Zori spirituale Cnd la destrblai vin zorii albi i vinei, Intrnd n armonie cu-arzndul Ideal, Avnd i mijlocirea unui

mister fatal, Un nger se trezete n jalnicii proclei. Al cerurilor sfinte ndeprtat azur De omul prvlit, dar care mai viseaz, Se casc, se deschide, cu hu-n rezonan. Astfel, drag Zei, spirit lucid i pur, Pe resturi fumegnde de josnice orgii Imaginea ta scump, trandafirie, clar, Prin ochii mei mrii fr-ncetare zboar. Dar soarele-adumbrete lumina de fclii; Mereu nvingtoare, fantoma ta mi-apare, Spirit strlucitor, ca sempiternul soare. sonet de Charles Baudelaire