Capitolul 11 (din perspectiva lui Carlisle)

Enigma literelor

Am ramas la geam pana masina a luat coltul...nu intelegea in totalitate tot ce i se

intampla...acea putere avansa pe zi ce trece,se vedea pe chipul ei;eu puteam vedea
asta...curand,va fi foarte vizibil...
Nu ma gandesc decat la binele ei.Trebuie sa o fac sa aiba mai multa incredere in
ea.Doamne...nimeni nu stia cat de mult se putea agrava situatia...nimeni nu o putea intelege la fel
ca mine.
Atunci cand eram nevoit sa transform pe cineva,inima asta inghetata era topita de un
resentiment de mila...oarecum...acele persoane deveneau....moarte...chiar daca le salvam,le si
omoram.DE mult imi doream sa devin doctor...sa ajut...si deaceea acum cand ii vad pe toti cum ii
privesc pe oameni,cum viseaza la clipele in care erau calzi,clipele in care puteau impartasi cu
usurinta sentimentele de afectiune celor dragi,ma simt vinovat...ei spun "NU",deoarece i-am
salvat...insa eu nu simt in totalitate asta...nu simt ca i-am salvat...
Eram inca un copil,dar aveam deja,ca si cum,dragostea pentru toate lucrurile umane,un fel de
pasiune pentru studiul umanitatii,sub orice forma mi s-ar fi relevat...
Viata se desfasura ,ce de obicei,zi cu zi;astfel trecu o gramada de timp de gand ei erau
altceva.Cu toata despartirea de cei dragi,n-am putea spune ca erau nenorociti...Gama
sentimentelor omenesti(deoarece indiferent de cum sunt,intotdeauna vor avea sentimente
omenesti)este astfel acordata ca daca o lovitura brusca nu-ti rupe dintr-o data toate coardele,ii
raman intotdeauna cateva care sa armonizeze.Asa erau ei,copiii mei,niste stanci
invicibile,pedinauntru parfumate si calde...
-Carlisle!Esti bine?
-Da Edward...sunt bine.i-am raspuns un pic aerian.Ce s-a intamplat?Le-ai dus pe fete deja?
-Mda...Carlisle...ce se intampla cu ea...ce poate fi?Tu esti singurul care poate sti...
 -Of,Edward...situatia poate lua o intosatura groaznica...Inainte sa vina aici,a mai avut un sir de
imagini.A vazut niste litere...un cuvant...il lasam sa-mi citeasca gandurile...
-Nu se poate...Crezi ca....?
-Mda...Edward!Asta e problema...Volturii au nevoie de putere...nu se multumesc doar cu
atat.Cauta in disperare fiinte,vampiri,in cazul nostru un semivampir,vulnerabile,nesigure,dar
puternice,atragandu-i si manipulandu-i...Trebuie neaparat sa o avertizam...dar intr-un fel
deosebit...s-o facem sa se controleze...si mai ales sa stie ca siguranta este singurul lucru care o
poate invada...
-Dar inca nu suntem siguri ca a vazut asta...
-Nu ,dar,suntem siguri de sentimentul pe care l-a avut in acel moment...asta explica multe....O
siiii...Edward...trebuie sa ai mare grija de Bella...nu stim niciodata...
-O sa am grija de amandoua...nu trebuie sa-mi spui asta...Am sa fac tot posibilul sa-i pot
patrunde in minte...
-Las-o pe Nicole si in seama mea...e mai rebela si trebuie s-o facem sa inteleaga si sa asimilez
incetul cu incetul...
-Da...ai dreptate...Ei pot fi printre noi acum...spunea privind in adancul padurii...Pot fi aici si ne
pot controla daca ar fi aici...deoarece,inca nu pot auzi nici un gand...
-Si daca-r fi acici...Te blocheaza...Sa schimbam subiectul...ii spuneam eu de fapt voind sa aflu
cat mai multe.
-Ce schimbare la Rose...
-Da,chiar sunt curios!Spune-mi la ce se gandeste!Ce a facut-o sa se schimbe atata,in bine!?
-Hm...a spus surazand...Poveste lui Nicole a impresionat-o.Stiu ca nu pare credibil,dar asa
este.Sentimentele ei sunt inexplicabile.Simte ca ea o va intelege.Simte ca ele
doua,impreuna,formeaza ceva...
-Cand mi-ati povestit de ea am fost...am fost...nu stiu...marcata...de ceva bun...Imi e dor de
mine,de omul care am fost odata,iar atunci cand am vazut-o,semnul acela marcat a crescut si a
inflorit...mai este ceva..doar noi putem sti...oamenii nu pot...mai are ceva...spunea Rose ivindu-se
din intuneric,cu ochii stralucind mai sa lacrimeze,lasandu-si chipul magaiat de lumina lunii.
-Si ea si Bella sunt puternice...au daruri neavute de nimeni,unice,fascinante,iar acestea
imbinate cu veninul poate fi ceva bun...mai apoi...ceva rau...
-Dar noi nu o vom lasa sa sufere!O vom ajuta!Spunea iubita mea Esme prinzandu-ma de
mana....
-O vom ajuta,si LE vom ajuta de fapt!Ce e aici?Reuniune fara mine?Spunea Emmet...
-Se pare,Edward ca nu am avut o discutie privata...i-am spus razand.
Deodata Alice si Jasper erau si ei prezenti.
-E sora mea!Si ea si Bella....nu le voi lasa niciodata...Si mai ales acum...cand este posibil,sau
mai mult ca posibil,ca Volturii sa fie aici...Imi apar viziuni banale,fara noima...cand noi de fapt
simtim ca va urma ceva...cineva ma blocheaza...
Ii priveam pe toti...Pe chipul lui Edward se vedea marea dragoste pentru Bella,dragoste care nu
va fi strapunsa niciodata de nimic,simteam asta;pe chipul celorlalti ambitia...Stiam cu totii ce
aveam de facut...curand avea sa urmeze o lupta...