Sunteți pe pagina 1din 22

Etiologia si patogenia

cariei
Burac Serghei
Grupa 01

Istoricul cariei dentare

Cea mai frecvent boal a omului caria


dentar este un proces patologic cu caracter
cronic, fr analogie n restul organismului,
ce distruge substana dur a dintelui de la
exterior la interior, avnd o evoluie
progresiv i fr tendin de vindecare
spontan. Exist dovezi antropologice, c
nc din era neolitic, cu aproximativ 5-6
milenii n urm, dinii omului prezentau carii,
ns numrul acestora era mult redus fa de
situaia actual.

Morbiditatea prin carie dentar s-a meninut


sczut timp ndelungat, pn n secolul
trecut, cnd, datorit consumului alimentar
de dulciuri, s-a rspndit rapid, prin
dezvoltarea produciei industriale de zahr n
Europa i apoi n America de Nord. Aceast
cretere a coincis cu un salt impresionant
nregistrat n frecvena i intensitatea acestei
maladii. n timp ce n secolele XVII-XVIII
numai 10-20% dintre aduli prezentau carii,
n a doua jumatate a secolului al XIX-lea
aceast proporie s-a ridicat la 75-80%,
pentru ca n prezent, prevalena cariei
dentare s ajung la 90-95%.

Menionm c astzi, consumul de


zahr n rile dezvoltate s-a ridicat la
50 kg pentru un locuitor pe an.
Evident, zahrul i produsele
zaharoase nu reprezint singurul factor
de risc pentru mbolnvirea prin carie
dentar, ntregul mod de alimentaie i
de via al omului modern favoriznd
dezvoltarea proceselor carioase n
rndul ntregii populaii.

In prezent, este dovedit ca procesul carios


debuteaza prin demineralizarea smaltului.
Ca urmare, reducerea cea mai pronuntata a
componentelor minerale se observa in
stratul subsuperfecial, si mai putin in
stratul superfecial extern al smaltului. Daca
procesul patologic progreseaza, atunci in
proces sunt implicate straturile profunde ale
dentinei. In conformitate cu opiniile
contemporane , caria rezulta in urma actiunii
patogene a placii dentare microbiene asupra
smalyului dentar. In placa dentara pH-ul
poate ajunge local la nivelul critic(4,5-5,0),
favorabil desfasurarii procesului de
demineralizare a smaltului.

Modificarile mai putin pronuntate din


stratul superfecial al smaltului, comparativ
cu cele mai profunde, se datoreaza
caracteristicilor sale structurale un
continut ridicat de fluorapatita mult mai
rezistznta, precum si a proceselor de
remineralizare, ce se desfasoara in mod
constant din contul aportului de
componente minerale din fluidul bucal

Etiologia

Astzi se cunosc circa 400 de


teorii referitor la geneza cariei
dentare, cele mai vechi i
cunoscute de specialiti sunt
teoriile de genez ale lui Miller,
Gottlieb, Eintin, Scharz i Martin.
n dezvoltarea cariei dentare
intervin simultan urmtoarele
grupe de factori:

1) Dereglri n structura i mineralizarea


smalului. Aici smalul este mai puin
rezistent la aciunea diferitor factori locali.
Aceste schimbri se datoreaz:
a) condiiilor de dezvoltare intrauterin a
ftului (starea sntii mamei);
b) condiiilor de dezvoltare n primii ani de
via(starea sntii copilului i dezvoltarea
lui);
c) ereditii ( dup mam sau tat) ,
factorilor genetici care determin structura
maxilarelor, dinilor, rezistena fa de carie;

2)Raia alimentar cu preponderen


cariogen - ntrebuinarea n cantiti mari a
glucidelor. Abuzul de dulciuri contribuie la
scderea capacitii remineralizatoare a
salivei, are loc decalcinarea smalului, se
deregleaz homeostazia smalului, se
micoreaz cantitatea substanei anorganice.
3) Streptococii cariogeni, capabili de a forma
depuneri moi, n care are loc transformarea
glucidelor n acizi. Placa bacterian.
4)Saliva, i anume cantitatea i calitatea ei.
De obicei, xerostomia este nsoit de carie
multipl.
5) Fluorul (insuficiena lui).

Caria dentar apare atunci cnd intensitatea


situaiei cariogene n cavitatea bucal depete
rezistena esuturilor dure dentare. Interaciunea
factorilor cariogeni duce la formarea cariei
dentare, iar intensitatea aciunilor determin
activitatea procesului carios.
La originea cariei dentare sunt trei factori, dup
Keys i Krichevski :
susceptibilitatea dintelui (terenul) i mediul
bucal;
microflora bucal placa bacterian;
substratul alimentar fermentabil;
Koning mai adaog nc un factor la originea
cariei dentare, care l considerm foarte
important timpul.

1. Gazda sau terenul favorabil (dintele):


-calitatea smaltului;
-calitatea lichidului bucal.
2. Microflora orala cariogena: suprafata
smaltului expusa mediului oral in citeva
secunde se acopera cu un film organic
amorf. Microorganismele initiale in pelicul
sunt dominante:
a)Coci (2% St. Mutans). In decursul a
citeva zile apare placa, se va ingrosa si
coloniza cu diverse tipuri de
microorganisme;
b)Coci, bacili, filamentoase, anaerobe.

3.Substratul alimentar:
Hidrocarbonatele in cavitatea orala din toate
alimentele se manifesta ca substrat pentru
actiunea fermentativa a microorganismelor
cariogene si sunt obligatorii in producerea cariei
dentare.
Totodata, mai sunt necesare si alte conditii cum ar
fi:
a) contactul lor indelungat cu dintele;
b) consistenta;
c) Viscozitatea;
d) Adezivitatea
e) Stationarea indelungata pe zonele retentive de
pe suprafata dintelui sunt elementele de care
depinde efectul cariogen.

Denumirea, locul si nocivitatea


hidrocarbonatelor(dupa importanta) in procesul
carios:
Zaharoza si fructoza;
Glucoza;
Lactoza;
Maltoza.
Actualmente indiscutabila este problema rolului placii
bacteriene in evolutia procesului carios si inflamator
gingival. Cariogenitatea placii bateriene este
determinata de multipli factori legati intre ei:
1. Compozitia florei orale;
2. Alimentatia gazdei;
3. Starea tesutului dentar dur;
4. Rezistenta gazdei
5. Igiena bucala.

Teoriile de genez a cariei dentare:

1.Teoria chimico-parazitar-Miller era convins c


distrugerea dinilor se produce cu participarea
microorganismelor i n prezena glucidelor n
cavitatea bucal. Autorul a evidentiat doua faze de
dezvoltare a procesului carios chimica si
bacteriana . In prima faza componentele anorganice
se dizolva de catre acidul lactic, format in cavitatea
bucala in urma fermentarii carbohidratilor. In a doua
faza se produce distrugerea bazei organice a
dentinei de catre enzimele proteolitice ale
bacteriilor.
Cu toate acestea, pH-ul salivei (6,8-7) niciodata nu
scade pina la nivelul, la care se poate produce
demineralizarea. Acest aspect este punctul cel mai
slab al teoriei lui Miller.

Factori predispozanti:cantitatea si calitatea


salivei,caracterul alimentatie,factorul
ereditar,conditiile de formare a
adamantinei.
Autorul confirma teoria prin cercetari
experimentale:dintii umani extrasi sunt
plasati intr-un amestec de saliva si piine
bine mestecata cu carne,adaugind 24%zahar si realiza o termostatare de 37
grade.Peste un timp se observa
demineralizarea adamantinei.

2.Teoria fizico-chimica-Entin presupune ca


tesuturile dentare constituie o membrana
biologica semipermiabila prin care pot
trece curentii osmotici conditionati de
diferentele de presiune osmotica
existenta intre doua medii ale dintelui
singe (lichid dentar) ca mediu intern si
lichid oral ca mediu extern.
O lacuna serioasa in pozitia lui Entin in
acesta perioada consta in neglijarea
rolului glucidelor si microorganismelor in
stadiul incipient de aparitie a procesului
carios.

3.Teoria proteolitica-(Leber, Underwood,


Gottlieb). In opinia acestor autori caria apare in
rezultatul patrunderii microorganismelor
proteolitice in profunzimea smaltului, apoi a
dentinei, care formeaza dezintegrarea
substantei organice din tesuturile dure
dentare. Vorba e de caria aparuta in santurile
si gropitele dintilor, in care smaltul este
aproape intact pe suprafata si afectat in
profunzime , provocind subminari. Prin urmare
inceputul nu va fi decalcificarea, ci proteoliza
distrugerea substantelor organice ale
tesuturilor dure:
1. proteoliza;
2. decalcificarea prin bacteriile acidogene.

4.Teoria proteoliza-chelatiune (A. Schatz si Martin, a.


1955) se bazeaza pe faptul ca tesuturile dentare dure
reprezinta structuri integre alcatuite din componenti
organici si minerali;
Conform acestei teorii leziunile incipiente in smat, in
cadrul cariei, apar in rezultatul interventiei fermentative
microbiene in anumite zone organice, actionind
componentii proteinici- proteoliza-lizisul-dezintegrarea
tesutului organic. Drept urmare se formeaza substante
compuse cu ionii metalelor- numite chelate.
In etapa a 2-a are loc demineralizarea smaltului in urma
formarii compusilor metalici(Ca,P) cu anionii acizilor.
Acesti compusi sunt solubili in apa, de aceea rapid se
spala, in consecinta apare demineralizarea si defectul
de tesut.
Deci demineralizarea se poate efectua chiar in mediul
bazic. Aceasta teorie nu explica actiunea altor factori
cariesogeni-bacterii care formeaza acizi.

Rolul Placii bacteriene

Placa bacteriana este reprezentata printr-o agregare


bacteriana aderenta pe suprafata dintilor ,care nu poate fi
indepartata prin jet de apa sau simpla clatire.Formarea
placii bacteriene incepe la o ora dupa periaj .
Structura placii bacterie dentare este complexa ,in
continua schimbare si formata din :
-agregate bacteriene
-celule fagocitare
-produse de metabolism celular
-celule epiteliale secuamate
-proteine salivaare si serice.
Placa dentara se formeaza in primul rind in locurile
inaccesibile pentru curatire:fisuri,excavatii,pe fetele de
contact.
Distingem placa bacteriana subgingivala si supragingivala.

Etapele formarii placii:


1.Formarea peliculei:
La aproximativ o ora dupa spalare,pe suprafetele dintilor incepe
depunerea unui depozit organic din saliva cu o compozitie
heterogena:glicoproteine,carbohidrati,imunoglobuline.
Mecanismul:absorbtia proteinelor salivare pe suprafata hidroxiapatitei.
2.Aderenta si atasarea bacteriana
3.Multiplicarea bacteriana,formarea matricei-maturarea placii
Componenta matricei este alcatuita din complexe polizaharide proteine
produse de microorganismele din placa.Glucidele provin din
metabolizarea zaharurilor de catre streptococi ;proteinele matricei
provin din glicoproteinele salivare .Lipidele provin din endotoxinele
bacteriene ,prin liza bacteriana.
Metabolismul placii bacteriene:
Metabolismul placii bacteriene este influentat de dieta.Aportul de
carbohidrati determina cresterea proceselor fermentative cu scaderea
Ph-ului ceea ce favorizeaza dezvoltarea bacteriilor producatoare de
acid uric:unele specii de streptococi ,lactobacili.Germenii aerobi
,streptococii,lactobacilii multiplicati la pHul acid duc la consumul
exagerat de oxigen creind ,astfel ,conditiile de anaerobioza favorabile
dezvoltarii speciilor strict anaerobe.

Mulumesc de Atenie