Tipologie, tehnologie i traseologie

Prin tip nelegem, n arheologie, un artefact, deci un produs al minii

umane (vase unelte arme) care are o form (i, dup caz, o ornamentaie) determinat i de o tehnic de confecionare caracteristic. Elaborarea metodei tipologice pentru ordonarea dup criterii a artefactelor a nsemnat, aplicarea principiului evoluionist la analiza i interpretarea transformrilor ce intervin, n decursul timpului, n forma diferitelor obiecte. Metoda a fost fundamentat de arheologul suedez Hans Hildebrand, n lucrarea sa despre istoria toporului i dezvoltat, apoi, de compatriotul su, Oscar Montelius, Un alt arheolog suedez, Nils berg, a definit metoda n felul urmtor: Tipologia se ntemeiaz pe prezumpia c voina uman este legat de anumite legi asemntoare cu acelea care guverneaz dezvoltarea lumii organice. Obiectele arheologice se dezvolt ca i cum ar fi organisme vii; diferitele obiecte snt indivizii, o serie de tipuri reprezint dezvoltarea unei specii, iar o grup de serii de tipuri formeaz o dezvoltare care se ramific n diferite specii i familii. Ideea de Baz este existena real a unei anumite ordine n succesiunea formelor diferitelor produse ( . Orice produs avnd o funcie, diferitele forme pot fi socotite trepte ducand la o adaptare din ce n ce mai potrivit pentru ndeplinirea funciei respective. Pornind de la obiectele descoperite n contexte bine definite i de la studiul asocierii tipurilor, cercetarea modern a demonstrat c tipuri mai simple pot avea o durat de utilizare ndelungat i pot fi contemporane cu tipuri mai elaborate . Cu toate acestea, seriile tipologice, coroborate cu observaiile stratigrafice pot oferi i astzi repere pentru o cronologie relativ . .Analiza tehnologic

 integreaz toate operaiuniile i etapele tehnologice necesare producerii unui artefact de la momentul exploatrii materiale prime pn la fabricarea i abandonul artefactului presupune o ierarhizare a siturilor arheologice aparinnd unei anumite perioade, culturi sau paleomediu 5 etape tehnologice: 1. Exploatarea i pregtirea materiei prime n vederea fabricrii de unelte. 2. Obinerea suportului din care va fi produs artefactul 3. Prelucrarea i obinerea prii active a artefactului 4. Fasonarea i prinderea de mner a artefactului 5. Abandonul piesei TRASEOLOGIE Are ca punct de pornire problematica identificarii modului de confectionare si a functionalitatii artefactelor descoperite in contextele arheologice. Orice obiect, fie unealta, fie arma, fie cu destinatie speciala, pastreaza pe suprafata sa o serie de caracteristici (amprente), care pot furniza o serie de informatii cu privire la tehnica de obtinere (confectionare) a sa, la utilizare (functionalitate), precum si la factorii care i-au influentat morfologia in perioada in care s-a pastrat in diferite contexte stratigrafice. De regula, inaintea utilizarii metodei traseologice, aceste aspecte legate de artefacte erau rezolvate prin intermediul analogiilor tipologice cu unelte actuale sau prin analogiile etnografice, aceste solutii nereprezentand intotdeauna o baza obiectiva. Prin metoda traseologica, ce imbina in mod fericit experimentul arheologic cu analizele de laborator si comparatiile etnologice, se incearca sa se identifice urmele pe care leau lasat pe unealta diferitele procese succesive prin care a trecut aceasta. Este metoda cea mai precisa de cunoastere a functionarii uneltelor. Majoritatea explicatiilor folosirii acestor unelte au la baza analogia de forma dintre uneltele preistorice si cele actuale, sau prin analogii etnografice. Incercarea de interpretare a functionarii uneltelor a fost relativa pentru ca intr-un fel sunt folosite uneltele in societati retardate si altfel le foloseau oamenii primitivi.
Principiul fundamental al analizei traseologice consta in examinarea suprafetei silexului observat sub microscop, care prezinta o structura granulara la care adauga pierderile de material rezultate in urma actiunii mecanice, in functie de materialul ce le provoaca si de varietatea silexului folosit