DEFICIENA MINTAL.

1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal Deficienta mentala se caracterizeaza n planul vietii psihice printr-o serie de trasaturi generale specifice: vscozitate genetica, heterocronie, rigiditate psihica, rigiditate a conduitei, deficiente de comunicare, heterogenitate, heterodezvoltare intelectuala. Inhelder, introducnd termenul de vscozitate genetica, a studiat particularitatile

procesului dezvoltarii la deficientul mintal si a ajuns la concluzia ca, n timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizeaza prin fluenta si dinamism sustinut n procesul de maturizare intelectuala, la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasa si neterminata. Daca la normal, mai devreme sau mai trziu, constructia mintala se desavrseste la nivelul operatiilor formale, la deficientul mintal - ndeosebi debilul mintal - aceasta constructie se mpotmoleste, stagneaza, se opreste undeva n zona operatiilor concrete. Inhelder considera ca deficientul mintal - n speta debilul mintal - regreseaza adesea de pe pozitia stadiului atins la un moment dat n dezvoltare, alunecnd napoi spre reactii proprii stadiilor anterioare. Acest fenomen lasa impresia unei "fugi de efort" n fata solicitarilor intelectuale mai intense, echivalenta mai degraba cu un reflex de aparare al debilului mintal dect cu o eschivare intentionata a acestuia. O caracteristica aparte a deficientului mintal este reprezentata de infantilism, conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile. Realiznd o paralela ntre copilul normal si cel deficient mintal, L.Not (1973) prezenta rezumativ asemanarile si deosebirile existente ntre acesti copii: att copilul normal, ct si cel cu deficienta mintala parcurg acelasi traseu al dezvoltarii intelectuale, dar n ritmuri diferite; n timp ce n jurul vrstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operatiilor concrete, deficientul mintal stagneaza, ramnnd undeva la nivelul treptelor intermediare operational-concrete; procesul de invarianta a notiunilor, care la copilul normal se contureaza pe la 10-11 ani, la deficientul mintal > prezinta serioase ntrzieri, adesea ramnnd neterminat; deficientului mintal ajuns n faza ultima a dezvoltarii sale intelectuale i ramne inaccesibil rationamentul propozitional bazat pe operatii logice formale, cu notiuni abstracte.

2. Functiile si procesele psihice n deficienta mintala Toate functiile si procesele psihice sunt afectate, ntr-un fel sau altul, de existenta handicapului mintal. Astfel, n planul sensorial-perceptiv se remarca dificultati de analiza, ceea ce determina perceperea globala a obiectului sau a imaginii acestuia n detrimentul sesizarii elementelor componente. Desele confuzii care apar n asemenea situatii sunt cauzate de activismul scazut al debilului mintal fata de activitate. Atunci cnd partile unui ntreg sunt clar evidentiate (prin subliniere, culoare, pozitie avantajoasa - centrala etc), analiza este mult usurata, perceptia devenind consistenta. Pe fondul coexistentei handicapului mintal cu alte deficiente (vizuale, auditive, tactilkinestezice), nespecificitatea perceptiilor se accentueaza. innd cont de faptul ca si sinteza este deficitara, reconstructia perceptiva se realizeaza incomplet, iar n situatiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibila. Cunostintele si experientele personale reduse l pun pe subiect n situatia de a fi incapabil de ordonari si ierarhizari menite sa faciliteze o percepere adecvata a realitatii. n ciuda duratei marite a operatiilor de analiza si sinteza la deficientul mintal, cmpul perceptiv al acestuia este destul de ngust. Dificultati si mai mari ntmpina deficientii mintal n perceperea imaginilor, acestea fiind descrise nesistematic sau "virusate" de elemente nesemnificative sau straine percepute ntr-o situatie anterioara. O trasatura definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute, explicatia fiind totusi prezenta sub forma ei naiva si ncarcata de enumerari. Gndirea deficientului mintal sever (imbecil) are cteva trasaturi distincte. Imbecilii pot ajunge la nivelul "neointelectului", care le pemiite folosirea experientei anterioare n vederea adaptarii la o noua situatie, nsa au o gndire fragmentara, labila, lipsita de functia de elaborare si generalizare, fiind incapabili de a vedea ansamblul, de a se ridica la notiunea generala. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare, desi este incapabil sa le verbalizeze.

La debilii mintal, memoria este dominant mecanica, n timp ce la imbecili ea este mai putin activa, mai infidela, de scurta durata. Exista cazuri rare de dezvoltare monstruoasa, hipermnezica asa-numitii "calculatori de calendare", sau "hipermnezie de dictionar", "carti de telefon". La idioti, memoria este aproape inexistenta, fiind imposibila si forma mecanica a acesteia. Lipsa memoriei n acest caz este evidentiata de nerecunoasterea obiectelor sau a persoanelor din jur de catre idiot. Atentia deficientului mintal difera de cea a normalului nu att sub aspectul performantelor, ct prin modalitatea organizarii.C. Paunescu (1976) analiza atentia ca rezultat al organizarii sistemului neuro-vegetativ si distingea doua trasaturi esentiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului si starea afectogena - motivationala. Prima este alterata la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofunctionala) si printr-o organizare aleatorie, ntruct exista o puternica influenta afectogena n orientarea setului operational. Limbajul deficientului mintal poarta amprenta caracteristicilor de concretism, rigiditate si inertie specifice nivelului gndirii. Se poate vorbi despre aparitia ntrziata a vorbirii si despre dificultatile pe care le ntmpina copilul cu deficienta mintala n folosirea propozitiilor. Dezvoltarea ntrziata a limbajului priveste toate aspectele sale: fonetic, lexical, semantic, gramatical si atrage dupa sine frecventa mare a tulburarilor limbajului la aceasta categorie de deficienta. Tulburarile limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibitia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic - instrumental, cortical si gnozic - de recunoastere auditiva si vizuala) sunt: sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia, audimutitatea etc); dizartria (pe fondul handicapului de intelect usor sau sever); disfonia; tulburarile gnozo-praxice (tulburari de perceptie auditiva si vizuala si tulburari praxice

ale organelor fonoarticulatorii). Primele trei categorii dintre tulburarile mentionate anterior apar evidente n comportamentul de comunicare a copilului, n timp ce ultima categorie se manifesta disimulat. Cele mai frecvente manifestari ale tulburarilor limbajului pe fondul deficientei mintale sunt cele de tipul dislaliei, disgrafiei sidislexiei.
3

Dislalia deficientului mintal, desi seamana simptomatologie cu cea a copilului normal, se deosebeste prin faptul ca etiopatogenia dislaliei primului este structurala, consecutiva unei modificari neurofiziologice, afectnd att momentul aparitiei limbajului ct si evolutia lui. Cercetarile arata ca decalajul n aparitia limbajului ntre copilul normal si cel cu deficienta mintala este de 3 - 6 ani, n functie de gravitatea deficientei. Dupa Weber, n formele foarte severe (idiotie), primul cuvnt apare la 54 luni si propozitia la 153 luni, n formele severe (imbecilitate) primul cuvnt este rostit la 43 luni si propozitia la 93 luni, iar n formele usoare (debilitate) la 34 luni, respectiv 89 luni. Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fara a putea spune ca handicapul mintal genereaza obligatoriu o deviere comportamentala. Tulburari comportamentale frecvente n acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienta mintala - pe fondul sugestibiiitatii si influentabilitatii lor ridicate si a lipsei de discernamnt - se pot apuca de mici de fumat, pot ncepe relatii sexuale timpurii si frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitnd comportamentul unor "copii mai mari"). Pot exista si tulburari comportamentale mai usoare de tipul irascibilitatii sau ineficientei scolare (esec scolar). Personalitatea deficientului mintal poarta amprenta caracteristicilor functiilor si proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominnd forme disarmonice ce implica manifestari comportamentale instabile, de genul: frica

nejustificata, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectiva etc. Putem spune asadar, ca personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Paunescu, I. Musu, 1997).

BIBLIOGRAFIE

Arcan P. Ciumageanu D., Copilul deficient mintal, Ed. Facla, Timisoara, 1980.

Lungu Nicolae S., Program de recuperare complexa a copilului handicapat

mintal, Institutul National pentru Recuperarea si Educatia Speciala a Persoanelor Handicapate, 1992. Paunescu C, Copilul deficient. Cunoasterea si educarea lui, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983 Radu Ghe, Psihopedagogia scolarilor cu handicap mintal, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 2000