Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325. Arianismul.

Arie - originar din Libia Egiptului, discipol indirect al ereticului episcop Paul de Samosata, a fost instruit de preotul Lucian din Antiohia, un aderent al lui Paul de Samosata, a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei, Maris de Calcedon, Teognis de Niceea si Leontie al Antiohiei !upa terminarea studiilor, a venit la Ale"andria, unde, a fost hirotonit diacon de episcopul Petru, apoi preot de episcopul Achila, primind postul de paroh la biserica #aucalis, cea mai insemnata din cele noua biserici ale Ale"andriei Arie va fi e"comunicat din cau$a subordinatianismului Pleaca din Egipt spre Palestina la Eusebiu al Ce$areei !e aici va pleca la Nicomidia, la fostul sau coleg de studii, Eusebiu al Nicomidiei !in cau$a neintelegerilor aparute, Constantin cel Mare a invitat pe intaistatatorii #isericii la un sinod ecumenic, unde urma sa fie luate masurile necesare contra lui Arie Sinodul % ecumenic s-a deschis oficial la Niceea, in &' mai (&) si a durat pana la &) august acelasi an La sedinta deschiderii oficiale si la cea de inchidere a asistat insusi imparatul Constantin Sedintele oficiale ale Sinodului s-au tinut in sala de receptie a palatului imperial din Niceea, sub presedintia episcopilor Eustatiu al Antiohiei *(&+-((', si Ale"andru al Ale"andriei *(-(-(&., Traditia bisericeasca a consacrat numarul de (-. Parinti care au participat la Sinodul de la Niceea Parintii intruniti la Niceea au respins invatatura lui Arie si au condamnat-o Arianismul este o conceptie rational-omeneasca de intelegere a crestinismului Se remarca in gandirea lui Arie conceptii rationale gnostico-filo$ofice Principiile ere$iei ariene sunt urmatoarele/ - !umne$eu-Tatal singur este principiul necreat si nenascut inevitabil in sine intaietatea sau superioritatea fata de 0iul !enumirea de Tata cuprinde

& 0iul e creat din vointa Tatalui, dar nu din fiinta Lui, ci din nimic, fiind prima Sa creatura 0iul are e"istenta inainte de timp, dar nu din eternitate, caci a e"istat un timp, cand El nu era ( !esi 0iul este dupa fiinta Sa o creatura, schimbabil, marginit, imperfect si chiar capabil de a pacatui, El se bucura totusi de cinstea cea mai mare, deoarece prin 0iul, !umne$eu a creat toate, chiar si timpul + Scopul pentru care !umne$eu a creat pe 0iul este creatia lumii, fiindca !umne$eu cel prea %nalt nu putea crea universul material decat cu a1utorul unei fiinte intermediare Aceasta este o idee gnostica si eretica, dupa care materia este rea in sine, iar !umne$eul suprem nu se poate atinge direct de materie, caci s-ar intina de aceasta ) La creatie, 0iul a primit maretia si puterea creatoare a Tatalui 0iul poate fi numit si El !umne$eu, deoarece, datorita harului divin pe care L-a primit de la Tatal, a devenit un 0iu adoptiv al Tatalui Ca atare 0iul are o divinitate imprumutata din divinitatea Tatalui Parintii Sinodului s-au impartit in trei directii/ unii, in frunte cu Ale"andru, 2siu, diaconul Atanasie s a sustineau credinta adevarata ortodo"a ca %isus 3ristos este si !umne$eu si om4 altii, ca Secund al Ptolemaidei, Teonas al Marmaricii si inca vreo &' de episcopi, erau de partea lui Arie, iar altii, in frunte cu Eusebiu de Nicomidia, tineau calea de mi1loc Acesta a pre$entat in Sinod o formula de credinta in care raportul dintre Tatal si 0iul era numit cu termenul omiousios 5asemanator dupa fiinta cu Tatal5 in loc de omoousios 5deofiinta cu Tatal5, cum afirma doctrina ortodo"a Aceasta insemna mentinerea ere$iei ariene sub o formula camuflata Membrii Sinodului au respins formula La sfarsitul de$baterilor, Parintii sinodali au hotarat ca invatatura formulata in Sinod sa fie redactata intr-un Simbol de credinta, care are 6 articole Articolul . incepe cu marturisirea/ 5Credem si intru !uhul Sfant5

%n Simbolul niceean, s-a fi"at invatatura despre !umne$eirea 0iului, in partea intai, se recunoaste ca 0iul, !omnul nostru %isus 3ristos, este 5!umne$eu adevarat din !umne$eu adevarat, nascut, nu facut, deofiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut5, iar in partea a doua, se anatemati$ea$a ideile principale ale lui Arie si anume / ca 0iul a fost creat in timp din nimic, ca este creat din alta substanta sau fiinta decat Tatal si este schimbabil Cei care au refu$at sa semne$e Simbolul niceean au fost depusi din scaunele lor si e"ilati in %liric, dupa toata probabilitatea la sud de Singidunum *#elgrad, %ntre alte probleme pe care le-a re$olvat Sinodul % ecumenic, a fost si stabilirea datei Pastelui Sinodul a stabilit ca intreaga crestinatate sa sarbatoreasca Pastile in!uminica intai dupa luna plina ce urmea$a echinoctiului de primavara !aca i se intimpla sa cada in acelasi timp cu Pastile iudeilor, crestinii amanau sarbatoarea Pastilor in !uminica urmatoare, sau il sarbatoreau cu o saptamana mai inainte Pe langa ere$ia lui Arie si re$olvarea disputei pascale, s-au mai discutat si alte probleme / schisma lui Novat, a lui Melitie si ere$ia lui Pavel de Samosata, antitrinitar dinamic, care socotea ca cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt doar niste 5puteri5 impersonale ale unui singur !umne$eu Sinodul a hotarat, prin canonul -7, ca aderentii lui Pavel de Samosata, sa li se ceara, in ca$ul cand vor sa revina la #iserica 2rtodo"a, #ote$ul in numele Sfintei Treimi Cu privire la melitieni putem spune ca cei hirotoniti de el puteau sa ramana in functiile lor, cu conditia sa ceara confirmarea de la Arhiepiscopul Ale"andriei, prin punerea mainilor Simbolul de credinta niceean, le-a ingaduit preotilor novatieni sa-si reocupe posturile avute !rept garantie, ei trebuiau sa dea o declaratie scrisa, marturisind ca vor respecta toate hotaririle #isericii 2rtodo"e Trebuie amintit ca unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului, nu numai de catre episcopi, ci si de preoti si diaconi %mpotriva propunerii episcopului 2siu al Cordobei, ca pe viitor preotii si diaconii sa nu mai aiba dreptul de a locui Cu sotiile lor, s-a ridicat vestitul eremit, episcopul Pafnutie al Tebaidei de Sus, in Egipt, care a aparat cinstea si vrednicia Tainei casatoriei Sinodul a ramas la vechiul u$, ca cei casatoriti o singura data, inaintea hirotoniei, sa-si poata duce mai departe viata impreuna cu sotiile lor, si numai cei hirotoniti ca celibatari sa nu mai aiba dreptul sa incheie o casatorie Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. Erezia pnevmatomahilor. Apolinarismul 1. Erezia pnevmatomahilor - a aparut ca o noua forma a arianismului Negarea !umne$eirii lui %isus 3"istos, 0iul lui !umne$eu, punea de la sine in discutie si !umne$eirea Sfantului !uh !enumirea de macedonieni li s-a dat dupa numele episcopului semiarian Macedoniu, depus din scaun in (8' de sinodul din Constantinopol, ca eretic !upa moartea lui Macedoniu, conducerea pnevmatomahilor a preluat-o diaconul Maratoniu, hirotonit de Macedoniu de Constantinopol episcop de Nicomidia, de la care au primit numele de maratonieni Pnevmatomahii sau macedonienii au tinut in (68 un sinod, la Ci$ic %n acest sinod, au adoptat o formula de credinta, in care afirmau ca Sfantul !uh este creat %n vara anului (6., episcopii din provinciile %liricului occidental, intrunindu-se in sinodul de la Sirmium sub presedintia episcopului locului Anemius si a Sfantului Ambro$ie al Milanului, au condamnat odata cu ere$ia arienilor si ere$ia macedonienilor sau pnevmatomahilor, raspandita atunci in 9asarit

Pnevmatomahii sau macedonienii nu aveau o doctrina bine preci$ata Ei admiteau !umne$eirea Tatalui si a 0iului, cei mai multi acceptau consubstantialitatea 0iului cu Tatal, dar refu$au sa recunoasca consubstantialitatea Sfantului !uh cu 0iul si cu Tatal, si negau !ivinitatea Lui, socotindu-L doar 5!uh5 sau 5Spirit5, superior naturii spirituale a ingerilor 2. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, 381. %n (.-, Teodosie cel Mare *(67-(7), dorind sa restabileasca linistea si ordinea in #iserica, a convocat pe intaistatatorii #isericii din 1umatatea orientala a %mperiului sau la un Sinod ecumenic Sinodul s-a deschis in Constantinopol, la inceputul lunii mai (.- si a durat pana la 7 iulie acelasi an Au participat -)' de episcopi, printre care mai de seama au fost urmatorii / Meletie al Antiohiei, :rigorie de Na$ian$, :rigorie de Nisa, Amfilohiu de %coniu, Chiril de %erusalim, !iodor de Tars s a La Sinodul %% ecumenic a participat si :erontius sau mai corect Terentius, episcop de Tomis *Constanta,, in Sc;thia Minor Ceva mai tar$iu au fost pre$enti si episcopii din Egipt si %liricul oriental, in frunte cu Timotei al Ale"andriei si Aholiu sau de Tesalonic La sinod, au participat si (8 episcopi pnevmatomahi, in frunte cu Eleusiu de Ci$ic si Marcian de Lampsac Papa !amasus al 9omei *(88-(.+, n-a trimis la Sinodul al %%-lea ecumenic nici un delegat, deoarece episcopii din 2ccident si din provinciile %liricului occidental pregateau tinerea unui sinod al lor, convocat de imparatul :ratian al 2ccidentului, care se va deschide la ( septembrie (.-, la A<uileea Presedintia Sinodului %% ecumenic a avut-o la inceput, episcopul Meletie al Antiohiei *(8&-(.-,, fiind cel mai in varsta dintre sinodali !upa moartea lui Meletie, la sfarsitul lunii mai (.-, presedintia Sinodului i-a revenit, de la inceputul lunii iunie, Sfantului :rigorie de Na$ian$, recunoscut de Sinod episcop al #isericii din Constantinopol, in calitate de episcop al capitalei %mperiului de 9asarit, 9oma cea Noua Episcopii egipteni, invidiosi pe prestigiul scaunului capitalei si pe Sfantul :rigorie insusi, suparati mai ales ca trimisul lor Ma"im Cinicul a fost depus din treapta arhieriei si alungat in chip rusinos din Constantinopol, au refu$at sa ia parte la sfanta liturghie, oficiata de Sfantul :rigorie de Na$ian$ in fata Parintilor Sinodului, sub prete"t ca alegerea sa pe scaunul de Constantinopol este necananica El a demisionat, dupa toata probabilitatea, la (' iunie (.-, atat de la presedintia Sinodului, cat si din scaunul de episcop al #isericii de Constantinopol %n locul Sfantului :rigorie de Na$ian$, a fost ales episcop al #isericii de Constantinopol un laic in varsta inaintata, Nectarie *(.--(76,, catehumen inca, care a trebuit sa fie mai intai bote$at, apoi a primit pe rand harul diaconiei, al preotiei si arhieriei Sub presedintia lui Nectarie, episcopii pre$enti au rostit anatema, dupa cum ne confirma primul canon al Sinodului, contra tuturor ere$iilor, indeosebi contra diferitelor fractiuni ariene, eunomienii sau anomienii, arienii sau eudo"ienii, contra semiarienilor, numiti in te"t si pnevmatomahi, apoi contra sabelienilor - urmasii antitrinitarului modalist Sabeliu *= sec %%%,, a marcelienilor - aderentii lui Marcel de Ancira *=(6+,, a fotinienilor - adeptii lui 0otin de Sirmium *= (68,, si apolinaristilor - sustinatorii ere$iei lui Apolinarie de Laodiceea Siriei *= (7&, Parintii Sinodului au redactat de asemenea o definitie sau e"punere dogmatica, prin care marturiseau consubstantialitatea si deosebirea celor trei persoane divine, pentru a combate pe pnevmatomahi, precum si intruparea desavarsita a Cuvantului, 0iul lui !umne$eu, pentru a combate ere$ia lui Apolinarie Sinodalii au completat Simbolul niceean cu inca ) articole de credinta, care stabilesc invatatura #isericii despre Sfantul !uh si despre #iserica !espre Sfantul !uh, se accentuea$a ca El este 5!omnul de viata facatorul care de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu 0iul este inchinat si marit5

!espre Sfanta #iserica, articolul %> al Simbolului arata lamurit ca, potrivit Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii, este 5una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca5 9ecitarea regulata a Simbolului la Sfanta Liturghie a fost introdusa mai intai la Antiohia, in +6-, de patriarhul monofi$it Petru :nafevs sau 0ullo, ca o masura contrahotararii dogmatice a Sinodului %? ecumenic din Calcedon, din +)-, pe care refu$au s-o accepte, fara ca prin aceasta sa poata fi servita cau$a lor Patriarhul Constantinopolului Timotei *)-&-)-., a poruncit ca la fiecare slu1ba sa se rosteasca Simbolul niceean, simbol se rostea numai o data pe an, in ?inerea Patimilor, cand catehumenii il rosteau in vederea primirii bote$ului Mai tar$iu, in )86, Simbolul niceean a fost inlocuit, printr-un edict dat de imparatul bi$antin @ustin %% *)8)-)6.,, cu Simbolul constiantinopolitan, care se rosteste pana asta$i la sfanta liturghie si la celelate servicii religioase, in toate #isericile 2rtodo"e ale 9asaritului 3. Condamnarea apolinarismului. Marturisirea sau e"punerea dogmatica a Sinodului %% ecumenic a condamnat si ere$ia lui Apolinarie de Laodiceea 5Logosul insusi s-a facut trup, afirma Apolinarie, dar n-a luat ratiunea omeneasca, ratiune schimbatoare, iar !umne$eirea este ratiune neschimbatoare, cereasca5 Prin aceasta conceptie eronata, Apolinarie distrugea integritatea sau deplinatatea firii umane a Mantuitorului, primita la intrupare, si punea astfel in prime1die intreaga Sa opera mantuitoare Apolinarie a murit in (7&, dar ere$i s-a mentinut pana la 1umatatea secolului ?, cand apolinarismul s-a contopit cu monofi$ismul

Sinodul III ecumenic de la E es din !31.Nestorianismul Scoala antiohiana invata ca unirea dintre cele doua firi ale Mantuitorului a fost numai morala si consta numai din armonia conlucrarii celor doua firi Conclu$ia acestei invataturi era ca nu se cuvine inchinare trupului !omnului, iar e"presiile / 5Nascatoare de !umne$eu, !umne$eu s-a nascut, !umne$eu a patimit5 - sunt eronate !impotriva, Scoala ale"andrina invata ca cele doua firi erau unite in chip real E"presiile 5!umne$eu sa nascut, a patimit, Nascatoare de !umne$eu5 erauconsiderate ca ortodo"e Nestorianismul Nestorie sustinea ca in %isus 3ristos e"ista doua-persoane - persoana divina a 0iului lui !umne$eu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii si persoana umana sau istorica a lui %isus 3ristos, cu care s-a nascut din 0ecioara Maria !e aceea ere$ia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism Aceasta conceptie eretica despre e"istenta a doua persoane in %isus 3ristos ducea la afirmatia ca !umne$eul-Tatal a avut doi fii Consecinta acestei ere$ii era ca 0ecioara Maria n-a nascut pe 0iul lui !umne$eu ca sa merite a fi numita 5Nascatoare de !umne$eu5 ci a nascut pe omul 3ristos si de aceea trebuie numita 5Nascatoare de om5, sau cel mult 5Nascatoare de 3ristos5 La -- august +(', Celestin a convocat un sinod la 9oma care si-a insusit doctrina Sfantului Ciril in privinta hristologiei Teoria lui Nestorie despre 5cei doi fii ai lui !umne$eu5, a fost declarata ere$ie Calugarul Casian, originar din Sc;thia Minor *!obrogea,, a fost insarcinat sa studie$e in amanunt invataturile lui Nestorie 9e$ultatul cercetarilor sale a fost alcatuirea unui studiu cu privire la intrupare *!e incarnatione,, in care a combatut ere$ia nestoriana

%n noiembrie +(', Ciril a tinut un sinod in Ale"andria 3otararile dogmatice ale acestui sinod le-a cuprins intr-o lunga epistola sinodala, adresata lui Nestorie, aratand ca natura umana nu s-a cufundat in cea divina, ci Cuvantul s-a unit ipostatic cu natura umana La sfarsitul scrisorii, a alaturat faimoasele sale 5-& capitole5, care contineau pe scurt tot ceea ce trebuia sa anatemati$e$e Nestorie, daca voia sa mai ramana in comuniune cu celelalte #iserici Mai tar$iu, celebrele 5-& capitole5 au fost numite Anatematismele lui Ciril din Ale"andria Sinodul al III"lea ecumenic s"a tinut la E es intre 22 iunie si 31 iulie !31. Sfantul Chiril a deschis sinodul la && iunie +(-, in catedrala Sfintei 0ecioare Maria din Efes Nestorie nu a dorit sa se pre$inte in fata sinodului, iar atat comisul Candidian cat si cei 8. de episcopi din Asia au protestat pentru deschiderea sinodului, pentru ca episcopii din Asia nu sosisera Cei -7. de episcopi, luand ca ba$a cele -& anatematisme ale Sfantului Ciril si alte te"te din scrierile Sfintilor Parinti, in deosebi, din Sfintii ?asile cel Mare, :rigorie de Na$ian$ si :rigorie de Nisa, au declarat ca in %isus 3ristos sunt doua firi, una divina si alta umana, dar o singura persoana, cea divina a 0iului lui !umne$eu Nestorie a fost destituit din demnitatea arhiereasca si e"comunicat la && iunie +(A doua $i dupa tinerea sinodului, hotararea rostita de Parintii episcopi a fost adusa la cunostinta lui Nestorie, a credinciosilor din Efes si a clericilor si credinciosilor din Constantinopol Contra ei a protestat delegatul imparatului Cinci $ile dupa deschiderea sinodului, a sosit la Efes si %oan al Antiohiei cu episcopii din Asia %nformat de cele petrecute, si-a convocat prietenii la un sinod, declarand nule si fara valoare hotararile luate de Ciril si episcopii intruniti cu el Ei au anatemati$at pe Ciril, autorul celor -& Anatematisme Ambele sinoade, atat cel pre$idat de Ciril, cat si cel pre$idat de %oan de Antiohia, au adus la cunostinta imparatului Teodosie %% hotararile lor !upa primirea rapoartelor, Teodosie %% a trimis la Efes, la - iulie +(-, pe magistratul Paladie, ca sa comunice episcopilor ca socoteste nule si fara valoare hotararile luate la && iunie Trebuie amintit ca sosind la Efes cei trei delegati ai papei Celestin al 9omei, s-au mai tinut in pre$enta lor inca sase sedinte, conduse tot de Ciril Au fost e"aminate din nou invataturile lui Nestorie, iar in $iua de -- iulie, in sedinta a %%%-a, s-au aprobat toate hotararile luate in sedinta din && iunie Nestorie, %oan al Antiohiei si prietenii lor, au fost e"comunicati %mparatul a destituit atat pe Nestorie, cat si pe Ciril si Memnon, ordonand intemnitarea lor !upa indelungate negocieri imparatul a revenit asupra deci$iei privitoare la e"ilarea lui Ciril al Ale"andriei si Memnon al Efesului, rease$andu-i in scaunele lor !impotriva, Nestorie a fost e"ilat in Manastirea Sfantul Euprepiu de langa Antiohia, unde fusese tuns in calugarie, iar in locul sau la Constantinopol a fost adus Ma"imiam !upa inchiderea sinodului, sci$iunea a continuat totusi intre cei din Ale"andria si cei din Antiohia Episcopii din Antiohia erau acum suparati si pentru alegerea lui Ma"imian la Constantinopol %n sinoadele tinute la Tars si Antiohia, s-a reinnoit anatema contra Sfantului Ciril %mparatul Teodosie %% a propus lui Ciril al Ale"andriei si %oan al Antiohiei sa se intalneasca la Nicomidia pentru impacare !esi intrevederea ceruta de Teodosie %% n-a avut loc, totusi, in urma multor discutii si tratative, s-a a1uns la un acord %oan al Antiohiei a trimis la Ale"andria pe episcopul Paul de Emesa, cu o formula de credinta care recunostea e"presia ANascatoare de !umne$euB si invatatura ca in unica persoana a Mantuitorului sunt doua naturi/ dumne$eiasca si omeneasca %mpacarea dintre patriarhul %oan al Antiohiei si Ciril al Ale"andriei s-a facut, dupa doi ani de discutii si corespondenta, la -& aprilie +(( Nestorie moare in e"il pe la +)' !in ordinul imparatului, toate scrierile lui Nestorie au fost arse Persecutat fara crutare, nestorianismul si-a gasit un refugiu, dupa +(-, la marginea %mperiului, in scoala de la Edesa %n +.7, cand, din ordinul imparatului Ceno, scoala a fost inchisa, nestorienii,

nemultumiti cu stapanirea #i$antului, au trecut in Persia %n Persia, nestorienii au infiintat la Nisibe o scoala sub conducerea mitropolitului #arsuma, un nestorian infocat !in Persia, nestorianismul s-a intins, in Mesopotamia, Arabia, si chiar pana in %ndia si China de ?est

#ono izismul. Sinoadele din Constantinopol $!!8% si E es $!!&%. Sinodul I' ecumenic de la Calcedon din !51 1. Eutihianismul sau mono izismul Eutihie din lupta contra ere$iei lui Nestorie, a dus la e"trem invatatura din Ale"andria despre unireacelor doua firi din persoana Mantuitorului E"agera asa de mult unirea celor doua firi, incat facea din ele o singura fire !e aceea ere$ia lui Eutihie a primit numele de monofi$ism sau eutihianism Eutihie sustinea ca firea omeneasca luata de Mantuitorul la intrupare a fost absorbita de firea Sa dumne$eiasca Ca atare %isus 3ristos a avut in persoana Sa o singura fire, numai firea dumne$eiasca, iar trupul Sau a fost dumne$eiesc, nu omenesc Plecand de la afirmatia ca Mantuitorul, dupa unii monofi$iti, n-a avut un trup omenesc real, monofi$ismul apare pe de o parte ca o forma a dochetismului, dupa care Mantuitorul a avut un trup aparent, iar pe de alta ca o varianta a apolinarismului, care afirma ca locul ratiunii umane din persoana lui%isus 3ristos l-a luat ratiunea sau Logosul lui !umne$eu, pentru a e"plica astfel modalitatea unirii firii umane cu firea divina !octrina ortodo"a referitoare la firile din persoana Mantuitorului este ca in %isus 3ristos sunt doua firi, dumne$eiasca si omeneasca - diofi$itism, unite intr-o singura persoana divimo-umana Consecinta ere$iei monofi$ite este ca, daca 3ristos, 0iul lui !umne$eu, nu are pe langa firea Lui dumne$eiasca si o fire omeneasca reala atunci se nimiceste intreaga opera de rascumparare a omului Numai 0iul lui !umne$eu, devenit om real, putea duce neamul omenesc la mantuire 2. Sinodul de la Constantinopol din !!8 !enuntat patriarhului 0lavian al Constantinopolului pentru ere$ia sa de episcopul Eusebiu de !orileum, Eutihie a fost chemat sa-si e"puna doctrina sa intr-un sinod local, deschis la -& noiembrie ++. la Constantinopol, la care au participat episcopii aflati in capitala !upa multe e$itari, Eutihie s-a pre$entat in fata sinodului, in $iua de && noiembrie ++., facand urmatoarea marturisire / 59ecunosc ca inainte de unirea !umne$eirii cu umanitatea, 3ristos avea doua firi, dar dupa unire nu recunosc decat o singura fire5 %n urma acestei declaratii, Eutihie a fost anatemati$at, mai intai de sinodul local din Constantinopol, in ++. Sentinta de condamnare a fost semnata de (' de episcopi si &( de egumeni 3. Sinodul talharesc de la E es $!!&%. 0ata de tulburarea produsa de ere$ia lui Eutihie, s-a hotarat ca invatatura lui Eutihie sa fie pre$entata si discutata intr-un nou sinod, care a fost convocat la Efes, pentru luna august ++7 Eunucul 3risafie, sustinator si ruda cu Eutihie a facut totul spre a fi opriti sa vina la sinod epis copii banuiti ca sunt adversari ai lui Eutihie Pentru a da insa sinodului caracterul sau de ecumenic, a primit pe patriarhul 0lavian si pe delegatii papei Leon cel Mare Sinodul s-a deschis la Efes, in biserica Sfanta Maria, la . august ++7, presedintia fiind incredintata patriarhului !ioscor al Ale"andriei !e$baterile sinodului s-au tinut intr-o atmosfera foarte agitata Astfel s-a retras dreptul de vot al ierarhilor care s-au pronuntat in sinodul local din Constantinopol, din anul ++., contra lui Eutihie !ioscor al Ale"andriei a dictat sinodului condamnarea invataturii ortodo"e despre e"istenta celor doua firi in persoana Mantuitorului si a impus monofi$ismul ca doctrina ortodo"a Papa Leon %, informat prin delegatii sai de brutalitatile petrecute la Efes in ++7, a numit acest sinod / 5sinod talharesc5, nume care i-a ramas in istorie %n sinodul tinut la 9oma in ++7, papa Leon cel Mare a respins toate hotararile sinodului talharesc

!. Sinodul I' ecumenic de la Calcedon, din !51 La &. iulie +)', imparatul Teodosie al %%-lea a moare, iar tronul #i$antului a revenit, in lipsa unui mostenitor, sorei sale Pulheria %mediat dupa urcarea pe tronul #i$antului, Marcian si Pulheria, au hotarat sa convoace un nou Sinod ecumenic Sinodul %? ecumenic s-a tinut intre . si &) octombrie +)-, in biserica Sfanta Eufimia din Calcedon Numarul episcopilor participanti a variat intre )&' si 8(', cifra nea1unsa de nici un Sinod ecumenic Ma1oritatea episcopilor participanti erau din 9asarit Papa Leon cel Mare al 9omei *++'-+8-, a trimis la Sinodul %? ecumenic din Calcedon ) delegati / trei episcopi si doi preoti Se mai aflau printre sinodali doi episcopi africani, Aureliu si 9ustician, aflati incidental la Constantinopol, refugiati din Africa, din cau$a navalirii vandalilor %mparatul Marcian a pre$idat sedinta din &) octombrie +)-, cand s-a facut proclamarea solemna a hotararii de credinta, iar el a tinut cuvantarea de inchidere a sinodului %n sedinta a ?-a, din && octombrie +)-, sinodalii au definit doctrina bisericeasca a celor doua firi din persoana lui %isus 3ristos, prin urmatoarea marturisire de credinta/ 5Drmand Sfintilor Parinti, noi invatam si marturisim cu totii pe Dnul si acelasi 0iu, pe !omnul nostru %isus 3ristos, desavarsit in !umne$eire si desavarsit in umanitate, !umne$eu adevarat si om adevarat, avand suflet rational si trup, deofiinta cu Tatal dupa !umne$eire si deofiinta cu noi, dupa umanitate, fiind intru toate asemenea noua, in afara de pacat Ca !umne$eu, s-a nascut mai inainte de toti vecii din Tatal, dupa !umne$eire, iar ca om s-a nascut in $ilele cele de pe urma pentru noi si pentru mantuirea noastra din 0ecioara Maria, Nascatoarea de !umne$eu, Dnul si acelasi 3ristos, 0iu, !omn, Dnul-Nascut, cunoscut in doua firi, in chip neamestecat si neschimbat si neimpartit si nedespartit, deosebirea firilor nefiind nicidecum distrusa prin unire, pastrandu-se mai ales insusirea fiecareia si intalnindu-se impreuna intr-o singura persoana si un singur ipostas, nu in doua persoane, impartit sau despartit, ci Dnul si acelasi 0iu, DnulNascut, !umne$eu-Cuvantul, !omnul %isus 3ristos Asa ne-au invatat mai inainte despre El proorocii si insusi !omnul nostru %isus 3ristos si asa ne-a transmis Simbolul Parintilor nostri5 3otararea de credinta a fost proclamata la &) octombrie +)%n conclu$ie, numai fiind !umne$eu adevarat, %isus 3ristos putea sa reali$e$e mantuirea oamenilor si numai fiind om adevarat, repre$entand intreaga omenire, putea El sa se aduca 1ertfa pe cruce de bunavoie, in vederea mantuirii tuturor oamenilor

Sinodul ' ecumenic de la Constantinopol din 553 Mitropolitul Teodor AsEidas si imparateasa Teodora, l-au convins pe @ustinian ca pentru a impaca pe monofi$iti cu #iserica 2rtodo"a, ar trebui sa fie condamnate 5cele trei capitole5, adica scrierile lui Teodoret de Cir contra lui Chiril al Ale"andriei si contra sinodului din Efes 4 epistola lui %bas din Edesa adresata episcopului Maris din Ardasir *Persia, si persoana si opera lui Teodor de Mopsuestia La )++, imparatul va da un edict teologic de condamnare a 5celor trei capitole5 Primii apuseni care au pornit in public lupta impotriva edictului din )++, au fost episcopii !aciu de Milan si 0acund de 3ermiane Episcopul african Pontian a scris imparatului ca desi scrierile condamnate nu sunt cunoscute in Africa, infierea$a procedura intrebuintata, deoarece au fost sanctionati unii care nu se mai pot apara La fel a procedat si diaconul 0ulgentiu 0errand din Cartagina

La )+6, papa ?igiliu a venit la Constantinopol, invitat de %ustinian spre a lua atitudine impotriva 5celor trei capitole5 Sosit in Capitala, a refu$at pentru o vreme sa stea de vorba cu patriarhul Mina si cu episcopii care semnasera edictul imperial S-a lasat convins de argumentele imparatului si ale Teodorei si a aderat la condamnarea 5celor trei capitole5 La -) aprilie )+., la un simulacru de sinod, la care au participat 6' de episcopi, care refu$asera sa semne$e edictul imperial, ?igiliu, prin faimosul sau 5@udicatum5 trimis patriarhului Mina, a acceptat condamnarea lui Teodor de Mopsuestia si a scrierilor indicate ale lui %bas de Edessa si ale lui Teodoret de Cir si contra celor 5-& Anatematisme5 ale Sfantului Chiril al Ale"andriei !iaconul 0ulgentiu 0errandus din Cartagina s-a ridicat impotriva atitudinii episcopului roman, criticandu-i actul de tradare Episcopul 0acundus de 3ermiane a luat si el apararea traditiei apusene si a Sinodului calcedonian Chiar si diaconii #isericii romane, 9usticus si Sebastian, nepotul lui ?igiliu, sau ridicat impotriva lui %n Africa, !almatia, Scitia, %liric si chiar in :alia, s-au tinut sinoade de protest Episcopii din Africa au tinut un sinod la ))', e"comunicand pe ?igiliu %n vara anului ))', @ustinian si ?igiliu au ca$ut de acord sa fie convocat un sinod ecumenic %n vara anului ))-, imparatul, indemnat de Teodor AsEidas, a publicat un nou edict, cunoscut sub numele de 5Marturisirea de credinta a imparatului @ustinian contra celor trei capitole5 %n urma acestui edict, ?igiliu a rupt orice comunitate cu patriarhul Mina si cu Teodor AsEida Episcopul 9omei s-a refugiat cu -- episcopi latini si & africani in biserica Sfantul Petru, lovind cu anatema in patriarhul Mina si in Teodor AsEida Trecand prin mai multe peripetii, in noaptea de &( decembrie ))a reusit sa treaca #osforul, adapostindu-se in biserica Sfanta Eufimia din Calcedon !e acolo, in ianuarie ))&, a publicat un alt decret de condamnare a patriarhului Mina si a lui Teodor AsEida Presedintia sinodului ? ecumenic a avut-o Eutihiu La deschiderea sinodului au fost pre$enti Apolinarie de Ale"andria, !omnus de Antiohia, trei repre$entanti ai patriarhului Eustahiu de %erusalim si alti -+) episcopi, din care numai . latini ?igiliu nu a participat, motivand ca e bolnav Sinodalii au lucrat in sase sedinte, pana la -7 mai @ustinian a recunoscut autoritatea celor patru sinoade ecumenice anterioare, si a propus condamnarea 5celor trei capitole5 astfel, ca sa nu fie pre1udiciata de fel autoritatea deci$iilor de la Calcedon4 apoi a aprobat condamnarea lui 2rigen, a lui !idim cel 2rb, si a lui Evagriu din Pont pentru ade $iunea la apocatastasa origenista ?igiliu in schimb a alcatuit separat un memoriu, numit 5Constitutum5, in care, la &+ mai, refu$a sa recunoasca condamnarea 5celor trei capitole5 Acum gestul lui necesita o sanctiune Astfel in sedinta a 6-a din &8 mai, a fost luat in de$batere 5ca$ul ?igiliu5, pentru ca a absentat voit de la sesiunile sinodului si nu a avut o tinuta consecventa in problema 5celor trei capitole5, infruntand insusi sinodul %n sedinta a .-a din & iunie, a fost formu lata deci$ia de condamnare in sens ortodo" a 5celor trei capitole5 si au fost din nou anatemati$ati Arie, Macedonie, Apolinarie, Nestorie, Eutihie si 2rigen %ntreaga condamnare a fost cuprinsa in -+ anatematisme, si publicata prin cele -( puncte din edictul imparatului @ustinian 5Cele trei capitole5 condamnate sunt / Teodor episcop de Mopsuestia *(7&-+&.,, persoana si opera4 Scrierile lui Teodoret, episcop de Cir *+((+).,, indreptate contra Sfantului Chiril al Ale"andriei si contraSinodului %%% ecumenic din +(- 4 Scrisoarea episcopului %bas de Edesa *+()-+)6,, adresata episcopului Maris de Ardasir, in Persia, contra Sfantului Chiril al Ale"andriei La &( februarie ))+ ?igiliu si-a revocat primul memoriu publicand un al doilea 5Constitutum5, in care si-a retras toate afirmatiile anterioare, accentuand condamnarea 5celor trei capitole5 Amintim ca opo$itia episcopilor din ?enetia si %stria impotriva sinodului de la ))(, precum si impotriva scaunului roman, e cunoscuta sub numele de schisma istro-venetiana %n decursul acestei schisme,

episcopii schismatici si-au ales un patriarh propriu, pe arhiepiscopul de A<uileea, care si-a luat resedinta la :rado, in apropierea A<uileei pana la impacarea din 8'6 Prin condamnarea origenismului a fost discreditata si metoda platonica, folosita in e"ege$a teologica, si in consecinta scolile de la Ale"andria si Antiohia si-au pierdut din prestigiul vechi4 acum ca metoda noua de e"ege$a biblica si teologica a fost adoptat sistemul aristotelis-mului, care a dat nastere scolasticii

#onotelismul. Sinodul 'I ecumenic de la Constantinopol din (8) " (81 Sinodul II trulan $*uinise+t% din (&2 %n vremea lui Eraclie e"istau persoane care sustineau ca daca 3ristos are o firedumne$eiasca si o fire omeneasca, trebuie sa aiba si o dubla libertate de actiune si vointa !impotriva, alte persoane spuneau ca daca 3ristos constituie o singura persoana si in virtutea principiului ca vointa omeneasca urmea$a intru toate vointei divine, urmea$a ca El are o singura vointa si o singura energie Pentru imparatul Eraclie *8-'-8+-, importanta era buna intelegere, avand in vedere ca printre preocuparile lui principale se numara si campania impotriva persilor si ofensiva pentru recucerirea provinciilor pierdute in timpul domniei regelui Chosroe %% %n decursul luptelor, imparatului i-a fost dat sa constate o totala lipsa de loialitate a maselor monofi$ite fata de %mperiu, socotit dusmanul ere$iei lor %mpotriva acestei conceptii trebuia gasit un remediu !e aceea politica bisericeasca inaugurata de Eraclie a fost concentrata in gasirea unui compromis dogmatic cu a1utorul caruia nada1duia sa castige %mperiului pe monofi$iti, consolidand provinciile recucerite de la persi Sugestia data imparatului de cativa monofi$iti, ca atat ei cat si monofi$itii moderati ar fi gata sa primeasca hotararile Sinodului de la Calcedon in ca$ul ca #iserica greceasca ar accepta invatatura ca in 3ristos sunt doua naturi, dar nu si doua vointe si doua energii, a socotit-o Eraclie ca puntea de unire intre dogma ortodo"a si monofi$ism Cel care s-a ridicat impotriva invataturii propuse pentru compromis a fost eruditul calugar palestinian Sofronie El $icea / cel ce admite ca 3ristos are o singura energie, nu poate sa admita decat o singura natura, iar cel ce crede in e"istenta a doua naturi nu poate decat sa admita o dubla sfera de actiune !upa alegerea lui Sofronie ca patriarh al %erusalimului, ere$ia monotelita a fost condamnata la sinodul de la %erusalim *8(+, !upa inchiderea sinodului, patriarhul %erusalimului a adresat o scrisoare sinodala celor mai insemnati conducatori bisericesti, de$voltand invatatura ca fiecare din cele doua firi ale lui 3ristos trebuie sa-si aiba si vointa sa, caci altfel nu ar fi depline, deoarece vointa este o insusire necesara a firii A sustine ca 3ristos a avut numai o singura vointa inseamna a afirma ca a avut o singura fire Prin urmare, invatatura despre o singura vointa sau monotelismul nu este altceva decat un monofi$ism prelungit Ca sa puna capat disputelor care framantau #iserica 9asaritului, Eraclie a dat la 8(. un edict de credinta, in care se ordona cu asprime sa se admita numai o vointa in %isus 3ristos, inter$icand intrebuintarea e"presiilor 5una sau doua energii in 3ristos5 %n anul 8+- imparatul moare, i-au urmat la tron fiii sai Constantin al %%%-lea *8+-, si Eraclie cel Tanar %mparatul Constans al %%-lea pentru a a1unge la un compromis, emite in septembrie 8+. a emis un edict dogmatic, 5T;pos5 Prin publicarea noului edict dogmatic, s-a inter$is, sub cele mai aspre sanctiuni ale legilor de stat, orice fel de discutii cu privire la una sau doua energii, precum si referitor la una sau doua vointe in persoana Mantuitorului

5T;pos5-ul n-a putut satisface nici pe ortodocsii convinsi, nici pe adevaratii monoteliti La ) iulie 8+7, pe scaunul roman a a1uns papa Martin % *8+7-8)(,, care in octombrie 8+7, a tinut in biserica Mantuitorului din palatul Lateran din 9oma un sinod in care a condamnat 5T;pos5-ul si ere$ia monotelita, declarandu-se pentru/ doua naturi unite, care nu se confunda, doua vointe naturale, divina si umana si doua lucrari naturale, divina si umana in perfecta armonie Papei Martin i se va rosti sentinta de condamnare la moarte, dar la staruintele patriarhului capitalei Paul %%, imparatul i-a schimbat pedeapsa in e"il, trimitandu-l la Cherson, unde papa a murit in anul 8)) 2 soarta asemanatoare o va avea si Sfantul Ma"im Marturisitorul Moare in fortareata Semalion, in apropierea localitatii Muri de asta$i Lui Constans %% i-a urmat fiul sau Constantin al %?-lea *88.-8.), $is si Pogonatul *#arbosul, El va convoca al ?%-lea Sinod ecumenic la Constantinopol Ca repre$entanti ai scaunului roman, noul papa Agathon *86.-8.-,, a delegat pe episcopii Abundantiu de Paterno, %oan de 9eggio si %oan de Porto, precum si alti clerici %mparatul a instiintat pe patriarhul :heorghe *867-8.8, si prin intermediul lui si pe patriarhul Macarie de Antiohia si pe mitropolitii si episcopii supusi 1urisdictiei lui, sa se pre$inte la sinod !in cau$a ca resedintele scaunelor de Ale"andria si %erusalim se aflau sub ocupatie araboislamica, au fost repre$entate de preotii Petru si :heorghe Sinodul ?% ecumenic s-a tinut intre 6 noiembrie 8.' si -8 septembrie 8.- la Constantinopol, intr-o sala boltita a palatului imperial, din care cau$a i s-a mai $is si 5sinodul trulan5 Au participat la el -6+ episcopi %mparatul a participat la primele sedinte si la ultima %n sedinta a -.-a din -8 septembrie 8.-, in pre$enta imparatului, s-a publicat in mod solemn marturisirea de credinta, care invata ca 5in %isus 3ristos sunt doua vointe si doua lucrari sau energii, corespun$atoare celor doua firi, neamestecate si neschimbate, neimpartite si nedespartite, precum si neopuse una alteia, cea omeneasca urmand intru totul vointei si lucrarii celei divine5 Nici una din cele doua naturi nu poate fi socotita fara lucrare sau fara vointa Marturisirea de credinta alcatuita de cei -6+ de parinti a fost semnata de imparatul Constantin al %?-lea Pogonatul %mparatul a declarat hotararile sinodului obligatorii pentru toti crestinii, averti$and pe cei ce nu le vor recunoaste ca vor fi loviti cu pedepsele cele mai aspre La cererea sinodului, marturisirea de credinta a fost lucrata in cinci e"emplare si trimisa celor cinci scaune patri arhale !isputele monofi$ite si monotelite au slabit mult disciplina #isericii Tot mai mult s-a simtit nevoia intaririi ei, din cau$a ca nici la Sinodul ? si nici la Sinodul ?% ecumenic nu s-au dat canoane Atunci imparatul @ustinian %% *8.)-87)4 6')-6--,, a convocat pentru anul 87--87& un sinod la Constantinopol, care s-a tinut tot in sala boltita a palatului imperial in care se tinuse si - Sinodul ?% ecumenic !in aceasta cau$a a capatat numele de 5al doilea Sinod trulan5 !eoarece acest sinod a fost o completare cu dispo$itii disciplinare a sinoadelor de la ))( si 8.'-8.-, s-a numit si 5sinodul <uinise"t5 sau al 5cinci-saselea5 ecumenic Cele -'& canoane date de acest sinod au cautat sa reglemente$e diferite intregiri ale disciplinei si ritului bisericesc Sinodul a intarit hotararile dogmatice si canoanele apostolice si ale Sinoadelor ecumenice de pana atunci, precum si ale mai multor sinoade locale si ale unor Parinti bisericesti4 s-a recunoscut din nou egalitatea patriarhilor de Constantinopol si 9oma4 s-a oprit pictarea Mantuitorului in chip de miel4 s-a condamnat celibatul clerului admis de #iserica romana, precum si practica apuseana de a manca bran$a, lapte si oua in postul cel mare Din cauza ca acest sinod a confirmat pentru a treia oara drepturile patriarhului de Constantinopol si a condamnat unele practici si obiceiuri ale #isericii romane, papii si teologii latini nu l-au recunoscut ca ecumenic.

10

Iconoclasmul. Sinodul 'II ecumenic de la Niceea din ,8, Prigoana contra clericilor si a credinciosilor care venerau icoanele se numeste iconoclasm *distrugerea icoanelor, sau iconomahie *lupta contra icoanelor, Primul imparat iconoclast a fost Leon %%% %saurul *6-6-6+-, Prima masura iconoclasta a fost porunca sa fie indepartate icoanele din biserici *6&8, !in dorinta de a arata ca a lucrat in mod legal, Leon %%% a convocat pentru -6 ianuarie 6(' un sfat al senatorilor si al celorlalti demnitari ai statului si ai #isericii, cu scopul de a-i castiga pentru planurile sale iconoclaste Patriarhul :herman care s-a opus iconoclasmului va fi inlocuit de Anastasie La Constantinopol toti crestinii erau somati sa-si aduca icoanele in pietele publice, spre a fi arse Cine se opunea, era ars de viu sau torturat, taindu-i-se o mana sau un picior %mpotriva iconoclasmului a scris Sfantul %oan !amaschin 9espingand invinuirea ca prin venerarea icoanelor s-ar comite o ere$ie, el concepe icoana ca simbol si mi1locitor cu sfantul repre$entat Astfel icoana are un rol multiplu / de a impodobi locasul de inchinare *estetic,4 de a invata din istoria #isericii *pedagogic, 4 de a insoti cultul divin *latreutic, si de a mi1loci harul divin *haric, !upa moartea lui Leon, lupta iconoclasta o va continua fiul sau Constantin ? $is si Copron;mos *6+-66), !aca Leon al %%%-lea a lasat ca edictul de inter$icere a icoanelor sa fie sanctionat de consiliul suprem al %mperiului, fiul sau Constantin al ?-lea va convoca episcopii %mperiului la un sinod bisericesc pentru a se pronunta impotriva icoanelor Astfel, in anul 6)+ s-au intrunit in mare sobor la 3ieria La &7 august 6)+, in forul din Constantinopol, s-au dat publicitatii hotararile eretice ale acestui pseudo-sinod Ca urmare a acestiu sinod, cine indra$nea pe viitor sa faca o icoana sau s-o cinsteasca, s-au s-o ase$e intr-o biserica sau casa particulara, in ca$ul ca era episcop sau preot ori diacon, urma sa fie depus, iar daca era calugar sau laic sa fie anatemati$at si predat autoritatilor civile spre a fi 1udecat, ca unul ce sa declarat dusman al Tatalui ceresc si al dogmelor sfinte %mparatul a dispus ca si moastele Sfintilor sa fie profanate si arse !upa inchiderea sinodului, Constantin ? a ordonat ca toate sa fie impodobite cu tablourile imparatului, cu picturi inspirate din natura Drmasul lui Constantin al ?-lea, a fost fiul sau Leon %? Cha$arul *66)-6.',, numit asa dupa mama sa %rina, prima sotie a imparatului Constantin ? !upa moartea lui Leon %?, tronul bi$antin a trecut in seama lui Constantin ?% *6.'-676,, un copil de -' ani %nlocul minorului, conducerea a fost preluata de mama sa %rina *=.'&,, care oficial a impartit tronul cu fiul ei !omnia ei a fost o binefacere pentru crestinii rasariteni, care au putut din nou sa cinsteasca icoanele Al ?%% lea sinod ecumenic s-a tinut la Niceea in anul 6.6 Sinodul s-a tinut intre &+ septembrie si -( octombrie 6.6

11

%mparateasa si fiul ei au fost repre$entati prin doi demnitari superiori, papa Adrian % prin arhipresbiterul Petru si abatele Petru de la Sfantul Sava, iar patriarhii Ale"andrieisi Antiohiei prin monahii %oan si Toma !in actele sinodului se stie ca sedintele au fost conduse de patriarhul Tarasie Numarul episcopilor care au participat la acest sinod a fost intre ((' si (86 Afara de membrii cu drept de vot au mai fost pre$enti peste -(' arhimandriti, egumeni si monahi Sinodul a combatut punct cu punct hotaririle pseudosinodului de la 6)+, contestandu-i-se calitatea de 5adunare ecumenica5, intrucat la asa $isul 5sobor bisericesc5 nu au fost repre$entati nici patriarhii 9asaritului, nici episcopul 9omei 3otararea sinodului, orientata dupa preci$arile Sfantului %oan !amaschin, cuprindea urmatoarea deci$ie dogmatica / Este permis si chiar util si bineplacut lui !umne$eu a face icoane religioase si a le venera4 dar aceasta venerare sa fie numai cinstire, iar nu adorare, caci adorarea se cuvine numai lui !umne$eu Cinstirea nu se adresea$a materiei icoanei si astfel ea nu este idolatrie Curand dupa inchiderea Sinodului ?%% ecumenic de la Niceea, Carol cel Mare *68.-.-+, - care nu va recunoaste acest sinod - a primit traducerea latina deformata a actelor sinodului si atunci el a predat-o teologilor de la palat, comentand cu ei atitudinea ce urma sa fie luata fata de Sinodul ?%% ecumenic Teologii franci au fost insarcinati sa alcatuiasca o scriere polemica impotriva celor stabilite la Niceea, cunoscuta in istorie sub numele de Libri Carolini %nfrangerea suferita in luptele cu bulgarii hanului Frum a facut ca armata sa proclame imparat pe Leon ? Armeanul *.-(-.&',, armean de origine si iconoclast !in al doilea an al domniei lui Leon ?, din .-+ luptele iconoclaste au i$bucnit din nou La conducerea iconodulilor se aflau Teodor Studitul, Nichifor Marturisitorul si calugarii Leon ? Armeanul a convocat un sinod La sedinta % a sinodului din .-), s-a rostit anatema asupra celor pre$enti la Sinodul al ?%%-lea ecumenic, anulandu-se toate hotararile aduse de acel sinod si declarand valabile numai hotararile pseudosinodului de la 6)+ Mai tar$iu patriarhul Metodie a convocat la sinodul de la Constatinopol, pe toti episcopii, egumenii si monahii, care in decursul luptelor iconoclaste au avut de suferit Sinodalii au declarat valabile la -martie .+( toate hotararile celor sapteSinoade ecumenice, restabilind cultul icoanelor, rostind anatema asupra tuturor iconoclastilor Episcopii iconoclasti au fost destituiti, locurile lor fiind ocupate de cei ce au avut de patimit in timpul domniei lui Teofil La sfarsit a fost compus un te"t special de anatemati$are a tuturor ereticilor4 te"tul acesta si al tuturor dogmelor #isericii, a intrat apoi intr-un 5sinod;con5 special ca deci$ie sinodala, spre a fi citit anual in intreaga #iserica, in prima !uminica din postul Sfintelor Pasti, ca un avertisment general Cum masura a fost luata in a1unul primei duminici din postul pascal, duminica aceea, din -- martie .+(, a fost denumita 5!uminica 2rtodo"iei5 ca sa fie spre amintire despre biruinta 2rtodo"iei asupra tuturor ere$iilor

Popoare crestinate in Apus: germanii, anglo-saxonii si scandinavii

Pentru o vreme, Carol cel Mare a cerut de la fiecare preot din %mperiul sau sa cunoasca invataturile de ba$a ale credintei crestine si sa le poata e"plica poporului, in limba lui proprie, insa, mai tar$iu, missa latina si reformele cultice romane vor fi acelea care vor e"clude din cult toate particularitatile nationale ale popoarelor din vastul %mperiu roman, renascut in noaptea de Craciun al anului .'' 9eformele civile si bisericesti s-au desfasurat fara prea mare re$istenta La alemanii din sud-vestul :ermaniei, la bavare$ii din sud, la francii de pe 9in si la 0ri$ii din Tarile de 1os, pretutindeni se organi $asera episcopate *vreo -) pe la anul 6)', Acolo unde a trebuit sa se faca, insa, si u$ de forta in masura mai mare, a fost la convertirea sa"onilor, care locuiau in nord, intre 9in si Elba

12

%nvidiosi pe vecinii lor franci, care s-au crestinat si au primit, credeau ei, prea usor, credinta noua, Sa"onii au navalit adeseori in tinuturile francilor devastandu-le si provocand multe distrugeri %n $adar au incercat misionarii EGald cel Negru *monah, si cel Alb sa-i castige Mai mult, fanatici propa gatori ai vechii mitologii, sa"onii subminau unitatea statului carolin-gian prin indemnuri la rascoale Atunci, cu toata opo$itia sfetnicului sau Alcuin, Carol cel Mare declara ra$boi contra lor A fost nevoie de peste (' de ani *66&-.'+, pana cand imparatul i-a ingenunchiat, silindu-i sa se crestine$e La cea dintai dieta, din Paderborn din anul 666, o parte din sa"oni s-a bote$at Dn decret publicat in anul viitor oprea practicarea cultului pagan 9ascoala sa"ona nu intar$ie/ mai multe biserici crestine sunt distruse, noii crestinati bat1ocoriti si ucisi %mparatul distruge Cresburgul, centrul fortificat al sa"onilor, iar idolul lor national %rminsaule a fost nimicit Apar noi rascoale, in care armata sa"ona condusa de HiduEind ucide un numar mare de crestini Ca raspuns, Caril in anul 6.& in orasul ?erden e"ecuta intr-o singura $i nu mai putin de +)'' sa"oni S-a decretat pedeapsa cu moarte pentru cine nu se va crestina Conducatorii sa"oni, in frunte cu HiduEind si Alboin s-au bote$at Nu mai putin de . noi episcopate au fost create aici/ #remen, Mlinster, Paderborn, 2snabriicE, 3ildesheim, 3alberstadt si Minden, iar in anul .'+ peste -' ''' familii de sa"oni au fost ridicati si coloni$ati in rasaritul Elbei !upa incercarile nereusite ale misionarilor britanici Hilfried si Hilibrord de a crestina %utlanda *!anemarca, si tinuturile din sud, primul episcop de #remen Hillehad a incercat si el, dar cu prea putin succes Episcopului Ludger din Munster, reuseste sa infiinte$e o comunitate in insula 3elgoland !intre toti cei plecati in nord sa predice Evanghelia cel mai cunoscut a fost Ansgar *2scar, din Corve; La mesa1ul regelui suede$ imparatul Ludovic Piosul infiintea$a arhiepiscopia de 3amburg *.(-,, numindu-l pe Ansgar titular !ar greutatile nu intir$iara / in anul .+' navalesc norman$ii in 0landra, distrugindu-i ba$a materiala, iar in .+) regele Erich al %utlan-dei ocupa si 3amburgul, intrerupind astfel pentru -' ani opera atit de frumoasa a lui Ansgar !anemarca se va crestina complet abia sub Canut cel Mare *-'-+ --')(, E"istau pe atunci ( episcopii in !anemarca Plecat pentru a doua oara in Suedia, Ansgar se imprieteni cu regele 2laf si continua vreme de -( ani opera de crestinare a tarii !eplina crestinare a Suediei va avea loc spre sfarsitul secolului >%, dupa ce crestinii obtin in -'6) libertatea religioasa de la regele %nge, iar pe la --8' regele Erioh cel Sfant va organi$a arhiepiscopia din Dpsala Norvegia a cunoscut pentru prima data pe crestini in secolul %>, cand regele 3arald cel 0rumos reuseste sa in1ghebe$e pentru prima data un stat militar 9egele 2laf Tr;ggGison *77)--''',, educat in Anglia, a reusit sa- increstine$e pe cei din insulele 2rEne;, Shetland si 3ebride !efinitiva crestinare a norvegienilor continentali o implineste 2laf 3araldson *-'-+--'(', Nici teritoriul %slandei nu a fost strain de misionari La anul -''', dupa o petrecere de cativa ani aici a printului normand 2laf Tr;ggGison si a preotului sa"on !anEbrand, poporul islande$ incheia o legatura de unire intre partidele crestine si pagane Mentionam ca in secolul >% e"istau de1a & episcopii in %slanda %n legatura cu slavii de rasarit, de la Elba spre Marea Adriatica, putem spune ca s-a asociat interesul misionar papal cu cel politic al %mperiului franco-german, divi$at in trei regate, in .+(

13

Arhiepiscopia din Sal$burg a cautat sa active$e spre regiunile slave de la !unare, spre cehi, moravi, panonici, croati si sarbi !ar misionarii 5latini5, mai mult de origine germana, nu erau agreati de aceste populatii slave, asa ca incercarile de convertire erau legate mai mult de impre1urari politice Locuitorii din Panonia, avarii in secolul ?%%%, au fost siliti de Carol cel Mare, in 678, sa se crestine$e si apoi ei s-au pierdut in masa slavilor si a valahilor !aca in .+) s-au crestinat -+ 1upani cehi la 9atisbona, acest fapt nu a afectat populatia ceha propriu$isa, pentru ca 1upanii erau fugari din Cehia-#oemia Abia mai tar$iu, in staruinta de a reprima misiunea bi$antina a fratilor apostoli ai slavilor Constantin si Metodie, in Moravia si Panonia, dupa .6', prin actiuni combinate cu politica germana, care considera crestinarea ca o problema de stat, in ..- a fost cuprinsa Croatia in cadrul 1urisdictiei arhiepiscopiei latine de la Spalato din !almatia La interventia politicii imparatilor germani 2tto cel Mare si a nepotului sau 2tto %%%, cnea$ul ceh #oleslav % *786-777, primeste o episcopie latina la Praga, in 76(, in frunte cu sa"onul !etmar sau Thietmai, dependent de arhiepiscspia din Maienta-Main$ La poloni, Evanghelia a a1uns din Moravia, in forma slavona-ortodo"a %nsa, la presiunea politica a imparatului 2tto %, in 78. a fost creata o episcopie la Po$nan, in partea vestica a Poloniei si subordonata Arhiepiscopiei din Magdeburg Abia sub presiunea imparatului 2tto %%%, in 77- s-a reusit insa ca polone$ii sa se declare total supusi scaunului papal, platind cnea$ul Mies$Eo-Miec$islaG ca semn vi$ibil al supunerii 5denarul Sf Petru5 %n consecinta, #oleslav % cel ?itea$ *Chrobr;, urmand la tron *77&--'&), s-a apropiat mai mult de papa Silvestru %%, spre a evita astfel presiunea germana !in aceasta colaborare s-a nascut, in anul -''', Arhiepiscopia de :ne$no pentru poloni, cu episcopii la Folberg, FraEoG si HroclaG

Cronologia biblica Intre cartile cu cea mai mare raspandire este si #iblia. Si lucrul este explicabil. Venerata, o parte din ea, si cea mai mare parte din ea, ?echiul Testament, de o religie straveche - cea mozaica, si, in totalitatea ei, Vechiul si Noul Testament, de religia crestina, ea s-a bucurat de larga raspandire. Tradusa in mai toate limbile si dialectele pamantului, incepand cu vechea traducere a textului ebraic al Vechiului Testament, in limba elina Septuaginta, inca cu !"# ani inaintea erei noastre, urmata apoi de traducerea siriaca $esito, aparuta catre sfarsitul veacului II al erei noastre, si cam tot in acelasi timp, de vechea traducere latina Itala, urmata peste putin timp de versiunea lui Ieronim Vulgata% urmata apoi in limba gotica, in traducerea lui &lfila, episcopul got de prin partile Daciei noastre, prin veacul V, si de cea slava a fratilor 'etodie si Chiril, in veacul I(, ea a adus, de timpuriu, scrisul ei sacru aproape la toate popoarele si in toate graiurile ebraic, elin, siriac, germanic si slav. )liberata de stramtimea limbilor investite cu prestigiu liturgic, de care se bucurau ebraica, elina, latina si slava, prin reforma lui *uther, care da, el insusi, +iblia intreaga, in limba germana, se incepe acel mare avant al traducerilor textelor biblice in limbile nationale, caruia ii datoram primele texte biblice, aparute in limba romana, acele fragmente din ,$alia de la -rastie, si ,$saltirea scheiana,, ambele aparute sub influenta curentului reformist hussit al cehilor, care sunt si primele texte scrise, aparute in limba romana. Datorita acestui impuls, +iblia patrunde pretutineni. Dar, indiferent de motive, fapt este ca pentru stimularea lecturii +ibliei si intelegerea continutului ei, s-au straduit siruri intregi de predicatori, exegeti, comentatori si critici, cum n-a mai fost cazul cu nici una din cartile lumii. $e papirusuri, pergamente sau suluri, pe pietre, table cerate, sau pe asprele fete ale primelor file de hartie, pana la aparitia tiparului, iar de aici, prin teascurile primitive ale lui .utenberg, sau rotativele tipografiilor moderne de astazi% stilografi, tahigrafi, mesteri caligrafi sau trudnici tipografi, s-au incrustat, zgariat, caligrafiat, s-au tiparit nenumarate

14

exemplare din aceasta ,Carte,. +iblia a adus cu ea adancirea si imbogatirea limbii in care era tradusa, a promovat unificarea dialectelor existente in graiul popoarelor, in care era tradusa. Toate aceste considerente, unite, fireste, cu cel de natura religioasa, care era pe primul plan, au facut ca +iblia sa aiba o larga pretuire si raspandire. ,Cartea Sfanta, de temelie a crestinilor, purtand sigiliul inspiratiei divine, venerata ca atare pentru tot continutul ei, ea era considerata ca expresie a adevarului religios. /manunte si date geografice sau istorice, adesea, nu se mai verificau cu ceea ce relatau stiintele si cunostintele profane, despre ele. De aci a inceput marele proces de nedumerire, care s-a rasfrant si asupra caracterului revelat al scrisului biblic, in genere. *as la o parte acerbul si indelungatul proces intestin, al criticismului biblic, care incepuse sa se profileze in sinul teologiei insasi, si care a si dus la aparitia $rotestantismului. $roblema 0evelatiei sau a inspiratiei divine a textelor biblice era mai de mult obiect de controverse si interpretari in sanul teologiei crestine. Si in timp ce unii dintre ierarhii scriitori staruiau sa atribuie caracterul de inspirat literei textului Scripturii, cum proceda scoala din /ntiohia, acest vestit centru de cultura teologica din /sia 'ica, altii vedeau in textele Scripturii, peste sensul literal si sensul alegoric, de o mai inalta semnificatie si cuprindere decat cea a vocabularului, cum proceda scoala din /lexandria )giptului, centru tot atat de vestit si de aceeasi autoritate si prestigiu ca si cel din /ntiohia, sau, mai tarziu, cel din Constantinopol. /mbele curente se armonizau insa si se completau unele pe altele, facand sa se aprofundeze si sa se largeasca si mai mult adancul inteles al textelor Scripturii, fara sa li se stirbeasca prestigiul lor inspiratia divina. *ucrurile s-au schimbat si s-au complicat cu aparitia criticismului biblic si a liberalismului protestant, in interpretarea textului biblic. Textele sacre nu mai beneficiaza de nici un alt privilegiu, decat acela al adevarului proclamat de ratiune, prin confruntarea datelor biblice cu cele ale stiintei exacte. 1umai din aceasta confruntare rezulta care texte sunt revelate sau inspirate, celelalte fiind simple opinii umane, care pot fi si erori umane, ca tot ce e omenesc si deci supus erorii. &n text al scripturii Vechiului Testament trebuie supus acelorasi criterii de cercetare si interpretare ca si unul din 2omer sau Tit *iviu - zice protestantul *obstein, profesor de exegeza la 3acultatea Teologica protestanta a &niversitatii din Strassbourg. *obstein se referea la Vechiul Testament, fiindca acesta, in special, a fost tinta celor mai dese si mai acerbe atacuri din partea criticii liberale. *asam la o parte indelungatul proces care si astazi isi poarta umbrele si disputele in sinul +isericii apusene. 0elevam doar faptul ca tinta criticilor a fost mai ales Vechiul Testament, si din el, prima carte .eneza. Iar din aceasta, in special, primul capitol creatia lumii si a timpului scurs de la creatie si pina la 1asterea 'antuitorului, cu care se incepea noua era, era crestina. Cronologia biblica In acest studiu al nostru nu ne vom referi decat la aceasta ultima problema, aceea a cronologiei biblice. /ceasta cronologie biblica sau, mai corect spus, asa zisa ,biblica,, contrazice in chip atat de frapant si de brutal cronologia istorica - laica, incat ea a pus in discutie, si inca foarte de timpuriu, insusi principiul 0evelatiei, care sta la baza textelor biblice. Dupa aceasta cronologie, anii scursi de la creatie si pana la nasterea 'antuitorului, care marcheaza inceputul erei noastre, n-ar fi decat 445", cand se stia de mult, inca de pe timpul compunerii $entateuhului, ca aceasta perioada era cu mult mai mare, chiar pentru trecutul istoric al diferitelor popoare, cu care poporul iudeu venise, in contact, necum pentru tot timpul scurs de la inceputul lumii, cum stabileste aceasta cronologie biblica. Si intrucat +iblia, cartea sfanta pentru crestini, nu putea gresi, ea avand garantia adevarului, prin inspiratia divina cu care era investita, problema devenea cu mult mai grava decat o simpla controversa de date cronologice, ea vizand

15

insusi principiul 0evelatiei biblice, ca si cel al autoritatii bisericesti. De aceea disputele incinse impre6urul acestei probleme au fost aprige si indelungate in sanul teologiei, si nu numai al ei, dispute care dureaza, pare-se, si astazi. 1u este in intentia acestui studiu sa prezinte sub forma apologetica aceasta problema. In ce priveste problema cronologiei biblice, in speta a acestor faimosi 445" ani de la facerea lumii, in 6urul carora s-au purtat atatea dispute si s-au facut atatea comentarii, tin sa remarc, din capul locului, ca aceasta cifra, aceasta numaratoare, nu exista nicaieri in +iblie, nici in cea a Vechiului Testament, nici in cea a 1oului Testament. 'ai mult inca ea n-a fost fixata, aprobata sau decretata de nici o autoritate bisericeasca, fie de vreun sinod ecumenic, singurul in drept de a fixa adevaruri de credinta sau de disciplina, valabile si obligatorii pentru intreaga +iserica, si nici macar de vreun sinod local oarecare, de mai mare amploare, care sa-i fi conferit, astfel, intr-o anumita masura, putere circulatorie in sanul +isericii. )a nu face parte nici macar din asa zisele ,teologumene, admise in +iserica, dar numai in materie de credinta si sub rezerva aprobarii lor ulterioare, de autoritatea sinodala ecumenica% altcum, raman simple opinii personale. -r, datele cronografice nu sunt date de credinta, si asupra lor nu se puteau formula nici dogme, nici teologumene. 3apt este ca aceasta cifra de 445" ani de la ,facerea lumii, nu are nici o aprobare, nici o investire din partea +isericii oficiale. Si de aceea, toata discutia dusa in 6urul ei, toate atacurile si criticile indreptate prin ea, contra 0evelatiei divine si a adevarurilor Scripturii, sunt fara obiect. Si totusi, aceasta cifra circula in lumea crestina, fiind socotita ca un bun comun, ca un adevar de la sine inteles, acceptat de toata lumea, situata in aria de raspandire a crestinismului. Si nu numai in cercurile teologice si scrierile bisericesti, ci si in cele laice. Cazul e notoriu si la noi, unde nu numai in pisaniile bisericilor, ci si in actele civile acte de proprietate, insemnare, de cronici, hrisoave domnesti etc, formula consacrata era 3acutu-s-a aceasta, in anul ( de la 2ristos 7anul curent8 -, iar de la facerea lumii, in anul ( cutare. 'arele nostru scriitor, 'ihail Sadoveanu, isi incheia trilogia sa istorica ,3ratii 9deri,, cu aceasta insemnare, pe care $arintele ieromonah 1icodim, fost 1icoara $ar-1egru, o face pe Ceaslovul sau din chilia-i de monah la 'anastirea 1eamt ,/nul de la 2ristos :;<4, iar de la facerea lumii =>"#, in ziua de marti, ; zile de la +oboteaza, fost-a mare razboi cu turcii la Vaslui si i-a biruit luminatia sa Stefan Voda pe pagani,. Si asa se faceau cronicile si se inscriau anii istoriei in toata lumea crestina, in plina desfasurare a culturii moderne si a operelor istorice documentare. Insusi marele +ossuet 7:=<!-:<5;8, in faimoasele sale ,Discursuri asupra mersului istoriei universale, de la inceputul lumii si pana la Carol cel 'are, are ca punct de reazim si orientare, pentru istoria anterioara erei noastre, aceasta cifra de ,445" ani de la facerea lumii,. Si aceasta in prea6ma veacului (VIII, veacul rationalismului si al iluminismului, si cand *eibnitz, cu care el se afla in corespondenta, pusese bazele istoriei documentare, prin publicarea documentelor hanoveriene. Carui fapt si cui se datoreaza fixarea acestei date, atat de arbitrare si atat de nereale, si cu o atat de larga circulatie, unanim, acceptata in paginile istoriei, chiar in timpul erei noastre de astazi? Incipient, ea se datoreaza unui scriitor bisericesc de importanta secundara, care nu era nici cleric, si nici macar istoric, ca preocupare principala, pe nume Sextus 9ulius /fricanus, traitor intre anii :<5 si !45 ai erei noastre. &n tip original, un fel de $ic de la 'irandola al vremii sale. Se preocupa de toate si scria de toate. Se pastreaza de la el o scriere intitulata ,+roderii,, in care se ocupa de toate razboi, medicina, agricultura, magie, vra6itorie etc, scriere in care adevarurile crestine sunt amestecate cu fel de fel de pareri, foarte aproximativ conforme cu doctrina crestina. De la el avem prima incercare de a rezolva problema dublei genealogii a lui Iisus, cea prin Iosif, data de )vanghelistul 'atei, si cea prin 3ecioara 'aria, data de )vanghelia lui *uca. Cea mai de seama dintre scrierile lui, si

16

care face obiectul preocuparii studiului nostru, este ,Cronografia, sa, scrisa probabil, in anul !:4 al erei noastre, adica la anul 4<!# de la ,facerea lumii,, dupa propriul sau calcul. ,Cronografia, lui, care cuprindea 4 carti, s-a pierdut in mare parte. S-au pastrat insa extrase largi din ea, atat de catre )usebiu al Cezareii, cunoscutul istoric bisericesc, cat si de 3ericitul Ieronim, care, ambii, l-au utilizat in scrierile lor, )usebiu dupa originalul grec al lui Iulian, Ieronim in traducerea latina a scrierii lui )usebiu, care el insusi scrisese o ,Cronica a lumii,, in care reproduce parti intregi din ,Cronologia, lui Iulian, dupa care se si condusese. Voind sa dea o istorie generala a lumii cunoscute pana atunci, Iulian /fricanul pleaca de la ideea ca in +iblie, respectiv in Vechiul Testament, odata ce aceasta este scrisa sub inspiratie divina, se gasesc datele exacte ale dezvoltarii omenirii, deci si a tuturor evenimentelor din istoria diferitelor popoare, nu numai a celui iudeu. *a aceste date trebuie raportate si cu ele sincronizate tcate evenimentele din istoria celorlalte popoare, fie ca au fost sau nu in contact cu poporul iudeu. Dar pentru aceasta trebuie sa existe o cronologie sistematizata a +ibliei, incepand de la aparitia primului om - /dam -, si continuandu-si firul neintrerupt de-a lungul desfasurarii vietii omenirii, pana la data cand el isi compune cronologia sa. -r aceasta cronologie, +iblia n-o avea. )a continea date si tabele genealogice disparate, cu multe lacune si intervale intre ele, de la /dam si pana la 1oe si fiii sai, si pana la /vrasm, apoi de la iesirea acestuia din cetatea &r - din pamintul Chaldeei si intrarea acestuia in tara fagaduintei, Canaanul. &rmeaza apoi stramutarea in )gipt si ramanerea lor acolo, evident mai mult de ;55 de ani, deoarece se inmultisera atat de mult, incat devenisera o prime6die pentru autohtonii )giptului, pe care au fost siliti sa-l paraseasca, revenind in acelasi tinut al Canaanului, pe care-l parasisera. De la aceasta data, de la care evreii insisi isi numara anii istoriei lor, datele +ibliei sunt ceva mai precise si mai legate intre ele, atat prin propriile lor acte si intamplari, sub 6udecatori si regi, cat si prin raporturile lor cu celelalte popoare incon6uratoare. )vident, problema pe care si-o asumase Iulian /fricanul de a da sirul istoric, neintrerupt de la creatie si pana la data cand el isi compune lucrarea sa, era pe cat de temerara, tot pe atat de dificila. Dificila mai ales pentru prima perioada de la /dam si pana la iesirea din )gipt - )xodul, data de cand evreii insisi incepeau a-si numara anii existentei lor in istorie. Intrepridul nostru cronograf procedeaza insa foarte simplist si expeditiv. Incepand cu cele = zile ale creatiei, pe care nu ezita sa le introduca in calculul sau, el pune, cap la cap, din tata in fiu, varsta fiecarui persona6 indicat de +iblie, pe care adunandu-le apoi, formeaza astfel totalul anilor scursi de la prima zi a creatiei lumii, care, pentru el, e si prima zi a istoriei, si pana la data alcatuirii ,Cronografiei, sale, in anul al treilea al domniei imparatului roman 2eliogabal, adica anul al !<4-lea al erei noastre, sau 4<!# de la crearea lumii. $rocedeul lui Iulian in calculul sau fusese urmatorul la cele = zile ale creatiei, indicate de referatul biblic, pe care el le include in calcului sau, adauga cei :#5 de ani ai lui /dam, varsta la care i se naste Set, care dupa genealogia biblica, cap. V, continua sirul patriarhilor, desi, anterior acestuia, /dam avusese pe Cain, primul nascut, care in chip normal ar fi trebuit sa continue sirul filiatiei adamice. Intrucat insa +iblia nu indica varsta avuta de /dam la nasterea lui Cain, iar acesta isi pierduse dreptul de prim nascut prin crima savarsita asupra fratelui sau /bel, filiatia adamica se face pe linia lui Set, caruia la varsta de :54 ani i se naste )nos, care :54 ani, se adauga la cei :#5 de ani ai lui /dam, avuti la nasterea lui Set. *ui )nos, la varsta de >5 de ani i se naste Chenan, iar acestuia, la varsta de <5 ani i se naste 'ahaleel. *ui 'ahaleel i se naste, la varsta de =4 de ani Iared, iar acestuia, )noh la varsta de :=! de ani. *ui )noh i se naste, la varsta de =4 de ani, 'atusalem, caruia, la varsta de :"< de ani i se naste *ameh, si acestuia, 1oe, la varsta de :"! de ani, 1oe insusi avand 455 de ani cand are pe cei trei fii ai sai Sem, 2am si Iafet, nascuti inaintea potopului. Deci dupa aceasta numaratoare de la crearea lumii si pana la 1oe trecusera abia :555 de ani, in care timp totusi neamul omenesc ,se inmultise foarte,, iar rautatea lor umpluse tot pamantul, incat Dumnezeu a hotarat sa

17

nimiceasca nu numai tot neamul omenesc, ci si toata faptura, salvand doar pe 1oe, singurul om drept in fata *ui, si prin care urma sa se nasca noua generatie omeneasca de dupa potop. ) prea evident ca acest calcul al lui Iulian era si arbitrar si incomplet, el prezentand nu numai mari lacune, dar si evidente si frapante contradictii, rezultate din luare ,ad litteram, a textului biblic, fara a-l corobora si a-l interpreta si cu sensul lui prefigurativ si simbolic. Dar marginindu-ne la simpla numaratoare a anilor, cele sase zile ale creatiei nu pot fi socotite drept zile calendaristice ordinare, cu toata precizarea textului biblic ca ,a fost seara si a fost dimineata - zi una,. /ceasta pentru ca ,seara, si ,dimineata,, cu zile luminoase si nopti intunecoase, nu puteau fi decat dupa aparitia pamantului, care, dupa insusi textul biblic, nu apare decat in a treia etapa, sau zi a creatiei, si numai dupa aparitia omului, singura fiinta pentru care putea fi zi si noapte ,priceputa,, si nu si pentru celelalte vietuitoare si, mai ales, nu pentru 3iinta Divina, pentru care ,o zi e ca o mie de ani, ca o clipa care trece,, dupa zisa $salmistului, sau dupa cum spune marele nostru )minescu, in Scrisoarea I-a ,*a $e Cand Cand inceput, cand nu patruns pe cand fiinta totul era lipsa s-ascundea nimica, de sine insusi, 3u si ca nu de desi noian nici o era, viata tot odihnea intins minte mare nici si era Cel de s-o fara nefiinta, vointa, ascuns.. nepatruns, apa? priceapa.. raza,

3u prapastie? .enune? 1-a fost lume priceputa Caci era un intuneric, Dar nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.,

Dar, in afara de aceste zile ale creatiei, care, propriu zis sunt etape de desfasurare ale actului atemporal si unitar al divinei energii creatoare, redate doar in zile pentru intelegerea umana de pe timpul lui 'oise, sunt atatea alte dificultati, acestea de natura strict biblica si teologica, care se opun acceptarii numaratorii lui Iulian. In primul rand e problema duratei anilor din $aradis ai lui /dam, durata neindicata si deci nelimitata. Cei :#5 de ani ai lui /dam, pana la nasterea lui Set, se numara dupa izgonirea lui din gradina )denului, si nu de la crearea lui si asezarea in $aradis, unde, necunoscand pacatul, nu era supus nici vremelniciei, nici mortii. Cat a durat acest timp nu se poate determina, dar el a fost, si inca de lunga durata. *asam la o parte problema otioasa, care intr-un timp, si nu prea indepartat, a facut sa se consume multa cerneala, si nu atat din cercuri teologice cat din cele istorice si filozofice, daca istoria, adica succesiunea pe linia vremii a vietii umane, are a se socoti dupa caderea omului din starea-i paradisiaca, sau si anterior acesteia, problema in sine fara obiect. 1e referim numai la fapte consemnate in referatul biblic. In timpul sederii in $aradis, primul om cultiva pamantul si gradina, plina de tot felul de pomi roditori, se ocupa cu cresterea animalelor, carora le da si denumirile, pe care urmau sa le poarte fiecare, fireste, dupa aptitudinile lor, aptitudini de el incercate si cunoscute% si tot in acest timp i se adauga si tovarasa de viata, )va, adica mama vietii, ea insasi. Intamplari ,in timp,, neinregistrabile insa, si care constituie o mare si evidenta lacuna in calculul lui Iulian asupra timpului scurs de la creatie si pana la cei :#5 de ani avuti de /dam la nasterea lui Set, continuatorul lui si a genului uman. /cestor motive de natura strict biblico-teologice se adauga considerentul ca in cei :555 de ani de la iesirea din $aradis, oricati fii si fiice ar fi avut /dam si urmasii lui, nu se puteau inmulti in asa masura, incat sa ,umple tot pamantul,, acoperindu-l cu ,rautatile, lor si in asa masura, incat sa atraga mania distrugatoare a Creatorului, prin pedeapsa catastrofala a potopului, sortit sa nimiceasca toata faptura, om si vietuitoare deopotriva.

18

De altfel, chiar includerea celor ;5 de zile ale deluviului biblic, din existenta sau neexistenta, careia s-a facut si se mai face inca atata discutie inutila, nu este decat amintirea cu intentie moralizatoare a unuia din cataclismele cosmice prin care a trecut pamantul in decursul tocmirii sale evolutive - probabil a acelui dezghet general din perioada a treia inter-glaciala, de care ne vorbesc datele arheogeologiei, dezghet catastrofal, caruia omul primar, a carui prezenta e atestata in aceasta perioada, numai cu greu a putut sa-i faca fata cu propriile lui puteri si daruri naturale, dupa ce le pierduse pe cele ,supraadaugate, din starea-i de ingenuitate primitiva, paradisiaca. Introducerea acestui accident cosmic - potopul -, a carui amintire s-a pastrat, de altfel, aproape la toate popoarele lumii vechi si nu numai la evrei, avea, in intentia autorului .enezei, o evidenta semnificatie etico-religioasa si nu una gnoseologica sau cronologica, +iblia, in genere, nefiind un tratat de cosmologie si nici macar unul de istorie, in sensul de astazi al acestor discipline. +iblia urmareste doar un singur tel prezentarea mersului omenirii in raport cu 3iinta Divina. /cestui tel ii sunt subordonate, in cea mai mare parte, datele si evenimentele la care se refera si pe care le refera +iblia. In Vechiul Testament precumpaneste si domina ideea creatiei% in 1oul Testament, ideea gratiei, prin actul de bunavointa al 6ertfei rascumparatoare si innoitoare a 'esiei. &n plan unitar si un tel unic in ambele Testamente, ,invaluit, si ,prefigurat, in Vechiul Testament, dezvaluit si indeplinit in 1oul Testament. $entru pastrarea si promovarea acestui plan mesianic, care se prefira in ambele Testamente, ca purtator, a fost ales un anume popor, poporul evreu, din sanul caruia, dupa trup, avea sa se nasca 'esia. $astrarii ideii si a continuitatii neintrerupte a filiatiei de la ,/dam cel cazut, si pana la venirea 'esiei - 1oul /dam, Iisus 'antuitorul -, este subordonata toata cronologia biblica, cu tot sirul patriarhilor, de la /dam si pana la 2ristos. Cadrul istoric, geografic, cultic, etnic sau politic este accidental, servind doar esentialului, care era ideea mesianica. Sub acest unghi mesianic trebuie privite, considerate si interpretate deci datele biblice. /sa le-au si privit marii invatatori ai +isericii si talcuitori ai textelor Scripturii, un -rigen, marele exeget, sau )usebiu al Cezareii, marele istoric bisericesc, asa un /ugustin, subtilul talcuitor al .enezei si tot asa, marii exegeti si comentatori ai Scripturii sacre, din epoca de aur a literaturii patristice, care au fost Vasile cel 'are, .rigore de 1azianz sau .rigorie de 1isa, si marele predicator Ioan 2risostom, cu tot sensul strict literal pe care ei il adscriu acestor texte biblice. Doi dintre ei, )usebiu al Cezareii si /ugustin al 2iponei africane, au si transpus in scrierile lor aceasta ampla viziune a conceptiei mesianice in evolutia istoriei, a ambelor Testamente, episcopul Cezareii in cele doua scrieri ale sale ,$reparatia evanghelica, a Vechiului Testament, si ,Demonstratia evanghelica, a 1oului Testament, iar /ugustin, in a sa ,De civitate Dei,, care e o stralucita viziune a intregii istorii umane ,Civitas terrena,, sub prizma realizarii pe pamant a imparatiei ceresti ,Civitas celesta,, care e opera si idealul )vangheliei. *ui Iulian /fricanul insa ii era straina aceasta calauzire esoterica in alcatuirea ,Cronologiei, sale. $entru dansul, datele si cifrele +ibliei, luate ,ad litteram, erau toate revelate si deci conforme realitatii istorice. De aceea el pune, dupa cele ;5 de zile ale potopului, cifra anilor lui Sem, nascut la ! ani dupa potop, dupa cum precizeaza textul +ibliei, Sem insusi fiind de :55 de ani, atunci cand i se naste /rpacsed, caruia la varsta de #4 de ani i s-a nascut Selah, si acestuia, )ber, la #5 de ani, si acestuia $eleg, la #; de ani, si inca alte 4 generatii, pana la nasterea lui /vraam, in cetatea &r din Chaldeia, ,patria sa,, cum precizeaza textul biblic. Dupa filiatia biblica, pe linia lui Sem, au trecut de la deluviu si pana la nasterea lui /vraam ;!< ani, in care timp pe suprafata pamantului, golita de orice viata umana de potop, au aparut si s-au dezvoltat natiuni mari si puternice, ca asiro-babilonienii, si egiptenii, cu cetati mari si infloritoare, ca +abilonul si 1inive, si toata seria de popoare insirate de +iblie cusitii, canaanitii, elamitii, amoritii, anamitii si hevitii, filistenii si hetitii, si inca atatea alte neamuri, cate sunt citate si insirate de +iblie, cu multe cetati si orase, cu regi si armate, ,ca au acoperit tot pamantul,, cum zice textul biblic. Dar oricat de mult si de rapid s-ar fi inmultit cei trei fii ai lui 1oe, e greu de admis ca ei si urmasii lor au putut sa populeze tot pamantul si sa nasca atatea neamuri, cu toate calculele ingenioase la care se deda Iulian, si cu toate

19

incercarile pe care le face ca sa le alinieze si sa le incopcieze in scurta scara istorica, de aproximativ o 6umatate de secol dupa datele referatului biblic, de la deluviu si pina la intrarea lui /vraam in tinutul Canaan, ,pamantul fagaduintei,. Dupa cifrele biblice, adunati cei :555 de ani de la creatie pana la potop, cu cei ;!< de ani de la potop pana la nasterea lui /vraam, s-ar obtine cifra de aproximativ !555 de ani sau !5!< de ani, daca se scoate varsta de :55 de ani, pe care o are /vraam la nasterea fiului sau Isaac, din sotia sa legiuita, Sarah, prin care urma sa se continue firul legai al filiatiei patriarhale. Totusi Iulian, prin un ingenios artificiu de calcul si poate si multa imaginatie, scoate data de #555 de ani pana la $eleg, fiul lui )ber, al patrulea stramos al lui /vraam, sub care ,s-a impartit pamantul,, cum zice textul biblic, ramanand doar !455 de ani pana la 1asterea 'antuitorului, sau #555 de ani pana la sfarsitul lumii, care sfarsit trebuia sa aiba loc, dupa credinta lui Iulian, cu incheierea secolului VI de la creatie. 'otivele care-l vor fi condus pe Iulian la aceasta impartire, in doua etape de cate #555 de ani ai existentei lumii, si fixarea sfarsitului ei, la finele celor sase mii de ani de la creatie, cu fixarea arbitrara a primei etape la trei mii de ani la nasterea lui $eleg, iar celei de a doua la 455 de ani dupa nasterea 'antuitorului, par a fi doua. $rimul, ca el era adept al credintei milenariste, curenta in epoca primara crestina, ca dupa nasterea 'intuitorului si raspandirea )vangheliei, lumea se va sfarsi si va incepe acea mie de ani de fericire pe pamantul innoit al celor alesi, acea ,imparatie a cerului, pe pamant, vestita de )vanghelie. /l doilea motiv pentru care el prelungeste perioada incerta de la creatie si pana la ,impartirea pamantului, sub $eleg, deci in prea6ma aparitiei lui /vraam in sanul poporului evreu, e usor de banuit. De la /vraam si putin inainte de el, datele, fie cele oferite de istoria poporului evreu, fie cele ale celorlalte popoare, incep sa fie mai certe, mai stranse, mai adanc legate de evenimente si fapte istorice. De aceea, in fixarea cifrelor din calculele sale trebuia sa fie mai circumspect, tinand seama de realitatea faptelor, cu care se completau acum datele biblice. $ana la /vraam insa, 6ocul cifrelor era mai liber. De altfel, cifra de 4455 de ani, fixata pentru nasterea 'antuitorului, ca si cea de =555 de ani pentru sfarsitul lumii aveau si o semnificatie simbolica, fiind influentate de viziunile profetice ale /pocalipsei, in mare vaza in timpurile lui Iulian. Dar, oricare vor fi fost calculele, erorile, aprehensiunile sau intentiile lui Iulian, fapt este ca el duce cronografia sa pana la anul al #-lea al imparatiei lui 2eliogabal, anul !#4 al erei noastre, sau anul 4<!# de la crearea lumii. Scazand din aceasta cifra anii probabili de la 1asterea Domnului, s-a a6uns la cifra faimoasa de 4455 de ani de la creatie si pana la 1asterea 'antuitorului, cu care se incepe noua era a istoriei, era crestina, era noastra de astazi. Desi si fixarea cifrei acesteia si-a avut istoricul ei. )a a oscilat intre 4;>! socotiti de la crearea omului, in +isericile Siriana si /ntiohiana, 445" in +iserica /lexandrina si 445> in +iserica Constantinopolitana, ca sa nu le citam decat pe acestea. Incepand cu veacul VII s-a a6uns la acceptarea cifrei de 445", care s-a generalizat pentru toata +iserica, inclusiv pentru toata lumea crestina. Cauza acestei oscilatii in fixarea datei de la creatie pana la 1asterea 'antuitorului, ca si a epocii relativ tarzii, in care s-a a6uns la fixarea ei, abia prin veacul VII, ca si a faptului ca Iulian insusi nu ia 1asterea Domnului ca punct de reper in calculele sale, sta in felul cum era socotit acest inceput al erei crestine, in timpurile primare ale crestinismului. Drept inceput al +isericii crestine era socotita nu 1asterea 'antuitorului, ci +otezul *ui, cu aratarea Sfintei Treimi si iesirea *ui la predicare, acel ,al cincisprezecelea an al imparatiei lui Tiberiu,, de care aminteste )vanghelistul *uca in capitolul III al )vangheliei sale, si cand 'antuitorul avea ,varsta ca de #5 ani,. Dupa aceasta mentiune s-a fixat data 1asterii 'antuitorului, care, de altfel, nici nu se serba separat, ci odata cu +otezul, cu )pifania, adica la = ianuarie.

20

Ca inceput al erei crestine era socotita nu 1asterea Domnului, ci sangeroasa persecutie a lui Diocletian, dintre anii #5#-#:#, caci se zicea ,Sangele martirilor,, atat de numerosi in aceasta prigoana, ,a nascut +iserica crestina,. Sarbatorirea, separata de )pifanie, a 1asterii Domnului, s-a introdus numai prin veacul IV, intai in +iserica apuseana si apoi in intreaga +iserica, fixandu-se la !4 decembrie. In ce priveste anul 1asterii 'antuitorului, parerile erau impartite. Datele oferite erau putine si insuficient precizate, iar alte izvoare decat cele ale )vangheliilor, nu erau. Dintre )vanghelisti ne vorbesc de 1asterea 'antuitorului, doar doi 'atei si *uca. Dupa 'atei, se stie ca Irod era in viata cand s-a nascut 'antuitorul, care afla prin magi de 1asterea 'esiei, si ca moare curand dupa aceea. Caci zice )vanghelia sa, cap. II, vers. :>-!! ,Dupa moartea lui Irod, Iosif vestit de inger, s-a intors din )gipt, in pamantul lui Israel, dar afland ca /rhelau domneste in Iudeea, in locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo, ci s-a dus in partile .aliei,. 1u se precizeaza insa, la cat timp dupa 1asterea 'antuitorului a murit Irod, nici de cand domnea in locu-i, /rhelau. *uca ne da doua date ceva mai precise una, in legatura cu recensamantul facut de @uirinus, guvernatorul Siriei, in Iudeea, din ordinul lui /ugust, cap. II al )vangheliei lui *uca, si alta, referitoare la data +otezului Domnului de catre Ioan, in anul al :4-lea al imparatiei lui Tiberiu, urmasul lui /ugust, cand Iisus isi incepe predica Sa, fiind in varsta ,ca de #5 ani,, cum se exprima *uca. /mbele date implicau anumite dificultati si nepotriviri cu datele din cronologia romana la care se referea *uca. 0ecensamantul lui @uirinus, cand acesta era guvernator al Siriei, avusese loc cu zece ani mai tarziu decat data indicata de *uca pentru 1asterea Domnului, exact anul <;> ,ab urbe condita,. Si nici cei cincisprezece ani ai imparatiei lui Tiberiu nu corespundeau cu data +otezului si iesirii la predica, si cand Domnul avea, ,ca #5 ani,. /ceste nepotriviri aparente s-au explicat si inlaturat, mai tarziu, stabilindu-se, in ce priveste recensamantul ca, dupa istoricul Suetoniu, si ,tabele de la /ncira, au fost trei recensamanturi ale lui /ugust, cel de al doilea fiind cu zece ani inaintea celui facut de @uirinus, ca guvernator al Siriei, dar tot de el, ca legat al Cezarului cu aceasta insarcinare pentru Iudeea, si care recensamant cade exact la anul <;>, anul probabil al 1asterii 'antuitorului% iar in ce priveste anul al :4-lea al imparatiei lui Tiberiu, el trebuie a se socoti de la data cand el a fost coregent, asociat la tron de /ugust, deci cu :4 ani inaintea mortii lui /ugust, intamplata la :> august <=< al erei romane, sau :; al erei noastre, ceea ce indica varsta 'antuitorului, de la +otez, ,ca la #5 ani,, dupa expresia circumspecta a lui *uca. Totusi, aceste incertitudini, care s-au inlaturat mai tarziu, au facut pe scriitorii crestini ai epocii sa ezite si sa evite punerea datei 1asterii 'intuitorului drept inceput al erei si istoriei crestine, utilizand mai departe cronologia romana. /cest fapt implica insa o intreaga serie de dificultati pentru inserarea diferitelor evenimente din sanul +isericii, in cadrul istoriei. /ceste dificultati proveneau in primul rand din caracterul universalist al +isericii crestine si deci si al istoriei ei, care nu se impaca, nu se alinia felului cum lumea necrestina, si in primul rand stapanirea politica isi inscria si privea faptele si evenimentele istorice. )venimentele vietii crestine se raportau la intreaga +iserica, raspandita la toate popoarele, care, acestea, isi aveau insa felul si criteriile lor proprii de a-si inregistra si valorifica evenimentele, petrecute fie in trecut, fie in prezent. )xistau mai multe ,ere, era romana, care-si calcula anii de la fondarea 0omei, acel ,ab urbe condita,, care revine mereu in paginile istoricilor% ,era greaca,, care-si socotea anii dupa numarul olimpiadelor, care se repetau din patru in patru ani, si dupa numarul carora grecii inregistrau evenimentele istorice% ,era egipteana, sau ,era dinastiilor,, dupa care se conduceau egiptenii, si care-si numarau anii dupa dinastii dinastia memfitica, dinastia tebaica etc. /siro-babilonenii se conduceau dupa anii solari sau ,saptamanile de ani,, dupa care si profetul Daniel, traind in captivitate babilonica, calculeaza si prevesteste data exacta a venirii 'antuitorului. )vreii insisi isi aveau numaratoarea lor proprie, era abraamica, socotita de la iesirea lor din )gipt - )xodul - si care, dupa calculele lor, incepea cu anul !5:< inaintea erei noastre.

21

/cest fel de calculare era convenabil scriitorilor necrestini, care priveau evenimentele istorice numai in raport cu propria lor istorie, dar nu si pentru cei crestini, care priveau evenimentele istorice sub unghiul universalist al +isericii crestine, care depasea granitele si marginile teritoriale ale stapinirilor vremelnice, ale unei sau altei natiuni, fie ea si cea romana, eare se socotea stapina aproape pe intreg pamintul cunoscut pina atunci si intrat in raza istoriei. Calculul cronografic al lui Iulian /fricanul satisfacea tocmai aceasta cerinta, atat de imperios simtita atunci, si de aceea cronografia lui a si fost acceptata, cu toate erorile si arbitrarul lui, de care erau constienti, atat unii dintre contemporanii lui, cat mai ales urmasii lor din veacurile IV si V, care totusi s-au folosit de el. ,/ceasta istorie universala din punct de vedere crestin, zice cunoscutul patrolog +ardenheAer, si-a avut multi si infocati admiratori. De ea s-a folosit insusi parintele istoriei eclesiastice, eruditul )usebiu al Cezareii. Transformata apoi in sute de feluri, adesea pana la desfigurare, se poate zice ca ea a dominat toata istoriografia bizantina, 7+ardenheAer *es peres de lB)glise, voi. I, p. !><8% constatare pe care o face si cunoscutul bizantinolog Crumbacher, care constata influenta calendarului lui Iulian asupra literaturii bizantine, pana tarziu, in veacul (III 7Crumbacher +Dzantinische *itieratur-geschichte, vol. I8. Intre cei ce l-au pretuit si l-au si folosit pe Iulian, trebuie citat, intre altii )usebiu al Cezareii 7!44-#;58, ,parintele istoriei bisericesti,, cum e considerat, in genere, care, daca n-a fost ,omul cel mai savant al epocii sale,, cum il considerau contemporanii sai 7Tixeront $recis de $atrologie, p. !;;8, a fost, de buna seama, cel mai erudit istoric al vremii sale. Scrierea sa, Cronica lumii, nu e decat o imitatie a ,Cronografiei, lui Iulian, pe care, de altfel, o si utilizeaza foarte pe larg, reproducand din ea parti intregi, carui fapt se datoreste pastrarea celei mai mari parti din scrierea lui Iulian, al carei original s-a pierdut. )usebiu, cu toata vasta sa eruditie si mai largi mi6loace de informare ca Iulian, aduce prea putine modificari si completari cifrelor lui Iulian, dand astfel un nou prestigiu antecesorului sau, marindu-i totodata puterea de circulatie in lumea crestina. /cest lucru poate sa ne mire, atat din partea lui )usebiu, al carui spirit critic il putea face mai rezervat fata de datele lui Iulian, cat si din partea 3ericitului Ieronim, a carui vasta eruditie este de asemenea cunoscuta, si care accepta si el datele lui Iulian, in traducerea-i latina a ,Cronicii, lui )usebiu. *ucrul insa isi are explicaita lui. Cei vechi, popoare si istorici, erau in genere aistorici, cu tot paradoxul pe care pare sa-l cuprinda aceasta afirmatie a noastra. $recizarile si documentarile istoricilor de astazi erau straine popoarelor lumii vechi, ca si celor contemporane aparitiei crestinismului. /proape la toate aceste popoare, istoria si mitologia mergeau impreuna. *a romani, istoria mergea pana la primii regi, cam pana la anii <45 anteriori erei noastre, cand se si pune data fondarii 0omei% de aici incepe mitologia, legenda cu 1umitor si /muliu, cu 0ea SDlvia, 0omulus si 0emus, cei alaptati de lupoaica, si apoi zeii. *a greci, istoria merge pana la *icurg si Solon, vechii legislatori, dupa care incep zeii si semizeii, - deci mitologia. /ceeasi mentalitate era la egipteni, la care, in primele dinastii zeii si regii sunt tot una, cum era cazul, de altfel, si la asiro-babiloneni, la indieni ca si la chinezi, care-si socoteau, pana in prea6ma vremurilor noastre, regii ca ,fii ai cerului,, descendenti din substanta divina. Singura exceptie o faceau, in aceasta privinta, vechii iudei, al caror riguros monoteism le interzicea zeificarea oamenilor, desi si ei se socoteau in permanent contact cu Iehova Savaot, conducator al ostirilor. Ideea mesianica de care erau animati, le impregna insa un anumit simt istoric, simt care se desprinde si din paginile ,.enezei,, cu toata scurtimea scarii la care sunt reduse, condensate si aliniate procesele de desfasurare ale istoriei lumii. /ceasta desfasurare are in sine ceva dinamic, evolutiv si dramatic, cu deosebire de felul static si ciclic, cum isi reprezentau acest proces celelalte popoare si religii, dominate de ideea unui fatalism cosmic - ananEe - al grecilor,

22

fatum al romanilor, Earma al indienilor, indiferent de lungimea sau scurtimea anilor pe care se desfasura mersul istoriei. /ceasta aistoricitate a lumii vechi, ca si necesitatea unui cadru unic si universal al istoriei omenirii, in care sa se inscrie pregatirea, aparitia si dezvoltarea +isericii crestine, ea insasi cu caracter universalist, a usurat si impus chiar, de la inceput, acceptarea ,Cronologiei, lui Iulian, careia cu timpul i s-au adus doar modificari si completari, ca si limitarea ei prin fixarea datei 1asterii 'antuitoruiui, cu care se incheia era veche si incepea era crestina, era noastra de astazi. Desi si in calcularea datei 1asterii 'antuitoruiui si deci inceputul erei noi erau anumite dificultati de inlaturat, Iulian o fixase la anul <45 al erei romane. Irineu si Tertulian o pun la <4: al aceleiasi ere. Clement /lexandrinul si )usebiu al Cezareii, la <4!. /ltii o puneau anterior sau posterior acestor date. Cu timpul ea s-a fixat la anul <4; al erei romane, datorita calculelor lui Dionisie )xiguul, un monah erudit, originar din partile Scitiei, deci a Daciei noastre, plecat la 0oma in anul 455, unde traieste pana la 4;5, desfasurand o foarte bogata activitate publicistica, in special ca traducator din greceste in latina al colectiilor de canoane disciplinare aparute in -rient, pana la el. $lecand de la disputa referitoare la fixarea datei sarbatoririi $astelui, Dionisie propune inlocuirea utilizarii erei romane cu era crestina, care trebuie sa inceapa cu 1asterea 'antuitorului si nu cu ,era martirilor,, din timpul persecutiilor lui Diocletian, cum era pana atunci uzul in +iserica. $entru aceasta trebuia fixata data 1asterii 'antuitorului, pe care ei o fixeaza la anul <4; de la fondarea 0omei. Calculul lui Dionisie era, evident, gresit, el punand 1asterea Domnului cu cel putin 4 sau = ani mai tarziu decat data reala a nasterii, eroare usor de constatat, odata ce se stie ca Irod, care moare la anul <45 ,ab urbe condita,, era inca in viata cand se naste 'antuitorul. Cu toate acestea, si pentru motive care nu pot fi aratate aici si acum, aceasta data a fost acceptata de intreaga +iserica, anul <4; fiind socotit anul inceputului erei crestine, numita si era dianisiana, in deosebire de era romana, utilizata pana la Dionisie. Si cu toata corectura facuta ulterior acestei date, ea a ramas in uzul +isericii si a lumii crestine in genere, istoria ducand cu sine aceasta eroare de calcul pana in zilele noastre, atat in scrisul bisericesc cat si in cel laic. Data fixata de Dionisie pentru 1asterea Domnului a dus si la schimbarea datei fixate de Iulian, acei <45 de ani pentru 1asterea 'antuitoruiui de la fondarea 0omei, cat si cei !455 de ani de la crearea lumii pana la 1asterea Domnului, a6ungandu-se astfel la acei 445" ani de la crearea lumii, cifra ramasa in uz, cu toate erorile si arbitrarul pe care le contine. Dar inca o data - si lucrul trebuie accentuat si retinut aceasta data, care continua sa fie ,un scandal pentru stiinta si ratiune,, cum se exprima recent teologul protestant $aul Ferne, de altfel un spirit foarte ponderat, nu este nicaieri inscrisa in +iblie, fie a Vechiului, fie a 1oului Testament, si nu are nici o aprobare oficiala din partea +isericii. )a se pastreaza totusi prin obisnuinta si din convenienta, si fiindca ar fi greu sa se modifice si sa se corecteze tot ceea ce s-a scris in acesti aproape !555 de ani de la inceputul erei crestine, cum de altfel e cazul cu insasi data 1asterii 'antuitoruiui, care-si duce, de-a lungul istoriei, eroarea celor cinci ani de datare pe care-i contine. Si dovada eclatanta ca aceasta cifra nu-si are nici un temei biblic, o ofera faptul ca evreii insisi, in numaratoarea lor, reduc aceasta cifra ia #<=: de ani, iar in 1oul Testament se da acestei perioade o extensie cu mult mai mare decat cea fixata de Iulian. *ucru care, pana acum, dupa cat stiu, n-a fost evidentiat. )ste ceea ce aduce, ca element nou, acest studiu al nostru, in mult framantata si discutata problema a cronologiei biblice. Intr-adevar )vanghelistul 'atei, in cap. : al )vangheliei sale, dand ,Cartea neamului lui Iisus 2ristos,, dupa ce insira spita tuturor neamurilor de la /vraam pana la Iosif si 'aria, zice, recapitulativ, in versetul :< al aceluiasi capitol

23

,/sadar, peste tot, de la /vraam pana la David, neamuri patrusprezece% de fa David pana la robia din +abilon, neamuri patrusprezece% iar de la robia din +abilon si pana la 2ristos, iarasi neamuri patrusprezece% in total deci ;! de neamuri, sau generatii, caci aceasta se intelege prin cuvantul ,neamuri,, prin care s-a tradus la noi corespondentul grec genos, al textului Septuagintei. ,- generatie, nu include insa un singur ins, ci cel putin ; sau = insi, dupa cum e considerata generatia mica, compusa din bunic, tata, fiu si nepot, sau generatia mare, compusa din strabunic, bunic, tata, fiu, nepot, stranepot, cum si era de fapt adevarata familie patriarhala, care-si tinea stransi, sub aceeasi autoritate paterna, toata generatia care se putea a6unge unul cu altui, inca in viata fiind. Socotind acum varsta medie a fiecarui ins la :!5 de ani, asa cum e fixata in cap. VI, vers. # al Vechiului Testament, desi aceasta virsta a fost mereu depasita de aproape toti urmasii lui /dam pana la /vraam si de /vraam insusi, care la o suta de ani are pe Isac, fiind anii vietii sale :<4, iar Isac :"5 de ani, urmeaza ca o generatie mica cuprindea minimum !;5 de ani, iar o generatie mare cum era, in genere, si deci si la evrei ,generatia patriarhala,, si in care strabunicul putea sa fie inca in viata cind i se naste stranepotul, cuprindea indoitul acestei cifre, adica ;"5 de ani. Socotind deci cele !; de generatii mici, avem 4<=5 de ani, si numai de la /vraam, iar calculand cu generatiile mari, am avea indoitul acestei cifre, deci ::.4!5 de ani, si aceasta numai de la /vraam si nu de la /dam si inceputul creatiei, cum calcula Iulian, ceea ce ar mari cu mult citimea si proportiile acestei cifre. Deci )vanghelia, adica +iblia insasi contrazice si anuleaza acei 445" ani de la crearea, lumii si pana la inceputul erei noastre, sau pe cei <;=" ani ai timpului de azi. Concluzii De aceea sunt fara obiect criticile care se aduc pe aceeasi tema inspiratiei biblice, dupa cum sunt de prisos si daunatoare chiar ,Scripturii, acele incercari ,stiintifice,, facute de unii apologeti prea zelosi, in spri6inul acestei vetuste cronologii zise ,biblica,. 0ecent chiar, savantul abate catolic Th. 'oreux, directorul observatorului astronomic din +ruges, el insusi un astronom reputat, in lucrarea sa *es confines de la science et de la foi, plecand de la diversitatea anilor pe care diferiti astronomi, pe baze de date stiintifice, ii adscriu procesului evolutiv al formarii cosmosului, - diversitate mergand de la miliardele de ani, cerute de dezintegrarea atomilor de uraniu si pana la numai cateva mii de ani, admisi de altii, pe baza schimbarilor bruste dar catastrofale, intervenite in evolutia cosmosului, incearca sa strecoare si posibilitatea, stiintifica a acestor 445" ani ai lui Iulian /fricanul. Si aceasta in pofida faptului ca in aceeasi +elgie, un alt savant abate, 9ules *emaitre, a formulat si a lansat cea mai indrazneata, cea mai noua si mai ingenioasa teorie asupra expansiunii universului, cum se exprima profesorul de fizica astronomica de la &niversitatea din +ucuresti, dl. Victor Vilcovici. Incercari sterile si inutile, daunatoare si stiintei si credintei. Ca unii dintre crestini calculeaza, din obisnuinta, si azi, cu aceasta cifra, cum o faceau din credinta inaintasii nostri, se poate, si e explicabil. Suntem in atatea privinte, robi ai traditiei si ai vechilor conceptii. Si nu numai in materie de credinta, ci si in atatea alte domenii ale comportarii noastre fata de lume, fata de istorie, fata de stiinta. Iata vorbim si astazi in mod curent ca soarele rasare si apune, ca si cum el s-ar invarti in 6urul pamantului si nu contrariu, desi stim ca adevarul e acesta din urma. Vorbim, de existenta eterului si-l implicam, ca oameni de stiinta exacta in ipotezele noastre, desi stim ca acest al cincilea element al vechii cosmogonii aristotelice, acest ,@uinta essentia,, ,Guintesenta lucrurilor,, nu exista. Vorbim de indestructibilitatea atomului, dupa vechea conceptie atomistica si astazi, in epoca uluitoare si uimitoare a disocierii atomice, cu urmarile ei catastrofale sau neinchipuitele-i resurse si posibilitati creatoare si regeneratoare. *a fel vorbim si de cei 445" ani ,biblici, ai lumii de la creatie, cand stim ca adevarul e altul. Si totusi o facem, prin puterea traditiei, a mediului, a obisnuintei.

24

$e omul de credinta insa, nu anii scursi de la facerea lumii il intereseaza, ci insasi ,facerea lumii,. Si pentru omul de credinta, aceasta lume este opera lui Dumnezeu. $e care lume, Dumnezeu a facut-o buna. $entru a aduce pe om la ,starea cea dintaii,, caind a iesit bun din maina Creatorului, 'aintuitorul, la ,plinirea vremii, s-a 6ertfit pentru omenire, spre a o face mai buna, mai curata, mai fericita. $entru aceasta tinta e scrisa toata Scriptura, si spre aceasta tinta tinde si trebuie sa tinda omul de credinta si omul de buna credinta. Caci nu punaind cruci deasupra laboratoarelor in care se fabrica bombele distrugatoare ale lumii si civilizatiei se aduce lauda Creatorului, ci luptand pentru pacea lumii si buna invoire si convietuire intre oameni, se slu6este lui 2ristos si se realizeaza )vanghelia *ui in lume.

Lumea greco-romana la aparitia crestinismului

Pentru a intelege conditiile in care s-a intemeiat #iserica si s-a raspandit crestinismul, trebuie sa cunoastem starea generala a lumii antice la nasterea lui %isus 3ristos

Palestina, leaganul crestinismului, facea parte din %mperiul roman %mperiul roman era un stat universal4 se intindea pe trei continente, de la 2ceanul Atlantic si Marea Nordului pana la granita Armeniei, Arabiei si Marea 9osie, din #retania, de la 9in si !unare pana la marginea Saharei si a Etiopiei %n vremea imparatului Traian *7.---6,, %mperiul roman s-a intins si mai mult,

Mareste imaginea

cuprin$and !acia si a1ungand la Marea Caspica si :olful Persic

%mparatul August *(- i d 3r

- -+ d 3r , a creat sistemul politic numit 5Prin-cipatul5, deoarece

%mparatul, desi impartea cu Senatul roman puterea suprema, se considera Princeps, adica primul dintre senatori Acest sistem politic a durat pana la %mparatul !iocletian *&.+-('),, care a inaugurat un nou sistem politic numit 5dominat5

Cifra populatiei %mperiului roman din timpul lui August nu se cu-noaste / istoricii o aprecia$a cu probabilitate intre 8'--&' milioane Statul era condus de imparat si de Senat *diarhie, si era impartit in provincii Ele erau de trei categorii/ provincii imperiale, conduse de un legat, care repre$enta pe imparat 4 senatoriale, conduse de un proconsul Acestea erau provinciile mai bine romani$ate4 unele provincii, cu o situatie speciala, ca Egiptul

Starea religioasa Cu e"ceptia iudeilor, popoarele vechi erau politeiste si idolatre Cultele erau numeroase4 fiecare popor avea religia sa Statul roman le tolera pe toate, afara de unele culte socotite peri-culoase *ca al dru$ilor din :alia, unele culte siriene si egiptene, apoi crestinismul, 9eligia romana, religie de stat, era in decadenta Ea era un cult formalist, fara dogme, fara istorie, constand intr-o multime de rituri Ca religie de stat, religia poporului dominant, ea era insa legata de toata viata cetateanului si observarea ei interesa mult con-ducerea %mperiului Primul imparat, August, a luat si titlul de 5pontife" ma"imus5,

25

adica sef religios suprem al statului, si a facut o re-forma religioasa, care tindea la intarirea paganismului roman

9eligia greaca era de asemenea in decadenta Mai importante erau misterele Ele aveau unele idei religioase deosebite ca/ ideea de pacat, de renastere, de curatire, de nemurire, aveau unele rituri si ospete sacrale, erau entu$iaste si pro$elitiste, tindeau spre monoteism si universalism !atorita cultelor orientale, au patruns in %mperiul roman, misterele, magia, astrologia si unele practici religioase noi Cel mai insemnat dintre ele era cultul $eului Mithra *mithraismul,, $eul soarelui

9eligia era in general discreditata4 necredinta clasei culte era cunoscuta, superstitia in popor era foarte mare Prin reorgani$area religiei romane de catre August si prin spri1inul statului, ca si prin atractia cultelor orientale, paganismul avea sa se opuna totusi cresti-nismului cu toata puterea sa

Dnitatea religioasa o asigura in %mperiu cultul imparatului August era socotit un salvator al lumii si a fost divini$at dupa moarte Alti imparati *:aligula, !omitian, !iocletian, au primit onoruri divine inca in viata

0ilo$ofia timpului era repre$entata de trei sisteme mai insemnate / epicurismul, care avea ca principiu moral placerea, nega Providenta, invata indiferenta religioasa4 scepticismul, profesat de noua Academie a lui Carneade, care era totodata si imoral4 stoicismul, care invata panteismul, socotea ca lumea este condusa de necesitate *destin,, admitea ca chiar raul este necesar, recomanda in morala apatia, 1ustifica viciile si sinuciderile A fost sistemul cel mai influent in societatea romana si avea unele idei interesante din punct de vedere moral/ privea pe oameni ca semeni Stoicismul era totusi inconsecvent si contradictoriu

9aspandirea crestinismului era favori$ata de insuficienta religioasa si morala a politeismului grecoroman, de propaganda cultelor orientale si a filo$ofilor, de situatia sociala a lumii vechi

Partidele
0ariseii erau aparatorii Legii mo$aice si pastratori ai traditiilor religioase Ei tineau la interpretarea clasica si religioasa a Legii si erau mult preocupati de cele religioase Erau ostili stapanirii romane

Saducheii erau partid preotesc aristocratic/ oameni bogati, liberali, indiferenti, acomodati cu

Mareste imaginea

stapanirea straina si cu ideile timpului Ei tineau ca obligatorie numai Legea scrisa, nu si interpretarea ei orala 4 negau providenta, invierea, viata vesnica, e"istenta ingerilor si a demonilor

26

Esenienii sau esenii *eseii, erau o secta iudaica influentata de idei religioase straine Ei traiau mai ales pe langa Marea Moarta si duceau o viata cumpatata de asceti 9espingeau sacrificiile de animale si nu participau la cultul de la templu Aveau preotii lor, ospete religioase, un cult al soarelui si al ingerilor, desi admiteau ca !umne$eu este unul Esenienii practicau comunitatea bunurilor, erau contra sclaviei, a 1uramintului si a folosirii armelor, admiteau nemurirea sufletului, dar nu si invierea trupului :radele superioare se abtineau de la casatorie si de la placeri

Terapeutii erau o secta iudaica din 1urul Ale"andriei *Egipt, Ei duceau o viata contemplativa si se ocupau cu citirea ?echiului Testament, pe care-l interpretau alegoric Aveau agape religioase cu cantece si dansuri

Samarinenii erau o populatie amestecata, in Samaria Ei nu respectau intreaga Lege, ci tineau numai Pentateuhul lui Moisi, erau monoteisti, aveau un templu propriu pe Muntele :ari$im si pastrau ideea mesianica

Stapanirile straine, umilirile indurate de iudei au contribuit la schimbarea ideii mesianice Astfel, Mesia era asteptat nu ca un Mntuitor al lumii, ci ca un erou, ca un eliberator national al poporului iudeu din robia straina !in religioasa-morala, misiunea acestui Mesia devenea politica Aceasta a facut ca iudeii sa nu inteleaga pe%isus 3ristos, sa nu-L respecte ca pe adevaratul Mesia si sa ceara osandirea Lui

Lumea iudaica la aparitia crestinismului

%udeii au venit din captivitate, dupa ce regele persilor C;rus i-a invins pe babilonieni *)(8 a Chr , Siau re$idit templul sub conducerea lui Corobabel si s-au reorgani$at Ale"andru cel Mare *sec %? i 3r ,desfiintea$a regatul persilor4 iar iudeii sunt folositi ca element de coloni$are in orasele infiintate de

Mareste imaginea el Prin impartirea %mperiului lui Ale"andru intre urmasii lui *diadohi,, Palestina a ramas in stapanirea
celor din Siria *Seleuci$i,, care s-au purtat aspru cu iudeii si au incercat sa-i eleni$e$e si sa le des fiinte$e religia

Miscarea de sub conducerea fratilor Macabei a adus %erusalimul in puterea iudeilor Templul a fost ridicat, cultul mo$aic a fost restabilit !upa o mare revolta, iudeii au reusit sa forme$e un stat teocratic independent, condus de sinedriu, un fel de senat, alcatuit din 6' de membrii si un presedinte 9egele %oan 3ircan mareste statul iudaic si cauta legaturi cu romanii *-()--') i d 3r , Drmasii acestuia se de$bina, fac apel la romani :eneralul roman Pompei intervine in Palestina si ia %erusalimul *8( i d 3r , %udeii au trebuit sa recunoasca dominatia romana si din acest timp platesc un tribut romanilor La anul (' i d 3r , romanii numesc rege al %udeii pe %rod cel Mare Acesta re$ideste templul iudaic, ridica orasul Ce$areea la tarmul Marii Mediterane, care devine capitala politica a

27

Palestinei, introduce in Palestina 1ocuri pgane si slabeste influenta preotilor iudei La moartea lui %rod cel Mare *6)' a D c,, romanii impart Palestina intre cei trei fii ai sai / Arhelau, %rod Antipa si 0ilip Nepotul lui %rod cel Mare, %rod Agripa, devine rege al intregii Palestine *+--++, Tara e condusa apoi numai de procuratori romani Apasarea stapanirii romane creste, certurile dintre partidele iudaice slabesc natiunea Celotii si profetii falsi o agita / se produc revolte si interventii sangeroase Sub imparatul Nero *)+-8.,, i$bucneste ra$boiul iudaic %erusalimul este cucerit, iar templu distrus in anul 6'

Cronologia vietii Mantuitorului

!ata nasterea lui %isus nu se cunoaste precis Era crestina, calculata de !ionisie cel Mic, este in minus cu cativa ani, el punand nasterea Mantuitorului mai tar$iu decat a fost, la 6)( %n realitate, %isus 3ristos s-a nascut inainte cu un an sau doi de 6)', anul mortii lui %rod cel Mare !urata activitatii publice a Mantuitorului nu este nici ea sigur cunoscuta, din cau$a deosebirii dintre Evanghelistii sinoptici si %oan, referitoare la serbarea Pastilor

Mareste imaginea

%n privinta activitatii publice a Mantuitorului, aceasta varia$a dupa unii cercetatori intre --( ani Anul mortii Mantuitorului varia$a de asemenea Dnii scriitori crestini vechi socotesc a fi anul &., altii in &7, altii in (& sau (( al erei crestine, altii chiar mai tar$iu *(8, !e asemenea, unii autori noi o pun in anul &., altii in (', altii in (( Tinand seama de faptul ca Mantuitorul a murit pe cruce intr-o vineri, in a1unul pastilor iudaice, calculele cele mai bune sunt de acord pentru anii (' sau ((, cand pastile iudaice au ca$ut sambata Parerea cea mai intemeiata si admisa de cei mai multi este pentru data de 6 aprilie ('

!in copilaria lui %isus 3ristos, in afara de faptul istoric al nasterii Lui la #ethleem, cu prile1ul unui recensamant, sub imparatul August, in timpul proconsulului Iuiriniuis, in afara de fuga Lui in Egipt si de intoarcerea in :alileea, nu se cunoaste decat episodul de la -& ani, cand El s-a ratacit de parintii Sai in templul din %erusalim *Luca %%, +&-)-, %pote$ele unor cercetatori rationalisti, dupa care %isus a invatat la preotii din Egipt sau in alte tari *%ndia,, ideile pe care El le-a predicat, sunt lipsite de temei istoric

!in activitatea mesianica a lui %isus 3ristos, Evangheliile au retinut / bote$ul Lui de catre %oan *Matei %%%, -(, -6 4 Marcu %, 7---,, chemarea Apostolilor *Matei, >,, propovaduirea insotita de minuni in :alileea, %udeea si %erusalim, intrarea triumfala in %erusalim, prinderea, 1udecarea, condamnarea, rastignirea, moartea, invierea si inaltarea Lui %n cei vreo trei ani de misiune publica, %isus 3ristos a desfasurat o activitate e"traordinara ca invatator, profet si facator de minuni

28

%deea centrala a propovaduirii Mantuitorului este 5imparatia lui !umne$eu5 sau 5imparatia Cerurilor5, inteleasa ca o noua ordine adusa lumii, ca stare de credinta, de virtute si de fericire sufleteasca, bun suprem aparut cu El si reali$at in lume prin implinirea poruncilor lui !umne$eu

!esi %isus 3ristos a predicat iudeilor, invatatura Lui era destinata lumii intregi Acest universalism religios, asa cum l-a vestit Mantuitorul, era o noua conceptie, ca si toate marile adevaruri predicate de El

%isus 3ristos se gaseste fata de !umne$eu-Tatal intr-un raport deosebit si unic, de filiatie directa propriu-$isa / El este 0iul lui !umne$eu in inteles real metafi$ic ,- El participa la fiinta dumne$eiasca 5Eu si Tatal una suntem5 *Ev %oan >, ('4 >%?, -'--(4 >?, &(4 >?%, -), &6, &., (&,

Izvoarele istorice ale vietii lui Iisus Hristos

Sunt scrierile vechi crestine, in frunte cu scrierileNoului Testament

!intre scrierile apocrife amintim Evangheliile/ lui %acob cel Tanar, al lui Toma israelitul, a lui Nicodim, a copilariei lui %isus, a nasterii Mariei

In ormatii din surse necrestine despre Iisus -ristos

Mareste imaginea

%n Epistola unui sirian Mara catre fiul sau Serapion, in limba siriana, se vorbeste despre 5inteleptul rege5 al iudeilor, a carui moarte a adus ruina poporului iudeu, iar el continua sa traiasca prin Legea pe care a dat-o Autenticitatea acestei epistole, scrisa intre anii 6'--6' este indoielnica

Scrisoarea regelui Abgar al Edesei, catre %isus 3ristos si 9aspunsul Mantuitorului catre Abgar 9egele Edesei Abgar il chema prin scrisoarea sa pe %isus ca sa-l vindece de o boala grea, oferindu-% in schimb ospitalitate in cetatea Edesei %isus ii raspunde ca nu poate sa mearga la Edesa, dar ca-i va trimite pe unul dintre ucenicii Sai Chiar daca persoana lui Abgar ? al Edesei este istorica, corespondenta lui cu %isus 3ristos trebuie socotita apocrifa, avand in vedere ca Mantuitorul nu a scris nimic

!ocumentul numit Acta Pilati si Epistola lui Lentulus, un pretins prieten al lui Pilat, amandoua adresate Senatului roman, cunoscute din sec al %%%-lea, sunt in mod cert apocrife Acta Pilati vorbesc in chip bat1ocoritor despre condamnarea, suferintele, moartea si invierea lui 3ristos Epistola lui Lentulus face o descriere frumoasa a chipului lui %isus 3ristos, dupa care s-a orientat, la toate popoarele crestine, pictorii, reproducand chipul presupus real al Mintuitorului 3ristos

#arturii iudaice

29

Scriitorul iudeu %osif 0laviu *(6J(.--''J-'), aminteste in lucrarea sa Antichitatile iudaice *>>, 7, -,, despre uciderea lui %acob, 5frate al lui %isus 3ristos5 *Eusebiu, %storia biseri-ceasca, %%, &(, &--&+,, iar in alt loc *>?%%%, (, (, vorbeste despre %isus ca invatator al adevarului si facator de minuni Autenticitatea acestor cuvinte este contestata, deoarece o asemenea marturisire din partea lui %osif 0laviu, care nu era crestin, este probabila

Tacerea scriitorilor iudei despre %isus 3ristos este e"plicabila Ei aveau o alta conceptie despre Mesia, adica asteptau sa vada in Mesia un eliberator, un erou

!e la 1umatatea secolului al %%-lea, tacerea iudeilor la adresa lui %isus 3ristos s-a schimbat/ ei au inceput sa raspandeasca stiri calomnioase cu privire la originea si viata Lui imprumutate de unii scriitori pagani ca Cels, Porfiriu s a Aceste stiri au fost apoi

Scriitorii romani care amintesc despre %isus 3ristos sau despre crestinismul incepator sunt/ Proconsulul #itiniei, Pliniu cel Tanar, intr-o Scrisoare catre imparatul Traian *ep >, 76,, istoricii Tacit *))--&' d 3r , si Suetoniu *87--+- d 3r , Pliniu cel Tanar, in Scrisoarea sa catre imparatul Traian, din anul ------&, vorbeste despre adunarea crestinilor pentru cult intr-o anumita $i - *!uminica, si despre adorarea lui 3ristos ca !umne$eu

%storicul Tacit *-&',, aminteste suferintele indurate de crestini in timpul persecutiei lui Nero din anul 8+ *Annales >?, ++,

%storicul Suetoniu*=-+-,, vorbeste despre e"pul$area iudeilor din 9oma in anul +7 de catre imparatul Claudiu *+--)+,, care se agitau din cau$a lui 3ristos

!aca scriitorii pagani nu vorbesc mai mult si mai bine despre 3ristos, tacerea sau re$erva lor, ca si a iudeilor, este e"plicabila Ei vedeau in crestinism o secta iudaica dispretuita sau o superstitie orien tala, iar in %isus 3ristos un amagitor, un instigator demagog, condamnat la moartea pe cruce de autoritatea romana ?a$ut de la 9oma, crestinismul era o religie dispretuita, o aparitie periferica, putin in semnata, in multimea de culte, care patrunsesera in Pantheonul roman, crestinismul, cel putin la aparitia sa, nu putea atrage atentia romanilor in chip deosebit

Intemeierea Bisericii
Activitatea Sfintilor Apostoli

Mareste imaginea

30

La inaltarea Mntuitorului, credinciosii Lui formau doua grupuri cunoscute / unul in :alileea *peste )'', % Cor >?, 8,, altul la %erusalim *ca la -&'4 0apte %, -),, traind in rugaciune, in asteptarea Mangaietorului promis *%oan >?, &8, si a bote$ului lor cu !uhul Sfant *0apte %, +-), Apostolii au completat numarul lor, alegand prin sorti, in locul lud %uda, pe Matia !upa $ece $ile de la inaltare, fagaduinta facuta de %isus s-a implinit, prin pogorarea Sfantului !uh, care a intarit pe Apostoli cu puteri si daruri supranaturale pentru misiunea lor in lume *0apte %%,

La originea #isericii crestine, intemeiata de Sfintii Apostoli dupa invatatura si puterea Mintuitorului, sta acest fapt e"traordinar din $iua pra$nicului Cinci$ecimii %mpreuna cu invierea Lui, el e"plica $elul, abnegatia si cura1ul cu care Apostolii au pornit sa implineasca porunca Lui, mergand si invatand toate neamurile

Efectul pogorarii Sfantului !uh a fost imediat si revelator :raind in limbile multimii de iudei si de pro$eliti adunati la %erusalim pentru pra$nic, Apostolii au convertit din prima $i Aca la trei mii de sufleteB !upa cuvantarea Sfantului Petru, ascultatorii Apatrunsi la inimaB, s-au pocait de pacatele lor si au primit bote$ul *0apte %%, -+-(8,

Prima comunitate crestina era astfel formata Se traia o viata noua, Astaruind in invatatura Apostolilor, in comuniune, in frangerea painii si in rugaciuniB *0apte %%, +&, Acesti trei mii de primi crestini, iudei si pro$eliti, din Palestina si din alte tinuturi, martori ai evenimentului din $iua pogorarii Sfantului !uh, dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice si caracterul supranatural al evenimentului care sta lainceputul #isericii

Acesti primi crestini continua sa mearga la templu, pentru rugaciune, si constituiau o comunitate proprie, avand un cult special, frangerea painii si un nou mod de viata

Cresterea numarului credinciosilor era urmata de unele greutati in viata comunitatii %udeii elenisti se plang Apostolilor ca vaduvele lor sunt trecute cu vederea la impartirea a1utoarelor La propunerea Apostolilor, credinciosii au ales sapte barbati Aplini de !uh si intelepciuneB, asupra carora Apostolii siau pus mainile Ei aveau sa supraveghe$e si sa asigure buna randuiala la mesele comune Slu1irea lor nu se marginea insa la aceasta 4 diaconii puteau sa si predice cuvantul *0apte ?%,

%n vederea raspandirii crestinismului trebuie sa amintim si urmatoarele evenimente/ !iaconul 0ilip botea$a eunucul de la curtea reginei Candachia a Etiopiei, acesta intorcand-se crestin in Etiopia *0apte ?%%%, &8-+',

#ote$ul sutasului Corneliu - Prin bote$ul sutasului Corneliu, se castiga nu numai o familie dintre paganii trecuti la iudaism, ci si un principiu foarte important / primirea neamurilor, adica a credinciosilor celorlalte religii, in #iserica, direct, prin bote$ul crestin, nu prin circumci$iunea mo$aica Solutia aceasta era absolut necesara pentru interesele propovaduirii crestine Cand s-a aflat la %erusalim

31

despre e"istenta crestinilor la Antiohia, Apostolii au trimis pe #arnaba, ca sa cercete$e si sa sporeasca lucrul evanghelic #arnaba a avut succes la Antiohia !in acest loc si moment, istoria misiunii crestine se imbogateste cu e"perienta unui om si un fapt de importanta e"ceptionala / #arnaba a trimis la Tars si a chemat pe Saul, care, intre timp, se convertise la crestinism Ei au lucrat impreuna un an intreg, invatand Amultime multaB ASi s-au numit intai in Antiohia ucenicii AcrestiniB *0apte >%, &8,

Crestinii, care in mediul iudaic se numeau ucenici, credinciosi, frati, sfinti, se vor numi de acum inainte cu numele lui 3ristos, nume propriu si specific lor, pe care-l vor purta cei ce vor veni la #iserica, fie din iudaism, fie din celelalte religii Alta comunitate crestina insemnata s-a format in Siria, intre iudei si pro$elitii din !amasc

La %erusalim, domnia lui %rod Agripa *+--++,, nepotul lui %rod cel Mare si rege din gratia romanilor peste toata Palestina, aduse tulburare crestinilor !in porunca acestuia, a fost ucis Apostolul %acob, fratele lui %oan, primul Apostol martir *an ++,

!intre ceilalti Apostoli, 0aptele Apostolilor numesc alaturi de Petru pe %oan, iar pe %acob cu prile1ul uciderii lui Apostolii n-au parasit toti %erusalimul Pre$enta lor se constata peste cativa ani, cu prile1ul asa-numitului Sinod apostolic tinut in anul )', care a re$olvat problema privitoare la situatia crestinilor dintre pagaini, pusa la Antiohia *0apte >?,

Organizarea Bisericii Primare

.iserica

Comunitatea crestina infiintata de Sfintii Apostolise numeste inca de la inceput 5#iserica5 %n iposta$a de comunitate crestina si de ase$amant al mantuirii, #iserica trebuia sa e"iste, sa aiba membri, conducere, norme si viata proprie Pe acestea le-a primit de la Sfintii Apostoli de la inceput, in forma potrivita cu natura, caracterul si scopul sau

Mareste imaginea

/r0anizarea .isericii

Comunitatea de la %erusalim era grupata in 1urul Apostolilor si condusa de ei, traia in spirit de comuniune frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni *0apte %%, +&, !upa plecarea Apostolilor din %erusalim, conducator al #isericii era %acob 5fratele !omnului5

Afara de Apostoli si de %acob, 0aptele Apostolilor vorbesc despre 5presbiteri5, ca avand un rol important in viata comunitatii Ei au primit a1utorul adus de #arnaba si de Saul de la Antiohia *0apte %%, (',, au luat parte la sinodul apostolic, sunt numiti in adresa scrisorii catre crestinii din Antiohia, Siria si Cipru

32

*0apte >?, &, +, 8, &&, &(4 >?%, -8, +, !iaconii, ca a1utatori la cult, la mese si la propovaduire, completau organele de conducere ale #isericii din %erusalim

Celelalte comunitati crestine erau organi$ate asemanator Conducerea lor o aveau Apostolii fondatori Ei nu se stabileau definitiv intr-o comunitate, ci le vi$itau, le scriau, le supravegheau prin ucenici

!iaconii - Caracterul sacerdotal al diaconiei e confirmat de te"tul din 0apte ?%, 84 5pe acestia *diaconi, i-au pus inaintea Apostolilor si rugandu-se si-au pus mainile peste ei5

Pre$biterii - e primul nume intrebuintat pentru ceilalti slu1itori ai comunitatilor, prin care se inteleg la inceput si preotul si episcopul %nstituirea lor prin hirotonie, cu post si rugaciuni, este dovedita de 0aptele Apostolilor *>%?, &(,, unde se spune ca Sfantul Apostol Pavel a hirotonit presbiteri la #isericile infiintate in prima calatorie misionara

Presbiterii mentionati mai departe, cand nu e vorba de cei de la %erusalim sau de batranii propriu-$isi *ca in % Tim ?, -,, sunt de asemenea slu1itori hirotoniti de Apostoli, iar dupa Apostoli de episcopi, carora li se cereau calitati morale deosebite Pe asemenea preoti ai #isericii invata Sfantul %acob pe credinciosi sa-i cheme in ca$ de boala, iar nu pe batranii laici, ca sa se roage pentru ei *?, -+,4 pe presbiterii-preoti ii invata Sfantul Petru sa pastoreasca turma facandu-se pilda pentru ea *%, ), --(,4 pe acesti presbiteri-preoti ii recomanda Sfantul Apostol Pavel, cand scrie lui Timotei, ca ei sa se invredniceasca de indoita cinstire *% Tim ?, -6, -7, 4 de asemenea ii scrie lui Tit sa puna in fiecare oras presibiteri-preoti, precum i-a poruncit *Tit %, ), Presbiterii erau deci slu1itori bisericesti, hirotoniti de Apostoli sau de episcopi, avand rol si cinste de pastori si de invatatori Episcopul era presbiterul cel mai de seama din fruntea comunitatii %dentitatea de nume cu preotii, *presbiter-episcop, nu poate induce in eroare asupra deosebirii lor

!in 5epistolele pastorale5, scrise de Sfantul Apostol Pavel spre sfarsitul vietii sale, aflam ca episcopatul este o demnitate mai mare decat cea preoteasca Timotei si Tit sunt episcopi in acest sens El le porunceste in calitatea lor de episcopi sa puna presbiteri - preoti in orase, ceea ce ne indreptateste sa intelegem ca inca inainte de sfarsitul epocii apostolice, numele de preot si de episcop primesc sensul in care sunt cunoscute mai tar$iu

3arismaticii sau pnevmaticii erau unii crestini in$estrati de !umne$eu cu diferite daruri, numite harisme Ei nu erau alesi de comunitate, nici ase$ati prin hirotonie si se bucurau de mare cinste pentru harul lor

Sfantul Apostol Pavel numeste de mai multe ori asemenea harisme Locul cel mai insemnat este cel din Epistola % catre Corinteni *>%%, &.-(',, in care Apostolul spune ca!umne$eu a pus pe unii in #iserica Apostoli, pe altii prooroci, pe altii invatatori4 dupa aceea darul minunilor, al tamaduirilor, pe al a1utoarelor, pe al carmuirilor, pe al vorbirii in limbi * 9om >%%, 8-.4 Efes %?, --,

33

1aporturile cu iudaismul

!orinta iudeilor ca si crestinii recrutati dintre pagani sa respecte Legea mo$aica, ingreuna foarte mult convertirea paganilor si denatura sensul crestinismului, aservindu-l iudaismului

Sfantul Apostol Pavel a avut serioase greutati in :alatia si la Corint, unde iudai$antii rigurosi cautau sa aduca pe crestini la Legea mo$aica, spunand ca nu se pot mantui fara pa$irea ei Evenimentele istorice au contribuit la lamurirea situatiei, separand tot mai mult crestinismul de iudaism 9a$boiul de sub Nero, a motivat plecarea crestinilor din %erusalim si desolidari$area lor de compatriotii revoltati !upa anul 6', la %erusalim s-a infiintat o comunitate noua, in care elementul iudai$ant nu mai avea putere

Caderea Ierusalimului

Epoca apostolica se considera incheiata cu caderea %erusalimului si distrugerea templului in urma ra$boiului iudaic *88-6', Pre$enta armatei romane la %erusalim producea nemultumiri intre iudeii din Palestina, care suportau greu stapanirea romana si incercau miscari de eliberare Sub imparatul Nero, la 8)-88, i$bucneste in Palestina o rascoala care se transforma intr-un ra$boi greu !upa moartea imparatului Nero *8., si a generalului ?itellius *87,, ?espasian este proclamat imparat si lasa conducerea ra$boiului fiului sau Tit Tit va cuceri orasul, iar templu va fi ars *august 6',

Pentru iudaism, distrugerea templului si pierderea %erusalimului a avut o importanta epocala Cultul mo$aic cu sacrificii sangeroase, devenea imposibil, sinedriul se desfiinta, functiunea de mare preot *arhiereu,, de asemenea !area sau birul catretemplul din %erusalim *didrahma, se percepe de acum inainte de catre statul roman Conducerea spirituala a iudaismului au preluat-o scolile rabinice din #abilon si Tiberias

La %erusalim, se ridica temple pagane si se inter$ice sub pedeapsa de moarte stabilirea iudeilor %n noul oras, se formea$a o comunitate crestina din pagani convertiti

Persecutiile

2ersecutiile

Primul imparat persecutor este socotit Nero $5!"(8% !in vechea traditie bisericeasca, se stie ca au murit in timpul domniei lui Nero, la 9oma,Sfintii Apostoli Mareste Petru si Pavel, foarte probabil in anul 86 imaginea

34

3omitian $81"&(% - Dna din cau$ele persecutiei a fost refu$ul crestinilor de a plati 5fiscus 1udaicus5, adica impo$itul perceput de la iudei, dupa daramarea templului din %erusalim *6', !upa traditie, a suferit si Sfantul Evanghelist %oan, fiind e"ilat in anul 78 in insula Patmos

4raian $&8"11,% - El a a dat cel dintai rescript privitor la procedura fata de crestini El da o norma generala de procedura, dar stabileste/ crestinii sa nu fie cautati din oficiu, ceea ce arata ca nu-i socotea periculosi si vinovati de crime4 dar cand sunt denuntati si dovediti a fi crestini, sa fie pedepsiti daca nu apostasia$a, sau lasati liberi daca se leapada de credinta

!in martirii acestei persecutii amintim pe episcopul %gnatiu al Antiohiei %erusalimului

si episcopul Simeon al

Adrian $11,"138% - Lui i s-au adresat primele Apologii crestine %n timpul lui Adrian, iudeii s-au rasculat intre anii -(&--(), sub conducerea unui fals Mesia numit #ar-Cochba *0iul Stelei,, care incepuse sa persecute pe crestinii din %erusalim si Palestina 9omanii au recucerit %erusalimul, au nimicit orasul, si pe ruinele lui au ridicat un oras pagan

Antoninus 2ius $138"1(1% - Cea mai cunoscuta este persecutia de la Smirna, unde au murit -cresKtini La cererea multimii este ars si strapuns pe rug cu un pumnal, in circul din Smirna, batranul episcop al Smirnei, Policarp

#arcu Aureliu $1(1"18)%

- El a pornit persecutia contra crestinilor, servindu-se de legea de

e"ceptie, atribuita lui Nero / non licet esse vos - nu este permisa e"istenta voastra !in martirii din aceasta perioada amintim apologetul si filo$oful crestin @ustin

Comod $18)"1&2% - %n vremea lui Comod, amintim ca la Scili, in Africa, au suferit moarte martirica, in anul-.', 5grupul martirilor scilitani5, doispre$ece la numar Actul lor martiric este primul document crestin de limba latina Cu inlaturarea lui Comod prin asasinare, s-a schimbat situatia generala

a %mperiului roman, venind pe tron imparati care nu erau romani

Septimiu Sever $1&3"211% - La inceputul domniei lui Septimiu Sever, crestinii s-au bucurat de pace Tertulian spune ca Septimiu Sever tinea la palat pe un crestin, Proculus Torpacion, care-l vindecase de o boala, ca si pe fiul sau mai mare !upa cativa ani de pace, persecutia a i$bucnit violent in Africa *-76,, din ostilitatea populatiei pagane si a guvernatorului imparatul insusi devine persecutor Printrun edict sau rescript, dat din 2rient la &'' sau &'-, in urma unor miscari din Palestina, Septimiu Sever, a oprit pro$elitismul iudaic Curand dupa aceea, dupa o vi$ita in Egipt, a fost inter$is si pro$elitismul crestin, in &'- sau &'&

35

La Ale"andria, au murit ca martiri Leonida, tatal lui 2rigen si alti crestini %$bucnirea persecutiei la Ale"andria, a adus inchiderea scolii crestine de aici Conducatorul ei, Clement Ale"andrinul va parasit Egiptul Scoala a fost redeschisa cu mari greutati de 2rigen Dnii din elevii lui si din catehumeni au suferit martiriul4 intre acestia, o tanara Potamiana, impreuna cu mama ei, o alta 3erais, un soldat #asilide, convertit de cura1ul lor

3eciu $2!&"251% a dat edictul de persecutie in toamna anului &+7 Nu se pastrea$a te"tul lui, dar se stie cum a fost aplicat Toti crestinii, de orice stare si varsta si chiar cei doar banuiti a fi crestini, erau obligati sa se pre$inte inaintea unei comisii de stat si sa faca acte de ade$iune la paganism/ sacrificii, libatiuni, participare la ospetele sacre Crestinii au fost chemati nominal, dupa liste intocmite de autoritati si invitati sa sacrifice $eilor, intr-un anumit termen Celor ce faceau aceasta, li se eliberau certificate *libelli, 0ugarilor li se confisca averea, iar la intoarcere erau ucisi Cei care nu veneau singuri erau adusi cu forta, iar functionarii indulgenti erau amenintati cu grave pedepse Au fost loviti de masurile luate mai ales clericii si crestinii mai de seama Marturisitorii credintei crestine earu aruncati in inchisori si torturati Dnii erau chiar ucisi, spre a fi intimidati ceilalti crestini Autoritatea romana urmarea nu numai pedepsirea crestinilor, ci mai ales apostasierea lor de la credinta crestina, negarea lui 3ristos

Martirii si marturisitorii au fost numerosi Mai insemnati sunt episcopii 0abian al 9omei, Ale"andru al %erusalimului, ?avila al Antiohiei, Saturnin al Tolosei, preotul Pionius la Smirna

'alerian $253"2()% - La indemnul lui Macrian, seful te$aurului statului, ?alerian a de$lantuit persecutia Se credea ca #iserica dispunea de mari averi, iar statul era atunci sarac, in mare cri$a financiara Printr-un edict dat in august &)6, ?alerian deschide un ra$boi neindurat contra #isericii Crestinii erau din nou obligati la sacrifici, mai ales clericii4 adunarile erau inter$ise sub pedeapsa de moarte, bunurile #isericii confiscate Multi clerici si credinciosi au fost inchisi, conKdamnati la mine sau e"ilati %n anul urmator *&).,, imparatul si senatul dau un nou edict, care agravea$a masurile celui dintai, pedepsind cu e"ilul, degradarea, confiscarea averii si moartea

5allienus $2()"2(8%, fiul si urmasul la domnie al lui ?alerian, a dat un rescript de toleranta, comunicat prin scrisori episcopilor Te"tul rescriptului nu se pastrea$a, dar se cunoaste sensul lui / crestinii erau liberi sa se adune pentru cult, #iserica primea bunurile confiscate

Aurelian $2,)"2,5% - adoptata cultul soarelui, facand din el religia imparatilor La sfarsitul domniei sale, in &6+, a dat un edict de persecutie contra crestinilor, dar edictul n-a a1uns sa fie aplicat in toate provinciile

36

3iocletian $28!6285"3)5% cu imparatul !iocletian, incepe in istoria %mperiului roman o noua perioada Sistemul politic al principatului, inaugurat de August, s-a transformat in dominat !iocletian a impartit sarcina de imparat cu Ma"imian, numindu-l intai 5ce$ar5, la - martie &.8, apoi 5august5, la -7 septembrie &.8 !iocletian, a pastrat initiativa si a luat conducerea 2rientului4 Ma"imian a primit pe a 2ccidentului %mperiul era socotit unitar4 legile se dadeau in nuKmele ambilor augusti

Cei doi imparati si-au luat in &7& ca a1utor cate un ce$ar4 !iocletian a luat la &- mai &7( pe ginerele sau :aleriu, iar Ma"imian a luat la - martie &7( pe Constantius Chlorus La moartea sau retragerea augustilor, ce$arii deveneau augusti4 in locul lor ei numeau alti ce$ari Acest sistem trebuia sa asigure succesiunea la tron, pentru a se pune capat revolutiilor militare si loviturilor de stat

!iocletian a emis decrete de persecutie sub lo$inca radicala/ nomen christianorum deleto L numele crestinilor sa fie nimicit

Primul edict s-a dat la &+ februarie ('( Edictul prevedea daramarea locasurilor de cult, inter$icerea aduKnarilor, arderea cartilor sfinte, fara sa se faca victime 4 crestinii care refu$au sa aposta$ie$e erau pedepsiti4 cei mai de seama pierdeau drepturile si privilegiile, erau torturati4 cei de 1os erau facuti sclavi, iar sclavii erau e"clusi de la eliberare

Al treilea edict de persecutie, care poruncea ca episcopii, preotii, diaconii si membrii clerului inferior inchisi, daca aduc sacrificii $eilor sa fie pusi in libertate, iar de nu sa fie pedepsiti cu moartea

%n ('+, :aleriu reuseste ca cel de-al + lea edict sa nu-si faca aparitia Prin el se declara ra$boi crestinismului Ca martiri amintim pe Antim, episcopul Nicomidiei, in Egipt, pe Sfanta ?arvara, in

Cilicia, pe Cosma si !amian, in Capadocia pe Sfantul :heorghe si Sfanta !oroteea

La - mai ('), implinindu-se &' de ani de domnie comuna, cei doi augusti, !iocletian si Ma"imian, s-au retras de la tron %n locul lui !iocletian si Ma"imian, au devenit augusti :aleriu, pentru 2rient si Constantiu Chlor pentru 2ccident, care si-au luat ca ce$ari si fii adoptivi/ primul, pe nepotul sau Ma"imian !aia, iar al doilea pe 0laviu Sever

:aleriu si Ma"imian !aia dau un nou edict *('), si continua persecutia in 9asarit %n ('8 putem vorbi de sase imparati *augusti si ce$ari,

Mentionam ca la (' aprilie (--, :aleriu da la Sardica, un edict de toleranta pentru crestini Neintelegeri politice au adus in conflict pe Ma"imin !aia cu Liciniu Liciniu a facut apel la Constantin, iar Ma"imin la Ma"entiu Constantin, care era in :alia, a trecut in %talia, a biruit armatele lui Ma"entiu

37

la Turin si la ?erona, apoi a mers asupra 9omei Lupta decisiva s-a dat langa Tibru, la podul Milvius Constantin ivinge si intra triumfator in 9oma *&. octomKbrie (-&,

%storicii Eusebiu si Lactantiu, care l-au cunoscut de aproape pe Constantin, povestesc ca imparatul atribuia victoria sa a1utorului lui !umne$eu %n urma unorsemne minunate - vederea unei cruci

luminoase pe cer, incon1urata de cuvintele 5intru aceasta vei invinge5 - si a unui vis, in care 3ristos l-a indemnat sa puna pe steaguri semnul crucii, el a capatat deplina incredere in victorie si a castigat batalia %n anul (-( da edictul de la Milan, prin care se anulau toate hotararile anterioare luate contra crestinismului si declarau libera trecerea la crestinism Crestinismul devine religio licita, adica religie permisa in %mperiul roman

!in interese politice, apare conflictul intre Constantin si Liciniu Liciniu este invins de Constantin si incepe sa-i persecute pe crestini, intre anii (&' si (&+ Au suferit in acest timp cei +' de mucenici care au inghetat noaptea, in lacul Sevastia

!in (&+, Constantin a ramas singurul imparat al intregului %mperiu roman, pana la moartea sa in ((6 Crestinismul s-a bucurat de pace, in tot %mperiul Se pare ca s-a dat un nou edict de toleranta !in religie nepermisa si persecutata, crestinismul devine, dupa (-(, de drept si de fapt, religio licita, ba chiar religie favori$ata Ereziile iudaizante Cuvantul erezie, insemneaza alegere, parere separata, eroare, secta. )l se intrebuinteaza pentru a arata erorile de doctrina ale celor care n-au primit sau n-au pastrat doctrina crestina asa cum s-a predicat de Sfintii Apostoli si cum s-a inteles si pastrat de #iserica. $rimele erezii sunt cele iudaizante, numite asa pentru ca au incercat sa iudaizeze crestinismul. /ceste erezii atribuiau Vechiului Testament valoare permanenta si cereau aplicarea lui integrala, in crestinism, desi Sinodul Apostolilor de la Ierusalim, din primavara anului 45, a hotarat ca *egea 'ozaica nu este obligatorie pentru crestinii dintre neamuri 73apte (V, :> si !"8. Ereticii iudaizanti erau de mai multe nuante, cunoscute sunt doua. a8 1azareii erau iudaizanti moderati, ramasi izolati in retragerea lor peste Iordan. 1azareii recunosteau nasterea supranaturala a 'antuitorului, moartea si invierea *ui. b8 )bionitii erau iudaizanti rigoristi. 1umele lor vine, dupa Sfintul Irineu, de la un oarecare )bion, sau de la un rabin Iaba sau /bun,- dupa altii de la aba, un vesmant de cersetor% dupa altii era numele comun de saraci 7ebionim8, saraci piosi. Dupa -rigen si Teodoret erau doua feluri de ebioniti. &nii recunosteau nasterea supranaturala a lui %isus 3ristos, altii il socoteau fiul lui Iosif si al 'ariei si unii si altii negau divinitatea *ui. /mbele categorii respectau legea mozaica dupa 'atei in limba aramaica, refuzand scrierile Sfantului Pavel, considerat ca apostat. c8 In unele scrieri ale Noului Testament putem vorbi de eretici deosebiti de iudaizantii propriu-zisi. )i aveau si alte idei decat cele iudaice. Iudaizantii combatuti de Sfantul Apostol Pavel in )pistola catre Coloseni propagau nu numai observarea legii mozaice 7circumciziunea, deosebirea alimentelor, sarbatiori, tinerea sabatului, a lunii noi8, ei cereau si practicarea ascezei, socotind corpul ca o inchisoare a sufletului. Iudeo-gnosticii erau eretici care pastrau in parte legea iudaica si imprumutau idei straine, din gnosticismul antic, precum si unele idei crestine, denaturate in sensul si scopul sistemului lor.

38

a8 Cerint era un iudeu alexandrin, influentat de ideile lui 3ilon. )l era dualist, admitand existenta unui Dumnezeu ascuns, invizibil, inefabil si a materiei eterne. *umea a fost creata de un inger, Demiurg. &n alt inger a dat legea mozaica. Iisus a fost un om natural, dar mai bun si mai drept decat ceilalti oameni. /supra *ui s-a coborat la botez, 2ristos, spiritul lui Dumnezeu, care a facut prin )l minuni, dar *-a parasit la moarte. Cerint era deci si dochet, neadmitand realitatea intruparii lui 3ristos. b8 )lchesaismul - adeptii sunt cunoscuti din secolul al II-lea. In elehesaism se intalnesc idei religioase diferite naturalism pagan, astrologie, magie,etc. )lchesaitii socoteau legea mozaica obligatorie 7circumciziune, sabat8, dar nu tineau sacrificiile. )i practicau un fel de botez si spalari dese, ca mi6loc de curatire si de vindecare. Savarseau un fel de impartasire cu paine si sare. Despre 2ristos, elchesaitii spuneau ca este un eon sau un inger superior. S-a intrupat de mai multe ori in /dam si in altii ca in credintele hinduse. c8 Iudeo-gnosticismul se constata si in ideile scrierilor apocrife cunoscute sub numele de $seudo-Clementine. /dam, 'oise si 2ristos sunt profeti, care au descoperit din nou vechea revelatie de la crearea lumii, intunecata de pacatele oamenilor. Scrierile pseudo-clementine contin idei iudaice, eretice si antice, admit panteismul stoic, vesnicia materiei, emanatia, dualismul. Simon 'agul este cronologic primul eretic. )l este cunoscut din 0aptele Apostolilor7VIII, >-!48, unde se vorbeste despre aparenta lui convertire la crestinism, in urma predicii in Samaria a diaconului 3ilip. Ceea ce impresiona si interesa pe Simon, erau ,puterile cele mari si semnele ce facea, misionarul crestin, pe care el il urmarea de aproape. Venind /postolii sa puna mainile pe cei botezati, Simon a oferit bani Sfantului Petru, ca sa-i dea si lui puterea lor. 1umele lui a ramas pana astazi, in ,simonie,, care inseamna cumpararea celor sfinte. Simon 'agul avea ideea ca este o intrupare divina. $e Iisus il socotea una din formele aparente ale puterii supreme. *egea mozaica era socotita de Simon opera a spiritelor inferioare si un instrument de sclavie. Invata mantuirea prin credinta in el.

GNOSTICISMUL
.nosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist, avand idei din diferite culte vechi, si chiar unele din iudaism si crestinism. )l este anterior crestinismului si nu este un produs al evolutiei interne a crestinismului, ci al puternicului curent sincretist, care a cautat sa atraga si crestinismul in marele proces al amestecului de religii si sal transforme intr-oreligie de mistere. .nosticismul rationaliza religia si credea ca asigura cunoasterea adevarului religios si posibilitatea mantuirii pe aceasta cale. Toate sistemele gnostice credeau ca a6ung la fericire prin gnoza. 3ondul comun al doctrinei gnostice rezida in dualism, emanatie si mantuire prin gnoza. Dualismul este conceptia de caracter aristotelic potrivit careia exista doua principii vesnice si opuse. .nosticismul nu poate sa explice altfel dubla existenta a spiritului si a materiei, nici sa conceapa existenta lumii prin actul creator al unei vointei personale si libere. 1otiunea de divinitate era cat se poate de abstracta, transcendenta ei era dusa la limita. Divinitatea nu putea fi definita sau numita. *umea materiala nu este opera lui Dumnezeu. Crearea lumii se datoreaza unui Demiurg, un eon inferior, emanat din divinitate, in urma celorlalti. Cu aceasta gnosticismul inlatura creatia biblica si aceasta pentru a nu face din !umne$eu autorul raului, prin crearea lumii de catre )l insusi. 'antuirea este conceputa de gnostici ca un proces cosmic% ea insemna eliberarea de materie. Sistemele gnostice sunt si dochetiste, invatau ca 2ristos n-a luat trup real, adica material, ci sau unul aparent, sau unul eteric, ceresc, sau asupra omului Iisus s-a coborat eonul 2ristos. Suferintele, moartea si invierea lui 2ristos

39

sunt aparente, ca si intruparea Sa. 1u vor invia nici corpurile omenesti , conceptia gnostica despre materie nu ingaduie aceasta, asa cum nu admite intruparea si invierea lui 3ristos. 'antuirea nu se realizeaza prin moartea *ui, ci prin cunostinta, prin gnoza, prin asceza, prin formule si practici magice. Ca si creatia biblica, eshatologia crestina este inlaturata de gnosticism. *umea se va distruge prin foc, spiritele se vor intoarce in pliroma prin gnoza. 1u exista in gnosticism notiunea de inviere, 6udecata, rai si iad nu vor fi. Sfanta Scriptura este fie interpretata alegoric, fie inlaturata. .nosticii aveau cartile lor pretinse sacre si o revelatie socotita secreta si cunoscuta prin initiere.

Iosif Flavius Iosif 3lavius, numit si ,Iosif ben 'attDah,, adica ,Iosif, fiul lui 'atia,, in ebraica biblica, sau , Titus 3lavius Iosif,, dupa originea lui romana, a fost un istoric si aghiograf iudeo-roman din secolul I d.2r., originar dintr-o familie preoteasca si imparateasca. Iosif 3lavius a fost un atent observator al legilor si al politicii regionale, el crezand puternic in compatibilitatea dintre cele doua mari culturi ale vremii sale 7iudaica si greco-romana8, pentru sinteza acestora folosindu-se adesea termenul de ,iudaism elenist,. Vietuind intre anii #<-:55, el a fost preocupat de consemnarea detaliata a istoriei vremii sale, culminand cu momentul distrugerii Ierusalimului, de catre romani, in anul <5. /cest eveniment este prezentat in cartea ce povesteste $rimul 0azboi Iudeo-0oman. Tot el este cel care da primele marturii extra-biblice despre Iisus 2ristos, motiv pentru care unii istorici l-au considerat chiar neautentic. -pera lui Iosif 3lavius contureaza foarte bine fundalul iudaic al secolului I, cand crestinismul a luat nastere. Cele mai de seama lucrari ale sale, de o valoare inestimabila, sunt urmatoarele ,0azboiul iudaic, 7<48 si ,/ntichitati iudaice, 7>;8. In prima carte se relateaza revolta evreilor impotriva romanilor 7==-<58, iar in cea de-a doua se relateaza istoria lumii dintr-o perspectiva iudaica, pentru un public roman. Viata lui Iosif Flaviu, istoricul iudeo-roman din Ierusalim $rintre scrierile pastrate de la Iosif 3lavius se afla si una care ii cuprinde ,/utobiografia,. /stfel, istoricul iudeo-roman s-a nascut in anul #<, in Ierusalim, intr-o familie preoteasca cu radacini in dinastia 2asmoneilor. Tatal sau era numit ,'atia,, nume cu precadere sacerdotal. $otrivit marturiei sale, la varsta de :# ani era numit de6a rabin, in Ierusalim. Dupa o vreme petrecuta in sihastrie, in desertul din apropiere, Iosif 3lavius se va inrola in armata evreiasca, unde va comanda, vreme de := ani, un detasament din .alileea. In anul =;, la varsta de !< de ani, Iosif este trimis la 0oma, spre a negocia eliberarea unor preoti evrei, tinuti prizonieri de soldatii lui 1ero. Intors in Ierusalim, in 6urul anului ==, in cadrul primei 'ari 0evolte iudaice impotriva romanilor 7==-<58, comandantul Iosif 3lavius este numit guvernator al .alileei. Cand garnizoana evreilor din 9otapata 7Hodfat8 a fost asediata de romani, acestia ucigand cateva mii de evrei, restul s-au sinucis. In urma unor planuri de lupta, in luna iulie a anului =<, comandantul Iosif 3lavius s-a aflat blocat intr-o pestera, impreuna cu alti ;5 de soldati.

40

Dupa ce i-au descoperit, romanii, condusi de 3lavius Vespasian si de fiul sau, Titus, le-au cerut acestora sa se predea. 1evrand sa se predea, Iosif a hotarat sa se sinucida cu totii, fiecare al treilea fiind omorat de ceilalti. /stfel, numarul evreilor din pestera a scazut pana ce a ramas in viata numai Iosif, care s-a predat romanilor. 'etoda folosita de acestia a ramas cunoscuta ca ,problema lui Iosif, sau ,ruleta romana,. Se mai crede si ca, intuind ca evreii nu au nici o sansa de castig impotriva romanilor, Iosif si-a tradat neamul, trecand in tabara romanilor. Cu aceasta ocazie, Iosif ar fi spus ca generalul Vespasian va deveni imparat roman, lucru care se va si implini. In anul =>, prizonierul Iosif 3lavius a fost eliberat, drept multumire pentru rolul lor de negociator cu evreii, in momentul asediului roman asupra Ierusalimului. In anul <:, el va intra in 0oma, ca apropiat al lui Titus, devenind cetatean roman si spri6initor al dinastiei 3laviana. De acum, proaspatul roman va fi numit si ,Titus 3lavius,, dupa numele celor doi comandanti romani, precum era obiceiul fata de noii cetateni romani. $e langa cetatenia romana, lui Iosif i s-a permis in continuare si libera trecere prin Iudeea, cucerita de romani. Vremea petrecuta in 0oma, sub ocrotirea lui 3lavian, a fost prielnica pentru Iosif 3lavius, care va scrie acum toate lucrarile sale. $rima sotie a lui Iosif 3lavius a murit in Ierusalim, impreuna cu parintii sai, in cadrul asediului roman. 'ai apoi insa, Vespasian l-a a6utat sa se casatoreasca cu o evreica ostatica, care insa il va parasi, fugind. In 6urul anului <5, el se va recasatori cu o evreica din /lexandria, impreunca cu care va avea trei fii. Dintre acestia, numai 3lavius 2Drcanus a supravietuit copilariei. Iosif va divorta si de aceasta sotie, in 6urul anului <4, casatorindu-se cu o a patra, o evreica din Creta, membra a unei familii de seama. Cu aceasta din urma va avea doi fii, 3lavius 9ustus si 3lavius Simonides /grippa. Istoria vietii lui Iosif 3lavius ramane insa destul de ambiguu pentru istorici, care nu inteleg foarte bine ce s-a intamplat cu acesta in vremea $rimului 0azboi iudeo-roman, de ce a acceptat sinuciderea camarazilor, iar mai apoi a primit ocrotirea romanilor. Iosif 3lavius a fost un istoric de cultura ebraica 7religioasa si laica8, insa si internationala, el cunoscand limbile ebraica, aramaica, latina si greaca. Cele mai de seama lucrari ale sale, pastrate pana astazi, sunt 0azboiul iudaic 7<48% Discursul lui Iosif impotriva grecilor, in privinta lui 2ades% /ntichitati iudaice 7>;8% Impotriva lui /pion, in privinta vechimii poporului evreu 7><8% Viata lui Iosif 3lavius, lucrare autobiografica 7>>8. ,/ntichitati iudaice, este o lucrare vasta, terminata in anul >#, scrisa in !: de volume, evenimentele descrise in aceasta intinzandu-se pana in primul an al domniei imparatului roman Domitian. In partea numita ,Testamentul lui 3lavius,, autorul aminteste de trei ori de Iisus 2ristos. ,0azboiul iudaic, este o lucrare ce descrie primele revolte ale evreilor din Iudeea impotriva romanilor, in 6urul anului ==, culminand cu cucerirea Ierusalimului de catre Titus, in anul <5. *ucrarea cuprinde < volume, fiind scrisa initial in limba aramaica, iar mai apoi tradusa in greaca, tot de catre Iosif, in perioada anilor <4-<>. ,/utobiografia, este scrisa ca si o completare a operei anterioare, despre razboiul iudaic. In aceasta, Iosif se straduieste sa clarifice evenimentul de la 9otapata, cand camarazii s-au sinucis, iar el a trecut de partea romanilor. ,Impotriva lui /pion, este o lucrare polemica, in ! volume, care isi propune apararea iudaismului, ca religie si filozofie antica, in fata tendintei grecesti manifestate de /pion, din /lexandria. /pion ii acuza pe evrei de mai multe neadevaruri, istorice si cultice.

41

Alegerea si intretinerea clerului Pregatirea clerului - *a inceput clericii nu se pregateau in anumite scoli. 'i6locul obisnuit de pregatire a clerului era trairea si slu6irea pe langa episcop. )l lua pe langa sine pe cei mai apti pentru cler si-i forma cu invatatura si cu exemplul sau. De regula, viitorii clerici treceau intii prin clerul inferior. Dupa infiintarea scolilor crestine cei trecuti prin ele erau preferati in cler, mai ales la episcopat. 'ai multi din episcopii din secolele II si III au iesit din aceste scoli 7din /lexandria, .ezareea Palestinei, Antiohia, Edesa8. Conditiile cerute pentru intrarea in cler erau mai ales morale. +iserica a stabilit sa nu hirotoneasca pe cei ce au unele defecte trupesti, pe bigami 7casatoriti de doua ori8, pe neofiti, cu unele exceptii, pe clinici 7cei botezati in caz de boala grea8, pe energumeni 7bolnavi sufleteste8, pe ereticii si pe schismaticii chiar reveniti la +iserica, pe cei casatoriti cu rude apropiate, pe cei cu sotii adultere, pe functionari, pe militari, pe sclavi 7daca nu aveau invoirea stapanilor8. /semenea conditii, observate de timpuriu, au inceput sa intre in hotaririle sinoadelor. Intretinerea clerului - Clerul se intretinea in primele trei secole din darurile si din contributia credinciosilor. Dupa practica Vechiului Testament si dupa principiul aplicat de Sfintii Apostoli, slu6itorii altarului traiau de la altar 7*uca (, <% : Cor. I(, :#8. Clericii primeau a6utor potrivit cu rangul si cu situatia lor materiala. Cum contributia credinciosilor nu a6ungea intotdeauna, trebuind sa fie a6utati intai saracii, clericii se intretineau si prin munca lor, cultivand campul, gradina sau exercitand o meserie. &nii faceau chiar comert% Sfantul Ciprian si sinoadele au oprit aceasta. Celibatul clerului - 1ici o hotarire apostolica sau bisericeasca nu obliga pe clericii din primele trei secole sa fie celibatari sau sa-si lase sotiile pentru hirotonie. Se cerea doar ca ei sa fie casatoriti o singura data 7monogamie8 si sa nu se recasatoreasca dupa hirotonie. &nii clerici, mai ales episcopi, traiau totusi in feciorie sau vaduvie. Clerul celibatar era socotit mai curat si mai vrednic pentru savarsirea Sfintei Euharistii. $rin sinodul de la )lvira, s-a interzis in Spania hirotonia celor casatoriti, clericii fiind obligati sa-si lase sotiile. Sinodul % ecumenic, tinut la 1iceea in #!4, in discutia caruia a venit celibatul clerului, nu l-a aprobat. In primele trei secole clerul nu pare sa fi avut costum special. Clericii purtau desigur costumul timpului si al regiunii lor. *a cult, ei se vor fi imbracat in haine mai bune si curate, de regula de culoare alba. Vesminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea.

Ierar ia bisericeasca Inca din primele trei secole, organi$atia #isericiia avut un rol important in viata si activitatea ei. $lecand de la mici comunitati imprastiate prin cateva provincii si izolate in departarea si autonomia lor, +iserica s-a constituit in unitati provinciale organi$ate sinodal formand la inceputul secolului al IV-lea un organism care se intindea aproape in tot Imperiul. a! Cler si popor - Dupa moartea /postolilor si cu stingerea harismelor, puterea si atributiile clerului au crescut, numele si functia treptelor ierarhice s-au precizat, ducand la accentuarea deosebirii dintre cler si credinciosi. 1umele de popor 7 populus, plebs8 si de cler, deosebesc in toata +iserica pe credinciosi de pastori. Credinciosii se numeau fideles, fratres, plebs, plebei, plebani, laici, fraternitas% clericii se numeau clerus, ordo ecclesiasticus 7sau ordines ecclesiastici8, ordo sacerdotalis. Tertulian acuza pe eretici ca nu respecta deosebirea dintre cler si popor, precum si pe cea dintre treptele ierarhice.

42

b! Ierarhia 7isericeasca - este de origine divina de la 'antuitorul 7)vr. VII, :!8, care a si indicat intreita forma a ierarhiei in apostoli, prooroci si invatatori 7I Cor. (II, !"8 % apoi /postolii le-au denumit pentru uzul bisericesc episcopi, presviteri si diaconi 73apte, (IV, !#% I Tim. III, : si "% V, :< % Tit I, 4 -<8. In vremea $arintilor /postolici, cele trei trepte ierarhice apar bine deosebite si caracterizate. Dupa 3er. Ieronim si Sfantul %oan :ura de /ur deosebirea dintre preoti si episcopi era mica pe vremea Sfintilor Apostoli. Insa in timpul Sfantului %gnatiu, deosebirea intre treptele clerului era de6a precisa si cunoscuta, incat inlatura orice indoiala asupra rolului si autoritatii lor in +iserica. c! Episcopul poarta in secolele II-III diferite nume care arata rangul si oficiul lui in +iserica supraveghetor, inspector, intaistatator 7antistes, pontifex8, liturghisitor sau preot al lui Dumnezeu sau al lui 2ristos, parinte 7 parens, pater8, barbat apostolic 7vir apostolicus8. )piscopul comunitatii era conducatorul si organul unitatii ei, pastorul si parintele ei sufletesc, reprezentantul ei. 3iecare episcop avea competenta numai in biserica sa, dar rangul si cinstea lui de episcop erau recunoscute pretutindeni, in acest sens, desi episcopii erau multi, episcopatul era unic in #iserica. /cesta prezida adunarea cultica, savarsea sfanta Euharistie si celelalte taine, predica. )l hirotonea preoti si diaconi, administra bunurile +isericii, aplica disciplina bisericeasca , participa la sinoadele provinciei. )piscopul era ales de clerul si de credinciosii comunitatii tinandu-se seama de calitatile celui ales. )piscopul treabuia sa fie in general un om de incredere, ortodox, cu calitati intelectuale si morale, linistit, bun chivernisitor. Desi nu era stabilita o anumita virsta, se alegeau de obicei oameni maturi uneori se alegeau insa si tineri 7I Tim. IV, :!8. )piscopii puteau fi casatoriti. / inceput a fi regula totusi, de timpuriu, ca sa se aleaga dintre clericii celibatari. Canonul : apostolic, apoi sinoadele de la /relate 7#:;8 si de la 1iceea 7#!48 cer ca la hirotonia unui episcop sa asiste cel putin trei episcopi. )piscopii se bucurau de mare cinste din partea credinciosilor, in altar, episcopul sta pe un scaun de cinste 7cathedra8, intre preoti si diaconi. In cimitire, episcopii aveau locuri speciale % cu timpul, se ingropau si in biserici, fiind socotiti sfinti. d! Preotii 7 presbDteri8 erau mai multi intr-o comunitate si formau sfatul episcopului 7presbDterium8. )i slu6eau fie impreuna cu el, fie separat, serviciile incredintate de el. Cand slu6eau cu episcopul, preotii sedeau de-a dreapta si dea stanga lui, avand loc pe scaune, pe cand diaconii stateau in picioare. $reotii puteau sa si predice si sa catehizeze. Ca si pentru episcopat, se cereau pentru preotie calitati morale, bun nume, stima si increderea credinciosilor si totodata a episcopului. Traditia #isericii si sinoadele au stabilit impedimente la hirotonie. Ca varsta, sinodul de la 1eocezareea 7tinut intre #:;-#!48. - prin can. :: cere varsta de #5 ani. In caz de vacanta episcopala sau de absenta a episcopului, colegiul preotilor - presbDterium, conducea si administra comunitatea, pastra legaturile cu celelalte +iserici. e! "iaconii, a6utau pe episcopi la cult si in administrarea bunurilor comunitatii. )i mentineau ordinea la cult, primeau ofrandele credinciosilor, citeau din Sfanta Scriptura la cult cand nu erau lectori, duceau sfanta cuminecatura celor absenti de la adunare 7bolnavi, inchisi8, anuntau adunarile viitoare. )i cercetau si inscriau pe cei care aveau nevoie de a6utorul +isericii, duceau a6utorul celor care nu puteau veni la cult si aveau gri6a de gazduirea calatorilor crestini, vizitau pe cei inchisi. &neori erau alaturati preotilor pentru a slu6i impreuna la o biserica sau comunitate de sat, sau chiar li se incredinta lor o asemenea biserica, putind savarsi acolo cultul, putand boteza si predica. Sinodul de la /relate a oprit insa pe diaconi de a savarsi Sfanta Euharistie. In amintirea primilor diaconi, numarul lor era limitat de obicei la sapte, chiar in +iserici mari. f! Clerul inferior - Din clerul inferior faceau parte ipodiaconii 7subdiaconi8, lectorii, psaltii, acolutii, exorcistii, usierii, la care s-au adaugat mai tarziu groparii. /ceste categorii de slu6itori s-au ivit treptat si n-au fost toate de la inceput in clerul inferior. &nii clerici inferiori erau instituiti prin rugaciuni, altii doar prin binecuvintarea 7hirotesie8 episcopului.

43

Ipodiaconii savarseau unele din serviciile diaconilor, erau a6utatorii lor, de aceea sunt numiti uneori slu6itori ai diaconilor. &neori faceau serviciul de curieri ai episcopului. #ectorii sau citetii 7lectores8 sunt primii clerici inferiori cunoscuti, dupa exorcisti, care in secolul I erau harismatici. *ectorii faceau citiri din Sfanta Scriptura la cult si aveau in gri6a pastrarea ei. )i trebuiau sa cunoasca bine textul si scrierea, sa aiba indemanare la citire. $oate ca in unele locuri lectorii traduceau sau explicau textul citit. Psaltii erau cantareti. *a inceput se canta de catre credinciosi din psalmii ?echiului Testament% cu timpul s-au compus si cantari crestine. In unele biserici 7in Siria, la )desa8 se canta antifonic, de catre doi psalti sau doua coruri. $saltii nu sunt socotiti de toti istoricii clerici inferiori. Acolutii 7acolDti8 erau insotitori ai episcopilor. )i a6utau la cult, purtand luminile la ceremoniile bisericesti. Ca si ipodiaconii, acolutii erau trimisi uneori de episcop sa duca scrisori % numarul lor varia. Exorcistii, numiti uneori si eporchisti au avut la inceput caracter harismatic. Slu6ba lor era vindecarea celor posedati de duhuri necurate 7energumeni8 sau a celor ce sufereau de boli sufletesti. )xorcistii a6utau si la botezul catehumenilor. Serviciul lor il indeplineau uneori alti clerici. $sierii 7ostiarii8 aveau in gri6a paza usilor si a portilor. )i vegheau ca sa nu intre in biserica necrestini. In epoca persecutiilor, insarcinarea lor era necesara si importanta. %roparii 7fossores8 sunt cunoscuti dintr-un document din timpul persecutiilor lui Diocletian 7#5#8, dar trebuie sa fi fost mai vechi, mai ales la 0oma si acolo unde se mai sapau catacombe. )i au fost trecuti in clerul inferior, impreuna cu lectorii, prin doua legi ale imparatului Constantiu 7#4:8. &nii istorici innumara intre clericii inferiori pe cate eti. /cestia erau insa clerici sau chiar laici insarcinati cu pregatirea catehumenilor. g! &orepiscopii 7chorepiscopi8 erau slu6itori speciali pentru comunitatile departate de orase. )i erau inferiori episcopilor din orase si au a6uns in deIpendenta de ei, ca un fel de vicari. 2orepiscopii puteau savirsi cultul si face misiune, dar nu hirotoneau. &nele sinoade au restrins drepturile lor in favoarea episcopilor. Cu timpul, horepiscopii au fost inlocuiti de periodevti preoti vizitatori, sau de preoti de tara. Femeile in serviciul 'isericii "iaconesele 7ministrae8 indeplineau servicii auxiliare, mai ales pe cele pentru care erau mai potrivite decat diaconii barbati% asistau la botezul femeilor, la impartirea a6utoarelor pentru femei, la vizitarea bolnavilor, la agape. )le se alegeau dintre fecioarele varstnice, care faceau vot de castitate, sau dintre vaduvele casatorite o singura data, evlavioase si virtuoase. &n timp a existat si un serviciu al vaduvelor% ele aveau in fruntea lor o intaistatatoare. 3aceau servicii pentru femei si se ocupau cu rugaciunea si ingri6irea locasului de cult.

(arbatorile crestine in primele secole "uminica a devenit sarbatoarea saptamanala acrestinilor inca din epoca apostolica , de cand este cunoscuta cu numele de ,zi domneasca, si cu destinatia de zi de adunare si de cult. Duminica era serbata ca zi a invierii !omnului, zi de bucurie, in care crestinii se rugau fara a posti si a ingenunchia. -biceiul iudeo-crestin de a serba si sambata s-a mentinut la unii crestini, dar +iserica l-a interzis. Din Scrisoarea lui $liniu cel Tanar catre Traian, se poate observa ca Duminica se facea si agapa, dar ea era despartita de )uharistie, savarsindu-se dupa aceasta.

44

/fara de Duminica, se tineau in cinste zilele de post miercuri si vineri, dupa o marturie foarte apropiata de vremea Sfintilor Apostoli Invatatura celor doisprezece /postoli. In aceste zile se faceau si adunari cu cult, dupa marturii ce avem pentru )gipt si /frica in secolele III-IV. 'iercuri si vineri se tineau de crestini cu post, spre deosebire de zilele de post iudaic 7luni si 6oi, numite ziua a doua si a cincea8 si aveau 6ustificare crestina miercuri s-a hotarat de catre iudei moartea 'antuitorului, vineri a fost rastignit si a murit. )rau zile de tristete, in care crestinii se rugau in genunchi. Pastile erau sarbatoarea anuala a invierii Domnului, asa cum duminica era cea saptamanala. Deosebirile cu privire la data ei au fost motivul controverselor pascaledin secolul II. In legatura cu %nvierea !omnului era comemorata si rastignirea. Stabilirea datei $astelui a facut necesare studii astrologice. Calculul se facea si se anunta de la /lexandria prin epistole pascale sau festive. S-au facut de timpuriu incercari de stabilire a unui ciclu sau canon pascal, in care sa se prevada revenirea periodica regulata a datei $astilor in aceeasi zi, dupa un sir de ani. Dionisie al /lexandriei a intocmit un ciclu pascal de " ani% episcopul de *aodiceea, /natolie, un ciclu de :> ani. Cincizecimea, era sarbatoarea pogorarii Sfantului Duh. )a este, dupa $asti, cea mai mare si cea mai veche sarbatoare crestina. Ca si $astile, Cincizecimea coincidea cu o sarbatoare iudaica, cu care a pastrat asemanare de nume. Se numea Cincizecime si tot timpul de la $asti pina la $ogorarea Sfantului Duh 745 de zile8 % era timp de bucurie, in care crestinii nu posteau si nu ingenunchiau la rugaciune. Alte sarbatori crestine. Din variantele si interpretarea unui canon 7;#8 al sinodului de la )lvira 7pe la #558, rezulta ca se sarbatorea si ziua a patruzecea 7Guadragesima8 de la $asti, pe care unii crestini o tineau in locul Cincizecimii. Sarbatoarea coincidea cu inaltarea Domnului. Cele ;5 zile de dupa $asti erau o paralela la cele ;5 de zile de post dinainte de $asti, numite de asemenea Guadragesima. Se pare ca inaltarea !omnului era comemorata mai mult la Cincizecime. $robabil din secolul al III-lea se serba in -rient )pifania numita si Theofania, adica aratarea !omnului, la = ianuarie, in amintirea botezului Mantuitorului si a descoperirii dumnezeirii unite cu acest fapt. In secolul al IV-lea, se facea amintire in aceasta zi denasterea Mantuitorului, de chemarea neamurilor si de nunta din Cana .alileei, ca prima minune a Domnului. In acest secol, sarbatoarea )pifaniei era generala in -rient. In -ccident, se tinea ca sarbatoare corespunzatoare Nasterii !omnului ziua de !4 decembrie, pentru a o opune sarbatorii pagane a solstitiului de iarna. Crestinii orientali au introdus sarbatoarea Nasterii !omnului in a doua 6umatate a secolului al IV-lea. $entru prima oara, s-a despartit sarbatoarea 1asterii Domnului de cea a +otezului 7)pifania8, serbandu-se la !4 decembrie, in +iserica din /ntiohia, in 6urul anului #<<, apoi s-a introdus in #iserica de Constantinopol in #<>. Cei din /pus au introdus in schimb )pifania la = ianuarie. Sarbatorile martirilor sunt din cele mai vechi. $rima marturie o avem in 'artiriul lui $olicarp scris la :<=, din care aflam ca ziua mortii martirului, numita ,ziua nasterii, pentru viata de veci, era serbata de crestini cu adunare si cult. 1u se cunosc inprimele trei secole sarbatori ale Sfintei 3ecioare.

8itur0hia in primele secole Cultul epocii apostolice s-a mentinut si s-a de$voltat in epoca urmatoare pe ba$a liturghiei Sfantului %acob Centrul lui a ramas Sfanta Euharistie. Si inainte de sfarsitul secolului I, )uharistia se savarsea dumi nica si probabil dimineata

45

La Cartagina, poate si in alte locuri *9oma, Spania,, se savarsea $ilnic si la 1umatatea secolului al %%%lea In alte locuri, cum ar fi )giptul, se mai savarsea miercurea si vinerea Se savarsea de asemenea la bote$ul catehumenilor si in $ilele de comemorare a martirilor Cultul euharistic consta din doua parti/ una didactica, in care se faceau citiri lungi din cartile Noului si ?echiului Testament, o omilie *predica, asupra celor citite, rugaciuni comune4 alta liturgica *sacramentala,/ se punea pe altar *masa, paine, vin si apa/ episcopul sau preotul liturghisitor facea rugaciuni si aducea 5euharistii5 *multumiri,, celor de fata, clerici si credinciosi !iaconii duceau Sfanta Euharistie si celor absenti *bolnavi, neputinciosi, chiar celor inchisi, daca se putea, 9ugaciunile erau in parte improvi$ate, pentru nevoile de moment ale comunitatii, altele stabilite *pentru Sfanta Euharistie, Se faceau si cantari / Psalmi din ?echiul Testament, cantati recitativ, sau imne crestine %nainte de savarsirea Sfintei Euharistii, dupa o rugaciune, crestinii isi dau sarutarea pacii, denumita si sarutarea sfanta, semn al comuniunii lor in credinta si in dragoste, al impacarii lor, pentru impartasirea ce urma sa primeasca La prima parte a liturghiei puteau sa asiste si catehumenii, penitenti sau chiar necrestini, cunoscuti, in timp de pace !upa aceea, diaconii invitau pe asistentii nebote$ati, pe penitentii si pe eventualii necrestini sa paraseasca locasul Se inchideau usile, se facea tacere solemna, se savarsea Sfanta Euharistie 5Painea euharistica5 era dospita4 a$ima s-a introdus in Apus mult mai tar$iu *in secolele ?%%%-%>, %n vin se punea si apa Acest amestec era u$ual si obligatoriu *dupa ev %oan >%>, (+, 2biceiul unor comunitati de a savarsi Sfanta Euharistie cu apa, fara vin, a fost condamnat %mpartasirea se facea incepand cu clericii/ episcopul, preotii, diaconii, clericii inferiori, apoi vaduvele si fecioarele din serviciul bisericii, copiii, barbatii, femeile 9efu$ul de a primi pe unii crestini la Sfanta Euharistie era o grea pedeapsa Cei ca$uti in pacate grele primeau Sfanta Euharistie doar dupa o lunga penitenta Primirea ei cu nevrednicie era socotita un mare pacat %mpartasirea era precedata demarturisirea pacatelor, dupa cum putem observa din 5%nvatatura celor doispre$ece Apostoli5

Antitrinitarismul $monarhianismul% Antitrinitarismul a luat nastere din incercarea de a e"plica si pune de acord cele doua adevaruri de credinta crestina / monoteismul si dumne$eirea lui %isus 3ristos deosebit de !umne$eu Tatal, si a defini raporturile lui %isus 3ristos ca 0iu cu !umne$eu Tatal Cele doua idei/ e"ista un singur !umne$eu *numit Tata, si %isus 3ristoseste *si, !umne$eu par a fi contradictorii !in preocuparea de a e"plica dumne$eirea lui %isus 3ristos si raportul lui de 0iu cu Tatal a iesit antitrinitarismul dinamic4 din preocuparea de a salva si e"plica monoteismul crestin a iesit antitrinitarismul modalist %mpotriva antitrinitarismului, #iserica afirma unitatea fiintei dumne$eiesti si personalitatea 0iului ca ipostasa divina, ca Logosul devenit om, prin care se apara si dumne$eirea si umanitatea Lui 1. Antitrinitarismul dinamic apare in istorie ca invatatura a lui Teodot %isus 3ristos era dupa invatatura lui Teodot, nu Logosul dumne$eiesc intrupat, nu o persoana dumne$eiasca, ci un om nascut din 0ecioara Maria, prin vointa si puterea lui !umne$eu, intarit si indumne$eit prin coborarea lui 3ristos sau a !uhului asupra Lui

46

%n a doua 1umatate a secolului %%%, in 2rient, aceasta ere$ie a avut pe cel mai insemnat repre$entant, pe episcopul de Antiohia, Pavel de Samosata Pavel de Samosata invata ca !umne$eu este o singura persoana Logosul sau ratiunea si intelepciunea dumne$eiasca sunt in El, dar nu ca persoane sau ipostase, ci ca atribute sau facultati nepersonale Logosul nu este deci o ipostasa proprie, ci este impersonal, ca si ratiunea in om !upa Pavel de Samosata, %isus este om nascut din 0ecioara Maria in chip supranatural4 dar El nu este 0iu-persoana, ci Logosul lui !umne$eu, salasluind in omul %isus El este insa mai bun decat toti oamenii, pentru ca este de la !uhul Sfant %n El a locuit si a lucrat Logosul dumne$eiesc, ca in Moisi si in Profeti, dar intr-un grad mult mai inalt %isus si Logosul sunt uniti nu prin fiinta, ci prin calitate Logosul locuieste in el ca intr-un templu, dar unul este %isus 3ristos si altul Logosul Logosul este deci deosebit esential, dupa fiinta, de %isus 4 acesta nu are o personalitate dumne$eiasca Totusi Logosul face din %isus o fiinta unica, mai presus de toti oamenii Sinodul % ecumenic de la Niceea din (&) nu a recunoscut bote$ul antitrinitarilor, pentru ca nu era facut in numele Sfintei Treimi 2. Antitrinitarismul modalist !aca antitrinitarismul dinamic socotea pe Logos impersonal, cel modalist il socotea alegoric, nereal El vedea in %isus 3ristos pe !umne$eu Tatal insusi, dar in alt chip, si anume intrupat !umne$eu este unul din diferitele Sale moduri/ Tata, 0iu sau Sfantul !uh Sabeliu este cel mai de seama repre$entant al antitrinitarismului modalist, numit dupa el si sabelianism Sistemul antitrinitar modalist este la el mai de$voltat si mai complicat El a introdus in acest sistem si pe Sfantul !uh si a evitat tendinta spre antitrinitarismul dinamic Tatal, 0iul si Sfantul !uh sunt diferite nume ale aceleiasi persoane dumne$eiesti Desi este unul si acelasi, Dumnezeu se reveleaza in diferite forme si trepte, dar dupa fiecare manifestare se intoarce in sine. Ca Dumnezeu Tatal, este creator% ca 3iu, este mantuitor% ca Sfantul Duh este desavirsitor, sfintitor si conducator al +isericii.

#ontanismul a fost o secta aparuta in 0rigia, indata dupa 1umatatea secolului al %%-lea Montan conducatorul sectei, considera ca #iserica a deca$ut, fiind influentata de lume, ca morala si disciplina Montanismul apare astfel, ca o reactie contra acestei stari Montan se socotea Paracletul *Mangaietorul, anuntat de %isus 3ristos *%oan >?, &8,, organul Sfantului !uh4 el vorbea in numele si in locul lui !umne$eu insusi, cand $icea / 5Eu sunt Tatal, Cuvantul si Paraclet5, 5Nu un inger, nici un trimis, ci eu !omnul !umne$eu am venit5 4 5Nu pe mine, ci pe 3ristos il ascultati5 Montan pretindea ca revelatia Noului Testament nu este desavarsita, ci se desavarseste prin el, ca Paraclet, completand deci descoperirea facuta prin %isus 3ristos -iliasmul $milenarismul% este credinta ca %isus 3ristos va veni din nou si va infiinta o imparatie de o mie de ani !upa o prima inviere, a dreptilor, %isus 3ristos va stabili o teocratie pamanteasca vi$ibila, domnind cu dreptii o mie de ani !upa aceasta urmasfarsitul lumii, invierea generala si 1udecata viitoare 3iliasmul s-a format prin gresita interpretare a celor spuse de Mantuitorul si de Sfintii Apostoli Nici El, nici ei n-au fost hiliasti %deea hiliasta era mai veche decat crestinismul si venea din iu daism Ea avea inceput in profetiile despre o imparatie viitoare *%saia, !aniil,, imparatia lui Mesia, pe care iudeii au denaturat-o cu ideea de Mesia, sub apasarea si influenta greutatilor prin care au trecut %deea imparatiei viitoare a intrat cu unele largiri si modificari in crestinism

47

Marcionismul si Maniheismul

#arcionismul " Marcion considera ca ?echiul si Noul Testament nu sunt opera unuia si aceluiasi !umne$eu si ca sunt doi !umne$ei !umne$eul ?echiului Testament, creatorul lumii, nu este nici atotstiutor, nici atotputernic 4 !umne$eul Noului Testament stie imaginea si poate totul !umne$eul ?echiului Mareste Testament este drept si aspru4 !umne$eul Noului Testament este bun Acesta a fost necunoscut pana la %isus 3ristos, necunoscut chiar de !umne$eul-demiurg al ?echiului Testament 0acandu-i-se mila de pacatosi si voind sa-i mantuiasca, El a intervenit in lume impotriva celuilalt !umne$eu !umne$eul cel bun s-a descoperit in %isus 3ristos !umne$eului ?echiului Testament Marcion nu admitea a doua venire a lui %isus 3ristos pentru 1udecarea lumii Era si dochetist - nici intruparea, nici moartea lui %isus 3ristos n-a fost reala %n timpul mortii Lui aparente, El s-a coborat la iad, unde a predicat si a mantuit pe cei condamnati, de !umne$eul ?echiului Testament, deci nu pe cei drepti, ci pe Cain, pe sodomeni, pe egipteni etc Marcionismul se deosebeste de gnosticism prin aceea ca dualismul lui este biblic, scos din pretinsa opo$itie dintre ?echiul si Noul Testament, dar fara a fi dualism metafi$ic, ca al gnosticilor El nu admite teoria eonilor si necesitatea gno$ei %nteresul lui este soteriologic, nu cosmologic si filo$ofic El nu imparte pe oameni in pnevmatici si ilici si nu despartea pe catehumeni de credinciosi, nu avea doctrina secreta, mistere si initiere, ca gnosticii El a facut minuni si a invatat combatand legea si opera

#aniheismul repre$inta o noua fa$a a gnosticismului4 el este un produs gnostic sincretist, un amestec de parsism, budism si crestinism

Elementele rele au creat pe Adam si pe Eva *pe aceasta numai din materie, Eliberarea se face prin invatatura lui %isus 3ristos, care a coborat din soare pe pamant, in trup omenesc aparent, a invatat pe oameni cele 5trei peceti5, a gurii, a mainilor si a sanului, adica ferirea de pacatele savarsite cu vorbirea, cu faptele si cu placerile, si a murit in aparenta %nvatatura lui a fost falsificata de Apostoli Maniheii imitau bote$ul si Euharistia, avand rituri asemanatoare *bote$ cu untdelemn si o impartasire fara vin,

48