Sunteți pe pagina 1din 11

1.

Obiectul de studiu a TGD Prin obiectul sau de studiu, TGD este o stiinta generala despre drept si stat si studiaza dreptul in ansamblul sau, in integritatea sa, in ordinea juridica si in globalitatea sa. Fiind o disciplina de referinta pentru stiinta dreptului, teoria generala are drept scop imbogatirea si amplificarea cunoasterii dreptului, a legaturii lui cu alte fenomene sociale si in primul rind cu fenomenul statului. Obiectul teoriei generale a dreptului il constituie studierea dreptului si a statului in toata complexitatea sa si anume: 1. Dreptul ca ansamblu de norme juridice 2. Drepturile subiective 3. Relatiile juridice si ordinea de drept. 2.Locul si rolul TGD in sistemul stiintelor sociale TGSD- este o stiinta sociala c a parte componenta a stiintei in general care poate fi definita ca fiind totalitatea cunostintelor acumulate de oameni pe tot parcursul evolutiei. Ea este o stiinta sociala, deoarece studiaza fenomenul dreptului ca fenomen social existent intr-o comunitate. TGD -face o profunda analiza a relatiilor sociale, economice politice, privite in dinamica lor in raport cu normele juridice care le reglamenteaza. Ca stiinta cu statut si pozitie specifice, stiinta dreptului analizeaza un anumit domeniu al relatiilor si structurilor sociale- domeniul participarii oamenilor la circuitul juridic, ca purtatori de drepturi si obligatii juridice, cu toate consecintele ce decurg de aici. 3.Locul si rolul TGD in sistemul stiintelor juridice Studiul conceptelor, categoriilor, principiilor si notiunilor de baza ale dreptului este realizat de TGD. In cadrul TGD sunt elaborate instrumente esentiale prin care dreptul, in ansamblul sau, este gandit. Scopul teoriei este acela de a imbogati si amplifica cunoasterea dreptului. Teoria generala a statului si dreptului face parte din componenta stiintei dreptului si face o analiza profunda a relatiilor sociale, economice, politice privite in dinamica lor in raport cu normele juridice care le reglementeaza. Teoria generala a dreptului ca parte componenta a stiintei dreptului are menirea ca pe baza analizei aprofundate atit a relatiilor sociale ce reclama reglementarea juridica, cit si normele juridice care asigura aceasta reglementare sa sublinieze si sa contribuie la asigurarea concordantei dintre ele. 4.TGD si practica sociala. Teoria generala a dreptului --se afla intr-o strinsa legatura cu practica sociala, care serveste drept criteriu de verificare a teoriei, Practicienii in domeniul jurisprudentei au aparut ca o categorie de profesionisti odata cu evolutia dreptului pentru a asigura procesul de elaborare si aplicare a dreptului. 5.Baza metodologica a TGD. Ca si orisicare domeniu TGD se bazeaza pe folosirea unei ,metode adida a unui ansamblu de metode, cu ajutorul caruia are loc studierea dreptului in toata complexitatea sa. Prin metoda stiintei TGD intelegem metodele caile, mijloacele de studiere, care exprima pozitii initiale , generale si abordarea acestor forme. -Printre principalele metode ale cercetarii juridice sunt : 1. (logica)- consta in ansamblu procedeelor si operatiilor metodologice si da posibilitatea aflarii dinamicii raporturilor necesare intre diferite componente ale sistemului juridic din societate. 2(istorica)- cerceteaza dreptul in perspectiva sa si evolutia sa istorica, studiaza parcursul dreptului de-a lungul diferitor orinduiri. 3.(comparative)- esenta ei consta in confruntarea diverselor sisteme juridice. 4.(experimentala)- experimentarea a mai multor situatii pentru a alege cea mai buna metoda de solutionare a problemei intalnite in aceste situatii. 5.(statistica)- consta in cercetarea si orientarea informatiei juridice. 6.(sociologica)- se bazeaza pe evidenta opiniei publice (sodaj de opinie) 7. (analitica)- presupune analiza datelor sociologice.

6. Principiile si metodele de cunoastere a dreptului Principiilele de drept- sunt ideile conducatoare ale continutului tuturor normelor juridice. Ele au un rol constructiv si valorizator pentru sistemul de drept, in sensul ca ele cuprind cerintele obiective ale societatii. 1) Asigurarea bazelor legale de functionare a statului: Principiul asigurariia statului constituie premisa existentei statului de drept. 2) Principiul librtatii si al egalitatii: Intr-o societate democratica statul garanteaza juridic si efectiv libertatea si egalitatea indivizilor. Nu poate exista egalitatea decat intre oameni liberi si nici libertate decat intre oameni a caror egalitate e consfintita juridic. Egalitatea priveste echilibrul vietii iar libertatea priveste capacitatea oamenilor de a actiona fara oprelisti 3) Principiul responsabilitatii: Responsabilitaea insoteste libertatea. Resp. este un fenomen social;ea isi exprima un act de angajare a individului in procesul integrarii sociale.. Fiind strans legata de actiunea omului, resp. apare ca fiind intim corelata cu sistemul normativ.Nivelul si masura responsabilitatii sunt apreciate in functie de gradul si continutul procesului de transpunere constienta in practica a prevederilor normelor sociale. 4) Principiul echitatii si al justitiei: Actiunea principiului echitatii priveste atat activitatea legiuitorului, cat si activitatea de interpretare si aplicare a dreptului. Justitia reprezinta acea stare generala ideala a societatii, realizabila prin asigurarea pentru fiecare individ in parte si pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor lor legitime. Prin finalitatea sa, justitia se situeaza printre principalii factori de consolidare a celor mai importante relatii sociale, intrucat ea intruchipeaza virtutea morala fundamentala, menita a asigura armonia si pacea sociala. 7.Natura sistemica a dreptului, corelatia si interdependenta componentelor in cadrul sistemului. Aplicarea abordrii sistemice asupra studiului tiinelor sociale este deosebit de edificatoare, n special n privina instituiilor. Esena naturii sistemice a dreptului, este un corpus imaterial de reguli la care societatea se supune sau pe care le violeaz. Un sistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente aflate n interaciune deoarece el se constituie ca un ansamblu de elemente n interaciune, care depind reciproc unele de altele, cu proprieti specifice, ca o formaiune distinct relativ autonom, in raport cu altele. Din perspectiva abordrii sistemice a dreptului interaciunile interne vor exprima legturile proprii obiectului, fenomenului, procesului dreptului. Faptul c n interiorul sistemului juridic se fac n permanen schimbri nu afecteaz sistemul n ntregime, ci i ntemeiaz complexitatea elastic i deschiderea n sistemul social. 8.Esena dreptului - dreptul nseamn determinarea calitativ i interelaionrile sale intime care i confer locul i rolul n relaiile sociale. Dreptul este expresia voinei i a interesului. 9.Conceptul dreptului. Intr-un prim sens, cuv. drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul reglamentari relatiilor interumane. Totalitatea normelor juridice in vigoare dintr-un stat poarta denumirea de drept pozitiv. Dreptul subiectiv reprezinta posibilitatea unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita. Dreptul desemneaza stiinta sociala care studiaza statul si regulile adoptate de el; institutiile politice si juridice; si principiile generale de conducere si reglementare a societatii. 10.Principiile dreptului -. Principiile de drept sunt reguli de maxima generalitate care sintetizeaza experienta sociala si asigura echilibrul dintre respectarea drepturilor si ndeplinirea obligatiilor. Un principiu se poate prezenta sub diverse forme: axiome, deductii sau o generalizare a unor fapte concrete. Principiile generale ale dreptului asigura unitatea, omogenitatea, coerenta si capacitatea de dezvoltare a unor relatii associative. Cele mai importante principii ale dreptului sunt : 1. Asigurarea bazelor legale de funcionare a statului 2. Garantarea libertii i egalitii indivizilor 3. Principiul responsabilitii sociale a indivizilor 4. Principiul echitii i justiiei

11.Particularitatile dreptului : Stiinta juridica are urmatoarele caracteristici : 1. Dreptul este o stiinta umanista 2. Dreptul este legat indisolubil de istorie 3. Dreptul este o stiinta critica, dreptul fiind o creatie a spiritului uman 4. Drepul este o stiinta practica, stiinta juridica, ca stiinta normativa, nu are sens si valoare decat daca, constructiile si deductiile sale pastreaza orientarea lor spre practica dreptului. 5. Stiinta juridica nu este universala, ea se leaga de un sistem social determinat si se situeaza de fiecare data intr-un cadru national al unei tari sau printr-o traditie comuna, a unei grupe de tari. 12.Dreptul obiectiv si subiectiv : Drept obiectiv-Sensul dreptului obiectiv este de a desemna totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul regulamentarii relatiilor interumane,deoarece Dr.obiectiv se defineste prin rapoartele la obiectul sau Drept subiectiv-reprezinta posibilitatea unei personae de a avea o anumita conduita si de a pretinde celorlalti o anumita conduita, acesta este sensul dreptului subiectiv deoarece se defineste prin raportarea la persoana care exercita prerogative data. 13.Coraportul : stat-drept. Viata statala este strins legata de acea a dreptului. Statul asigura organele, mecanismele si procedurile cu ajutorul carora se realizeaza dispozitiile legii ce reprezinta reactia societatii fata de cei care incalca normele juridice. Prin normele juridice se iau decizii obligatorii pentru cetatenii statului, se stabilesc competentele organelor statului, directiile principale de activitate, relatiile dintre diferite entitati statale si dintre diferite categorii de organe. Prin drept, puterea statului dobindeste oficialitate, legitimitate si capacitatea de a-si exercita prerogativele de conducere sociala, de armonizare a intereselor cetatenilor, de solutionare a conflictelor sociale etc. 14.Conceptul statului si atributele lui Statul este organizaia care deine monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. In mod traditional, statul este definit prin referire la 3 elemente esentiale: Populatia Este o comunitate de indivizi care se afla pe un teritoriu strict determinat si asupra caruia se exercita puterea de stat. Din populatia tarii fac parte: cetatenii, strainii si apatrizii (persoane fara cetatanie). Teritoriu teritoriul statului este partea din globul pamintesc ce cuprinde solul, subsolul, apele si coloana de aer de deasupra solului asupra caruia statul isi exercita puterea sa suverana. Puterea publica (suveranitatea) este puterea statului de a-i comanda pe indivizi care intra in componenta populatiei sale ca si de a exclude o astfel de comanda din afara granitelor sale. 15.Forma statului Forma de stat exprima modul de formare, organizare si functionare a puterelor statelor. Laturile componente ale formei de stat sunt: forma de guvernamint, structura de stat, regimul politic. Formele de guvernamint: Monarhie- constitutionala (puterile monarhului sint limitate de constitutie), Absoluta (monarhul detine toate puterile statului)i Republica Prezidentiala, Parlamentara, Mixta Structura de stat exprima organizarea puterii pe un anumit teritoriu. Sub aspectul structurii exista: State unitare (o singura putere suverana);State compuse (federatii);Uniuni de state Regimul politic poate fi: democratic sau autoriatar. 16.Aparatul de stat si puterea statului Aparatul de stat reprezint un sistem de organe ale statului, prin intermediul crora se realizeaz puterea de stat. Aparatul de stat constituie un important element component al statului. Aparatul de stat este format din cele trei grupe mari de organe ale puterii de stat cum sunt: organele puterii legislative, org put executive i organele puterii judectoreti. La baza organizrii si funcionrii aparatului de stat se afl diferii factori de ordin obiectiv i subiectiv care determin structura lui intern. Aparatul statului nu este o unire mecanic a organelor sale luate aparte, ci un sistem integral al lor, bine organizat i riguros reglementat.

17.Principiile de organizare a aparatului de stat Printre cele mai importante principii de organizare i activitate a aparatului de stat menionm :1. Principiul separaiei i colaborrii puterilor. Prin acest principiu se are n vedere o conlucrare i colaborare a puterilor n stat.Acest principiu trebuie s fie realizat n activitateazilnic a tuturor verigilor aparatului de stat pentru a exclude orice amestec n activitatea organelor de stat. 2. Principiul democratismului- presupune guvernarea poporului prin popor i pentru popor. 3. Principiul legalitii- presupune nfptuirea tuturor funciilor proprii organelor de stat i persoanelor oficiale n strict conformitate cu legile i actele subordonate legii n vigoare, conform competenei prevzute pe cale legislativ. 4. Principiul tiinific n organizarea i activitatea aparatului de stat este condiionat de faptul c funionarea cu succes a aparatului de stat este de neconceput fr abordarea tiinific a soluionrii problemelor concrete, fr organizarea eficient a muncii lucrtorilor aparatului de stat, fr o structur argumentat din punct de vedere tiinific. 18.Scopul, sarcinile si functiile statului Prin organele puterii legislative, executive si judecatoresti, statul emite norme de drept si urmareste aplicarea normelor juridice : 1. Legislativa consta in adoptarea normelor juridice generale si este incredintata parlamentului. 2. Executiva consta in aducerea la indeplinire a acestor norme si este incredintata, de regula, guvernului si sefului statului. 3. Jurisdictionala consta in solutionarea litigiilor care apar cu prelejul aplicarii normelor juridice si este incredintata instantelor judecatoresti. Statul, prin organismele sale, isi exercita functiile pe 2 planuri: Intern prin apararea proprietatii a ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor si a suveranitatii si independentei nationale. Extern prin dezvoltarea raporturilor de colaborare cu alte state sub aspect economic, politic, cultural si militar. 19.Unele conceptii referitoare la caracteristica generala a statului Teoria generala a statului si dreptului este o stiinta socialal, care poate fi definita ca fiind totalitatea cunostintelor accumulate de omenire pe parcursul evolutiei. Ea face o analiza profunda a relatiilor sociale, economice, politice privite in dinamica lor, in raport cu normele juridice care le reglementeaza si trebuie sa asigure concordanta dintre ele.Stiinta teoria generala a statului si dreptului cuprinde tot ansamblu de cunostinte referitoare la obiectul de studiu, adica la tot ce este cunoscut pina in present despre aparitia, evolutia si functionarea dreptului. 20.Sistemul normelor din societate Diversitatea relatilor sociale determina existenta unei multitudini de norme sociale si, in consecinta, o varietate de forme prin care se influenteaza conduita oamenilor in cadrul acestor relatii. Normele, asadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui si provin din obiceiurile, legile, traditiile unei societati sau grup social care isi constrange astfel membrii sa adopte conduite si comportamente care sa corespunda asteptarilor acelei societati sau grup social. Normele sociale reglementeaza intreaga retea de relatii sociale, economice, politice, morale, de familie etc. Fara ele ar fi imposibila activitatea practica a oamenilor in orice societate. 21.Dreptul si morala. Morala se bazeaza pe convingerea intima si constiinta personala a fiecarui individ si se reflecta in comportamentul sau. Si nerespectarea normelor morale atrage dupa sine sanctiuni, ca regretele, pararile de rau etcNormele morale au un caracter spontan de aparitie, pe cind normele de drept, sunt rezultatul unei actiuni constiente, organizate. Daca normele de drept sunt asigurate prin forta de constringere a statului, atunci normele morale au ca sanctiune dispretul public, desconsiderarea, marginalizarea, regretul etc 22.Dreptul si normele organizatiilor nestatale. Normele organizaiilor nestatale constituie o categorie important anormelor sociale. La ele se refer : normele partidelor politice, asociaiilor civile, firmelor comerciale, ligilor,asociaiilor,cluburilor, culturale. Spre deosebire de drept, normele sociale dintr-om societate nu sunt neaprat unitare(se pot deosebi n funcie de natura grupului social, de naionalitate. Normele morale au un caracter spontan, pe cnd cele de drept sunt rezultatul unei creaii contiente i organizate.

23.Sistemul dreptului. Exista 3 mari sisteme de drept: 1)Romano-germanic: Este sistemul si dreptul Europei continentale. Radacinele sale: dreptul roman si cutumele germanice. Caracteristic pentru acest izvor de drept acestui sistem este actul normativ. 2)Anglo-saxon: a aparut in Anglia si s-a extins pe toate fostele colonii britanice. Izvorul principal este precedentul judiciar. 3)Religios: la baza stau normele religioase. 24.Sistemul legislativ. Prin sislem legislative -nelegem totalitatea normelor juridice care activeaz i care regleaz viaa social. Orice sistem legislativ, are la baz un set de valori fundamentale recunoscute ca atare de cetenii statului i crora acestora trebuie s li se supun. 25.Sistematizarea legislatiei. Sistematizarea legislatiei priveste o anumita asezare a actelor normative in vigoare, avind ca rezultat elaborarea unor culegeri de acte normative, coduri, colectii etc. Principalele forme de sistematizare sunt : -Incorporarea- care consta in gruparea, aranjarea actelor normative conform unor criterii. -Codificarea- consta in procesul de prelucrare si alcatuire a unui singur act normativ cu putere de lege, numit cod, din toate sau aproape toate actele normative dintr-o ramura de drept. 26.Constiinta juridica. Este o premisa a dreptului. Nu exista sistem de drept fara ca, nainte, acesta sa fie constientizat n primul rnd de catre destinatarii sai. Nici o lege, nici un act normativ nu a fost adoptat inainte de a fi conceput ,inainte de a fi trecut prin constiinta juridica a celor care participa la activitatea normativa si care sunt purtatori ai constiintei juridice a societatii sau a unui grup social. 27.Cultura juridica. Reprezinta o varietate a culturii generale care consta in faptul de a poseda cunostinte variate in domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale si spirituale ce se refera la realitatea juridica. Ea este strans legata de constiinta juridica si se bazeaza pe ea. Ea include : instruirea juridica, agitatia juridica, practica juridica, autoeducatia. 28.Norma juridica si structura ei. Norma juridica-este elementul principal al oricarui sistem de drept. Poate fi definita ca fiind regula sociala de conduita generala si obligatorie elaborat, recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa daca este cazul prin forta coercitiva a statului. Structura normei julridice : Structura tehnico-legislativa inseamna dispunerea normelor juridice pe articole, alienate, subalineate si gruparea acestora in sectiuni, capitol, titluri pina la constituirea lor in coduri. Structura logico-interna prevede structura logico-interna a normei, indifferent de formulare ei textuala. Ea consta din 3 elemente principale:Ipoteza,Dispozitia,Sanctiunea. 29.Clasificarea normelor juridice 1. Criteriul forei juridice a actului normativ- o norm este creatconform altei norme. 2. Criteriul apartenenei la ramura de drept- constituionale, administrative, penale...,cte ramuri de drept exist n sistemul nostru. 3. Criteriul naturii dispoziiei normei 4.Criteriul sferei de aplicare- norme generale, speciale, de excepie. 5. Criteriul structurii logice. Oriicare norm poate avea toate cele trei elemente- norm complet. Dac lipseste ipoteza norm n alb. Dac lipseste sanciunea se numete- norm de trimitere. Dar daca nu exist dispozitia ea nu poate exista, ea este obligatorie.

30.Formele dreptului(izvoarele) Izvoarele formale sunt: 1. Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept si este alcatuit din reguli de conduita. 2. Doctrina- ea cuprinde ansambluri ale analizelor, investigatiilor, interpretarilor sistematice, metodice pe care specialistii in drept le dau fenomenului juridic 3. Practica judiciar- este alcatuita din totalitatea hotaririlor judecatoresti 4. Contractul normativ-este un act juridicindividual , el stabileste drepturile si obligatiile pentru subiectele determinate. 5. Actul normativ in care sunt fixate normele juridice de catre organele statului Izvoarele materiale sunt izvoarele reale ale dreptului pozitiv. 31.Actul normativ Este izvorul de drept creat de organe ale autoritii publice, investite cu competene normative (parlament, guvern, organe administrative locale). Actul normativ cuprinde norme general-obligatorii, a cror aplicare poate fi realizat i prin intervenia forei coercitive a statului (De ex.: legi, decrete, ordonane ale guvernului, regulamente i ordine ale ministerelor, decizii ale organelor administrative locale). 32.Adoptarea si publicarea actelor normative Etapele procesului de adoptare: sunt 2 etape principale si mai multe subetape, si anume: 1. Initierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotaririi despre necesitatea elaborarii proiectului actului normativ; b) elaborarea proiectului; c) dezbaterea proiectului; d) coordonarea proiectului; e) imbunatatirea (definitivarea) proiectului. 2. Adoptarea actului normativ: a) initierea proiectului p/u dezbateri de catre organul de elaborarea actului normativ; b) dezbaterea proiectului de catre organul de elaborare a actului normativ; c) adoptarea actului normativ; d) promulgarea si publicarea actului normativ. 33. Aciunea normei juridice n timp. Durata de timp in care o norma juridica (actul normativ)este in vigoare reprezinta si intervalul detimp in care ea produce efectele juridice. Norma juridica (actul normativ)- actioneaza numai in prezent si viitor, de aceea legea nu se aplica faptelor savarsite inainte de intrarea ei in vigoare, sau din trecut.Nimeni nu se poate scuza invocind necunoasterea legii. Referitor la aspectul actiunii normelor juridice in timp putem evidentia 2 momente principale: 1) momentu initial al intrarii in vigoare a actului normativ; Actul normativ intra in vigoare: - din momentulpublicarii lui oriciale, de ex: in Monitorul Oficial - din momentu indicat in textulactului normativ. 2) momentul final- al incheerii actiunii normei juridice. Incetare actiunii normei juridice are loc prin abrogare, prin expirarea termenului,prin caderea in desuetudine.

34.Actiunea actelor normative in spatiu si asupra persoanelor in spatiu. Normele juridice pot fi divizate in 2 parti : internationale si interne. 1) Cele internationale reglementeaza relatiile dintre state in conformitate cu principiul teritorialitatii, in cazul in care se respecta principiul suveranitatii statului asupra teritoriului si populatiei. Daca normele juridice interne sunt in contrazicere cu cele internationale, ele sunt declarate nule si nu produc efecte juridice. 2)Normele juridice interne se impart in: centrale si locale. -Actele normative adoptate de organele centrale actioneaza pe intreg teritoriul tarii, -Atunci normele juridice locale au o actiune limitata la unitatea administrativ-teritoriala sau economica asupra careia se extine autoritatea organului de stat respectiv. Persoane: Dupa cercul de subiecti ai raportului juridic, normele pot fi: individuale (de pilda, persoana fizica) colective (de pilda, persoana juridica, statul, organele de stat). Actiunea actelor normative asupra persoanelor are loc asupra tuturor destinatarilor in limitele teritoriale de actiune a unui sau altui act normativ, dar exista si unele exceptii. Dupa statutul juridic al pers. fizice se deosebesc: cetatenii statului propriu-zis, cetatenii straini si apatrizii. 35.Tehnica juridica - reprezinta ansamblul mijloacelor,procedeelor prin care sunt exprimate, n continutul normei juridice, necesitatile sociale, iar mai apoi sunt puse n practica. 36.Creatia normativa si principiile ei. Stadiile creatiei normative 37.Eficacitatea normelor juridice. Se refera la capacitatea de performanta practica a normei juridice in raport cu scopurile urmarite, adica la potenta dreptului de a reprezenta o institutionalizare rationala si controlata a procesului de schimbare sociala. In raport cu acest criteriu, o lege ese valida daca reuseste sa normalizeze raporturile sociale nu in virtutea unor reglementari apriorice sau valori abstracte, ci numai pe baza unor valente rationalizatoare ale vietii practice. 38.Raportul juridic si elementele lui de baza. Raportul juridic este o relatie sociala reglementata prin intermediul normelor juridice. Atit timp cit o relatie sociala nu e reglementata de norme juridice ea nu poate fi o relatie juridica. Trasaturile fundamentale ale raporturilor juridice constau in : 1. Raportul juridic este un raport social- Relatia sociala devine un raport juridic numai in masura in care a fost obiectul de preocupare a legiuitorului, sub forma adoptarii unei norme juridice care s-o reglementeze. 2. Raportul juridic este un raport volitional, el este reglementat de norme juridice care exprima vointa guvernantilor, legiuitorului, vointa care, in conditiile unui regim cu democratic, poate fi vointa poporului 3. Raportul juridic este un raport valoric- Intr-un raport juridic isi gasesc concretizarea valorile esentiale ale societatii. 4. Raportul juridic este o categorie istorica- aparut la o anumita etapa de dezvoltare istorica, o data cu aparitia statului si dreptului 39.Subiectele dreptului. Raportul juridic presupune existenta unor persoane fizice sau juridice, titulari de drepturi si obligatii (subiecte), intre care se leaga o relatie ce devine raport juridic, pe baza normei de drept. Din categoria persoanelor juridice fac parte societatile comerciale, interprinderile, regiile autonome, companiile nationale, institutiile si organele statului. Organele de stat se manifesta ca subiecte de drept, in nume propriu, distingindu-se de stat, mai ales in raporturile de putere sau de autoritate, ca institutii ale puterii legislative, executive, judecatoresti. 40.Capacitatea juridica de folosinta si capacitatea juridica de exercitiu Capacitate de exercitiu - aptitudinea persoanei de a-si exercita singura drepturile si de a-si asuma obligatii savarsind acte juridice proprii. Poate fi deplina sau restransa. Capacitatea de exercitiu deplina incepe la data cand persoana devine majora, adica la implinirea varstei de 18 ani. Capacitate de folosinta - o parte a capacitatii civile a persoanei care consta in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile, dar cu ingradirile prevazute expres de lege.Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei fizice sunt: legalitatea, generalitatea, egalitatea si intangibilitatea, egalitatea si universalitatea.Ca regula, data nasterii este data inceputului capacitatii de folosinta a persoanei fizice.

41.Dreptul intern si international 1.Dreptul intern: Public si privat Dreptul public cuprinde norme juridice care guverneaza organizarea statului, raporturile dintre stat si particulari precum si raporturile dintre diferite organism ale statului(om-stat). Dreptul privat cuprinde normele care guverneaza raporturile dintre . Raporturile dintre dreptul privat sunt raporturi de egalitate juridica. Statul poate participa si el la asa raporturi numai atunci cind actioneaza nu in vertutea puterii sale suverane ci ca persoana juridica. Fiecare subdiviziune a dreptului intern se subimparte in ramuri de drept. 2.Dreptul international: public si privat. Dreptul public are ca obiect de studiu raporturile dintre state. Dreptul privat are ca obiect relatiile private dintre cetateni ai unor state diferite ori care au bunuri sau interese in state diferite. 43.Institutiile si ramurile de drept Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate intre ele prin obiectul de reglementare si metoda de reglementare. Cele mai importante ramuri de drept public sunt: 1. Constitutional: cuprinde normele juridice care reglementeaza organizarea si componentele autoritatilor statului, sistemul electoral si drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor. 2. Administrativ: curpinde norme juridice care reglementeaza organizarea si desfasurarea activitatii organelor administratiei de stat si a serviciilor publice. 3 .Fiscal: cuprinde norme juridice care reglementeaza relatiile referitoare la intocmire, aprobare si executare a bugetului de stat. 4. Penal: curpinde norme juridice care incrimineaza faptele antisocial grave denumite infractiuni sipedepsele aplicabile infractorilor de asemenea si alte masuri ce se pot lua in cazul savirsirii acestor fapte. 5. Procesual-penal: curpinde norme juridice care reglementeaza desfasurarea procesului penal atit in faza procesului penal cit si a judecatii. 6. Procesual-civil: cuprinde norme juridice care reglementeaza activitatea de judecare a cauzelor civile si de executare a hotaririlor pronuntate in aceste cause. 7. Protectiei sociale: reglementeaza raporturile juridice de asigurare sociala si de asistenta sociala. Ramurile de drept privat: 1. Civil: cuprinde norme juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si juridice aflate pe picior de egalitate juridical. 2. Comercial: cuprinde norme ce reglementeaza raporturile juridice ce izvoresc din faptele de comert precum si raporturile juridice la care participa persoanele ce au calitate de comerciant. 3. Muncii: cuprinde normele ce reglementeaza raporturile sociale de munca nascute din contractul individual de munca. 4 .Familiei: cuprinde normele care reglementeaza raporturi care decurg din casatorie, rudenie, adoptie precum si norme privind ocrotirea minorilor. 44.Persoanele juridice Elementele constitutive ale personalitatii juridice sunt : organizarea de sine statatoare, patrimoniul propriu, afectat realizarii unui scop. Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil sau in cele de drept comercial. Societatile comerciale, intreprinderile, regiile autonome etc. sunt participante, in calitate de persoane juridice, in raporturile de drept privat. Organele statului, in afara participarii lor ca purtatoare ale autoritatii, apar uneori ca persoane juridice. 45.Faptele juridice n sens restrns, faptul juridic desemneaza evenimentele materiale, adica acelea care se produc indiferent de vointa omului , care produc nsa efecte juridice , cum sunt nasterea, si decesul persoanei fizice, precum si faptele voluntare ale persoanelor fizice si juridice , savrsite fara intentia de a produce efecte juridice , dar car potrivit legii genereaza asemenea efecte. Aceste fapte voluntare pot fi licite, cum ar fi gestiunea intereselor altei persoane, si ilicite , cum este faptul cauzator de prejudiciu, adica delictul civil.

46.Legalitatea si ordinea de drept Legalitatea- este un principiu al vietii sociale si de stat, care consta in indeplinirea exacta, neabatuta a normelor juridice de catre toti participantii la relatiile sociale, al luptei continue cu incalcari de drept si neadmiterii samavolniciei in viata sociala. Ordinea legala -este o stare a relatiilor sociale reglementate de normele juridice care corespund prescriptiilor legilor si altor acte normative. 47.Legalitatea si disciplina Disciplina constituie o realitate ce rezulta din totalitatea regulilor de purtare impuse membrilor unei colectivitati, indivizilor luati in parte, si supunerea acestora dispozitiilor si prevederilor chemate sa contribuie la bunul mers al activitatii colectivitatii. Legalitatea cuprinde toate ramurile activitatii umane si este reglementata numai de normele juridice, pe cind disciplina cuprinde si domenii de activitate reglementate si de alte categorii de norme sociale precum si norme tehnice. 48.Garantiile legalitatii Prin garantii se subintelege totalitatea de conditii obiective si subiective precum si caile si metodele speciale cu ajutorul carora este asigurata legalitatea. Se deosebesc urmatorele garantii ale legalitatii : 1. Garantii politice sunt : rolul sporit al intregului sistem de organizare reprezentative a puterii de stat-ca element deosebit al sistemului politic. 2. Garantii economice sunt : sistemele economice de piata, baza caruia o alcatueste proprietatea publica si privata asupra mijloacelor de productie in diversele sale forme. 3. Garantii sociale :presupun ca la intarirea legalitatii participa nu numai organele de stat, ci si masele largi de oameni , diferite organizatii obstesti, care sunt chemate sa asigure respectarea legii , sa ridice nivelul educatiei al cetatenilor. 4. Garantii juridice sunt toate acelea mijloace juridice cu ajutorul carora se duce lupta contra infractiunilor si se restabileste legalitatea si ordinea legala, de asemenea sunt aparate interesele societatii , drepturile si libertatile cetatenilor. 49.Formele realizarii dreptului Se desting 3 forme : 1. Realizarea normelor prohibitive 2. Realizarea normelor permisive si onerative 3. Aplicarea normelor juridice de catre organele de stat competente 1. Aceasta categorie de norme contine anumite interdictii si pentru realizarea lor este suficient ca subiectii de drept sa se abtina de la savarsirea faptelor interzise. 2. Procesul de realizare a normelor permisive si onerative este nevoie ca din partea subiectilor de drept sa se desfasoare activitati care sa concretizeze elaborarea de acte individuale. 3. A 3-a forma consta in aplicarea normelor juridice de catre organele competente a statului prin formele oficiale Exista 2 metode de realizare a dreptului : 1. Prin activitatea de executare si respectarea legilor 2. Prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului 50.Aplicarea dreptului Aplicarea normelor juridice reprezint una din modalitile realizrii dreptului alturi de respectarea lui - n cea mai mare parte- de ctre cei crora li se adreseaz i nprimul rnd de ctre cetenii statului. Aceast operaie revine organelor de stat abilitate prin competena lor s aplice regula de drept cnd ea este nclcat fie de cetean de un alt organism social de ctre organele de stat si chiar de ctre stat.

51.Actele de aplicare a dreptului.Actele de aplicare pot fi emise din toate 3 grupe de organe ale statului (leg,ex,jud). Exista etape de aplicare a dreptului : 1. Stabilirea starii de fapt : presupune descifrarea situatiei concrete a faptelor si imprejurarilor in care aceasta sa produs. 2. Alegerea normii de drept : prevede o calificare juridica corecta. 3. Interpretarea normelor juridice : reprezinta momentul cind organul de aplicare recurge pentru a stabili intelesul deplin a normei juridice aplicabile. 4. Elaborarea si aplicarea a actului de aplicare : prevede elaborarea unei decizii care va atrage dupa sine stabilirea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete. Actele de aplicare, dupa obiectul lor, se impart in 2 categorii : 1. Dispozitii in care se indica in mod concret unei persoane actiunea licita pe care trebuie sa o faca. 2. Dispozitii prin care se indica sanctiunea pe care trebuie sa o suporte o anumita persoana ca rezultat al savarsirii unei fapte ilicite. 52.Talmacirea (interpretarea)normelor juridice. Interpretarea e o operaie logic care prevede aplicarea regulii abstracte la cazul concret de ctre organul competent se impune n mod necesar ca el s interpreteze normele inaplicabile. Deci iterpretarea este un proces intelectual care nsoete obligatoriu procesul de aplicare a dreptului n progresia sa de la un grad superior la un grad inferior si ncare organul de aplicare a dreptuluin treeb uie s rezolve problema de a ti care este coninutul pe care trebuie s dea normele individuale dinnorma general naplicarea ei de la o spe concret. Astfel orice regul de drept este necesar s fie interpretat n acelai sens. 53.Lacunele in drept. Prin lacuna, in reglementarea juridica, se subintelege lipsa unor norme in lege sau in alte acte normative.Lacuna in legislatie presupune absenta legii in general. Lacunele in drept exista in 2 forme: 1. Lipsa totala in reglementarea juridica a unei probleme 2. O reglementare necompleta Lacune in drept au loc atunci cind: 1. Cind se considera ca unele relatii pot fi reglementate juridic 2. Cind vor fi ocolite lacunele prin concretizarea dreptului in timpul aplicarii lui 3. Cind se elaboreaza o norma in care nu exista necesitate 4. Cind se rezolva problema nu asa cum ar fi trebuita rezolvata 54.Analogia dreptului si analogia legii. Analogia dreptului - constituie o alta forma a analogiei, la care se recurge atunci cand in solutionarea unei cauze se constata nu numai ca lipseste norma juridica (textul normativ) care se refera la acea cauza, dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care reglementeaza cauze asemanator. Analogia legii - este procedeul la care se recurge atunci cand se constata lipsa normei juridice (a unui text normativ), in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza sa fie solutionat. 55.Mecanismul reglementarii normative. ETAPELE ELABORARII ACTELOR NORMATIVE: ETAPA 1 -initierea proiectului de lege Initiativa legislativa apartine Guvernului, deputatilor, senatorilor precum si unui nr. de 250 000 cetateni cu drept de vot (conform art. 73 Constitutie). ETAPA 2-dezbaterea proiectului de lege ncepe cu prezentarea expunerii de motive si continua cu analiza fiecarui articol. ETAPA 3-adoptarea proiectului de lege Presupune o procedura speciala, conform prevederilor art. 74 din Constitutie: -legile organice se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei camere; -legile ordinare se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera. ETAPA 4-promulgarea legii Dupa ce legea este votata, ea este adoptata n Parlament, sub semnatura presedintilor celor doua Camere. Promulgarea legii este de competenta Presedintelui Romniei, prin acest act dispunndu-se publicarea ei n Monitorul Oficial. ETAPA 5-publicarea legii Legea se publica n Monitorul Oficial.

56.Comportarea legitima(fapta licita) Faptele juridice licite sunt cele prin producerea carora nu sunt ncalcate prevederile legale. n categoria faptelor juridice licite sunt cuprinse: gestiunea de afaceri, plata lucrului nedatorat si mbogatirea fara justa cauza. 57.Fapta ilicita temei a raspunderii juridice. Fapta ilicita este actiunea sau inactiunea savirsita cu nesocotirea unei prevederi legale care da nastere raportului juridic de aplicare a sanctiunii, adica raportului de constringere. Conduita ilicita inseamna o comportare ilegala nepermisa de lege si imorala.Conduita ilicita se poate realiza fie printr-o actiune, fieprintr-o inactiune. 1. Actiunea constituie o manifestare efectiva si presupune acte materiale contrare normelor juridice. Actiunea este ilicita numai atunci cind a fost incalcata o norma juridica cu caracter prohibitiv. Actiunile se realizeaza prin mijloace foarte variate. 2.Inactiunea. Inactiunea este abtinerea deliberata de la o actiune pe care o persoana era obligata prin norma juridica sa o indeplineasca, ca de exemplu, obligatia soferului care accidenteaza o persoana de a o transporta la spital. 58.Raspunderea juridica.Raspunderea juridica -Raspunderea consta in obligatia de a suporta sanctiunea regulii de drept pentru un fapt imputabil, dar este si un raport de drept particular nascut dintr-un fapt juridic deosebit, individualizat prin trasaturi specifice. Raspunderea juridica este forma cea mai grava a raspunderii sociale, ea este una din institutiile de baza ale dreptului, care-l insoteste obligatotiu in timp si spatiu ca o garantie a afirmarii lui.este alcatuita dintr-un complex de drepturi si obligatii care in conformitate cu legea se nasc in urma savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de stat prin aplicarea sanctiunii juridice. 59.Tipurile raspunderii juridice. Dei nu toate faptele juridice poart o denumire special, mai ales cnd e vorba de ramurile dedreptmai recente,elepot nate rspundero juridice diferite, considerm c exist urmtoarele tipuri de rspundere juridic : constituional, administrativ, disciplinar, penal, civil, comercial, material, material, patromonial, familial. 60.Temeiurile atragerii la raspunderea juridica. Se pun la baza raspunderii conditiile ei generale : fapta ilicita, rezultatul socialmente daunator, legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul nociv, vinovatia si capacitatea de raspundere juridica. Caracterul ilicit al faptei Ilicitul rezida in impactul dintre conduita umana si dispozitia normei juridice. Este ilicita conduita umana care este contrara dispozitiei normei juridice. Caracterul antisocial. Fapta umana ilicita, pentru a deveni fundament al raspunderii juridice trebuie sa aiba consecinte negative in planul relatiilor sociale. Caracterul culpabil sau vinovat al faptei 61.Temeiurile eliberarii de raspunderea juridica. Se pun la baza raspunderii conditiile ei generale : fapta ilicita, rezultatul socialmente daunator, legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul nociv, vinovatia si capacitatea de raspundere juridica. Caracterul ilicit al faptei Ilicitul rezida in impactul dintre conduita umana si dispozitia normei juridice. Este ilicita conduita umana care este contrara dispozitiei normei juridice. Caracterul antisocial. Fapta umana ilicita, pentru a deveni fundament al raspunderii juridice trebuie sa aiba consecinte negative in planul relatiilor sociale. Caracterul culpabil sau vinovat al faptei 62.Teoria statului de drept Noiunea Stat de drept este, n general, utilizat pentru a sublinia diferenele existente ntre regimurile democratice i regimurile autoritare (dictatoriale). n statul de drept, statul este garantul libertilor i drepturilor individuale, totodat, asigurnd securitatea intern i extern a cetenilor prin instituii democratice. Instituia superioar creia i se subsumeaz alte legi i norme este Constituia. Prin mecanismele democratice de control prevzute ntr-un stat de drept este asigurat conformitatea normelor inferioare cu cele superioare.