Era odat, demult, tare demult, o feti de o frumusee rar: cu ochii luminoi i blnzi, cu minile fine i catifelate i cu prul

lung i mtsos pe nume Roua. Mama sa era Ziua iar tatl ei era oaptea.!cestia "egheau mereu asupra sa iubind#o ca pe lumina ochilor,gandindu#se doar la fericirea copilului lor. Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor, iar tata ii facea coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce curgea in fundul gradinitei. $in frica de a nu o pierde parintii o scoteau pe fata afara doar dimineata si seara .%n gradina care era plina de cele mai frumoase flori, Roua zburda.&e ducea in serile cu luna plina si isi pri"ea chipul frumos in oglinda apei. 'and nu era luna, licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul apei ca sa faca lumina in calea fetei. $orind sa iasa si ziua in amiaza mare afara Roua ii spuse mamei sale dorinta, aceasta a"ertizand#o si spunandu#i foarte clar ($raga mea copila in clipa in care te "a atinge soarele, noi te "om pierde) Zilele treceau iar curiozitatea fetei crestea dinn zi in zi..dorinta arzatoare de a

cunoaste soarelui persista si ea.*ana intr#o zi cand ne mai tinand cont de spusele mamei iei i +ncepu s alerge fericit de colo#colo. ,ucuria ii fu mult prea mai mare incat se lasa in "oia "antului si simti cum se urca tot mai sus, tot mai sus strigand fericita : #'e frumusee- . s a/ung la &oare- . s po"estesc mamei tot ce am "zut$ar Roua urca tot mai sus i +ncepu s#i fie frig. &e ghemui, dar frigul era tot mai mare i simea c se +ngreuneaz ca atunci cnd cine"a i#ar fi atrnat ce"a de picioare. 0itndu#se +n /ur "zu un palat incon/urat de ap. Era palatul lui or 'enuiu. ici n#a"u timp sa se dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea na"alira o mulime de noriori mici, mici de tot ce se amestecau unii cu alii. Roua abia isi gasise un loc sa stea. # au intrat bine cu totii ca usa se tranti si aparu or 'enusiu, tunind si fulgerand. 'u glas ca din butoi le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie. %n acea zar"a toti norisorii pornira spre usa tarand#o pe R.0! dupa ei pana la iesire

unde s#au intalnit cu ,!1E 2! 1 care i#a purtat pe aripile lui tot mai sus, &i au zburat ei asa pana ce l#au intilnit in cale pe 2a/iie#2ant care o cauta pe fata. El auzise de la or 'enusiu ca sus, in "azduh, unde"a,e o fetita si cum 3er apraznic a"ea ne"oie de cine"a care sa#i aprinda pipa si sa#i scuture pletele de bruma, fetita aceasta era tocmai ce#i trebuia.. &i asa 2a/aie 2ant "eni in cautarea ei, ca sa#i mai intre in "oie mosului care era tare suparat. .data prinsa si a/unsa la palatul lui 3ER !*R!Z %' fata era din ce in ce mai trista.*langea mereu iar 3ER !*R!Z %' pentru a scapa de lacrimile calde ale acesteoa sufla mereu peste ele prefacandu#le in pufusori de bruma. &imtindu#se pe zi ce trece mai usoara si "azand cum pufusorii de bruma cad spre pamant de la fereastra incerca si ea intr#o buna zi. 3er praznic +l chem pe 2/ie 2nt i#i spuse: #!learg dup fat- $e n#o poi prinde, sufl peste ea i +nghea#i trupul2z+nd c nu o poate a/unge din urm +ncepu s sufle cu putere spre ea .R.0! simti ca ingheata

iar in acel moment i se infatisa tot ce iubise ea mai mult 4 casa, curtea, gradina.Recunoscand locurile dragi Roua spuse 5 #am sa te las Mosule sa ingheti *amantul, #am sa te las 5 %si prinse rochita cu mainile si, intinzand#o, se lasa usor in /os, aparind pamantul de furia gerului napraznic. &i, asa, fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa#l incalzeasca, sa ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna. $e pri"iti cu atentie fiecare fulgusor de zapada, in el "eti "edea ochii stralucitori ai fetitei, care zambesc cu drag tuturor copiilor si#i imbie la /oc.