
-Mda...Dupa cum vezi nu esti inconjurata doar de viermi reci...spunea razand draceste si
foarte relaxat.Acum aaaaa...va trebui sa alegi.Susotea cu o spranceana ridicata si cu o
expresie fitoasa.Bleah...uram asta.
-Ba nu!Nu am sa aleg.Daca voi nu va intelegeti bine asta nu insemna ca...
-Trebuie sa alegi!
-Am spus nu!Si,la naiba,nu ma mai intrerupe!Eu sunt neutra ,clar?
A aprobat din cap cu ochii mari de parca zicea “da sefa” razand zgomotos.
-Sunt in ambele tabere.Si chiar am sa unesc aceste tabere deoarece...am continuat moale
si profund...deoarece in aceste tabere sunt persoanele dragi mie intre care nu pot face
diferenta...
In momentul acela Jacke si-a intors capul pe jumatate cu ochii stransi revenind
indiferent:
-Pai va trebui!Desi...nu prea incape indoiala de are parte esti...
Fierbeam in suc propriu...
-Ahhh...esti imposibil!Cat egoism!N-ai leac!
Se uita la mine cu maxilarul inclestat:
-Ce sa-i faci...ma zbat sa-i fac fata!
-Vaiiiiiii!Esti un....un...
-Ce sunt...?
Pana de inspiratie...
-...un dingo ploat!Da,asta esti!Un dingo ploat!
Ma privea cu o spranceana ridicata.La acea replica patetica am izbucnit amndoi in niste
hohote de ras!...
-Hai sa nu stricam prietenia...ii spuneam revenind la tonul serios.
-Imi pare rau...Si da...Sa nu stricam....p r i e t e n i a.
..Spunea acel cuvan silabisit si apasat...
-Te conduc acasa.
-De unde sti ca vreau acasa...i-am raspuns cu umor.
-Trebuie...Mi-a spus facandu-mi cu ochiul.
-Poate ca nu vreau sa ma plimb cu un lup...
-Aha....nu mai e dingo ploat...acum e lup!
-Pardon,varcolac!
Am inceput sa radem la propriile glume bune slava Domnului pentru ca aveam nevoie...