MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

COLEGIUL NAȚIONAL PEDAGOGIC „MIHAI EMINESCU”

TÂRGU MUREȘ

PROGRAMUL DE PREGĂTIRE PSIHOPEDAGOGICĂ ȘI METODICĂ

A MAIȘTRILOR INSTRUCTORI

Omul e responsabil
pentru faptele sale

Coordonator: Cerghedi Adriana

Realizator: VASTAG (KOVACS) MONIKA

 Omul e responsabil pentru faptele sale

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, responsabilitatea este obligaţia

de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva. Cu alte cuvinte un om este
responsabil în momentul în care e capabil să răspundă pentru faptele sale, probabil în faţa
divinităţii, a legii sau chiar a lui însuşi, pentru că avem responsabilităţi şi faţă de noi.
Trebuie să învățăm să ne asumăm cu mult curaj responsabilitatea generată de faptele
proprii. Ori de cîte ori greșim prima reacție este să dăm vina pe altcineva sau pe altceva.
Asumarea responsabilității propriilor fapte ar trebui învățată prin orice mijloace și la orice
vîrstă de către toți oamenii. Măcar față de tine însuți trebuie să ai discernămîntul și capacitatea
de a recunoaște o greșeală și de a căuta apoi să remediezi pe cît posibil situația.
Dumnezeu a creat pe om și l-a situat în centrul lumii, de aceea, omul nu este nici
muritor, nici nemuritor, nici pământesc, nici celest. Stă în întregime în puterea lui să aleagă, în
ce direcție a existenței se dezvoltă. Omul se deosebește de alte viețuitoare prin faptul că nu
este legat de un anumit destin sau de o anumită lege, dimpotrivă, el are capacitatea să-și
determine în mod liber modul și forma existenței, să se înjosească până la o treaptă animalică,
sau să se apropie de divinitate, care stă la propria sa origine. Calea care duce la acest scop este
eliberarea de pornirile simțurilor și purificarea prin cugetarea și contemplația filozofică.
Filozoful italian Pico della Mirandola se referă la actul creaţiei universului (lumii) de
către Dumnezeu şi, mai ales, la crearea omului. Dumnezeu este numit “supremul arhitect”,
care a construit, după legile înţelepciunii, această “casă a lumii”, care este universul. Dându-şi
seama că această lume nu are niciun sens dacă nu este nicio fiinţă care să cerceteze cu atenţie
înţelesul unei atât de mari înfăptuiri, să-i îndrăgească frumuseţea, să-i admire măreţia,
Dumnezeu a creat omul. Însă, neavând un model (arhetip), i-a dat o înfăţişare care să nu
semene cu a celorlalte vieţuitoare. Aşadar, Dumnezeu a conceput omul ca pe o “lucrare” cu
un aspect care nu îl diferenţiază de divinitate şi, aşezându-l în “centrul Universului”, i-a ţinut
un discurs despre menirea lui în lume.
Această modalitate de a defini omul este specifică epocii Renaşterii şi constă dintr-o serie de
teze şi antiteze, de calităţi şi defecte pe care le are omul. Spre deosebire de scolastica
medievală, Pico della Mirandola îi “oferă” omului şansa de a deveni el însuşi, prin propriile
sale eforturi: “Nu te-am făcut nici ceresc, nici pământean, nici muritor, nici nemuritor, pentru
ca, singur, să te înfăţişezi în forma pe care, tu însuţi, o preferi, ca şi cum prin voia ta ai fi
propriu-ţi sculptor şi plăsmuitor de cinste. Vei putea să decazi la cele de jos ce sunt lipsite de
inteligenţă; vei putea, prin hotărârea spiritului tău, să renaşti în cele de sus ce sunt divine.”
“Aprecierile” pe care le face Dumnezeu despre ceea ce va fi omul (poziţia sa în ansamblul
creaţiei) reprezintă un adevărat portret al condiţiei umane. Aşadar, prin propria sa activitate,
omul poate renaşte şi aspira spre dumnezeire sau, dimpotrivă, datorită greşelilor sale, se poate
situa în afara umanului, alături de animale.
Divinitatea ne-a creat, cu siguranţă, dându-ne anumite atribute, daruri care ne fac
diferiţi de toţi ceilalţi, fără a ne spune însă care sunt. Cred că de-a lungul vieţii suntem datori a
le descoperi. Profesorii sunt privilegiaţi în acest sens, deoarece au timp să-i observa pe elevi,
să le identifice calităţile, defectele, punctele forte sau pe cele slabe. Unul poate fi mai bun la
orientare în spaţiu şi se poate descurca mai bine la geografie, altul poate avea o imaginaţie
bogată şi se poate pricepe mai bine la desen, unii au calităţi sportive, alţii sunt buni la calcule.
Trebuie să înţelegem că elevii sunt diferiţi şi să încercăm să valorificăm toate calităţile lor de-
a lungul timpului în cadrul orelor noastre. Nu este suficient să observăm că elevii sunt diferiţi,
ci trebuie să le găsim punctele forte şi să îi ajutăm, cu ajutorul lor să facă performanţă în
cadrul orelor noastre. Fiecare dintre noi, ca profesori avem responsabilitatea să ne ducem
elevii la un nivel cât mai înalt folosindu-le atuurile.
De asemenea este bine să le valorificăm stilurile de învăţare prin sarcini diferenţiate.
Pe cei care reţin mai uşor din ceea ce văd îi recunoaştem deoarece vorbesc repede, sunt
buni organizatori, observă în special detaliile mediului, reţin mai repede ceea ce au văzut
decat ceea ce a auzit, nu îl distrage zgomotul, uită instrucţiunile verbale, este cititor bun şi
rapid, preferă să citească, nu să i se citească, uneori nu-şi pot găsi cuvintele potrivite. Pentru
ca ei să reuşească să înveţe mai uşor e necesar să ne adaptăm strategiile de învăţare pentru
stilul lor. E important să subliniem ideile principale ale lecţiei, eventual la sfârşitul
activităţilor să avem un moment anterior celui de oferire a temelor în ace să discutăm despre
ce am vorbit în lecţia respectivă. De asemenea le putem cere să-şi sublinieze în caiete cu alte
culori cuvintele, a formulele matematice, pentru ca ei să poată reţine mai bine informaţia.
Unoeri e bine să le oferim un timp suficient pentru vizualizarea graficelor, tabelelor
şi imaginilor, să utilizăm în predare instrumente de studio (hărţi,tabele,grafice) să-i învăţăm să
transcrie informaţia pe scurt cu desene şi simboluri. Pentru a-şi îmbunătăţi învăţarea, unul
dintre elevii mai din clasa a IX-a îşi face mereu schiţa lecţiei şi pe fundal desenează un peisaj
legat de aceasta, el reţine lecţia în funcţie de peisajele din caiet, este un elev cu note bune şi o
creativiate ieşită din comun pe care o încurajez de câte ori am ocazia...
 Stilul auditiv e caracterizat prin faptul că învaţă ascultând conversaţii sau prezentări,
vorbeşte ritmat, vorbeşte cu sine, în gând, este uşor distras de zgomot, îşi miscă buzele şi
spune cuvintele când citeşte,îi place să înveţe cu voce tare, este mai bun povestitor
decât scriitor, este vorbăreţ, îi plac discuţiile.
Strategiile de învatare potrivite pentru stitul auditiv presupun: explicarea noilor
informaţii , exprimarea verbală a ideilor, citirea cu voce tare, învăţarea cu tutori sau într-un
grup în care pot să adreseze întrebări, să ofere răspunsuri, să exprime modul de întelegere a
informaţiei orale. Am avut un astfel de elev în acest an la clasa a X-a deosebit de talentat,
căruia îi plăcea să-şi pună lecţiile pe muzică şi învăţa mult mai uşor acompaniat de chitară.
Este un elev foarte bun.
Cei mai mulţi dintre elevii mei au ca stil de învăţare stilul kinestezic, ei
învaţă prin manevrarea obiectelor , vor să încerce obiectele şi mecanismele, vorbesc rar, stau
aproape de persoana cu care vorbesc, sunt atenţi la gesturi şi gesticulează,
memorează mergând, nu reţin locaţii geografice decât  dacă au fost acolo,
utilizează verbe de acţiune, utilizează acţiuni ale corpului pentru a demonstra ceea ce a
învăţat, au un scris urât şi le place să se implice în jocuri. Strategiile de învăţare pe care le
folosesc pentru ei sunt diverse şi presupun: mânuirea obiectelor care trebuie învăţate,
aranjarea tabelelor şi a diagramelor într-o ordine corectă-
utilizarea unor mişcări, dramatizări, dans, pantomime sau jocuri de rol pentru dezvoltarea
memoriei de lungă durată, vorbitul şi plimbatul în timpul repetării cunoştintelor , învăţarea
prin punerea în practică a cunostinţelor învăţate.
Un profesor responsabil, trebuie să aibă în vedere şi motivarea elevilor pentru învăţare,
nu doar adaptarea strategiei de predare-evaluare la nevoile elevilor şi la stilul lor de predare.
Este necesar să le amintim mereu utilitatea materiei pe care o predăm în lume, cum îi poate
ajuta aceasta să treacă mai uşor prin viaţă, să se angajeze să aducă un venit familiei lor. De
asemenea, am observat că elevii care sunt de părere că rezultatele învăţării depind în primul
rând de ei şi mai puţin de profesor au performanţe mai bune la şcoală. De aceea, i-am învăţat
pe elevii mei câteva strategii care să îi ajute în învăţare. Le spun mereu ca de fiecare dată când
apare vreun element care să-i distragă de la învăţat să-l ignore sau să-şi spună: ,,Nu e
important". Dacă se află într-o situaţie dificilă şi se tem că nu vor reuşi să o rezolve, să se
gândească la momentul în care se aflau într-o situaţie asemănătoare şi au depăşit-o. Le
recomand să-şi spună: ,,Am mai făcut odată un exerciţiu asemănător şi am găsit răspunsul, voi
găsi şi aici răspunsul". De asemenea, le recomand ca atunci când îşi fac lecţiile să închidă
telefonul, calculatorul şi televizorul, aceştia sunt distractori şi îi pot împiedica să se
concentreze la capacitate maximă spre a rezolva sarcina.
Atunci când acordăm feedback, e important ca acesta să fie constructiv. Să încurajeze
elevul, să nu transmită mesajul ,,Ai greşit, nu eşti capabil să faci bine!", ci ,,Eu aş face aşa,
sunt sigur/sigură că şi tu poţi!".Feedback-ul se acordă pe tot parcursul rezolvării unei sarcini,
şi este foarte importanat să oferim şi soluţii de rezolvare potrivită a sarcinii, nu doar să
spunem că e greşit.
Mereu le spun elevilor că atunci când trebuie să înveţe e necesar, pentru a înţelege mai
bine, să gândească critic, să-şi pună întrebări asupra textului, dacă sunt neclarităţi, acestea
trebuiesc lămurite cu ajutorul profesorului. O informaţie se reţine mai uşor dacă este logică,
dacă are sens, decât cea fără sens, începutul şi sfârşitul unui text de memorat sunt mai uşor de
reţinut decât conţinutul său, iar atunci când învăţăm la două materii asemănătoare e mai uşor,
decât atunci când combinăm două materii diferite. Elevii nu trebuie să uite, atunci când
învaţă, să se odihnească cinci-zece minute, dacă se simt foarte obosiţi şi chiar să ia pauze mai
mari dacă sunt în perioada tezelor când sunt solicitaţi mai puternic.
Este esenţial în activitatea profesorului, ca acesta să fie responsabil cu activitatea sa
proprie, să-şi ordoneze materia astfel încât să nu-i suprasolicite pe elevi, să adapteze la
puterea lor de înţelegere noţiunile pe care le predau şi exerciţiile pe care le fac astfel încât
aceştia să facă faţă cât mai bine programei şcolare şi chiar să performeze. Tezele şi lucrările
trebuie anunţate din timp, astfel încât elevul să aibă suficient timp să-şi pregătească materia.
În planificare ar trebui să se lase câteva ore la dispoziţia profesorului astfel încât acesta să fie
pregătit pentru situaţii neprevăzute şi să îşi poată gestiona eficient sutuaţia în care se află
astfel încât elevii să nu piardă materie.
Ca profesori suntem responsabili şi de relaţia cu familia elevului, trebuie să avem
încredere în părinţi şi invers astfel încât elevul să poată trăi într-un mediu armonios ce
încurajează învăţarea.
Să nu uităm că o clasă de elevi este un colectiv, ei trebuie să fie încurajaţi să se
cunoască cât mai bine, să comunice, să vorbească despre propblemele lor, să nu-şi
marginalizeze colegii, dar şi să se respecte reciproc, indiferent de greşelile pe care le fac. Am
avut, de exemplu, o elevă care a devenit mamă la o vârstă foarte fragedă şi mi-a fost destul de
greu, dar am reuşit să o reintegrez în clasă,valorificându-i calităţile. Acum ea este
responsabilă, ştie că are un talent deosebit la lectură şi colegii mereu o roagă pe ea să citească
pasaje din texte. Cu alte cuvinte este un om valoros prin ceea ce face, prin hărnicia ei, prin
puterea ei de muncă, prin inteligenţa şi perspicacitatea cu care abordează sarcinile.
 Profesorul trebuie să fie un om responsabil, cu alte cuvinte, faţă de elevii săi, să-i
susţină mereu, să-i ajute mereu să depăşească sarcinile dificile, iar elevii trebuie să fie
responsabili de propria învăţare, de efortul pe care îl fac pentru a reuşi în viaţă.
 Bibliografie
1. Crașovan , F Vucea-Macsinga I. (1999). Profesor pentru elev, elev pentru profesor.
Editura Mirton. Timișoara.
2. Neacșu, I. (1990) Metode și tehnici de învățare eficientă. Editura Militară. București
3. https://ro.wikipedia.org/
4. https://floringeorgepopovici.wordpress.com/