Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Necesitatea contului.
Dubla înregistrare a elementelor poziţiei financiare şi performanţelor întreprinderii este o consecinţă a dublei
reprezentări a acestora şi ea este realizată cu ajutorul contului şi ea presupune că orice operaţiune care afectează
resursele controlate de întreprindere să fie reflectată prin intermediul a cel puţin două conturi.
Legătura dintre dubla înregistrare cu dubla reprezentare este dată de legătura dintre bilanţ şi cont: ambele reflectă
existenţele de elemente ale poziţiei financiare şi performanţelor întreprinderii, adică conturile preiau existenţele din
bilanţ, reflectă modificările determinate de operaţiunile economice realizate şi apoi transmit în bilanţ existenţele în
urma acestor modificări. D (Debit) „Simbol şi denumire cont” C (Credit)
SId (Sold iniţial debitor) SAU SIc (Sold iniţial creditor)
Elementele contului (N11) S11 S21 (N21)
a) Denumirea contului; (N12) S12 S22 (N22)
b) Explicaţia sumei înregistrată în ... ... ... ...
cont; (Numărul operaţiunii) (Numărul operaţiunii)
c) Debitul şi creditul contului; (Sume debitoare) (Sume creditoare)
d) Rulajele contului; Rd (Rulaj debitor) Rc (Rulaj creditor)
e) Totalul sumelor contului; TSd (Total sume debitoare) TSc (Total sume creditoare)
f) Soldul contului. SFd (Sold final debitor) SAU SFc (Sold final creditor)
Aşa cum se poate observa din aplicaţia practică anterioară, modificările reprezentate de o operaţiune economică au fost
reflectate concomitent în debitul unui cont respectiv în creditul altui cont. Legătura creată între cele două conturi poartă
denumirea de corespondenţa conturilor.
Pentru redactarea corespondenţei conturilor contabilitatea utilizează formula contabilă care are următoarele componente:
a) contul sau conturile corespondente debitoare (care se debitează) care sunt trecute în partea stângă a semnului „=”;
b) contul sau conturile corespondente creditoare (care se creditează) care sunt trecute în partea dreaptă a semnului „=”;
c) semnul „=” care reprezintă egalitatea dintre sumele înscrise în conturile corespondente;
d) suma sau sumele cu care se debitează respectiv creditează conturile corespondente.
Modul de redactare propriu-zisă a formulei contabile diferă în funcţie de documentul pe care se scrie respectiv în
funcţie de reglementările sau cutumele existente în fiecare sistem contabil, dar varianta cea mai utilizată de autorii lucrărilor de
specialitate este următoarea:
Dacă la elementele formulei contabile mai sunt adăugate elementele de mai jos:
• data la care a avut loc operaţiunea economică înregistrată prin formula contabilă respectivă;
• documentul/documentele justificative care au stat la baza înregistrării în contabilitate;
• explicaţia descriptivă a operaţiunii economice realizate,
se obţine articolul contabil.
Analiza contabilă
Analiza contabilă este utilizată pentru stabilirea formulei contabile în cazul operaţiunilor economice care trebuie înregistrate în
contabilitate. Analiza contabilă porneşte de la cercetarea documentelor justificative în care sunt consemnate operaţiunile
economice şi se încheie la stabilirea formulei contabile aferente parcurgând următoarele etape strict succesive:
1. Stabilirea naturii operaţiunii economice
2. Stabilirea influenţelor operaţiunii economice asupra poziţiei financiare şi/sau performanţelor într.
3. Stabilirea conturilor corespondente
4. Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor
5. Întocmirea formulei contabile