Cazul Corporatiei de Otel a Statelor Unite

Corporatia a fost formata pe 1 aprilie 1901 cand zece companii independente producatoare de otel si o alta companie care detinea minele Mesabi si altele precum cai ferate s-au alaturat pentru a forma prima companie de 1 miliard$ cu dimensiuni impresionanate(66% din capacitatea de lingouri detinuta de tara, 44% din totalul productiei de produse din otel)

Industria de fier si otel in America

S-a vorbit foarte putin de monopol in industria competitiva si descentralizata a fierului si otelului inainte de 1890 cu toate ca industria si expansiunea sa a fost personificarea visului industrial american. De la micile fierarii si cuptoare de fier pentru lingouri s-a dezvoltat una dintre cele mai puternice industrii. Productia a crescut rapid de la 69.000de tone in 1870 la 1,3 milioane de tone in 1880 si 10 milioane de tone in 1900. Productia sinelor de otel a crescut de asemenea de la 84.000 de tone in 1872 la 291.000 de tone in 1875 si peste 3 milioane de tone in 1900. Consecvent cu cresterile uriase in productie, pretul sinelor a scazut de la 106$ in 1870 la 17$ pe tona in 1898. Aceasta crestere remarcabila a productiei si scadere a preturilor de vanzare a fost raspunsul pietelor deschise si a liberei concurente. Cel mai eficient mod de a ilustra procesul competitiv este sa analizam istoria,progresul si succesul uneia dintre cele mai eficiente organizatii, initial numita compania Edgar Thompson iar mai tarziu compania Carnegie.

Compania Edgar Thompson

In 1873, Andrew Kloman, Henry Philips,David McCandless,John Scott,David Stewart,William Shinn si Tom Carnegie au subscris fiecare 50.000$, William Coleman 100.000$ iar Andrew Carnegie 250.000$ catre constructia unei lucrari majore de otel pe 107 acrii de pamant la 12 mile de Pittsburgh. Subscriitorii kloman,Philips ai Coleman erau din industria fierului si otelului cu o experienta de peste 100 de ani in acest domeniu,McCandless era un comerciant remarcabil si totodata vice-presedintele Bancii Nationale a Schimbului valutar, pe cand Stewart si Scott erau directorii lucrarilor principale de locomotive din Pittsburgh respective a cailor ferate din Allegheny Valley.Acestia erau convinsi ca succesul procesului Bessemer folosit in Anglia pentru fabricarea otelului ar putea fi folosit si in Pittsburgh,obtinandu-se si mai mult profit. Cel care a negociat pentru patentul Bessemer, A.L.Holley, a fost imputernicit pentru pregatirea celei mai eficiente fabrici,capabila de producerea a 75.000 tone de lingouri pe an. Pe 1 sept 1875 prima cale ferata construita din otel a fost contrafacuta, iar Carnegie, firma cu legaturi puternice dinspre Pennsylvania urma sa domine piata. La doi ani dupa ce compania Edgar Thompson a fost pusa pe picioare, productia de lingouri a depasit operatiunile fabricilor feroviare si au fost proiectate noi utilizari pentru otel. Cererea crescuta pentru lingouri si produsele de otel au determinat utilizarea a mai multor cuptoare de

fier care s-au dovedit a fi foarte eficiente. Evolutia tehnologica in productia de lingouri si sine a fost impresionanata. In anii ce au urmat compania si-a dezvoltat operatiunile interne, a achizionat alte propietati si si s-a angajat in integrari extensive. Au fost arendate mine pe Lake Superior, au fost construite porturi de catre compania Carnegie.Progresul economic,asa cum a fost reprezentat de catre aceasta era incontestabil. Industria, desi concentrata geografic pe cateva piete majore, continea sute de firme producatoare care se angajeaza in mod activ in concurenta cu si fara pret. Gruparea compusa din Federal Steel,National Steel,NationalTube,American Bridge si American Cheet Steel Company din perioada 1898-1900 a ridicat o anumita competitivitate.Aceste noi corporatii erau formate din fabrici mai mici,regionale si desi aceste combinatii pareau logice din punct de vedere economic, se pare ca acestea puteau reduce competitia din industria otelului. Iar cand marele Carnegie si alte opt companii de otel s-au unit formand o singura proprietate,Corporatia Otelului Statelor Unite (1990), posibilitatea prin care competita s-ar fi diminuat pe aceasta piata ar fi fost distincta. Cu toatea acestea, Departamentul de justitie a dat in judecata U.S. steel pretinzand incalcari repetate ale Sherman Act si cerand cesionarea ca si recurs.

Decizia tribunalului
A temperat Statele Unite comertul in industria de otel fara motiv si monopolizat-o sau a incercat sa puna monopol pe pietele cu produse de otel intre 1901-1911? In urma procesului, compania a fost gasita nevinovata. In 1915 print-o hotarare judecatoreasca s-a demonstrat ca pozitia U.S. Steel pe piata de otel intre 1901-1922 a decazut din punct de vedere procentual in fiecare produs din categoia fier-otel,exceptie facand lingourile de fier. Dar in domeniul de produse finite actiunile companiei au decazut de la 50% in 1901 la 46%in 1911 pentru productia de lingouri. Competitorii U.S. steel au reusit sa produca 78% din productia indigena iar aproximativ 70% din productia nationala a otelului ce era folosita in construirea podurilor si cladirilor. Insumand,60% din produsele de fier si otel vandute in 1911 au fost produse de cel putin opt companii care erau competitive cu U.S. steel corporation, companii precum Bethlehem,Inland,LaBelle si Jones&Laughlin si-au marit productivitatea in perioada 19011911.Corporatia de otel a statelor unite, pe de alta parte si-a marit productia totala cu mai putin de 40% iar pozitia pe piata a scazut in consecinta. Asa cum anticipa judecatorul Buffington compania gigant nu a monopolizat productia industriei de otel iar trendurile in industrie au mers in cealalta directie. Pozitia curtii asupra unui posibil monopol pe piata minereurilor de fier a Companiei otelului Statelor Unite a fost clara, excluzandu-se astfel orice temei pentru existenta monopolului.Tribunalul a precizat ca toti competitorii aveau provizii de minereuri corespunzatoare care erau independente de domeniile stapanite de Compania otelului Statelor Unitedin Lake Superior. Spre exemplu, tribunalul a subliniat faptul ca minereuri bogate de fier erau disponibile usor in estul Pennsylvaniei sau din anumite regiuni ale New Yorkului, Suediei, Cubei.

De asemenea, curtea a mai respins notiunea cum ca orice firma, incluzand US steel ar avea puterea de piata pentru a initia un razboi comercial dezastruos in industria otelului in perioda considerate. O incercare la taierea preturilor ar avea datorita senzitivitatii si caracterului corelat al pietelor de otel rezultand in in fortarea companiei care vindea in paguba pe piete particulare sau locale sa isi scada pretul in orice alta comunitate Dar acest fel de conduita in afaceri ar ameninta cu ruinarea compania care a initiat taierea pretului.Ca un argument hotarator, niciun competitor nu a marturisit ca asemenea actiuni s-au intamplat in perioada dintre 1901-1911. Una dintre cele mai importante descoperiri in decizia tribunalului a fost ca exista putine evidente conform carora US steel a fost capabila sa practice preturi de monopol arbitrare sau sa creasca preturile restrictionand arbitrar rezultatele cererii.Pe de alta parte,judecatorul Buffington sustine ca exista cresteri semnificative in productie si reduceri importante ale preturilor produselor din otel intre anii 1901 si 1911.De exemplu, pretul sarmei ajunge de la 51$ la 36$,al barelor de otel de la 33$ la 25$,al grinzilor de otel de la 36$ la 27$. Deci,preturile fabricatelor din otel ale Companiei Statelor Unite scad aproximativ cu 19% intre anii 1904 si 1912,iar aceste diminuari apar atunci cand salariile lucratorilor cu otelul a crescut cu mai mult de 25% si rate de transport ale cocsului si calcarului au crescut cu 10%.Astfel ,stabilirea pretului pe piata otelului pare a fi determinata de competitie, iar in acest cadru nu exista o putere a monopolului asipra preturilor sau asupra concurentei. Dupa cum afirma si judecatorul,in cadrul pietei otelului a existat intotdeauna concurenta,deschidere, si libertate in ceea ce priveste procesul de vanzare dar si de stabilire a pretului liber. Castigurile nete din investitii ale Companiei Otelului US in perioada 1901-1911 au avut o medie de 12%. In ceea ce priveste controversatul subiect Gary Dinners, mai precis speculatiile privind existenta anumitor intelegeri intre Compania Otelului US si unul dintre competitorii sai au fost considerate de Tribunal la un moment dat in afara legii,luandu-se in vedere si intalnirile incepute tarziu ce nu au vizat perioada studiata(Noiembrie 1907) si care au durat doar 15 luni,intalnirile lor au fost singura proba a acestei cooperari iar intreaga miscare fusese exceptionala, iar membrii prezenti nu au avut intentia de a comite ilegalitati,deci acest sistem a fost abandonat rapid. Astfel, aceasta cooperare nu a insemnat o dificultate pentru consumatori mai ales datorita posibilitatii de achizitionare a produselor la un pret mai mic, iar marea parte a comerciantilor nu au acordat atentie deosebita intelegerilor. Astfel,semnificatia practica economica a acesei intelegeri intradevat a fost sub semnul intrebarii.In timp ce Compania Otelului US incuraja o stabilitate a pretului in aceasta industrie, sau cel putin o temperare a schimbarilor de pret pe termen scurt, exista totusi un ultim motiv sa se poata concluziona ca orice pret al otelului este fixat,sau ca deciziile fiecarui

competitor bazate pe estimarile proprii ce iau in considerare cererea,oferta si concurenta au fost abandonate. Datorita performantelor amintite mai sus si deoarece Compania Otelului US a reprezentat un pilon esential in comertul otelului, Tribunalul si Curtea Suprema a refuzat sa o gaseasca vinovata de incalcarea Actului Sherman.