61. Ajutorul de urgent n oc anafilactic la copii.

Copilul este definit ca pacientul cu vrsta cuprins ntre 1 i 8 ani. De cele mai multe ori, paii pe care trebuie s -i urmai ntr-o situaie critic nu difer foarte tare de cei pentru aduli, ns difer fora cu care realizai manevrele. Primul pas in salvarea celui care a intrat in soc anafilactic este anuntarea serviciilor de urgenta. Pana la ajungerea acestora, victima trebuie sa fie eliberata de orice o constrange: gulerul de la camasa, cureaua, pantalonii etc. Este important ca cel afectat sa fie mentinut in pozitie verticala pe cat posibil, pentru a facilita respiratia intrerupta sau chiar blocata de inflamatia mucoaselor cailor respiratorii. In cazul in care apar stari de voma, victima trebuie asezata orizontal si intoarsa spre lateral. Sub nici o forma nu dati persoanei care se afla in soc anafilactic sa bea nici un fel de lichid;Daca pacientul este intins pe spate, se poate ineca. In cazul in care simptomele indica deficiente circulatorii, persoana trebuie asezata pe spate, cu picioarele ridicate. In conditiile in care apare stopul respirator, sunt indicate manevrele de resuscitare cardio-pulmonara. Epinefrina este un hormon care ajuta la deschiderea cailor respiratorii si imbunatateste respiratia si presiunea sangelui, reducand reactia alergica din organism. Oricand ii este administrata epinefrina, copilul trebuie dus la sectia de urgenta a celui mai apropiat spital. In timp ce asteptati sosirea medicului sau a ambulantei, ar trebui sa cereti ajutorul altor persoane in cazul in care este necesara resuscitarea. Desfaceti toate hainele care l-ar putea strange si incercati sa calmati copilul, care este foarte probabil sa fie speriat si sa nu inteleaga ce i se intampla. Tineti copilul in pozitie verticala sau pe cat posibil verticala, pentru a-l ajuta sa respire. In cazul in care vomita, asezati-l pe o parte. In cazul in care pare apatic sau da semne de blocaj circulator, ca de exemplu daca este palid, rece si umed, ar trebui sal asezati jos si sa-i ridicati picioarele. Daca isi pierde cunostinta, supravegheati-l cu atentie in cazul in care inceteaza sa respire sau i se opreste circulatia. In cazul in care copilul nu respira, incepeti resuscitarea gura la gura. Si in cazul in care nu puteti sa detectati semne ale circulatiei sangvine, trebuie sa exercitati presiune asupra toracelui. ATITUDINEA N SOCUL ANAFILACTIC LA COPII DIN GRUPA DE VRSTA 7 18 ANI Diagnosticul trebuie pus n maximum 20 de secunde 1. Evaluarea semnelor vitale sunt caile respiratorii libere ? pacientul respira ? inima pulseaza ? 2. Evaluarea cardio-circulatorie volumul pulsului (palpare) presiunea venoasa jugulara (palpare) temperatura si culoarea pielii reumplerea capilara 3. Evaluarea neurologica 4. - este bolnavul constient ?

Socul este un diagnostic clinic: - tensiunea arteriala sistolica 90 mmHg nsotita de o evidenta perfuzie tisulara insuficienta a pielii (rece, cianotica, lipicioasa) si a creierului (agitatie, confuzie, coma) si a rinichiului (debit urinar 20 ml/h). Terapia de urgenta la nivelul cabinetului medical (Epinefrina???)

1. 2. 3.

Se aseaza copilul n clinostatism cu membrele inferioare ridicate mai sus dect planul orizontal. De preferat este prinderea de urgenta a unei vene. Daca nu, se foloseste cale de administrare subcutanata. Primul medicament adrenalina fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila 1 ml = 1 mg Doza: 0,5 1 ml s.c. sau 1 fiola + 10 ml ser fiziologic se administreaza 2,5 ml i.v. 4. Al doilea medicament hemisuccinat de hidrocortizon fiole a 25 mg : 8 mg/kg corp i.v sau Metilprednisolon fiole a 50 mg 2 mg/kg corp i.v. sau i.m. 5. Pentru bronhospasm Miofilin Teofilina 5 mg/kg corp i.v. 5 ml din fiola (fiola are 10 ml/240 mg) administrate i.v. n dilutie obigatorie 5 ml Miofilin + 25 ml ser fiziologic sau: Salbutamol spray 2 pufuri 6. Antihistaminic Romergan fiole a 2 ml cte 30 mg Doza: 1 mg/kg corp i.m. 7. Ideal: - Oxigen - Perfuzie venoasa cu Dextran sau ser fiziologic - Aspiratie + pipa Guedel

62. Ajutorul de urgent a n sindrom hemoragic la copii.

Profilaxia bolii se face la nastere prin administrarea tuturor bebelusilor de Fitomenadion injectabil. Tratamentul curative se face cu Fitomenadion injectabil in doza de 1-2mg. In formele mai grave se foloseste plasma proaspata care asigura factorii de coagulare. Tratament In profilaxie se recomanda doze de 50 100 mcg de vitamina K1, care se considera ca sunt suficiente si se administreaza in special la cei cu deficiente alimentare sau tulburari de absorbtie ale vitaminei K. Comitetul de nutritie al Academiei Americane de Pediatrie recomanda pentru profilaxie o singura doza de 0,5 1 mg vitamina K1 pe cale parenterala, sau 1 2 mg pe cale orala. Terapia bolii hemoragice primare a NN consta in administrarea lenta i.v. de 0,5 1 mg vitamina K1, care normalizeaza in 24 ore nivelul vitaminei K si al factorilor protrombinodependenti. Administrarea i.v. se practica pentru a nu provoca formarea hematoamelor, in special cand nu s-a exclus total din diagnostic eventuala existenta a unei hemofilii sau CID in cazuri grave se administreaza 3 doze de vitamina K la 4 8 ore interval. Trebuie cunoscut ca doze mai mari de 5 mg vitamina K, administrate zilnic, sau de 10 mg vitamina K doza totala pot produce hiperbilirubinemii la NN. A doua masura terapeutica consta in administrarea de sange integral sau plasma in cantitate de 10 15 ml/kgc/zi, in formele grave ajungandu-se la 30 50 ml/kgc/zi de sange izogrup Rh negativ. Daca hemoragiile nu s-au oprit, administrarea de sange sau plasma se va repeta dupa 2 zile, timp in care se consuma factorii de coagulare cu exceptia F IX. Administrarea concentratelor de factori dependenti de vitamina K da rezultate bune, dar exista riscul aparitiei trombozelor si a CID, in special la prematuri, datorita imaturitatii functiei de clearance al ficatului si a deficientei fiziologice de AT III. Exanguinotransfuzia se indica in cazuri grave, la care se asociaza si o trombocitopenie. Profilaxia obstetricala consta in supravegherea atenta a gravidei, in vederea evitarii prelungirii travaliului si a altor cauze de anoxie la nastere.

63. Ajutorul de urgenta n caz de lesin la copii.

Trebuie sa stim ca lesinul poate sa apara fara vreo semnificatie anume, dar si ca el poate sa fie cauzat de o anumita problema grava de sanatate. Conduita: 1. Pozitioneaza victima pe spate si ridica-i picioarele pana la nivelul inimii, daca este posibil; 2.Verifica caile aeriene pentru a elimina posibilitatea unei obturatii si fii atent/a daca victima vomita; 3. Verifica respiratia si orice miscare; 4. Compresele cu apa rece aplicate pe frunte; 5. Daca victima respira, restabileste fluxul sanguin ridicandu-i picioarele desupra capului. De asemenea, indeparteaza cureaua sau articolele de imbracaminte foarte stramte; 6. Daca victima nu-si revine intr-un minut si ramane in continuare inconstienta, suna la urgente; 7. Daca victima a lesinat in urma unor lovituri, ingrijeste-te si de aceste vanatai sau rani. Controleaza sangerarea prin presarea ranii. Ce sa nu facem? Palmele pe care in disperare de cauza le dam ca sa facem ceva sunt cea mai intalnita greseala. Nu ajuta cu nimic, din contra, pot face rau. La fel si a incerca sa turnam persoanei deja lesinate o bautura dulce pe gat. Evident, ea nu mai poate inghiti corect in acel moment, plus ca organismul nu foloseste digestia pentru a-si reveni la starea constienta. In mod practic o persoana care observa un asemenea moment trebuie sa respecte cateva etape: 1. Eliberarea cailor aeriene si semnele vitale: un asemenea pacient trebuie asezat in decubit lateral (pe o parte) de preferat pe stanga, cu capul extins spre spate membrul superior de pe sol fiind flectat si sustinand capul in pozitia extinsa. Aceasta manevra va elibera calea aeriana de baza limbii permitand o respiratie normala. Eventual se exploreaza cavitatea bucala pentru a nu exista corpi straini. Concomitent se observa miscarile de respiratie normala ale toracelui. 2. Activitatea cardiaca normala se poate determina rapid prin palparea pulsului central adica la arterele carotide. Acesta trebuie sa fie regulat si sa aiba o frecventa intre 60 si 100 batai/minut. Orice deviatie de la acesti parametrii indica o cauza cardiaca a crizei de pierdere de cunostinta si examinare medicala de urgenta. 3. Un caz special il reprezinta lipsa miscarilor respiratorii spontane si/sau lipsa pulsului carotidian situatie care indica ori iminenta unui stop cardio-respirator ori chiar un stop cardio-respirator. Se vor executa de urgenta manevre de resuscitare cardio-pulmonara (masaj cardiac extern si respiratie gura la gura) pana la sosirea unei echipe medicale specializate in asemenea situatii. Ce nu trebuie sa faceti! 1. Mobilizarea sub orice forma a pacientului (poate compromite calea aeriana sau poate agrava o eventuala leziune traumatica aparuta in urma caderii). 2. Administarea de orice fel de substante/medicamente pe cale digestiva (pe langa faptul ca nu se stie exact cauza crizei, deci nu se poate da un tratament tintit, riscam sa determinam aspirarea acestuia si/sau de lichide in calea aeriana lucru care provoaca complicatii pulmonare grave). 3. Neprezentarea la medic pentru consult specializat sau nechemarea unui medic/echipe de urgenta care sa evalueze corect pacientul. 4. Intarzierea manevrelor de resuscitare cardio-pulmonara in cazul instalarii stopului cardio-respirator (functia cerebrala este compromisa ireversibil dupa 3-5 minute de lipsa a circulatiei eficiente cerebrale).

64. Ajutorul de urgent n caz de ingestie a unei subst. toxice de ctre copii, inclusiv n intoxicatie cu medicamente.
Variante de raspuns: 1. Ca masura de prim ajutor, poti da copilului sa bea rapid apa sau lapte, pentru a dilua substanta toxica si a preveni reactiile adverse imediate. 2. Tratament - Daca pare verosimila ipoteza intoxicatiei accidentale, trebuie sa se ia urgent legatura cu serviciul de specialitate sau cu serviciul de urgente al spitalului de pediatrie cel mai apropiat. In asteptarea ajutorului, este total contraindicat sa se determine copilul sa manance sau sa bea. Contrar unei opinii larg raspandite, nu trebuie in nici un caz sa i se dea lapte copilului. Nici nu trebuie incercat sa i se produca voma. Orice intoxicatie potentiala necesita o

spitalizare in cursul careia vor putea fi efectuate tentativele de evacuare a continutului stomacului multumita administrarii de medicamente sau prin spalatura stomacala. Absorbtiile de apa de Javel (solutie de hipoclorit de sodiu) diluata, cele mai frecvente, nu sunt in general periculoase. In schimb, daca este vorba de inghitirea de apa de Javel concentrata sau de caustice (produse pentru spalatul veselei, detartrante, pentru desfundarea canalului, de exemplu), copilul trebuie spitalizat de urgenta intr-un serviciu de otorinolaringologie si trebuie cautate eventualele leziuni ale stomacului sau ale esofagului. Inhalatiile de derivati ai petrolului sunt deosebit de periculoase deoarece acestia pot provoca o atingere pulmonara. O supraveghere in mediu spitalicesc care dispune de un serviciu de reanimare este un lucru care se impune. 3. Test: A. l faci s bea lapte sau ap. B. Nu-i dai nimic. Corect B: Tot ce trebuie s faci e s -i clteti gura cu ap i s -l faci s elimine tot ce a nghiit. Este nerecomandat s -i dai s bea ceva nainte de a primi sfatul unui specialist. Chiar dac sunt muli care nc mai cred c laptele e un antidot, afl c, dimpotriv, grsimea din lapte poate accelera trecerea substanelor toxice n snge. 4. Primul ajutor in intoxicatii Intoxicatiile acute reprezinta o urgenta medicala, deoarece in unele cazuri ele pot fi letale. Studiile epidemiologice au aratat ca exista diferente evidente in functie de varsta, atat in ceea ce priveste frecventa si caracterul intoxicatiei cat si in privinta substantelor implicate. Astfel: - la copii predomina intoxicatiile accidentale, fata de adult unde majoritatea sunt voluntare, in scop suicid - majoritatea intoxicatiilor la copii se produc sub varsta de 5 ani - sub varsta de 1 an, predomina intoxicatiile cu medicamente, prin supradozaj sau utilizarea necorezpunzatoare a acestora - intre 1-5 ani predomina intoxicatiile accidentale cu diverse substante casnice: detergenti, sampon, sapun, diversi solventi casnici, dezinfectanti, etc. Limitarea absorbtiei toxicului Primele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a absorbtiei toxicului, prin idepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit in organism, masuri care se pot incepe la domiciliu: - in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutului tubului digestiv fie prin provocarea de varsaturi (prin stimularea fundului gatului cu degetul sau cu o lungurita dupa ce s-a baut un pahar cu apa calda sau lapte) fie prin administrarea unor purgative - in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei din mediu - in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun si apa in cantati mari (dus) - prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheata pe locul injectarii si a unui garou, proximal de locul injectarii. Provocarea varsaturilor este contraindicata la: - victime inconstiente - in caz de convulsii - ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.

Intoxicatiile acute cu medicamente Primul ajutor: - evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-respiratorie in cazul in care victima este in stop cardio-respirator - apelarea serviciului de urgenta 112 - daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte) - daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi - se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie - pana la sosirea echpei medicale se poate apela serviciul TOXAPEL pentru a solicita informatii cu privire la acordarea primului ajutor. Intoxicatiile cu monoxid de carbon - CO Primul ajutor: - scoaterea victimei din mediu - transportul cat mai repede la spital - daca e la indemana, administrarea de oxigen - care este considerat si antidotul intoxicatiei cu CO. Intoxicatia cu fum Primul ajutor: - scoaterea victimei din mediul cu fum, avand in vedere si propria siguranta - evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratoare daca este necesar - solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital - daca este disponibil, administrarea de oxigen. Intoxicatia cu naftalina Primul ajutor: - in cazul intoxicatiei prin inhalare: parasirea incaperii, indepartarea naftalinei si aerisirea incaperii - in cazul ingestiei: se administreaza apa si se provoaca varsaturile - se transporta victima la spital. De retinut! NU se administreaza: ulei vegetal sau lapte, deoarece naftalina este solubila in grasimi si prin acestea ar creste absorbtia toxicului. Intoxicatia cu substante corozive Primul ajutor: - evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de resuscitare cardiorespiratorie daca este necesar: in timpul respiratiei gura la gura nu se va intra in contact direct cu gura victimei decat prin intermediul unui tifon (deoarece exista ricul de contaminare) - solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital in cel mai scurt timp - spalarea cu multa apa (jet) timp de 20 minute, in cazul leziunilor cutanate sau oculare. De retinut! Sunt contraindicate provocarea varsaturilor, spalatura gastrica si administrarea purgativelor, deoarece exista riscul perforatiei. Nu se va incerca neutralizarea sau diluarea toxicului!

Intoxicatia cu ciuperci necomestibile Primul ajutor: - prezentarea la spital in cel mai scurt timp - se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata scurta de incubatie. Intoxicatia cu pesticide Aceste substante pot fi absorbite pe toate caile: digestiva, respiratorie si cutanata. De aceea in cazul suspiciunii unei intoxicatii cu pesticide, primul ajutor consta in: - evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de resuscitare cardiorespiratorie daca este necesar, cu atentie la propria siguranta a salvatorului - apelarea serviciului de urgenta 112 - decontaminare externa: inlaturarea imbracamintei si incaltamintei contaminate si spalarea tegumentelor sub jet de apa - provocarea varsaturii - transportul victimei la spital pentru administrarea antidotului specific.

65. Insuficiena respiratorie la copii: cauyele principale, conduit clinica.

Care sunt cauzele insuficientei respiratorii la copii? Orice afectiune a sistemului respirator sau diminuare a functiei pulmonare poate sta la baza insuficientei respiratorii la copii. Ea nu este o boala in sine, ci mai degraba un simptom al unei afectiuni pulmonare. Insuficienta respiratorie acuta este mai frecventa printre bebelusi si copii mici decat printre adulti in principal din cauza diferentelor anatomice si gradului de dezvoltare fizica. Caile respiratorii la copii cuprind zona care se extinde de la nas la faringe, orofaringe, laringe si trahee, iar problemele pot aparea din mai multe cauze.

nou-nascutii si sugarii sunt obligati sa respire nazal pana la 2-6 luni, din cauza apropierii epiglotitei de nazofaringe;

Afla cum poate contribui o dieta echilibrata la dezvoltarea copilului tau.

congestia nazala poate conduce la insuficienta respiratorie la aceasta varsta.

Dimensiunile mici ale cailor respiratorii la copii pot sta la baza obstructiei nazale si aparitiei problemei. La copiii mai mari, tesutul adenoidal si limfoid amigdalian este proeminent si contribuie la obstructia cailor nazale. Asadar, pe langa obstructia cailor respiratorii si leziunile tesuturilor pulmonare sau slabirea musculaturii care ajuta la patrunderea aerului in organism pot determina aparitia insuficientei respiratorii. Alte cauze frecvente care pot sta la baza insuficientei pediatrice respiratorii sunt:

leziuni dobandite (infectii, traumatisme, amigdale hipertrofice sau adenoide); leziuni sau afectiuni congenitale (anomalii craniofaciale, stenoza subglotica etc.); sindromul de detresa respiratorie; astmul;

pneumonia; edemul pulmonar; embolia pulmonara; botulismul infantil; apneea de somn; infarctul etc. Cum se trateaza insuficienta respratorie la copii? Insuficienta respiratorie este o urgenta medicala si necesita ventilatie artificiala asistata rapida. Copilul este internat si beneficiaza de gimnastica respiratorie pentru a-i fi drenate si aspirate fluidele secretate in exces. Medicul trece apoi la tratarea simptomelor prezente. Daca apare febra, medicul va folosi antitermice pentru a o regla si echilibra. De asemenea, se asigura hidratarea copilului prin administrare perfuzabila pentru a echilibra nivelul de electroliti.

Daca cel mic este internat cu alte afectiuni medicale asociate sau independente ori cauzate de afectiunea sistemului respirator ca anemie, malnutritie sau rahitism se apeleaza la tratament cu suport imunologic. Intre timp medicul incearca sa depisteze care este cauza care a stat la baza aparitiei simptomului pentru a putea stabili schema terapuetica adecvata si a indeparta cauza. Tratarea simptomului nu ajuta la vindecarea afectiunii declansatoare. Decompensare respiratorie idiopatica

Afectiune a nou-nascutului, mai ales a prematurului, cauzata de existenta membranelor fibrinoase in alveolele pulmonare si responsabila de o insuficienta respiratorie acuta. Boala membranelor hialine, legata de un efect de maturitate a plamanilor, survine, in principal la prematuri (copii nascuti inainte de 35 de saptamani de sarcina). Simptome Decompensarea respiratorie apare de cele mai multe ori in cursul primelor ore ale vietii, uneori chiar din primele minute. Ea se manifesta printr-o crestere a frecventei respiratorii, prin semne de lupta a copilului pentru a respira (zbaterea aripilor narilor, gemete, scobirea toracelui in cursul inspiratiei). Tratament Tratamentul consta in punerea sub oxigen a copilului in cazurile moderate, (incinta inchisa, care acopera capul copilului, legata cu o conducta de aductie a aerului); In cazurile mai severe, prin ventilatie artificiala care permite, la sfarsitul expiratiei, sa se mentina deschise alveolele pulmonare ale copilului. Punerea la punct a surfactantilor artificiali, administrati pe cale traheala prematurilor de varsta mica, a contribuit la eficacitatea tratamentului.