Am sentimentul de a fi ratat ceva esential ori de cate ori n-am mers pana la capatul situatiilor care pareau gata

sa ma tranteasca la pamant.

Sunt de acord cu afirmatia lui Livius Ciocarlie intrucat consider ca adevaratul curaj reiese din acceptarea temerilor,recunoasterea greselilor,rezistenta la frica,stapanirea ei, cat si din puterea de a gasi frumosul in tot ceea ce ne inconjoara. In primul rand curajul poate fi forta de a sta in picioare si a vorbi ,asa cum este de altfel ,ceea ce iti trebuie pentru a sta jos si a asulta.Acesta apare in nenumarate forme insa majoritatea oamenilor tind sa asocieze curajul cu un om sigur pe el ,cu un comportament dur ,calculat ,cel ce stie raspunsul la orice intrebare,cel ce risca si castiga totul,acest concept fiind adesea gresit. In al doilea rand consider ca cel mai curajos om este acela ce are incredere in sine ,in oamenii din jurul sau,in clipa,in viitor,in propriile forte ce il ajuta sa depaseasca situatiile dificele ce pareau de ne invins,in forta de a se scutura de praf dup ce viaa il alint printete cu o palm . In concluzie curajul reprezinta indrazneala de a calca pe cararea pe care altii o evita. nu exista experienta careia nu-i poti supravietui daca ai curajul sa infrunti viata n fiindu-ti teama sa faci un pas mare caci nu poti trece niciodata o prapastie din doua sarituri mici.