LIZA, PERFORMANTELOR - UN TABLOU SINOPTIC AL EFICIENTEI, POTENTIALULUI SI VALORII UNEI E TITATI 1.1. RENTABILITATEA - principala forma’ de exprimare a PERFORMANTEI FIRMEL Rentabilitatea — reprezinti o categorie deosebit de importanta in stabilirea eficienfei societatii comerciale cunoscand abordati dintre cele mai diversificate si anume © Rentabilitatea este o forma principala de exprimare a eficienfei economice a activitaii unei societati comerciale si presupune obfinerea, in urma realizarii producfiei a unor venituri mai mari decat cheltuielile, fiind apreciata posibilitatea si capacitatea societatii comerciale de a fructifica intr-un termen cat mai scurt cap ul avansat si de a realiza un profit cat mai mare. ©, Este privité ca indicator sintetic calitdétiv important care exprima capacitatea unei societafi comerciale de a obfine pofit”.! ©, Poate fi definité ca 0 capacitate a intreprinderilor de a produce un surplus peste nivelul cheltuielilor” ? © ,Constituie punctul optim de intersectie a tuturor celorlalti indicatori calitafivi > © Reprezintd o categorie deosebit de importanté, menita si reflecte cu exactitate eforturile depuse de intreprinderi pentru cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor de productie si al cheltuielilor de circulatie. Ea trebuie sa constituie intr-o mai mare masurd, un criteriu de apreciere a eficienfei economice, sa permité 0 stimulare echitabilé a unitagilor economice, in activitatea pe care 0 desfasoardi* * Bistriceanu Gh. D.(2001) - Lexicon de finante, banci si asigurri; vol. Ill, Bucuresti; Editura Economica; pag 227 ? Adochitei M.(1992) - Finantele Intreprinderii; Bucuresti; Universitatea Romano- ‘Americana; pag. 38 > Bistriceanu Gh. D. si Colectiv(1981)- Lexicon de Finante, banci si asigurari; vol ;Bucuresti; Ed. Didacticé si Pedagogica ; pag. 110 “Margulescu D.(1994)- Analiza economico-financiara a intreprinderii; supliment Tribuna Economic: pag . 2282 © Apare ca instrument hotdrdtor in mecanismul economiei de piajd in orientarea productiei in raport cu cerinjele consumatorilor’ Desi diversificate aga cum rezultd din citatele de mai sus, conceptele economistilor autohtoni de mari , converg citre ideea ci rentabilitatea reprezinta capacitatea societitilor comerciale de a produce profit. Masa profitului reprezinta expresia absolut a rentabilitatii, Definit ca diferenta intre ceea ce se incaseaza si ceea ce se pliteste intr-o activitate economica, astfel spus diferenta intre preful de vinzare si cheltuielile necesare pentru crearea produsului respectiv, mérimea lui sintetizeaza eficienta cu care s-a desfisurat activitatea economic’. Ridicarea efi jentei economice — problema de o permanent actualitate economica - este strdns legata de cresterea rentabilitatii so ilor comerciale, de intrire beneficiului (profitului). Beneficiul si rentabilitatea constituie criterii de baz pentru le. aprecierea eficientei economice a fiecarei societati comer Rentabilitatea ofera informatii referitoare la evolutia eficientei activitatii economice a societijilor comerciale, pe baza ci ficdndu-se numeroase studi de analiz cconomico- financiare, stabilindu-se astfel strategii de urmat pentru cresterea profitului.® Astiel atat pe plan national, cat si pe plan mondial, anumite sectoare de productie, prin unicitatea lor, devin activitati economice strategice prin intermediul lor asigurandu-se resursele energetice de baz, telecomunicatiile, transporturile, ete. Multe sunt situatiile cind, volumul cheltuielilor nu este acoperit de volumul veniturilor realizate din vanzarea productiei, ceea ce face in cadrul acestor societati comerciale si se inregistreze pierderi si nu profit, asa cum era de asteptat, deci nu putem. vorbi in acest caz de rentabilitate. Aceste situafii sunt reprezentitive in cadrul unor sectoare, cum ar fi exploatirile miniere, datoriti conditiilor specifice. Deoarece in sfera proprietatii private nici un intreprinzator privat, nu poate accepta nefructificarea capitalului siu, astfel de sectoare, mai putin profitabile sau neprofitabile sunt preluate sau mentinute in proprietate public’ temporar si ca urmare, marja negativa se subventioneaz de la bugetul de stat in cadrul unor limite rationale si economice, dac& exist resurse financiare gi vointa politica. Pentru astfel de activitatii obiectiv, vitale scopurilor economiei nationale, isi face loc un concept contradictoriu si contoversat, respe vv acela de rentabilitate negativa la 5 Idem 15; pag. 122 * Bistriceanu Gh. D.(2001) - Lexicon de finante, banci si asigurari; vol. III, Bucuresti; Editura Economica; pag 2273 nivel micoeconomic (de intreprindere) dar transformabil in rentabilitate pozitiva la nivel macroeconomic. Societiile comerciale sau sectoarele aflate in zona rentabilititii negative sunt strict delimitate ca numir si ca obiect concret de activitate si isi justifica existenfa cel putin limitat in timp si conjuetura interna sau internafionald, ca fiind totusi cu rentabilitate pozitiva la nivel macroeconomic prin adoptarea unor strategii cum ar fi: a) strategii economice - menfinerea activitatii ca imperativ al independentei si suveranititii nationale ; - modelarea nivelului prefului de vanzare al produselor specifice la limitele suportabili iii prin subventionare de la bugetul de stat pentru ca mirimea lui si nu propage unda cresterii tuturor prefurilor produselor in care sunt incorporate. b) strategii sociale, combinate cu cele economice privitoare la: - menfinerea in stare de functionare a ramurilor economice orizontale ce coopereaza si asigur’ functionalitatea societajilor comerciale cu rentabilitate negativa ; - imposibilitatea punerii in stare de migratiune a unei numeroase forte de munca (inclusiv membrii familiei) de ordinul sutelor de mii sau chiar peste un million de oameni, dintr-o zona a farii in alta, ©) strategii valutare, dictate de economisirea resurselor valutare a statului, ‘mai ales cAnd acestea sunt limitate gi trebuie dirijate pentru importuri de produse pe care economia nafionala nu le produce. Desigur, adoptarea - pentru un sector sau altul - a strategiei de rentabilitate negativa la nivel microeconomic si impactul ei asupra cheltuielilor publice, intr in sfera deciziilor Politice ins& cert este ci rationalitatea economici si numai ea trebuie si primeze fata de orice ideologie politica. 1.2. Metode, tehnici si instrumente de investigare utilizate in analiza rentabilitatii firmei in elaborarea unei analize, datoriti obiectivelor complexe si a faptului cd se toate laturile activitifii unei intreprinderi sau a unui departament, unitate etc.,4 este obligatorie utilizarea unui arsenal de metode si tehnici de culegere, prelucrare, interpretare a informatiilor. Metodele si tehnicile economico-financiare au la bazi legile generale ale dezvoltarii societatii prin care fenomenele sunt cercetate in evolutie, in interdependenfa lor, avand ca scop accentuarea laturilor calitative ale fenomenelor si inliturarea factorilor care au influenfe negative. Ansamblul de metode gi tehnici ce formeaz metodologia diagnosticdrii activitaii economice cuprinde: 1. divizarea si descompunerea rezultatelor; comparatia; stabilirea fenomenului factorial-cauzal; modelarea fenomenului analizat; comensurarea influentelor; interpretarea rezultatelor objinute; A aw YH evaluarea generala a functionarii sistemului, Divizarea si descompunerea rezultatelor are menirea de a asigura profunzimea in studierea faptelor, de a contitui un suport concret al diagnozei fenomenelor din activitatea intreprinderii si a localiza rezultatele si cauzele lor in timp si spatiu. Divizarea gi descompunerea rezultatelor pot fi: diviziunea dupi timpul de formare a rezultatelor, diviziunea dupa locul de formare a lor si descompunerea pe parti, factori, cauze. Comparatia. Ori rezultat al activitajii intreprinderii se analizeazi nu numai ca 0 marime in sine, ci si in raport cu un criteriu, cu o bazi de comparatie. in diagnoza economi exist o serie de criterii de comparafie precum: nivelul obiectivelor previzute, rezultatul perioadei precedente, nivelul mediu realizat de alte intreprinderi similare din fara si strdinatate. Stabilirea sistemului factorial cauzi-efect vizeazi stabilirea factorilor care determina schimbari de stare in activitatea intreprinderii ca sistem, avand la baz cunoasterea economiei acesteia, a relafiilor structural-functionale ce se formeaza intre elementele ei Modelarea fenomenelor economice se clasificd din punct de vedere al formei de reprezentare a fenomenului in imitative, analogice si simbolice. in practic vizualizarea fenomenelor economice cu ajutorul graficelor este frecvent utilizati, permitind sesizarea rapida a derularii evenimentelor5 Metode de compensare cantitativa variazi in functie de scopul analizei, de sursele informationale si de tipul de relafii de conditionare dintre factori {ntre tehnicile de masurare a fenomenelor economico-financiare gi a relatiilor factorial-cauzale ale formarii acestuia se numira: * indicatorii_economico-financiari reprezinti modalitatea de masurare a fenomenului prin care capata o dimensiune cantitativa si calitativa; \dicii, frecvent utilizati in analiza fenomenelor, au rolul de a stabili dinamica fenomenului raportati la o etapa sau in lant; © coeficientii de structura, echilibru si eficienta se obtin prin raportarea unei ‘componente la ansamblul cercetat; * datele reprezinta un raport intre marimi comparabile logico-economic; * tehnica scorurilor reprezinti 0 metodi de analiza discriminati care se utilizeaza in mediul exter al intrepriderii, de regula banci in cuantificarea contributici diferitelor clemente sau factori la formularea si modificarea acestuia fata de nivelul de comparatie; * metoda calculului material se aplic’ in cazul unor relatii deterministe de produs sau de raport intre fenomenul analizat i factorii de influent; © metoda A,B,C vizeazi o analiza selectiva a componentelor unui fenomen sau rezultat in functie de pozitia lor in cadrul intregului; * metode ale cercetirii operafionale, acestea putind fi grapate astefel: deteministe, probabilistice, simulative; * metoda analizei regresionale; * metode sociologice. 1,3. Sistemul de indicatori folositi in analiza diagnostic Diagnoza activitatii intreprinderii, ca arie gi profunzime, este organic condifionata de sistemul de indicatori, de capacitatea informational a fiecdruia gi de corelatia dintre echilibru si eficiena a performanjelor economico-financiare. Sistemul indicatorilor operationali utilizafi in analiza diagnostic se poate evidentia prin urmatoarea grupare de indicatori: A. Indicatori ai potentialului tehnico-economic:indicatori ai capacititii de productie( fizici, valorici, pe produse); vv indicatori ai imobilizarilor (corporale si necorporale); v indicatori ai activelor circulante (volum, structura); > indicatori ai potentialului uman (numir, structurd, varsti, calificare); > indicatori ai capacit3tii de cercetare. B. Indicatori ai potentialului financiar: capitalurile; patrimoniul net( dimensiune, structura, sursa de formare); vvyv fondul de rulment( net, propriu, st in); lichiditatea generald si parfiala; vv autonomia financiara; y solvabilitatea; > bonitatea ete. C. Indicatori ai rezultatelor economico-financiare: > ciffa de aface > valoarea adiugati; v rezultatul-profitul din exploatare; rezultatul-profitul curent; vv rezultatul-profitul fiscal; v profitul net D. Indicatori ai eficientei utilizirii potentialului tehnic, economic si financiar: > viteza de rotatie a activelor circulante; > rata de eficienfi a activelor circulante de exploatare; > rata de eficienta a mijloacelor fixe; > productivitatea muncii; v rata de eficienfi a cheltuielilor; > rata rentabilitatii (economice, financiare, resuselor umane),AISTII 4 RATELOR Rentabilitatea, intr-o definire sintetic’, exprima capacitatea firmei de a realiza profitul necesar continuitatii si dezvoltarii activitapii eat si remunerarii capitalurilor. in economia de piata scopul esential al oricarei firmei este acela de a realiza profit. Firmele care nu sunt rentabile sunt supuse falimentului. Profitul (beneficiu) ca indicator absolut al rentabilitiii constituie atat premisa unor afaceri (initierea unei afaceri presupune ‘© anumiti investitie) cat si consecinga acesteia (rezultatul asteptat de investitor), Profitul se stabil in jocul preturilor ca urmare a raportului dintre cerere gi ofr’ si costul obfinerii produsului (serviciului) care reflect’ modul de utilizare a resurselor consumate, Cererea solvabili a consumatorilor influenfeazé oferta si, prin mecanismul rentabilitifi, orienteaza plasarea capitalurilor. Rentabilitatea are un grad mare de sinteza, reflect complex potentialul economico- financiar al firme, si de aceea intereseaz nu numai pe definatorii factorilor de productie ci si pe creditori, banci i ali parteneri de afaceri, Rentabilitatea constituie si una din formele de exprimare a eficienfei economice. Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizand ca rezultat (efect) nu numai profitul net ci intregul venit, adic: E profitul brut (care cuprinde datoriile financiare si impozitele). ienfa economicd este mai cuprinzdtoare. Se poate spune cA eficienta economica reprezint& cea mai generali categorie ce caracterizeazi rezultatele ce decurg din diferite variante prevazute pentru utilizarea sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate in circuitul economic. in general, conceptul de eficienfi economica presupune ca o persoand, activitate sau obiect si aiba capacitatea de a produce efectul scontat. Scopul oricdrei actiuni umane este ca efectul (rezultatul) si fie mai mare decat efortul (consumul de resurse). Eficienfa economica vizea7 minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util, Analiza rentabilitatii se realizeaz pe baza contului de profit si pierdere, care arata modul in care s-a ajuns la o anumit3 stare patrimoniala, care au fost fluxurile de venituri si cheltuiel2.1. Indicatori de masurare a rentabilitatii Rentabilitatea se poate exprima atat print-un sistem de indicatori in marimi absolute (rezultatul exercitiului, profit i pierdere) cat gi relative (ratele de rentabilitate). Profitul exprima marimea absolut a rentabilitifii, rata rentabilitagii arata gradul in care capitalul sau resursele folosite adue profit. 2.1.1, Indicatori exprimati in marimi relative Rata de rentabilitate detine un loc important in determinarea rentabilitatii_unei firme. fn ansamblul indicatorilor economico-financiari, rata de rentabilitate se situeazi printre cei mai sintetici indicatori de eficienta a activitatii firmei, Rata rentabilitatii, ca indicator relativ de exprimare a rentabilitafii firmei, permite efectuarea unor comparafii fata de alte firme, precum si fata de nivelurile previzionate si acceptate ca norme minime ale nivelului de rentabilitate. Indicatorii de exprimare a ratelor de rentabilitate pot lua in considerare (ca efort) Lu. capitalul firmei sau resursele consumate pentru objinerea unei anumite mase a pro} Cuvantul “rata provine din latinescul “ratio si inseamn’ un raport intre dou’ mirimi logico-economice, compatibile, reprezentind de reguld, relatiile dintre efecte si eforturi sau invers. Prin rate se examineaz stiri si echilibre ale unei activitati trecute, prezente sau viitoare, se apreciazA parametri de functionare a sistemului intreprindere. Principalele rate utilizate sunt: Rata rentabilitatii economice; > > Rata rentabilitatii financiare; > Rata rentabilitifii comerciale; vy Rata rentabilitagii resurselor consumate. 2.2. Rata rentabilitatii economice Rata rentabilitatii economice masoara: > gradul de valorificare a capitalului investit, exprimand lei profit brut (sau EBE) obsinui la un leu capital investit;9 > eficienfa mijloacelor materiale si financiare alocate activitafii de exploatare si comercializare; performana activului total, reflectind rezultatele economice ale acestuia, independent de modul de finanfare a capitalului (capital propriu sau ‘imprumutat) si sistemul fiscal. in literatura de specialitate exist’ mai multe versiuni de exprimare, ca de exemplu: a 100 Unde: profit brut din exploatare EBE = excedentul brut de exploatare personatial NFR = necesarul de fond de rulment A.= active totale P.= profitul din exploatare A.= active de exploatare K,y= capital investit P.= profitul curent al exercitiului pital permanent pital propriu + capitaluri imprumutate (imprumuturi pe termen mediu sau lung) . Rata rentabilitatii financiare10 Rata rentabilitafii financiare reprezinta capacitatea firmei de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea de exploatare si comercializare. Ea misoara randamentul capitalurilor proprii, respectiv a plasamentului financiar al capitalului actionarilor in cumpirarea actiunilor firmei. Cu ajutorul ei putem determina eficienta capitalului investit, respectiv utilizat. Existd urmitoarele modalitai de determinare a ratei rentabilitatii financiare: Unde: Re= rata rentabilitafi financiare P, = profit net K,-~ capital propriu Rata rentabiliti}ii financiare (denumiti in unele lucriri rata rentabilititii economice) poate fi calculata si ca raport intre profitul brut si capitalul permanent. P 4 J kK 106 Unde: K, = capital permanent K, = capitalul propriu + imprumuturi pe termen mediu si lung11 ‘RATARENTASLITATEFRENCAREA ‘CAPTALLLUPRCERU Prt av ‘eigen civ Capital propria Prof Vertes inmates Venue fev Veritri | wins [ Cetuicl ‘Actvetie | us Active relents rs Inpactpepront | [ Disporitarg | pus | Stour si ‘creente Fig, 2.1. Sistemul factorilor care influenteaza rata rentabilitagii 2.4. Rata rentabilitatii comerciale Rata rentabilititii comerciale masoara eficienfa activititii desfigurate de firma pe perioada unui exercifiu financiar prin prisma valorificarii activitayii de baz, practic, arata raportul dintre doua efecte. Rata rentabilitafii comerciale arata rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Rata rentabilitagii comerciale se determina ca raport intre rezultatul brut din exploatare gi cifra de afaceri, Indicatorul exprima eficienta politicii comerciale si a politicii de preuri a firmei. Unde: R. = rata rentabilitatii comerciale P. = rezultatul aferent ciftei de afaceri CA = cifra de afaceri12 Cresterea ratei in dinamicd reflecta o situatie pozitiva si are loc atunci cand indicele profitului depaseste indicele cifrei de afaceri. Principalele rezerve de crestere a rentabilitifii comerciale sunt: sporirea vanzirilor, ameliorarea structurii vanzitilor, accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor si optimizarea cheltuielilor. 2.5. Analiza diagnostic a ratelor de rentabilitate Modelele se bazeazi pe descompunerea ratei de rentabilitate in rate componente, structurate dup’ diferite criterii care sugereazi caile pe care se poate actiona pentru sporirea rentabilitatii 2.5.1. Analiza ratei de rentabilitate economica Modele de analizé a ratei de rentabilitate economicd AD = Semnificatia ratelor explicative: este rata de rentabilitate comerciald (marja de rentabilitate) care exprima profitul brut din exploatare ce revine la leu cifta de afaceri exprima viteza de rotatie (numarul zilei) a capitalului investit prin cifra de afaceri13 P, ACA CA ap, AR, CA AK iny Kin ACA Ps c ay & =o 7 4 . A Bm Semnificafia ratelor explicative este rata rentabilitiii comerciale c > exprima viteza de rotatie (numarul de zile) a capitalului fix — prin cira de afaceri iy 4y_~ rata de structuri a capitaluluiinvestit care masoar’ Tan ponderea activelor fixe AR Ret RagACA AP, ACA AR, 2.5.2. Analiza ratei de rentabilitate financiara Modele de analizé a ratei de rentabilitate financiard rata marjei nete de rentabilitate - exprima viteza de rotafie (numarul de zile) a capitalului propriu Tp prin cifra de afaceri rata de structura a capitalului investit care masoar’ ponderea activelor fixe ARy= Rp ~Ro15 ACA AR, AP, AK, B2 R y 4 Semnificatia ratelor explicative rata marjei nete de rentabilitate comercial viteza de rotatie a capitalului investit (mumarul de rotatii) prin cifta de afaceri rata (numarul de zile) de structurd a capitalurilor, Karat proportia capitatului investit in raport cu capitalul propriu Unde: Re=rata rentabilitifii financiare V. = venituri totale K,-= capital propriu P, = profit impozabil P, = profit net AK py AR, AP; AP AT163.1. Bilantul conta evaluarea firmei — sursi informationala de baza in Bilantul contabil romanese este construit pe baza sistemului de contabilitate continental. Acesta combin’ dowd ctiterii de clasificare a activelor si pasivelor patrimoniale, respectiv criteriul de clasificare dupa natura activelor si pasivelor si criteriul lichiditatii si exigibilitatii acelorasi elemente. Bilanful contabil nu absolutizeaz’ nici unul dintre cele doua criterii si nu confer o delimitare strict dupa un criteriu sau altul. Bilantul contabil oferd informatii terfilor intreprinderii si mai ales celor care au adus fonduri in intreprindere (actionari si institutii financiare creditoare). El poate fi citit de cAtre actionari, activul net contabil ardtindu-le acestora bogatia sau capitalurile de care dispun la un moment dat. in a ce priveste creditorii intreprinderii, acestia pot si aprecieze capacitatea intreprinderii de a face fat angajamentelor sale, structura financiar& a intreprinderii si riscul nerambursarii de cdtre aceasta a datoriilor sale financiare. Bilanful contabil satisface nevoile de informare ale acfionarilor intreprinderii privind activitatea desfigurati de aceasta in exercifiul financiar scurs, dar considerat insuficient pentru o apreciere pertinenta si profunda a situafiei financiare de catre alfi terti interesafi, cum sunt bincile, care-i acorda imprumuturi pe termen Tung sau scurt, precum gi cei care dorese si facd o evaluare a intreprinderii date. imprumutatorii de fonduri pe termen lung care nu defin actiuni intreprindere nu sunt direct interesati de rezultatele sau de valoarea acesteia, Ei sunt interesafi de perenitatea intreprinderii pentru ca in condifii de lichidare a acesteia nu tofi creditorii isi vor vedea rambursarea fondurilor avansate, Ei urmarese deci lichiditatea, solvabilitatea gi echilibrul finaneiar al intreprinderii. in functie de diagnosticul financiar pe care-] stabilesc, vor hotari acordarea sau nu a creditelor pe termen lung gi nivelul dobanzii pe care o vor percepe. in privinfa dobanzii, acestia urmaresc ca prin nivelul ei si-si acopere dobanda la care ei ingisi s-au imprumutat, propriul beneficiu gi riscul de nerambursare al creditelor acordate, Bi nu pot insi exagera cresterea dobanzii care, dac& devine prohibitiva si depiseste rentabilitatea18 economica a intreprinderii creditate, o face pe aceasta si renunfe la credit, De aceea, inainte de a acorda un imprumut pe termen lung, bancherii analizeazd situatia financiara a intreprinderii prin prelucrarea bilanfului contabil, potrivit nevoilor specifice. imprumutitorii de fonduri pe termen scurt urmaresc si ei nivelul global de ‘indatorare gi capacitatea de rambursare a creditelor de citre intreprindere. in functie de diagnosticul financiar pe care |-au pus intreprinderii, acestia vor stabili nivelul dobanzii si oportunitatea reinnoirii creditelor pe termen scurt acordate acesteia. Pe de alti parte, intreprinderea intri in legaturd cu alfi parteneri de pe piafé, interesafi in toate operatiile legate de ea: cresterea capitalului, fuzionare, vanzare, lichidare. Aces valorii sol {4 informajii de o anumité structura si grupare care si-i ajute in stabilirea intreprinderii la un moment dat. Este vorba de o valoare de piati a intreprinderii aluare constau in ‘onomi obinuta prin evaluare Cea mai mare parte a lucririlor de aprecierea calitativa a structurii interne a intreprinderii. Aceste lucrari se concretizeaz3 in punerea unui diagnostic al intreprinderii detaliat in mai multe diagnostice partiale: juridic, comercial, al productiei, al organizarii — conducerii — personalului si financiar. Diagnosticile parfiale dau indicii asupra starii de sindtate a intreprinderii, in funcfie de care se stabileste riscul pe care-I prezinta aceasta, prima de risc luati in calculele de evaluare propriu- ise penalizeaza valoarea global a intreprinderii re Diagnosticul financiar pus de i care evalueaza intreprinderea se bazeazi pe datele furnizate de cAtre contabilitate prin intermediul bilantului contabil. Evaluatorul isi construieste ins propriile structuri, spunand bilanful contabil unor corectii de naturd si reflecte nemijlocit vulnerabilitatea sau forfa intreprinderii sub aspect financiar. Cerintele acestor dou categorii de utilizatori ai informatiei contabile impun reprelucrarea bilanfului contabil, conform conceptelor analizei financiare. Unul dintre modelele de bilanfuri construite pentru analizele financiare este bilanful financiar. fn literatura de specialitate, acesta mai poarti denumirea de bilant lichiditate-exigibilitate sau bilant lichiditate. Bilantul financiar reprezinta 0 noua imagine a acelorasi_ informatii furnizate de bilantul contabil, avénd in centrul su notiunea de patrimoniu si de drepturi gi obligatii ce apar in legatura cu posesia si folosirea clementelor acestuia. El aprofundeaza ins’, intr-o dimensiune prospectiva, echilibrul financiar al intreprinderii, solvabilitatea gi lichiditatea intreprinderii. Construirea bilanfului financiar comporté dowa etape. Mai intdi are loc reprelucrarea bilanfului contabil conform opticii financiare, iar in al doilea rand, trebuie sa19 se faci o reclasare a activelor si pasivelor dup criteriul strict al lichiditatii si exigibilitagii acestora. Reprelucratile specifice bilantului financiar sunt urmitoarele: > climinarea unor elemente de activ considerate nonvalori sau activ fictiv deoarece nu au o valoare economicd imediati, in caz de lichidare a intreprinderii, acestea fiind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare- dezvoltare, fond comercial, prime de rambursare a obligatiunilor; v climinarea activelor si pasivelor de regularizare inregistrate in contabilitate prin aplicarea principiului contabil al prudenfei sau independenfei exercifiului, care isi pierd valabilitatea in optica financiara. Este vorba de cheltuieli inregistrate in avans, venituri inregistrate in avans, decontiri din operatii in curs de clarificare legate de exercifiile viitoare care nu mai prezint’ importanta in conditiile incetirii activititii intreprinderii. De asemenea, se elimind diferentele de conversie de activ si de pasiv pentru c& sunt constituite pe baza informatiilor piejei la sfarsit de exercifiu care nu coincid cu cele din momentul eventuale lichidari a intreprinderii; v luarea in considerare a impozitelor latente coninute de doud elemente ale capitalurilor proprii: provizioane reglementate si subventii pentru investifii A te impozite se elimina din randul capitalurilor proprii si se trec la categoria datoriilor pe termen lung sau scurt, in functie de momentul trecerii elementelor care le contin, la venituri; v luarea in considerare a dividendelor de plata la sfargitul exercitiului si trecerea lor la datorii pe termen scurt, spre deosebire de bilantul contabil care prezinta pasivul bilanfului inainte de repartizarea rezultatelor. Acest lucru se justified pentru ci activitatea intreprinderii ar putea inceta, deci trebuie si se tin’ seama de toate elementele aferente ultimului exercitiu. Masurind solvabilitatea si lichiditat intreprinderii, bi construit pe baza strictei delimitari a activelor si pasivelor dupa lichiditatea, respectiv ful financiar este exigibilitatea lor, El lasi pe plan secundar principiul naturii activelor yi al originii pasivelor, luat in considerare de bilanful contabil. Pragul de lichiditate si exigibilitate s-a considerat a fi anul calendaristic, O astfel de structurare a patrimoniului intreprinderii in active si pasive mai mari si mai mici de un an a caracterizat si bilantul francez, care se elabora in perioada 1957-1982 si caracterizeaza bilanful englez actual. Acest lucru arati o20 dati in plus apropierea opticii de construcfie a bilanfului financiar de cea contabilé, care a ficut ca bilanul financiar s& fie primul model de bilan elaborat de analiza financiara pe baza bilantului contabil. Reclasiriile specifice bilanfului financiar dupa lichiditate si exigibilitate sunt urmatoarele: Reclasarea activelor in ceea ce priveste activele imobilizate si circulante, bilantul contabil tine seama de caracterul lor circulatoriu care nu se suprapune exact cu cel al lichiditajii. De aceea, unele elemente ale activelor circulante sunt considerate, din punct de vedere financiar, a fi realizabile in mai mult de un an gi vor fi integrate la active mai mari de un an, De asemenea, imobilizirile financiare pot cuprinde titluri sau crean{e rambursabile in cursul anului care se vor deduce din aceasta categorie si se vor trece la activele mai mici de un an, (5) Reclasarea pasivelor in primul rand, provizioanele pentru riscuri si cheltuicli considerate in optica financiara datorii, trebuie reclasate in functie de probabilitatea scadenfei, in datorii mai mari sau mai mici de un an. in al doilea rand, datoriile financiare cuprind o fractiune scadenta in cursul anului care trebuie reclasata la datorii mai mici de un an Pentru interpretarea sau analiza bilanqului financiar astfel construit, se confrunta lichidit ea _activelor cu exigibilitatea pasivelor. Se urmiireste prin acesta _dacd intreprinderea poate imediat sau prin conversia unor active mai putin lichide s8-si acopere datoriile exigibile la un moment dat, de exemplu in cazul in in concluzie, bilantul financiar serveste aprecierii solvabilititii si lichiditatii i activitatii intreprinderii, Acestea sunt puse in evidenfa prin calcularea unor indicatori pe baza datelor bilanfului financiar. 2. Analiza solvabilititii 1) Activul net contabil este echivalent cu suma capitalurilor proprii din pasivul bilantului si se determina ca diferenfa intre totalul activelor si totalul datoriilor. Tindnd seama ci bilanful financiar exclude dividendele de plata pentru exercitiul financiar incheiat, activul net contabil este diminuat corespunzator.21 Aceasta relatie da indicii asupra solvabilitatii globale a intreprinderii, reprezentand pentru creditorii intreprinderii, garantia in cazul evolutiei nefavorabile a activitatii intreprinderii 2) Activul net contabil corectat sau reevaluat utilizeazd datele bilanfului financiar, dar in plus, procedeaza la reevaluarea activelor patrimoniale si eventual a datoriilor, intre care se face apoi diferenta. Accasta se objine pornind de la activul net contabil c&ruia i se adue corectii numai in raport cu actualizarea prefurilor si a raportului de schimb, prin uarea in considerare a influenfei altor factori ca: modalitifile de amortizare, gestiune inter’ a intreprinderii sau utilitarea bunurilor de care dispune aceasta, Acesti doi indicatori servese aprecierii garantiei creditorilor si a realizarii evaluarii intreprinderii, Pentru creditorii intreprinderii este semnificativ, de asemenea, raportul dintre activul net contabil corectat gi totalul pasivului, care este indicat si depayeased o treime din acesta. ANOCHTP > 3 Totusi, cea mai pertinenti apreciere a acestui raport se face prin comparafii cu normele sectorului cdruia i apartine intreprinderea. 3) Fondul de rulment financiar obfinut prin citirea orizontald a celor patru mase ale bilanfului finan: loule: Se A fie ca diferenta intre pasivele si activele mai mari de un an, fie ca si diferenfa intre activele si pasivele mai mici de un an: Fondul de rulment financiar este un indicator al solvabilitatiiintreprinderii, © marja de securitate pe care intreprinderea trebuie si o constituie pentru a face fata asimetriei riscurilor activelor si pasivelor mai mici de un an, Lichiditatea activelor mai mici de un an este nesigura, in timp ce exigibilitatea pasivelor mai mici de un an este sigur 4) Indicatorul solvabilitatii generale se calculeaz ca raport intre totalul activutui si totalul datoriilor: TA/TD si masoara securitatea de care se bucura creditorii intreprinderii si marja de credit a intreprinderii 5) Indi ca raport intre capitalurile proprii si totalul pasivului: CP / TP, marimea optima a acestui {orul autonomiei financiare sau al solvabilitaqii patrimoniale se calculeaza indicator era considerati de 0,5, dar aceasta nu mai este interpretatd strict la ora actual’,22 reconsiderdndu-se rolul creditelor, raportul dintre acestea si rentabilitatea economic a intreprinderii, a conditiilor de innoire a creditelor pe termen scurt. 3.3. Analiza lichiditatii 1) Fondul de rulment financiar este si un indicator al lichiditatii intreprinderii, deoarece un nivel insuficient al su este un semn al riscului de neplata. in ceea ce priveste mirimea sa, optica financiara considera ci trebuie si fie mai mare decat zero pentru a asigura un echilibru financiar. Altfel spus, pasivele mai mari de un an trebuie si finanteze cel putin activele mai mari de un an. Pentru 0 apreciere mai corecta a mirimii sale, fondul de rulment financiar trebuie sa fie comparat cu cel al intreprinderilor din acelasi sector. 2) Indicatorul lichiditafii relative sau curente se calculeaz ca raport intre activele mai mi de un an si pasivele mai mici de un an: A <1 an/ P natura creanfelor: creanfe legate de ciclul de exploatare (clienti);27 creanfe diverse (creante asupra personalului, statului, actionarilor); > certitudinea realizar lor: creanfe certe; @ creante incerte (creante nerealizate la termen si a caror incasare devine nesigura, creanfe aparute ca urmare a incalcdrii legislafiei financiare); > termenul de realizare: creanfe pe termen scurt (pana la 10 zile); creanfe pe termen mediu (10-30 de zile); creanfe pe termen lung (peste 30 de zile) Tehnie, pentru oricare din elementele prezentate mai sus se poate calcula o rata analitica de structurd, prin raportarea creanfei respective, dupa caz, la totalul creanfelor, la activele circulante sau la totalul activelor. b.3) Rata disponibilitagilor banesti si plasamentelor Digponibititagt + Tiduri de placament ~ ino Activ total Pentru o investigate mai analitic’ se pot determina dou’ rate distincte: rata disponibilitatilor si rata plasamentelor. Rata disponibilitatilor reflect’ ponderea disponibilitafilor banesti in. pattimoniul firmei. Informatiile fumnizate de acest indicator sunt deosebit de fragile, necesitind 0 interpretare nuanfata, de la caz la caz. insisi marimea (nivelul) disponibilitatilor poate avea dubla semnificati . O valoare ridicata a disponibilitatilor poate reflecta o situatie favorabila ent in termeni de echilibru financiar, dar poate fi si semnul detinerii unor resurse inefi utilizate, al unor resurse neproductive. De asemenea, disponibilititile pot inregistra variafii de mare amplitudine in intervale foarte scurte: in cateva ile incasarile pot s creasca foarte mult datorité unor intrari importante de fonduri sau, dimpotriva, si scadi ca urmare a unor plati foarte concentrate in timp. Pe Hinga aceste rate de structurd propriu-zisi a activului in analiza financiara se folosese si anumite rate derivate, construite prin raportarea anumitor fluxuri extrabilantiere la diferite posturi ale bilanfului. Dintre acestea, cele mai semnificative sunt ratele de rotatie a activelor care prezinta avantajul introducerii unei abordari dinamice in investigarea28 patrimoniala, Ordinea in care sunt prezentate aceste rate derivate nu vizeaz’ importan{a lor, ci pastrarea unei coerente cu clasarea posturilor in bilant: > Rata de uzuré a activelor corporale Tmobiliziri corporale (cost istoric) > Rata de modernizare a activelor corporale Tmobiliziri corporate > Rata de rotatie a activelor corporale > Rata de rotatie a activelor circulante Se determing fie ca raport intre un flux si soldul unui anumit activ circulant, fie invers. fn prima varianta se obtine numarul de rotafii ale activului analizat, iar in cea de-a doua durata de rotafie a acestuia. Principalele rate de rotatie ale activelor circulante sunt: 4) Rata de rotatie a stocurilor, care se poate Icula pentru fiecare categorie de stoc astfel: © Rata de rotatie a stocurilor de mérfuri Stocul weenie Costul de achizifie al mirfurilor vandule © Rata de rotatie a stocurilor de materii prime Costul de achizitie al materiilor prime = AS © Rata de rotatie a produselor finite Producsia vandut® ('n cost complet) By29 b) Rata de rotafie a creanjelor comerciale CA (inclusiv TVA} sau 2 $i negjune la o0 CA (inclusiv TVA. > Rata de rotatie a activului total (in numédr de rotatii) Aceasti rata, determinati prin raportarea fluxului total de activitate la valoarea totala a patrimoniului, caracterizcaz intensitatea, eficienfa cu care acesta este utilizat 3.4.2. Analiza ratelor de structura a pasivult Ratele de structurd a pasivului permit aprecierea politicii financiare a intreprinderii, prin punerea in evidenfi a unor aspecte privind stabilitatea si autonomia financiara a acesteia. 4) Rata stabilitipii financiare (Rsp) Rata stabilitatii financiare reflect legatura dintre capitalul permanent de care intreprinderea dispune in mod stabil (pe 0 perioadd mai mare de un an) si patrimoniul total. Se poate calcula dupa relafiile: latorit pe tern (rnai mari de § an) Pasiv total “ Din punct de vedere tehnic se ridicd problema separirii exacte a capitalurilor proprii si a celor imprumutate cu caracter durabil, permanent, de cele destinate a fi consumate pe termen scurt,30 5) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) Cue Capital propre +106 Pasiv total Ponderea capitalului propriu, respectiv a obligafiilor in totalul pasivelor, diferd de la un caz la altul, in primul rnd in funefie de politica financiard a intreprinderii respective, de conditiile concrete ale fiecarei firme, de eficienta deciziilor financiare. Diversitatea de condifii in unor rate de i desfisoard activitatea intreprinderile face dificila stabilir re. referinfa. Totusi, majoritatea specialistilor recomanda ca satisfcdtoare pentru echilibrul financiar: Rao > 1/3. Prin urmare, existenfa unui capital propriu egal sau mai mare de o treime din pasivul firmei este o premis& a autonomiei financiare a acesteia. bl) Rata autonomiei financiare la termen (Rarz) este mai semnificativ’ decat precedenta, deoarece permite aprecieri mai exacte prin implicarea structurii capitalului permanent. Se poate calcula dupa relatiile: Specialistii apreciaz3 3, pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul propriu trebuie si reprezinte cel pufin jumatate din cel permanent. Deci Rart > 0,5. Acest raport exprima gradul de independenf& financiara a firmei, independenga asigurati atunci cnd capitalul propriu este egal sau mai mare comparativ cu suma obligatiilor la termen, Prin urmare Rarr> 1 Autonomia financiara este primordiald pentru o intreprindere deoarece fi da posibilitatea de a decide in toatd libertatea si totodatd de a gis si contracta noi imprumuturi