Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cucerirea Constantinopolului de ctre turci la 29 mai 1453 este unul dintre evenimentele
importante ale istoriei universale, iar consecinele ei se resimt pan azi.
Declinul Imperial bizantin a nceput din secolul XII-lea , cand cavalerii ocidentali ai
cruciadei a IV-a (1202-1204), manevrai de Veneia cu dibcie, pentru interesele ei
comerciale n Orient, au atacat Constantinopolul la 13 aprilie 1204, n Vinerea Patimilor,
jefuindu-l nh mod barbar. Ei s-au instalat la Constantinopol dup frmiarea Imperiului
Bizantin n mai multe uniti politice i au ntemeiat Imperiul latin de Constantinopol, care
a durat din 1204 pan la 1261, cand mpratul Mihail al-VIII-lea Paleologul (1261-1282) a
reuit s intre n Constantinopol, alungand pe latini. Dar Imperiul bizantin restaurat n-a mai
avut forta i strlucirea lui din trecut, ncat, n mod inevitabil, se apropia de sfaritul su
tragic.
Motenirea strlucitorului Bizan au ravnit-o pe rand bulgarii,sarbii, latinii, dar mai ales
turci din Asia Mic. Pana la sfarit, mreaa metropol a Evului Mediu, perla cetatilor lumii,
Constantinopolul, Parisul Evului Mediu, a czut n mainile turcilor otomani.
La 1354, turcii trecur pentru prima dat din Asia Mica n Europa i se stabilir la
Galipoli, n mare msur, i din greeala politic a bizantinilor n luptele dintre mparaii
Ioan al-V-lea Paleologul (1341-1376) i Ioan al VI-lea Cantacuziono (1341-1347) pentru
ocuparea tronului imperial. Acesta din urma i-a casatorit fica, Teodora, cu sultanul Orkan
i , aliindu-se cu turcii, s-a servit n timpul rzboiului civil unde soldai turci contra rivalului
su.
Zece ani mai tarziu, n 1365, sultanul Murad I (1359-1389) a mutat capitala la
Adrianopol, n Europa, semn sigur al ambiiilor europene ale turcilor, atunci n plina
cretere i expansiune.
1 Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu , Istoria Bisericeasca Universala , Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2004, p. 386-387.
ASEDIUL
CONSTANTINOPOLUL
UI
care numai 5.000 erau in stare sa poarte arme. La actiunea de aparare, mai ales la astuparea
sparturilor din ziduri, au luat parte alaturi de barbati si femeile,copiii si calugarii.5
Zidurile nu au constituit o aparare suficienta. Inarmati mai bine decat turcii, crestinii
puteau rezista cu succes asalturilor, insa s-a vazut repede ca artileria lor facea mai
multe stricaciuni propriilor ziduri decat dusmanilor. Fortificatiile maritime erau solide si
un lant apara intrarea in Cornul de Aur. Soldati au fost deci dispusi cu precadere pe
meterezele terestre. Tot in aceasta parte isi masase si Mehmed al II-lea fortele si tunurile, mai
cu seama in actualul cartier Top Kapi. Marina, cu baza pe malul European al Bosforului, in
actualul port Besiktas, avea sarcina de a mentine blocada si in acest scop, supraveghea
Marea Marmara. Un drum ce lega flota de armata
Galata, ai carei locuitori si-au cautat salvarea intr-o neutralitate ambigua, furnizand cand
unora, cand altora provizii si informatii.
Tunurile turcesti produceau in fiecare zi mari stricaciuni zidurilor, pe care asediatii au
reusit multa vreme sa le repare,in timp ce artileria acoperea asalturile repetate. Otomanii au
lansat trei mari atacuri, pe 18 aprilie, pe 7 mai, pe 12 mai, pentru a folosi bresele facute de
canonada, insa au fost respinsi de asediati. Masinile de asediu si santurile s-au dovedit
ineficiente, ca si marina: aceasta nu numai ca nu a reusit sa forteze intrarea in Cornul de
Aur, insa a inregistrat un esec usturator, atunci cand a vrut sa intercepteze cele trei vase
genoveze inchiriate de papa si un transport bizantin de grane.
Blocat pe 20 aprilie de absenta vantului, convoiul a rezistat atat de bine atacului, incat,
dupa ce a reusit sa intre in port, flota otomana suferise mari pierderi,spre furia lui Mehmed
al II-lea. Era o dovada ca marina sultanului, oameni si instrumente, nu era inca de valoarea
flotelor latine, cu toate ca se dezvoltase mult.
La 22 aprilie, sultanul Mehmed al II-lea a cerut imparatului sa-i predea orasul in
schimbul Peloponezului. Oferta turcilor a fost respinsa, iar aparatorii au luptat in conditii din
cele mai grele. Sultanul schimba tactica, facand o parte din flota sa treaca pe cale terestra din
Bosfor in Cornul de Aur. Zidurile aflate de-a lungul Cornului erau mult mai greu de aparat,
iar corabiile aflate in port erau mult mai expuse. Genovezii si venetienii au incercat sa
remedieze situatia incendiind flota turceasca in noaptea de 28 aprilie. A fost un esec
5 Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu, op. cit., p. 352.
costisitor: artileria plasata pe mal a invins atacul crestin. Avantajele obtinute de sultan o
data cu intrarea in Cornul de Aur erau confirmate. El a construit un pod care usura deplasarile
de trupe.
In fata zvonurilor ca se pregateste o noua cruciada crestina, consiliul de razboi turc a
decis ca asaltul general sa se dea la 29 mai.
In noaptea de 28 spre 29 mai, autoritatile Constantinopoluluil in frunte cu imparatul au
asistat la o Liturghie solemna, ultima in Sfanta Sofia, s-au impartasit cu totii si au plecat la
apararea orasului. Constantin al XI-lea Dragases a facut apel la toti sa lupte eroic: Turcii
au arme multe, noi insa avem credinta.De va vrea Dumnezeu, vom birui ca David pe Goliat.
La sfarsitul lui mai, asediatii erau epuizati de foamete si oboseala luptelor neintrerupte. Insa,
dupa sase saptamani de asediu, fara nici un rezultat, aparusera disensiuni si in tabara
otomana. Khalil Pasa se pare ca dorea ridicarea asediului: el se temea de o riposta
occidentala de mare amploare. Intr-un sfarsit, partizanii razboiului, reprezentanti de Zaganos
Pasa au castigat si s-a hotarat un ultim asediu, deoarece Constantin al XI-lea a respins
propunerile ce-i fusesera facute conform legii islamice. Orasul a fost atacat din toate partile,
inclusiv de pe mare. Era vorba de operatiuni de diversiune.
S-au facut presiuni pe langa imparat sa se retraga pana este timp si sa se organizeze ulterior
o companie crestina pentru recucerirea orasului. Dar el n-a vrut sa-si paraseasca ostasii. In
aceste momente tragice, imparatul, luand coiful si scutul, s-a aruncat in lupta alaturi de
soldatii sai, luptand vitejeste pentru apararea patriei sale milenare, a carei glorie o acoperi
cu o ultima stralucire prin sacrificiul vietii sale. Corpul sau, amestecat printre ale soldatilor
crestini, n-a mai putut fi identificat.
In zorii zilei de 23 mai 1453, marti, a treia zi dupa Rusalii, turcii si-au facut aparitia in
oras, iar de atunci cetatea cea de Dumnezeu pazita, se afla sub stapanirea turcilor pana
astazi. Populatia crestina a Constantinopolului, consternata si innebunita de spaima, striga,
fugarita prin case, prin circuri, pe strazi si peste tot de ienicerii victoriosi.6
O multime enorma, barbati, femei, copii si batrani, calugari si calugarite, se adapostira in
Sfanta Sofia, crezand ca isi vor gasi salvarea in marea catedrala a Ortodoxiei.
Cat de mare era ura impotriva latinilor, chiar in aceste momente tragice, ne-o relateaza
6 Pr. Prof. Ioan Ramureanu, op. cit., p.353.
istoricul Ducas: Si intr-o imprejurare atat de mare, daca un inger s-ar cobora din cer si sar intreba: Daca primiti unirea si starea pasnica a Bisericii, voi alunga pe dusmani din
oras, voi nu v-ati impaca. Si daca v-ati impaca, impacarea voastra ar fi o minciuna. O stiu
ce-i spuneau cu putine zile mai inainte:Mai bine sa cadem in mainile turcilor decat ale
francilor.7
Multimea inspaimantata de ororile turcesti spera pana la urma in vreo salvare
miraculoasa. Se spunea in popor ca atunci cand turcii vor ajunge la coloana lui Constantin
cel Mare, intemeiatorul orasului, un inger va cobora din cer si va pune sabia in mana unui
om asezat la
CONCLUZII
Dupa cativa ani, au cazut si celelalte state grecesti, franturi din Imperiul Bizantin la
1460, turcii cucerira Peloponezul, unde rezista despotatul de Mistra; la 1461, cucerira Imperiul
de Trapezunt, format in 1204,dupa cucerirea Constantinopolului de cruciatii latini. Mehmed al
II-lea se considera mostenitorul legitim al puterii
imperiale
bizantine.
Pana la sfarsitul
10