Curs 5 DREPT COMERCIAL 26 - XI - 2001

Comercianţii
(continuare)

Art. 7 al Codului commercial impune pentru dobândirea calităţii de comerciant întrunirea cumulativă a 3
condiţii:
- săvârşirea de fapte de comerţ obiective prevăzute de art. 3 care trebuie să fie efectivă în sensul asumării de către
persoana în cauză a răspunderii pentru urmările actelor săvârşite. Dobândirea calităţii de comerciant va avea loc
numai dacă faptele de comerţ au caracter licit.
- săvârşirea faptelor de comerţ să aibă caracter de profesiune în sensul unei îndeletniciri permanente a unei persoane,
făcută în scopul obţinerii de resurse necesare existenţei sale. Caracterul profesional al săvârşirii faptelor de comerţ
este o chestiune de fapt care în caz de litigiu poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Îndeplinirea acestei nu
exclude însă posibilitatea ca respectiva persoană să obţină venituri şi din alte profesiuni.
- săvârşirea faptelor de comerţ să se facă în nume propriu, adică independent şi pe riscul persoanei în cauză. Prin
această condiţie se poate face delimitarea între comerciantul propriu-zis şi auxiliari acestuia care deşi reprezentanţi
ai comerciantului nu vor putea angaja în raport cu terţii patrimoniul comercial. În aceiaşi măsură nici asociaţii din
societatea în care răspunderea acestora este nelimitată şi solidară nu vor dobândi prin simpla calitate de asociat şi
calitatea de comerciant. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane fizice se face prin prezentarea oricăror
dovezi din care să rezulte existenţa cumulativă a acestor 3 condiţii.
Din acest motiv simpla prezentare a documentelor care atestă înregistrarea legală a comerciantului pot fi
considerate prezumţii cu caracter relativ ce pot fi răsturnate prin proba contrarie.
Încetarea calităţii de comerciant a persoanelor fizice va avea loc în momentul dispariţiei acestor 3 elemente cu
condiţia ca încetarea săvârşiri faptelor de comerţ să fie efectivă şi definitivă.
Din acest motiv dovada calităţii de comerciant a S.C se face prin prezentarea documentelor de înregistrare în
speţă a certificatului de înmatriculare.
Încetarea calităţii de comerciant a S.C. are loc prin dizolvarea urmată de lichidare, personalitatea juridică a
societăţii încetând odată cu ultima operaţiune de lichidare.

Obligaţiile profesionale ale comercianţilor.

Odată dobândită calitatea de comerciant se dobândeşte şi toate drepturile şi obligaţiile a acestora dintre care
cele mai importante sunt:
1. îndeplinirea formalităţilor de înregistrare şi publicitate
2. ţinerea corectă a registrelor comerciale
3. exercitarea comerţului în limitele concurenţei loiale.
În ceea ce priveşte prima obligaţie îndeplinirea formalităţilor de înregistrare şi publicitate , ea se realizează
prin înregistrarea comerciantului în Registrul comerţului afiliat Camerelor de Comerţ şi industrie teritoriale.
Organizarea şi funcţionarea Registrului Comerţului se face în conformitate cu dispoziţia Legii 26/1990 care
stabileşte în sarcina acestuia şi obligaţiile realizării publicităţii comerciale.
Conform legii orice modificare în existenţa comercială trebuie înregistrată în registru înainte de aplicarea ei
efectivă.
Controlul ilegalităţii operaţiunilor înregistrate se realizează de către instanţele judecătoreşti printr-un judecător
delegat la Registrul Comerţului.
Nerespectarea de către comerciant a acestei obligaţii atrage după sine aplicarea după caz a unor sancţiuni civile
sau penale.
În ceea ce priveşte cea de a doua obligaţie, ţinerea corectă a registrelor comerciale, ea este menţionată atât
în Legea 82/1991, Legea contabilităţii cât şi în Codul comercial.
Temă: comparaţia dintre registrele obligatorii comerciale conform Legii contabilităţii (L 82/1991) şi
conform Codului comercial.
Cea de a treia obligaţie, exercitarea comerţului în limitele concurenţei loiale, este inclusă de prevederile
Legii 11/1991 prin combaterea concurenţei neloiale modificată (jalnic), care are ca obiect sancţionarea actelor de
concurenţă neloială propriu-zisă (confuzia, dezorganizarea şi acapararea clientelei prin avantaje) şi pe de altă parte de
prevederile Legii 21/1996, Legea concurenţei comerciale , care se referă la interdicţia practicării unor metode care pot
conduce la dobândirea unei poziţii dominante a unui comerciant pe o anumită piaţă (exemplu înţelegerile de tip
monopolist). Această lege instituţionalizează consiliul concurenţei şi respectiv oficiile concurenţei care au atribuţii în
vederea prevenirii dar şi sancţionarea săvârşirii unor asemenea acte de concurenţă neloială.
Aceste sancţiuni pot fi civile, contravenţionale, penale sau de tip administrativ ajungând până la retragerea
autorizaţiei de funcţionare şi interdicţia săvârşirii de pe teritoriul României a faptelor de comerţ.

1
Curs 5 DREPT COMERCIAL 26 - XI - 2001
Fondul de comerţ.

Fondul comercial nu cuprinde nici o prevedere expresă referitoare la fondul de comerţ, rolul definirii acestei
noţiuni revenindu-i doctrinei care a arătat că aceasta poate fi definită ca fiind un ansamblu de bunuri mobile şi imobile,
corporale şi incorporale pe care un comerciant le foloseşte în desfăşurarea unei activităţi comerciale în scopul atragerii
clientelei şi astfel obţinere de profit.
Din acest punct de vedere fondul de comerţ este diferit de patrimoniu care reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor comerciantului care au o valoare economică. Faptele de comerţ nu cuprinde astfel datoriile şi creanţele
comerciale care sunt incluse numai în patrimoniu. În ceea ce priveşte natura juridică a fondului de comerţ, opiniile au
fost împărţite, majoritatea autorilor considerând în prezent că fondul de comerţ constituie un drept de proprietate
incorporală asemănător dreptului de creaţie intelectuală.
Fondul de comerţ are o serie de caracteristici:
- este un bun unitar distinct de elmentele care-l compun, motiv pentru care el poate fi supus în ansamblul său
oricărui act juridic;
- este un bun mobil datorită prevalenţei în componenţa sa a acestei categorii de bunuri;
- este un bun mobil incorporal datorită faptului că nu poate exista fără o serie de bunuri incorporale ce ţin de chiar
structura sa.
Din aceste caracteristici rezultă că fonful de comerţ cuprinde 2 categorii de elemente:
- elemente corporale din care fac parte bunuri imobile şi cele mobile corporale;
- elemente incorporale din care fac parte firma sau denumirea comerciantului, emblema, clientela, şi vadul
comercial şi dreptul de proprietate intelectuală şi industrială.
Temă: clasificarea bunurilor (drept civil anul 1, L 26/1990)

Elementele incorporale
Firma este conform legii un element de identificare a comerciantului ce constă după caz în numele sau
denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în Registrul comerţului şi sub care îşi exercită comerţul.
Regimul juridic al firmei este prevăzut în Legea 26/1990.
Fiind un element incorporal al fondului de comerţ, firma poate fi înstrăinată numai odată cu fondul de comerţ.
În cazul înstrăinării fondului de comerţ dobândit va putea continua activitatea sub firma anterioară numai dacă
transmiţătorul consimte la aceasta. În caz contrar titularul dreptului fiind îndreptăţit la despăgubiri.
Emblema este un atribut de identificare cu caracter facultativ, fiind reprezentat semnul sau denumirea care
deosebeşte un comerciant de altul. Pentru a fi recunoscută, emblema, trebuie să aibă un caracter de noutate. Prin
înscrierea emblemei în Registrul comerţului, comerciantul va dobândi un drept de proprietate incorporal asupra acesteia
având dreptul să o înstrăineze fie odată cu fondul de comerţ fie separat.
Clientela poate fi definită ca fiind totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la
acelaşi comerciant. Clientela se află într-o strânsă legătură cu vadul comercial – care este definit ca fiind acea
aptitudine a fondului de comerţ de a atrage publicul. Titularul fondului de comerţ are asupra clientelei şi a vadului
comercial tot un drept incorporal care poate fi transmis numai odată cu fondul de comerţ. Dreptul la clientelă se apără
prin mijloace specifice ale dreptului concurenţei comerciale.
Dreptul de proprietate industrială se referă la creaţiile noi şi semnele noi. Din această categorie fac parte
:invenţiile, desenele şi modelele comerciale, mărcile de fabrică de comerţ şi servicii, denumiri de origine şi indicatori de
provenienţă. Fondul de comerţ poate cuprinde şi dreptul de autor rezultat din creaţia ştiinţifică sau artistică.
Fondul de comerţ poate fi apărat împotriva oricărei uzurpări cu ajutorul actelor în concurenţă prin care se poate
pretinde atât înlăturarea tulburărilor aduse cât şi repararea eventualelor prejudicii. Datorită naturii sale juridice, fondul
de comerţ poate fi apărat prin acţiunea de revendicare.
Temă: acţiunea de revendicare (L 31/1990)

Actele juridice privind fondul de comerţ.

Fondul de comerţ poate fi supus în principiu oricărui act juridic atât în ceea ce priveşte elementele sale separat
cât şi întregul său.
Datorită obiectului lor actele juridice privind fondul de comerţ sunt fapte de comerţ obiective conexe. Fondul
de comerţ poate face obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu particularitatea că în cazul acesta, operaţiune în
sarcina vânzătorului se naşte o obligaţie specifică ca o altă cumpărare a obligaţiei de garanţie – obligaţie de a nu face
concurenţă cumpărătorului prin situarea unui fond de comerţ similar în vecinătatea fondului înstrăinat.
De asemenea în cazul vânzării fondului de comerţ nu se transmit de drept şi creanţele şi datoriile
comerciantului.
Transmiterea ca aport într-o societate comercială.
Locaţiunea sau închirierea.
Gajul asupra fondului de comerţ care se constituie în conformitate cu legea 99/1999 care generalizează în
materie comercială gajul fără deposedare.

2
Curs 5 DREPT COMERCIAL 26 - XI - 2001
Astfel pentru opozabilitate gajului este necesară înscrierea operaţiunilor în arhiva electronică de garanţii reale
mobiliare.
Pentru gajarea fondului de comerţ a fost imaginat un procedeu tehnic al remiterii simbolice a posesiei prin
remiterea documentelor ce atestă existenţa fondului de comerţ respectiv.