Sunteți pe pagina 1din 26

Ambiia cea mai inalt a metafizicienilor de ras a fost totdeauna aceea de a zidi, cu puterile cite li s -au dat, o viziune

cosmologic." (Lucian Blaga) in 1939, cind Lucian Blaga a scris Prefaa la Diferenialele divine, primele sale dou trilogii erau deja elaborate, iar din Trilogia valorilor fusese elaborat lucrarea Art i valoare. Aici ii prezint ginditorul roman planul intregului sistem trilogial care mai cuprindea, in afar de Trilogia cunoaterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor i Trilogia cosmologic, avind ca prim component Diferenialele divine i Trilogia pragmatic din care se afla in lucru Fiina istoric. Evenimentele care au urmat l-au impiedicat pe Blaga s-i realizeze integral acest proiect; douzeci de ani mai tirziu, in 1959,cu doi ani inainte de moarte, in Anexa editorial a Testamentului su filosofic, el renun la ultima trilogie, socoate sistemul incheiat cu Trilogia cosmologic, in care include pe ling Diferenialele divine i Fiina istoric lucrare inc inedit pe atunci, Aspecte antropologice care a fost iniial un curs inut la Facultatea de Filosofie a Universitii din Cluj-Napoca in anul universitar 1947/1948 i litografiat in 1948 sub egida Uniunii Naionale a Studenilor din Romania. Aparent este Trilogia cea mai puin inchegat i unitar intrucit ea s-a constituit parial din ceea ce era destinat iniial a aparine Trilogiei pragmatice abandonat. Dar pentru noi problema nu este cum ar fi artat sistemul dac Blaga i-ar fi realizat proiectul iniial, ci structura i semnificaia sistemului trilogial aa cum i 1 -a incheiat autorul insui. La o analiz mai atent ultima trilogie, cea cosmologic, nu este un hibrid, are o unitate luntric pe care vom incerca a o degaja in cele ce urmeaz. Toate sint strbtute de o nzuin constructiv, de contiina superioar a unui sistem filosofic original. in contiina lui Lucian Blaga nzuina constructiv se confund cu nevoia i aspiraia de a elabora un sistem de gindire, care s egaleze i s concureze marile sisteme filosofice europene: contiina patriotic ia aici forma de cristalizare a contiinei filosofice creatoare de oper mare i reprezentativ pentru un popor." 1. intre ontologie i cosmologie Lucian Blaga nu a inclus in sistemulsu o trilogie ontologic deoarece nu l-a preocupat decit in subsidiar existena ca tot, ca ntreg, deci o teorie general a existenei, ci modaliti existeniale concrete, particularizate i reflexele lor cognitive i de contiin; deci nu existena ca totalitate, ci existena cultural (universul culturii), existena sau universul valorilor, universul cunoaterii i modalitile originare ale existenei cosmologia. i totui Trilogiile, indeosebi cea cosmologic, cuprind numeroase implicaii i chiar ginduri manifest ontologice. Mult vreme problema ontologic i, in subsidiar, cea cosmologic, a fost ocolit fiind socotit pe nedrept ca speculaie pur. Ea este prezent ins in mai toate filosof iile lumii. Obsesia filosof iilor presocratice a fost principiul ontologia principiului ca punct de plecare, ca arhe i ca esen a lucrurilor, toate cite exist. i nu totdeauna acesta era identificat cu un element concret (apa, aerul, focul, numrul) ; a mai existat i ontologia atomist sau cea eleat care distingea intre existena aparent multiform a datelor simurilor i adevrata existen una i imobil, care exist din eternitate intr-un chip ce prefigureaz ontologic logica identitii tautologice. Din perspectiva acestei ontologii pure nu putem elucida una din problemele de baz ale cosmologiei: originea universului, modelele genezei cu care ii incepe Blaga cercetarea cosmologic. Din acest punct de vedere, mai eficient sub raport cognitiv se dovedete a fi focul heracli-tean: Focul d fiin aerului, apei, pmintului, i prin acestea tuturor lucrurilor intrucit este i intrucit se suprim ca atare. Generarea presupune deopotriv fiina i nefiina, aceasta din urm ca suprimare pozitiv deci nu in sens parmenidian." Cert este c in istoria filosofiei ca ontologie de o mare productivitate cognitiv s -a dovedit a fi conceptul de nefiin! Platon nu neag nonexistena, ci se strduiete s-i confere legitimare, iar aceasta decurge din ceea ce Constantin Noica numete devenirea ntru fiin. Cine spune devenire intru fiin admite mai mult decit c fiina nu contrazice devenirea; va trebui s admit c in schimb devenirea poate contrazice fiina, atunci cind nu este intru ea i c astfel se creeaz o contradicie unilateral." Prin devenire, fiina ii asimileaz nonfiina ca alteritate, dincolo de pur identitate cu sine sau devine ea insi nonfiint. Nonfiina sau nonexistena particip la existen i prin aceasta in chip paradoxal, nu o impuineaz, nu -i ubrezete statutul de existen, ci ii d implinire, ii d relief, ii sporete intemeierea i inteligibilitatea. Nu putem urmri aici toat aventura ontologic; este, poate, una dintre cele mai fascinante pentru cugetatea teoretic. A mai aminti modul de a pune problema cosmologic la P. P. Negulescu. in timp ce problema ontologic, tratat de el intr-un curs special vizeaz natura existenei, indiferent dac se refer la toate lucrurile sau la unele din ele, problema cosmologic, tratat intr-un alt curs este... problema existenei in general, a existenei considerate, adic, nu in una din prile atit de numeroase i de variate, ce o compun, ci in totalitatea ei". nsui termenul de kosmos implic nu o multiplicitate haotic de elemente disparate.,, ci... un sistem ordonat de pri soli dare sau, cu alte cuvinte, o unitate armonic". Problema cosmologic, astfel pus, se rezum la trei intrebri: ce este aceast totalitate a existenei, ce este deci Universul, de unde vine, cum a luat natere; de ce a luat fiin sau in ce scop exist; cum este intocmit, in ce raporturi se afl diferitele lui pri. Este posibil i un model cosmologic informaional, ineles astfel de Virgil Stancovici:

Starea de univers a materiei i antimateriei este o stare dinamic... Integrarea uman individual i social este forma de organizare ontologic a unor sisteme pariale ale universului care nu poate fi ineleas fr inelegerea integrrii cosmice socotit de noi forma general a organizrii existenei fundamentale... Filosofic vorbind, cosmologia este problema relaiei obiectuale i subiectuale dintre om i univers." Acelai autor formuleaz marile intrebri ale cosmologiei filosofice i a celei tiinifice deopotriv, incheind cu intrebarea a 34-a: Aadar ce este permanent i ce este trector in universul in care trim? Este dificil s delimitm radical cosmologia de ontologie. i la Blaga ele interfereaz: La limit, se poate admite chiar c sub denumirea de cosmologie Blaga propune, in felul su, o ontologie. El nu a operat cu o Trilogie ontologic, dar discursul despre geneza i structurile universului implic in aa msur ontologia incit chiar dac se lipsete de o form explicit, a analizei raportului dintre materie i contiin, natur i gin -dire etc, cosmologia sa cheam ontologia pin la suprapunerea neafirmat clar de ginditor." 3 in plan strict ontologic, gsim in opera sa, chiar in Diferenialele divine, elemente ale unei concepii realiste (in sensul c ine seama de structura real a existenei) de pild atunci cind ii propune s schieze tabloul lumii date prin prisma aspectelor ei eseniale, el prsete, fie i pentru o clip podiurile speculaiei...". El distinge astfel indivizi sau existene individualizate, ca realiti complexe, Tipuri sau specii care-i subsumeaz indivizii sau tipurile mai puin generale i izvoade aspecte tipice dar pariale, motive structurale i formale ale indivizilor. Blaga mai infieaz, meninindu-se de asemenea in preajma realului, principalele moduri sau structuri ontologice, care dein locurile cele mai hotritoare in arhitectonica universului" 4 , sau articulaiile arhitectonice cele mai de seam ale lumii" Un mod ontologic se caracterizeaz prin dou momente corelative: felul de a fi dispunind de grade de intensitate diferite i orizontul unui mod de a fi, care se distinge prin complexitate. Un mod ontologic ar fi cel al cristalelor, crora li se atribuie i un orizont in faza devenirii ca un spaiu de luat in stpinire, de consumat in procesul de inchegare monocentric a unei fpturi. Orizontul dispare ca orizont dup ce procesul de cristalizare a fost incheiat. Un alt mod ontologic este cel al plantelor care sint finalist organizate in spaiu i timp i de aceea orizontul lor are o semnificaie mai complex Un strat ontologic superior este cel al animalelor pentru care orizontul este un factor complementar al unui finalism organic", dar mai ales un cadru familiar sau strin fa de care el s intreprind diverse acte in vederea securitii, in genere, a fpturii sale". Modul ontologic cel mai complex este trstura structural, fundamental, a fiinei umane" , iar superioritatea sa decLiv const in aceea c omul ca individ i ca gen respir i fiineaz in orizontul misterului i in vederea revelrii acestuia". Acest mod ontologic condiioneaz intregul destin uman i menirea creatoare a omului. Este orizontul cel mai plenar la scar terestr, dar Blaga se refer i la posibilitatea unor moduri ontologice mai plenare decit ale omului; un asemenea mod ontologic de maxim volum orizontic ar fi insi Fiina divin. in afar de modurile sau structurile ontologice, foarte puine, exist in univers, solidare cu ele, un mare numr de moduri morfologice, dotate cu grade de complexitate diferite, dar fiinind numai in cadrul unuia i aceluiai mod ontologic. Conceptul blagian al structurii universului in moduri ontologice i morfologice ar fi putut fi tentant pentru inelegerea raionalist a universului, dac s-ar fi bazat exclusiv pe criterii obiective care s in seama de com plexitatea structural a diferitelor zone ale existenei; iat ins c, prin postularea unui mod ontologic suprauman, ontologia sa se apropie mai curind de cea spiritualist a neoplatonicienilor i gnosticilor, pentru care toate existenele, inclusiv cea uman, sint existene degradate in raport cu existena suprem i perfect a divinitii. Este adevrat c Blaga ia atitudine impotriva tuturor acelor sisteme metafizice care postuleaz un Dumnezeu extramundan, creator al omului i al lumii dup chipul i asemnarea sa (teologia cretin) i proclam c produsul e totdeauna fatalmente inferior; alteori degradarea analogiei creator-creatur este explicat prin cderea sau natura recalcitrant a acesteia din urm. Critica sa vizeaz ins doar faptul c se introduce astfel un al doilea principiu", alturi de Fondul originar in care el vede singurul principiu. Principii precum acela al fatalismului cderii, al libertii, al materiei etc, limiteaz de fapt pe dinafar divinitatea, i multiplic inoportun i impotriva postulatelor proprii ale inteligenei, elementele explicative." Poate c este exagerat asimilarea Marelui Anonim cu Dumnezeul diferitelor religii dar sint pe deplin de acord cu afirmaia: Cosmologia lui Blaga, cu arta ei inegalabil de deducere a conceptelor nu a reprezentat in contextul filosof iei romaneti, o teorie valid despre geneza, structura i principiul de existen a universului"1. Termenul propus pentru a desemna centrul metafizic absolut" l al universului are desigur trsturi care in de calitatea artistic i metaforismul abundent al ginditorului, dar prin natura sa filosofic nu se deosebete de termenii altor filosofii idealiste, mai ales idealist-obiective". 2. Un model metafizic de genez a lumii" Una din falsele probleme ale vechii cosmologii de care n-a fost scutit nici Blaga este aceea a genezei lumii; problema genezei se pune numai pentru existenele limitate, dar nu pentru lumea insi, infinit in timp i spaiu. inc din primul capitol al Diferenialelor divine (Modelele genezei), Blaga consider problema genezei cosmice" puin cercetat in ultima vreme datorit ruinelor ciclopice ale problematicii cosmologice, sfielii filosofilor, timiditii metafizice, cderii sale in desuetudine sau scderii apetitului speculativ apreciat ca semnul unei infirmiti". Blaga recunoate marile dificulti ale problemei obiriei lumii, mai ales dup momentul istoric al

criticismului" care este ireversibil. Este ins ciudat faptul c in scurta sa referire la Kant, Blaga are in vedere sistemul trinitar al criticilor in care Devenirea intru fiin are din plin sens de realitate" , dar nu i concepia sa propriu-zis cosmologic din tineree expus in Istoria general a naturii i teoria cerului. Dup cum se tie Newton a explicat pentru prima dat ordinea dinuntrul sistemului solar prin fora natural a gravitaiei. Multe probleme rmineau ins neexplicate, ceea ce l-a determinat pe savantul englez s recurg la intervenia divinitii. Kant cat s-l depeasc pe Newton in ceea ce privete jocul forelor de atracie i repulsie, izvorul acestora respectiv fora de gravitaie, pe care a explicat-o i Newton, i micrile centrifuge nscute din acea mas material haotic, iniial, cu o densitate distribuit inegal, cu un nucleu gravitaional mai puternic. Prin dezechilibrul i armonizarea celor dou tipuri de micri a luat natere sistemul solar ca un corp central a crui materie constitutiv foarte dens se rotea necontenit dup legile mecanice. in chip similar, fr nici o intervenie supranatural au luat natere i sistemele siderale mai cuprinztoare, ca acela din care face parte i sistemul nostru planetar. Blaga subliniaz in schimb lecia metodologic a lui Kant, tensiunea i echilibrul dintre atitudinea critic i cea metafizic, constructiv: S facem loc, cit mai mult loc criticei! S facem loc, cit mai mult loc metafizicei!" l Este adevrat c el nu preconizeaz opoziii inevitabile intre cosmologiile tiinifice i cele metafizice: O cosmologie de natur metafizic nu trebuie neaprat s ajung in conflict cu o cosmologie de natur tiinific, cci, in ciuda tuturor aparenelor contrare, obiectul lor nu este acelai. inceputurile sau substraturile, despre care se simte datoare s vorbeasc o cosmologie metafizic, sint mult anterioare inceputurilor, i mult mai adinei i mai ascunse decit substraturile in preajma crora ii dureaz ipotezele o cosmologie de natur tiinific." Blaga este ins necrutor cu sistemul cosmologic care a dominat intelectualitatea european", materialismul energetic" (o cosmologie metafizic totui), asociat in chip bizar cu spiritul plebeu al veacului". ii reproeaz in primul rind c ar fi ridicat la rang de principii constitutive ale lumii datele cele mai grosolane in primul rind materia i energia fr a observa c, oricum ar fi tlmcite acestea intr -o filosofie sau alta, alctuiesc alfa i omega intregii tiine moderne. Dup unele consideraii succinte privind logica explicaiei", prin care se incearc revelarea fiinei secrete" a lucrurilor, experiena, ca instan necesar, ' dar nu absolut de verificare", relaia dintre modalitile explicative i tipurile de experien (toate acestea sint tratate pe larg, precum se tie, in Trilogia cunoaterii), Blaga abordeaz direct problema genezei lumii, debutind cu intrebarea indreptit dac a existat o genez de vreme ce putem s ne inchipuim lumea ca fr inceput i fr sfirit, o permanen susceptibil de schimbri, dar inalterabil in esena ei. El prefer perspectiva genezei pe care o socoate mai adecvat spre a explica structurile sau articulaiile universului i a aborda cu anse mai mari problema cosmologic. Cei care au admis ideea de genez au incercat s i-o explice prin anume modele fie mai aproape de empiricul fenomenal, fie mai abstract teoretice. De pild, arhetipul cosmogonic" construit dup un model biologic in mitologiile arhaice, originare: cupluri de zeiti primare produc pe cale natural, prin procreare sexual, existenele lumii. Sau modelul cosmogonic, inspirat de tehnica facerii" meteugite dintr -o materie primordial, creatorul acionind ca un arhitect, ca un artist sau s zicem ca un meteugar olar. Acest model poate dobindi subtiliti ca in mitul platonic al unui spirit al lumii (Demiurg), care lucreaz potrivit icoanelor ^lin lumea Ideilor eterne, perfecte i fr schimbare".Modelul acesta presupune nu numai ceva o materie originar care este modelat, dar i un Cineva care preexist i dispune de virtui demiurgice. Un alt model este cel al emanaiei, fenomen larg rspindit in orizontul cunoaterii tiinifice sau al celei comune (emanaia cldurii, a razelor solare etc), luat ins in sensul mitic i mistic ca emisiune de substan dintr-un centru sacru generator (cum ar fi Brahma). "Unele concepii cosmologice sint cldite pe analogia dintre lumea empiric i cea a visului, cea dintii fiind proiecia halucinatorie in afar a eului cel mai adinc, ca un imens vis sau ca un tot iluzoriu". Acest model ne amintete nu numai de invtura Upaniadelor, dar i de sistemul filosofic al lui Berkeley in care faptele se petrec... ca i cum am sta sub inriurirea hipnotic a unei diviniti care ar avea nu tim ce pricini secrete de a stirni in suflete aceast, imagine cu totul subiectiv a unui cosmos" Blaga mai ia in consideraie i modelul mistic de inspiraie islamic pentru care lumea este revelarea substanei divine", minune generalizat, ca i modelul cretin de genez cosmic, cu un Dumnezeu gindit ca un suprem vrjitor care face lumea din nimic prin rostirea unor cuvinte magice. Blaga se arat nemulumit c in toate aceste modele cosmogonice, procesul genetic e conceput pe plan fenomenal empiric, dup analogii empirice, prea limitate i prea unilaterale. Nu respinge metaforismul, dar el trebuie subordonat unor acte teoretic-constructive, capabile s depeasc, orice model grosolan" i s dea seam despre pluralismul individuaiunilor empirice. Filosoful roman este convins c teoria sa despre existena originar cosmic, imaginat ca un imens rezervoriu de difereniale eterogene i omogene ar putea legitima acest pluralism. Cu precizarea c inchegrile individualizate" nu sint elemente simple, precum diferenialele insei, ci complexe de difereniale". Nici diferenialele ca atare, nici complexele de difereniale nu sint nite microcosmosuri de sine stttoare, fr nici <" relaie, de nici un fel intre ele, ca monadele lui Leibniz. Pentru a explica geneza lumii, Kant, in Istoria general a lumii i teoria cerului, duce mai departe teoria lui Newton prin postularea unui haor primar, o nebuloas cu un centru fizic de cea mai mare densitate, avinc ins aceeai natur ca i lumea ce va lua natere prin micarea de rotaie a acestei nebuloase. in acelai scop, Lucian Blaga presupune existena unui centru metafizic copleitor i el dar altceva decit lumea Marele Anonim. Este contient de faptul c acest termen folosit de altfel i f" Eonul dogmatic, nu explic nimic, nu demonstreaz nimic, ci, dimpotriv ine treaz capacitatea noastr de nedumerire i ghicire" cum ii sade bine unei filosofii a misterului, este o existen presimit". .. dincolo de orice

lumin i de orice neguri... Cltorind prin noi inine in cutarea lui, l-am bnuit la un moment dat i dincolo de noi. Pe urm am fost nevoii s-1 gindim cu accentul dislocat i cu greutatea tot mai mult dincolo de noi, in zone mai presus de toat fptura".1 Ezit s-i spun Dumnezeu deoarece ii atribuie insuiri morale care ar stirni stupoarea teologilor". Ceea ce intr-un sistem cosmologic intemeiat pe legi naturale reprezint fora de gravitaie a centrului cosmologic for ce scade tot mai mult spre periferiile sistemului i care impreun cu fora de repulsie a pla netelor ce s-au format, decurgind din propriul lor cimp gravitaional ii asigur regularitatea i stabilitatea, la Blaga devine voin egocentric. Marele Anonim de o maxim complexitate substanial i structural, o existena pe deplin autarhic, adic suficient siei" , preocupat obsesiv s impiedice creatura, omul indeosebi de a se manifesta nelimitat. Puterile latente ale acestora sint nelimitate i manifestindu-se nestinjenit, s-ar crea noi i noi centre ceea ce ar primejdui orinduirea centralizat unic a Marelui Anonim, care se poate reproduce ad indefinitum, fr a se istovi i fr a asimila substane din afar. Este un mit metafizic, fr pretenie de dogm, un fel de infinit intensiv, dei el refuz s -i atribuie antinomii sau calificri, precum aceea de Absolut. Aici, poate mai mult ca oriunde in orizontul gin-dirii sale, se impun inelesuri plastice i metafizice ale cuvintelor folosite. Este supremul mister potenat, de o copleitoare complexitate i amploare", cu nesfirite posibiliti reproductive infrinate ins spre a nu face din existenele generate, noi Dumnezei, noi centre autarhice, scpind de sub paza i controlul central, devenind ele inile sisteme egocentrice, de unde o grav teo -anarhie" care ar putea s duc la dezastrul existenei". Spre a evita asemenea consecine i a salva centralismul existenei, Marele Anonim ii frineaz la maximum posibilitile reproductive, sub unghi substanial i structural, prin acte de anulare preventiv de maxim extensiune". i aici intervine paradoxul c obiectivul iniial de generare prin acte reproductive a Marelui Anonim este transformat in contrariul su: voina divin se manifest ca sistematic degradare i decimare a posibilitilor creatoare, stvilirea sau stingerea extrem a unui proces teogonic posibil" 3 astfel incit, creaturile directe reprezint parc ceea ce ii scap vigilenei sale egoiste, complementul minor al unei intense mase de posibiliti suprimate". De aici rezult i deosebirea categoric intre voina divin i cea uman; prima este denaturant i eliminatorie, cealalt este direct plsmuitoare sau constructiv. Dei plenitudine generatoare, Marele Anonim ii impune o arztoare cruzime fa de posibilitile sale". La Plotin creaia este o emanaiune divin degradant, cu ipostaze corupte, menirea omului fiind aceea de a parcurge invers acest proces reversibil pin la suprema unitate cu fiina divin, datorit asemnrii dintre model i copie. La Blaga, ceea ce predomin este disanalogia intre Marele Anonim i rezultatele directe sau indirecte ale actelor sale creatoare. i aceasta din aceleai pricini: Marele Anonim generator de identiti i singura existen care salveaz totul prin neindurata sa voin" de a restringe totul, de a limita actul generator la segmente absolut simple diferenialele divine ca minime substaniale, purttoare ale unor structuri virtuale, fragmente infinitezimale, eterogene, dar absolut simple, ale sferei sau ale cerului divin".1 Blaga se delimiteaz de concepia emanatist neoplatonic, ca i de monadologia lui Leibniz, in care monada este tiu microcosm dinamic, autarhic in care se oglindete lumea in intregul ei, caract erizindu-i sistemul ca reproducionism inadins difereniat i egemonic ajustat", fr un model empiric, precum mai toate celelalte concepii cosmogonice. Aparent, deoarece voina hegemonic i egocentric a Marelui Anonim de a -i frina i denatura la maximum posibilitile reproductive,

prudena sa excesiv de a nu scpa de sub control creaturile dac acestea s -ar imprti mai mult din propria sa plenitudine, ne-o sugereaz parc pe aceea a conductorului unui regim tiranic, absolutist, care' nu cedeaz nimic din plenitudinea puterii i prefera s domneasc asupra unei lumi nefericite i neputincioase de teama unor uzurpri care ar primejdui ordinea sa excesiv centralizat. S-ar mai putea invoca i alte modele empirice". Fr indoial c asemenea analogii nu explic nimic. Am dorit doar s sugerez c aa-zisele modele empirice, oricit le-am tgdui, sint prea puternic impregnate in experiena noastr intelectual spre a se insinua, chiar fr voie, in construciile noastre speculative. Dar poate ideea c lumea nu e ect sedimentul unor procese teogonice radical i nadins zdrnicite", nu e decit o incercare de a explica ontologic nedesvirirea lumii i perfectibilitatea ei. Chestiunea ar dobindi, in acest caz, o cu totul alt perspectiv. in ce privete primul aspect, ea dobindete intr-adevr un plus de inteligibilitate, dar al doilea se vede contrariat de; apucturile, egoiste ale Marelui Anonim care i-ar simi ameninat supremaia i controlul centralizat prin perfectibilitatea lumii. Cel puin aa stau lucrurile pe plan pur existenial i structural, adic ontologic", dar dac procesul are loc pe plan gnoseologic, intemeindu-se pe echivalena dintre gindire i realizare" ? Sau descentralizarea anarhic a existenei ar pune |n pericol ordinea,cosmic i, deci ea trebuie prevenit cu orice pre? in acest caz, autolimitarea drastic preventiv prin acte de mutilare ar constitui nu acte reprobabile de egoism, ci autojertfire a inepuizabilelor sale puteri generatoare cu scopul de a salva ordinea lumii, de a preveni anarhia dezorganizatoare i, in cele din urm, ucigtoare de fiin, atunci cind ipostazele ei concrete sint impovrate cu un potenial autarhic, iar forele centripete ale ordinii i organizrii sint inlocuite cu fore centrifuge dislocante, destructurante. Este locul s precizm cele trei faze ale genezei cosmice in concepia lui Blaga: faza precosmic a limitrii maxime de posibiliti generatoare, faza geiezei directe, emisiunea diferenialelor divine i faza g;nezei indirecte prin integrarea cosmic a acestora in existene complexe cum ar fi Eonii, Ideile, Tipurile, Formele. Trei sint i procedeele prin care Marele Anonim cat s-i salveze poziia central i insui principiul ordinei, impotriva veleitilor ex-centrice, a unor poteniale autarhice" inoportune: prin restringerea drastic a posibilitilor sale nucleare generative, prin generarea direct doar a diferenialelor divine i prin generarea indirect a fpturilor complexe. Dar ce sint diferenialele divine i ce rost au ele in acest proces cosmo" gonic. trifazic ? Ele se afl, evident, dincolo de lumea observabil, de masivitatea i complexitatea difereniat a acesteia, de la cristale la existenele psiho-spirituale i culturale; toate acestea se caracterizeaz prin pluralitate, iar in perspectiv cosmic sint minore i pieritoare, pe cind, diferenialele divine, rezultate ale unei geneze directe", cu un minim potenial autarhic, intermediaz relaia genetic.intre Marele Anonim i existenele concrete; ele alctuiesc temeiul oricrei existene complexe", ...substratul ultim, permi-ind diferite integrri, i organizri", unitatea fundamental care se afl la baza pluralismului existenelor complexe. Diferenialele divine alctuiesc o zon intermediar intre Fondul Anonim i individuaiuni; dei ele inile periferiale cu posibiliti grav amputate de a se integra i organiza in individuaiuni de diferite tipuri i grade de complexitate reprezint singura existen indestructibil, ca un ciment inexpugnabil al lumii fpturilor complexe. Originea lor mai periferial sau mai nuclear din Fondul originar Anonim d msura funciei lor active intr-o unitate formativ". Modul in care concepe Blaga diferenialele divine se opune atit ideii de creaie divin prin individuaiune (Dumnezeu

gindete i creeaz fiecare lucru in singularitatea lui) cit i aceleia potrivit creia el creeaz doar tipuri (prototipuri), forme, individuaiunile rminind in afar de sfera cognitiv a divinitii". i aceasta pentru c tehnica genetic a Marelui Anonim" e cu totul diferit de concepia biblic sau de cea islamic. El nu -i ingduie gindirea total a fiinei, nici a tipurilor, nici imaginarea indi-viduaiunilor. Poate s procedeze magic, precum Dumnezeul biblic dar vizind direct exclusiv elemente simple i infinitesimale. De fapt noi inclinm s credem precizeaz Blaga c procesul genezei are loc mai curind pe un plan ontologic, substanial i structural decit pe temeiul unei gindiri magice", dei, pe de alt parte, nici unul din termenii natere, emisiune, emanaie, natere nu i se pare potrivit spre a desemna procesul genezei aa cum il vede el. Ajungem astfel intr-un impas nu numai terminologic dar i conceptual in efortul de a gindi i explica acest proces. Este indreptit afirmaia c la inceput n-a fost nici Cuvintul (Ideea), nici Fapta, dar nu pentru c ele sint (credem noi) intr-o unitate de nedesprit (cel puin atunci cind este vorba de planul uman al creaiei), ci din acelai mereu repetat motiv: distanarea precaut a divinitii fa de propriile sale posibiliti generatoare. Teza stranie, imposibil de explicat, a diferenialelor divine ne apare in acest caz ca soluie minimal spre a salva totui procesul cosmogonic cci o diferenial divin este echivalentul unui fragment infinitesimal din Totul substanial i structural, deplin tra ns-spaial, al Marelui Anonim". Deci sint structurale i substaniale ca i Marele Anonim din care provin dar trans-spaiale ceea ce face problema i mai obscur. Blaga insui recunoate c este ceva liminar, ceea ce face cu neputin o imaginare a lor".2 Nici gindirea conceptual nu le poate surprinde, deoarece ele n -au nimic comun cu substanele empirice i nici cele ale teoriilor tiinifice. i e greu de ineles cum le prefigureaz pe toate, dac nu reprezint un substrat sau o esen a lor. Mai mult decit atit, in ciuda obscuritii i ambiguitii lor, in ciuda faptului c sint trans -spaiale i perfect nonidentice cu substanele intelegibile concretsensibil diferenialelor divine omogene sau eterogene li se atribuie o funcie de integrare i organizare a faptelor de natur material, spiritual. Dar cum s le distingem, aa cum au fost caracterizate, de diferenialele ontologice i diferenialele morfologice? Greu de spus de vreme ce stind la baza modurilor ontologice i morfologice, e de presupus c alctuiesc insi esena acestora, iar pe de alt parte, desprinzindu-se din Fondul Anonim, sint cu totul altceva decit existenele concrete, au aceeai natur originar ca diferenialele divine. Examinat de pe poziii materialiste i raionaliste, poziia ontologic -cosmologic a lui Blaga aa cum se incheag i se implinete in Diferenialele divine, pare inrudit indeaproape cu o filosofie cretin a religiei. Ar fi ins o profund eroare dac am situa concepia lui Blaga, chiar aa cum rezult din Diferenialele divine, sub egida filosofiei cretine. De acest lucru i-a dat seama foarte bine un aprtor zelos al ortodoxismului cretin ca Dumitru Stniloaie. intr -o recenzie asupra Diferenialelor divine publicat^ in Telegraful romn scrie c atmosfera de mister specific vieii romaneti pe care o iradia scrisul lui Blaga a hrnit o vreme sperana c filosofia sa va realiza o ptrundere i o luminare a unei regiuni vecine cu credina cretin care formeaz zona spiritual esenial a poporului nostru", ca s se fixeze apoi definitiv in zona de lumin a cretinismului. Dezamgirile nu au intirziat ins s apar. Prea era conceput egoist acel Mare Anonim care reteaz toate avinturile de cunoatere i de inlare a omului; prea venea in contrazicere aceast idee cu invtura cretin esenial despre mintuirea omului prin coborirea lui Dumnezeu pe acest pmint i in comuniune intim i venic cu oamenii prin intrupare. Nici Diferenialele divine nu au satisfcut speranele de mai sus. i aici obieciile sint numeroase i diverse. i nu toate lipsite

de temei. in esen ele vizeaz ins incompatibilitatea i chiar opoziia dintre concepia lui Blaga i cea cretin: in modul de a-1 concepe pe om ca alctuire contradictorie cel mai aproape de Marele Anonim prin natura diferenialelor divine din structura sa, dar in acelai timp in antagonism ireductibil cu Marele Anonim, care se teme c omul s nu fie asemenea lui i de aceea ia msuri ca aceasta s nu se poate desviri intru cunoatere i putere; in modul de a-l concepe pe Marele Anonim, lipsit in esen de toate atributele Dumnezeului cretin i indeosebi de insuirile fundamentale de persoan; in modul de a concepe creaiunea lumii ca o reproducere din sine i nu ca o creare din nimic este c un Dumnezeu neputincios ...care se lupt, incruntat i ingrijorat, cu posibilitile sale i cu lumea"2; in negarea continuitii contiinei dup moartea trupeasc, a nemuririi sufletului conceput de altfel prin analogie cu entitile materiale alctuite de asemenea din difereniale divine, deosebirea fiind de grad, nu de calitate. Concluzia acestui critic e clar: e o mare durere pentru tabra din care face parte s constate c Lucian Blaga de la care se atepta s fie descoperitorul unor adevruri de temelie ale vieii, aa cum le cuprinde nedezvoltat viziunea cretin ortodox..., a zdrnicit posibilitatea ca cretinismul i in special ortodoxia romaneasc s poat arta in d -sa un exponent al lor, un lumintor al unor taine fermectoare ale lor". 3. Modelul cosmologic al biosferei Indiferent cum concepem raportul dintre ontologie i cosmologie, cert este c Trilogia cosmologic a lui Blaga nu rmine la refleciile sale (analizate in*cele precedente) despre geneza, structura i complexitatea cosmosului, ci ii incorporeaz ontologii particulare despre zone existeniale specifice, in primul rind zona existenei organice, vii, vzut intr -o perspectiv antropologic. S comparm modelul cosmologic al lui Blaga cu cel al lui P. P. Negu-lescu de pild, din acest punct de vedere. Pentru a stabili datele problemei ontologice, ginditorul materialist pornete de la legile obiective ale universului, ii intemeiaz aseriunile pe principalele date i descoperiri tiinifice pe care le comenteaz larg din acest punct de vedere. Dup marea lecie a .ginditorilor Greciei antice, problema cosmologic trebuie s explice faptul c totalitatea existenei na este o multiplicitate haotic de elemente disparate i fr nici o legtur unele cu altele, ci dimpotriv, pare un sistem ordonat de pri solidare, cu alte cuvinte, o unitate armonic.. . Procedind in maniera sa specific, Negulescu examineaz mai intii rezultatele tiinelor particulare cu privire la structura universului i stabilete citeva caractere distinctive ale acestuia: a) solidaritatea prilor sale, b) unitatea i ofginea, uniformitatea fenomenelor care il alctuiesc. . .". 2 Iat un punct de vedere echilibrat, inspirat de poziia lui P. P. Negulescu: Cosmologia oricrui timp istoric i cultural s-a pronunat, cu deosebire, asupra genezii universului, pe cind ontologia ca teoria general a existenei a fost in cutarea descoperirii principiului sau a principiilor de fundamentare a existenei ca tot. Ca orice cosmologie conine, vrind sau nur propoziii de natur ontologic, este un fapt real, dar aceasta demonstreaz nu c ontologia se suprapune cosmologiei i invers, ci c ontologia este fundament teoretic pentru orice cosmologie aa incit de felul ontologiei atirn cel al cosmologiei" (Gh. Cazan, op. cit., p. 281). intocmai ca i Blaga, Negulescu nu accept dogma creaiunii dintr-un nimic sau dintr-un haos primordial, dar el nu are nevoie nici de un centru metafizic, cu un Fond Anonim originar, din care s provin prin generare direct sau indirect toate alctuirile universului. ii sint suficiente, cum spuneam, legile obiective ale acestuia cum ar fi legea cauzalitii (fie in

forma sa clasic, tranzitiv din fizica newtonian, fie in aceea mai complex probabilist din fizica einsteinian sau din mecanica cuantic), legea gravitaiei universale (in raport direct cu masele i in raport invers cu ptratul distanelor corpurilor siderale aflate in interaciune) etc. Nici chiar nebuloasele vaste mase gazoase din care pot lua natere noi i noi sisteme stelare nu reprezint un echivalent al haosului, ci o form simpl, nedifereniat, rudimentar, ce se deosebete enorm de forma complex, difereniat, rafinat, tinzind chiar s se apropie de perfeciune pe care o ia aceeai ordine, in lumea noastr omeneasc...". Am dat acest citat deoarece mi se pare semnificativ dintr-un anume punct de vedere: modelul cosmologic al lui Negulescu este superior celui al lui Blaga prin caracterul su tiinific i materialist atunci cind se refer la ordinea cosmic a lumii fizice, dominat de legile mecanicei. De indat ins ce lum in consideraie zonele de mare complexitate ale existenei biosfera i noosfera, lumea vie i lumea umanului se impune categoric superioritatea modelului cosmologic al'lui Blaga, care a tiut s ptrund, mai adine specificitatea ireductibil a acestor zone, dincolo de legile generale valabile ale universului. i P. P. Negulescu este preocupat s treac de la structurile mari ale universului, sau de la formele cristaline ale materiei anorganice" (ceea ce Blaga numete modul ontologic al cristalelor), la cele proprii planetei pmint hidrosfer, litosfer, endosfer i biosfer, dar ideile sale cu privire la cea din urm sint uimitor de srace. Fiina vie il intereseaz i este definit mai ales prin ceea ce o integreaz in totul existenial ca o unitate compus din pri, ce au intre ele raporturi determinate de poziie i micare" decit prin ceea ce ii este propriu. Biosfera (prin cele dou moduri ontologice al plantelor i animalelor) est^ prezent i in Diferenialele divine, dar tema este reluat cu mai solide argumente in Aspecte antropologice. Blaga este indreptit s conteste capacitatea materialismului mecanicist de a oferi o interpretare valid a biosferei, indeosebi in ceea ce privete finalismul biologic". Finalitatea este o realitate biologic incontestabil, dar critica darwinismului (ca singura tentativ consecvent de a explica finalitatea biologic in sens mecanicist") mi se pare exagerat; a explica finalitatea prin c auze naturale (cum ar fi selecia natural), i printr-o mare pondere a modificrilor intimpltoare nu mi se pare a fi explicaie mecanicist, ci pur i simplu materialist. Fr a fi de acord cu teoria entelehial, Blaga se simte totui mai ispitit de aa-zisa coal experimental a lui Driesch" ale crui experiene ar fi marcat divorul definitiv de orice filosofie mecanicist. Dar ce model explicativ ni se propune? intoarcerea la entelehiile aristotelico-scolastice, apreciind factorul entelehial ca factor plsmuitor de intreguri. .. factor organizator de intreguri. .., anticipator. .., capabil s refac un organism, dup planul su intrinsec." l Pe Blaga nu-1 satisface ins nici teoria entelehial, infirmat de atitea fapte experimentale sau de ceea ce numete el fenomene de parafinalitate" cum ar fi elercmorfozele. Metafizicele nematerialiste, adic spiritualiste i idealiste, din toate timpurile, au fost profund impresionate de existena empiric a finalitilor organice." in ceea ce-1 privete, Blaga nu propune o nou soluie problema nu este de natur filosofic i nu comport soluii filosofice dar crede c o nou teorie nu trebuie s fie nici mecanicist, nici entelehial. Mai productiv i se pare ideea de uniti formative" prin care se realizeaz o relaie de continuitate intre procesele chimice de cristalografie i cele biologice. In ceea ce privete evoluia vieii, respectiv a speciilor, Blaga minimalizeaz fenomenul adaptrii, ca periferial i accidental,

niciodat nu devine esenial i ca atare nu poate explica de ce s -au ivit forme de mare complexitate, fr s existe un mediu excepional. Nu se poate pretinde, desigur, c adaptabilitatea este prin ea insi creatoare de specii, fr a ine seama de factorul genetic. Limitele adaptabilitii unei fiine se menin totdeauna in cadrul insuirilor eseniale ale speciei. De unde urmeaz c adaptabilitatea, dei este un fenomen general al vieii, nu poate constitui in nici un fel un principiu creator de specii."S adugm ins c nici adaptarea nu trebuie conceput ca unic i uniform. Dar speciile nu pot lua natere nici exclusiv ca un proces autogenetic, printr -un dar specific al vieii de a produce exploziv i la intimplare infinit de multe forme non-finaliste.. . ", nici prin recursul la aa-zisul elan vital" care este de fapt viaa inzestrat, in chip poetic, cu foarte sugestive i impresionante epitete divine",0 mai curind un fel de entelehie a entelehiilor, adic divinitatea. Concepia lui Bergson e mai mult un imn decit o explicaie." Sint supuse de asemenea criticii i teoria catastrofelor a lui Cuvier, cea a mutaiilor a lui de Vries, teorie formulat de oameni fr prea mari ambiii teoretice", ca i, mai ales, teoria seleciei naturale a lui Darwin. Perspectiva sa este static, aistoric, epocile sint imuabile, permiind doar variaiuni fluctuante in anumite limite, iar producerea de noi specii este conceput ca un proces transbiologic de adinei i foarte secrete integrri de difereniale divine di sponibile". Procesele de integrare scrie Blaga sint condiionate de trei factori: intiiul este acela al unitii formative existente, i pe deplin determinat, care st la temeiul unui organism. Al doilea factor este constituit din diferenialele di vine pretutindeni disponibile in Univers, care pot fi adugate, prin integrare la unitatea formativ existent a unui organism. Integrarea se dezlnuie numai dac un suficient finalism intrinsec, o potrivire de natur intre difereniale deja constituite i n unitatea formativ i diferenialele disponibile ingduie un atare proces. Al treilea factor este insui mediul inconjurtor al organismului. Atribuim i mediului un rol dar nu de principiu creator"? Deci un model metafizic al genezei i evoluiei speciilor seductor i subtil ca tot ceea ce iese de sub pana lui Blaga, dar care nu explic i nu poate explica nimic de vreme ce recurge la factori i puteri ascunse, secrete, cu neputin de tradus in termeni inteligibili de natur raional. Un merit incontestabil al lui Blaga este acela de a critica, cu argumente convingtoare, atit mecanismul reducionist i simplificator, cit i vitalismul finalist cu postularea unor factori anticipatori i creatori, in interpretarea biosferei (Idei, Forme, Monade, Entelehii). in procesele de integrare a diferenialelor divine i de organizare a individuaiunilor (s ne restringem interesul asupra celor biologice i psiho-spirituale) joac, dup concepia noastr, un rol atit intimplarea cit i intenia finalist i), dar ambele in alt sens decit le-au conceput determinismul i vitalismul finalist". Problema cosmologic, raportat la biosfer este reluat in Aspecte antropologice (iniial curs inut de Blaga in anul universitar 1947/1948 la Facultatea de Filosofie a Universitii din Cluj i litografiat in 1948), dar aici Blaga devine mai prudent in judecile sale. Lucrarea are, mi se pare o intreit importan: intii pentru c ne permite s judecm mai bine in ce msur noua etap a gindirii lui Blaga, reprezint o discontinuitate dar i o continuitate cu opera anterioar, cu concepia de baz a Trilogiilor incheiate la acea dat; in al doilea rind pentru deplasarea centrului de greutate a interesului su teoretic ctre problemele tiinei contemporane, ale filosofiei i metodologiei tiinei; in al treilea rind pentru efortul de a rspunde, intr-un chip original, inedit, la una din exigenele filosofice ale epocii care a rmas pin azi de netirbit actualitate: elaborarea unei antropologii filosofice o filosofie a omului care s in seama de uriaul material de date privind cunoaterea biologic, psihologic, etnologic i chiar social a omului, dar s le depeasc intr -o viziune de sintez, integratoare, filosofic. Problemele de natur biologic sint examinate acum nu din perspectiva iluzoriilor difereniale divine, inzestrate cu funcii integratoare, ci din perspectiva antropologic a necesitii constituirii acestora. Cu atit mai mult studiul antropogenezei trebuie s fie precedat de

cunoaterea unor probleme teoretice de mare importan ale biologiei cum ar fi transformismul i, intr-o msur considerabil, ideea de evoluie. Cadrul teoretic cel mai general, in care sintem hotrii s privim apariia omului, ni-1 ofer doctrina transformist." x Jean Piaget, care a analizat cu ptrundere paralele dintre conceptele biologice i cele privind funciile cognitive, scria despre ideea de evoluie : Prima dintre noiunile diacronice care in de tipul dezvoltrii genealogice este noiunea de evoluie. Dar, cum e bine tiut aceast noiune a aprut relativ recent in istoria biologiei; pentru a trece de la fixism la evoluio -nism, a fost necesar un indelungat proces de gindire. in adevr,'dei noiunea de evoluie ca dezvoltare in timp a fost descoperit abia de Lamarck i Darwin, ea a fost pregtit cu mult inainte prin concepte implicind relaii genealogice, dar sub o form noional i fr o desfurare in timp, adic fr dezvoltare ." Ideea de evoluie i-a reinut atenia i in tiin i creaie, indeosebi din unghiul de vedete stilistic; el arat aici c ideea foarte constructiv a evoluiei a lui Darwin, a fost cluzit de spiritul epocii sale; el a motenit aceast idee a transformismului biologic de origine romantic i a ajustat-o tendinelor stilului naturalist. Dup ce ii citeaz pe Buffon, Goethe, St. Hilaire i J. B. Lamarck, Blaga scrie: Ideea transformismului s -a ivit i s-a putut ivi numai din duhul romantismului.. . idee mare, nscut mai mult din atitudinea spiritului fa de realitatea empiric.. . Oamenii de tiin romantici, condui de simul analogiilor, au descoperit deci multe fenomene, care ar fi putut s fie invocate ca documente in favoarea transformismului". 4. Conceptul de evoluie i ideea seleciei naturale: preliminarii la antropogenez n Aspecte antropologice problema este reluat cu un mai accentuat sim istoric. Ideea de evoluie este infiat acum in ...evoluia ei.de. la Nicolaus Cusanus, pin la Darwin, trecind prin Buffon, Kant, Herder, Erasm i Lamarck i inind seama deopotriv de climatul cultural-general i de cel ideologic-tiinific. Este un postulat teoretic absolut necesar, fr de care nu se va putea face nici un pas inainte in problemele ce se pun in legtur cu fiina i originea omului". Se deschide aici un cimp de cercetri mai precizeaz Blaga peste care am dori s planeze un spirit liber de orice prezumii dogmatice". in cazul lui Lamarck nu se mulumete s-1 apropie de romantici prin felul de a construi", ci ii discut meritele i scderile in funcie de criterii tiinifice, de rolul i valoarea sa in fundamentarea ideii de evoluie. Pe de o parte, un material de observaie foarte bogat, pe de alta, formularea unor idei revoluionare, sublinierea unor factori i condiii ale transformrii fiinelor vii indeosebi influena mediului i schimbarea condiiilor de trai. Exist multe contraste, unele surprinztoare, in atitudinile sale tiinifice, dar meritul excepional al lui Lamarck in dezvoltarea concepiilor despre via nu poate fi contestat. i iat de ce nu. Avem impresia c ideea evoluionist, cu posibilitile de anticipare inerente ei, nu putea s prind contururi decit in mintea unui om de conformaie romantic.. . Numai in spirit romantic, inc neingreuiat de balastul empiriei, se putea nscoci o asemenea perspectiv nou, care dezlnuia atitea posibiliti de clarificare a materialului de observaie adunat pin atunci i mai ales a materialului ce avea s fie strins de atunci incoace. Un Darwin, cap neasemuit mai tiinific, foarte controlat, inductiv, aproape posedat de demonia observaiei, n -ar fi ajuns poate c niciodat s formuleze- el singur o idee in aa msur deschiztoare de orizonturi... Ideea transformist -era prin urmare, in structura ei, o uria anticipaie ce nu putea s prind infiare decit intr-o minte care, prin chiar orientarea i deprinderile ei, era capabil de mari descope riri, dar i de mari rtciri".

Se vede din acest citat in ce msur aceast lucrare il continu pe Blaga din Trilogia culturii i Trilogia valorilor numai c de data aceasta tentaiile zborului romantic i monumentalitatea unor construcii teoretice nu mai sint suficiente pentru a da gir tiinific unei idei. Numai in lumina unor criterii tiinifice a putut Blaga s dezvluie limitele lui Lamarck i progresul decisiv realizat de Darwin. La cel dintii, ni se spune, gsim procedee fanteziste, ipoteze grbite, improvizaii cu totul derutante, promovarea unor idei de chimie de provenien medieval, intr-o perioad in care chimiajnodern era in plin proces de constituire (credea in tot felul de fluide, ca moduri ale Focului i le atribuia un rol coviritor in producerea fenomenelor vieii), precum i aprarea elementelor" presocratice etc. Atitudinea lui Blaga fa de Darwin a evoluat in sensul unei mai bune cunoateri i comprehensiuni, in raport cu Diferenialele divine, dar i aprecierile la adresa lui Lamarck sint mai nuanate i mai obiective decit cele ale lui Darwin insui. Dup cum se tie, Darwin a fost, alturi de Marx, inta principal a atacurilor din partea ginditorilor idealiti i a ideologiei reacionare de cele mai felurite nuane. Lucian Blaga apreciaz, dimpotriv, selecia natural criticat i de el in Diferenialele divine, ca una din marile idei ale Secolului al XlX-lea, chiar dac a avut precursori, citai chiar de Darwin, la care filosoful roman il adaug pe Empedocle ce susinea c natura produce la intimplare tot felul de organe care nu pot tri izolat i din care natura efectueaz o selecie: Protagonist al ideii devine ins Ch. Darwin. Lui ii revine netirbit meritul valorificrii i amplificrii tiinifice a ideii".2 in timpurile moderne s-a ajuns la aceast idee pe cale empiric i nu speculativ, prin experiena bogat a cultivatorilor i cresctorilor care fceau (i fac) seleciuni artificiale dup criterii de utilitate i eficien. Natura efectueaz i ea o asemenea selecie acumulind variaiile in anumite direcii. Din aceast idee ce plutea in atmosfera epocii asociat cu ideea seleciei sexuale, Darwin a dedus un principiu pe care a cldit intreaga sa teorie despre descendena speciilor. in lupte pentru existen, o fiin se raporteaz mereu atit la condiiile de mediu fizic, cit i la celelalte fiine. Dup apariia lucrrii Originea speciilor prin selecie natural, i s-au adus lui Darwin tot felul de obiecii intre altele c transpune asupra naturii, procedee i criterii contiente. Rspunsul su e interesant i din alte unghiuri de vedere; riguros vorbind, termenul selecie natural este eronat, dar pe chimiti, de pild, nu-i deranjeaz faptul c folosesc termenul nu mai puin eronat de afiniti elective, inelegind prin ele modul de combinare a elementelor chimice, ca i cum ar exista selecii prefereniale in aceste procese strict naturale. Exist ins chiar i in cea mai riguroas gindire tiinific tendina de antropomorfizare care se manifest in metaforismul mai mult sau mai puin latent ins oricum inevitabil, al limbajului tiinific. Blaga era evident foarte sensibil fa de acest aspect al problemei, dar meritul su principal st in explicarea filosofic a conceptului de selecie natural, subliniind tocmai valoarea antifinalist i antiidealist a concepiei lui Darwin. Privit sub unghi filosofic, nu incape indoial c teoria seleciei naturale aducea in momentul apariiei sale o mare noutate. Cu ajutorul ei se incerca intiiaoar (in timpurile moderne), s se explice finalitatea de fado a organismelor, fr a se recurge la un principiu finalist, contient creator. .. Unii filosofi, in frunte cu Immanuel Kant, consider finalitatea ca o categorie specific, fr putere cognitiv deplin, pe fondul creia viaa, cu manifestrile ei, dobindete totui o particular transparen. . . De obicei explicaiile ce s -au intreprins in cursul veacurilor cit privete originea i substratul finaltii. organismice se mic in sensul admiterii ipotetice a unui principiu creatorfinalist: Dumnezeu, entelehia, principiul vital, suflet, ideea, raiunea creatoare. Darwin era in timpurile moderne intiiul care propunea o explicaie a finalitii de facto, proprie organismelor, in perspectiv non-finalist, recur-gind la ideea seleciei naturale". Ani reprodus acest citat mai lung deoarece el arat in ce msur Blaga s -a apropiat in anii de dup revoluie de concepia marxist. Rezervele filosofice pe care le face au in vedere o insuficient elaborare teoretic i admiterea unor compromisuri care pun in cauz valabilitatea

principial i puritatea filosofic a teoriei sale. Marx i Engels mai scrie Blaga i-au manifestat satisfacia deosebit fa de doctrina evoluionist a lui Darwin, care anexa unei perspective transformiste domeniul vast al vieii, dup ce in veacul al XVIII-lea un Kant i Laplace izbutiser s impun aceast perspectiv in considerarea materiei cosmice ca substrat al evoluiei corpuril or cereti. Nu e mai puin adevrat c printre cei dintii care au semnalat unele neajunsuri i chiar greeli grosolane ale teoriei darwi-niene au fost Marx i Engels".Pe cit este totui de receptiv Blaga fa de valoarea tiinific epocal a teoriei d arwiniste, pe atit este de critic la adresa legilor" mutaiei lui Hugo de Vries, care numai aparent reprezint o continuare a teoriei evoluioniste a lui Darwin. Unul din meritele lui De Vries este de a fi reluat i pus in valoare descoperirile lui Mendel cu privire la legile ereditii axate pe discontinuitatea insuirilor elementare ale speciilor, dar el insui a exagerat pin la absolutizare perspectiva discontinuitii in evoluie. Reacia lui Blaga este i mai critic la adresa lui Spencer care a formulat faimoasa lege a evoluiei, de la omogenitatea indefinit la eterogenitatea definit". ii reproeaz indeosebi mecanismul perspectiv insuficient pentru o considerare exhaustiv a vieii".1 Spencer compar Universul cu un vast organism reducind inc legile acestuia din urm la legile fizice ale universului. Iat formula evoluionist a evoluiei: Evoluia este o integrare de materie, insoit de o pierdere de micare, disoluia este o dezintegrare de materie, insoit de o sporire de micare".2 Cind evoluia este complex aceast operaie fundamental este urmat de operaiile secundare ale redistribuirii prilor ce se integreaz..."3 Nici in acest caz nu prsim cadrele interpretrii mecaniciste reducioniste. Eronat este, in optica sa, atit interpretarea mecanicist si simplist a evoluiei, cit i teza potrivit creia adaptarea la ambian ar fi cu atit mai mare cu cit urcm mai mult pe scara evolutiv a vieii. Aici se pune o problem esenial de antropogenez pe care Blaga o rezolv intr-un sens pe deplin modern i in concordan cu datele cele mai noi ale antropo -genezei. Sensurile evoluiei arat el, nu merg linear de la stri de inadap -tare la stri de adaptare .a.m.d., ci in sensuri divergente: a) prin specializare cale de evoluie ce duce la ingustarea orizontului ambiant; b) prin constituirea unor noi nivele de organizare. Evoluia vieii pe pmint nu s-a putut face exclusiv prin procese de progresiv specializare organic aceasta ar fi dus la rezultatul c vieuitoarele ar rspunde cu tot mai mult insisten, subtilitate i suplee unor condiii ambiante treptat mai restrinse, un proces care ar fi manevrat viaa in grave infundturi. Evoluia vieii pe pmint trebuie s fi avut deci loc i prin alt fel de procese, prin procese datorit crora s-au obinut niveluri de organizare tot mai inalte, iar concomitent i o progresiv dezmrgire a ambianei. . .".n problemele antropogenezei s-au formulat teorii i ipoteze dintre cele mai diverse, unele de-a dreptul stranii, fie in cadrul teoriei evoluiei, fie prin atacuri impotriva lui Darwin. Un evoluionist darwinist a fost Herman Klaatsch (Geneza i evoluia genului uman 1902, Devenirea omenirii i geneza culturii) care a impins mult inapoi in mezozoic, geneza omului, dintr-un strmo comun al maimuelor i al omului un mamifer prosimian originar. Mai fantezist inc a fost teoria lui L. Bolk, reluat de Arnold Gehlen, intr -o carte celebr (Der Mensch, \9AQ) : Geneza formei umane se afl in permanetizarea unor particulariti foctale; omul este un foetus de maimu maturizat, problema antropogenezei este ontogenetic i nu filogenetic. Esenialul formei umane este deci rezultatul unei foetalizri, esenialul existenei fiziologice a omului, este consecina a unei retardri funcionale. A pune specificul uman in comparaie cu antropoidele, pe seama unor particulariti f<oe -tale definitive, sau a ceea ce ali biologi numesc primitivismul,

i se pare lui Blaga cu totul incredibil; sint idei care au trezit justificat uimire i care ne repugn intr -atit, incit au fost rdpede date uitrii pin cind anumite aspecte au fost reluate de Gehlen. 5. Modul evolutiv vertical i antropogenez ca salt ontologic in univers Pentru Blaga esenial rmine in chestiunea antropogenezei teza celor dou sensuri ale evoluiei care rspunde mai bine relaiei dialectece complexe organism mediu decit teoria biologic metaforizant a baronului von Uexkiill, pent ru care biologia incearc s scrie partitura vieii i a naturii; organismul este ca un joc de clopote", o compoziie muzical, linia vieii ii apare ca o melodie", iar obiectele din lumea imprejmuitoare au tonurile" lor specifice.Metafor seductoare, observ Blaga, dar ea rmine o metafor, cci muzicalitatea vieii nu inltur mecanismul, iar mediul nu este egal cu totalitatea condiiilor cosmice, ci o seciune decupat din acestea i difereniate dup specii. in legtur cu cele dou mari procese evolutive specializare i organizare de nivel tot mai .inalt; cu tendine de relativ autonomie Blaga formuleaz cu titlu de ipotez o important lege biologic legea plafonurilor biologice, menite s explice diversitatea imens a formelor vieii pe pmint, care nu poate fi redus la diversitatea ambianei. ..Din momentul in care o fiin s-a specializat, organic, pin la capt, intr-o anume direcie, evoluia poate continua sub form primejdioas pentru ea, a hipertrofiilor, sau ea poate s indure represiuni biologice.. ." l Potrivit acestei legi, inlimea pin la care se poate ridica o evoluie vertical, st in raport invers cu gradul de specializare la care a ajuns o evoluie orizontal de baz", iar evoluia orizontal ajuns la capt face cu neputin orice evoluie vertical pe baza ei". Deosebirea radical intre om i celelalte antropoide trebuie cutat tocmai aici, in aceste dou tipuri de evoluie modul evolutiv orizontal i modul evolutiv vertical: Prin intiiul mod evolutiv (orizontal) viaa pare s ajung tot mai mult la o stare de dependen in raport cu ambiana, i in cele din urm chiar in robia ei; prin al doilea mod evolutiv (vertical), viaa pare a-i salva relativa ei autonomie i spontaneitate in raport cu ambiana. Prin evoluia orizontal, de specializare organic, de fi adaptare, viaa ajunge in cele din urm la structuri i forme foarte difereniate i de armonie, de precizie in raport cu ambiana, dar tocmai de aceea anchilozate, nemaleabile, de o plasticitate anulat. Prin evoluia vertical, viaa ii afirm fecunditatea formal, producind noi i tot mai inalte niveluri de organizare sau tipuri constituionale in raport cu ambiane tot mai largi i mai complexe". Relaia dintre cele dou moduri evolutive orizontal i vertical, este punctul de intilnire a preocuprilor naturaliste i a celor umanistice ale gindirii antropologice blagiene. De fapt, cele dintii sint subordonate celor secunde tocmai prin intermediul antropologiei. Omul cu atributele sale existeniale ca fiin cultural i metaforizant, rmine nucleul central de interes teoretic pentru filosoful roman. Legtura de continuitate cu ideile anterioare, dar pe o treapt nou, superioar din punct de vedere al interpretrii tiinifice, este cu atit mai evident in aceast problem. In construcia sistemului su filosofic, Blaga a acordat un loc de excepie i un rol decisiv omului, respectiv existenei umane. Teza fundamental a concepiei sale despre om i cultur ce poate face mindria oricrei profesiuni umaniste de credin ar putea fi formulat astfel: raiunea de a fi a omului ca om, vocaia sa suprem se afl in cultur, iar raiunea de a fi a culturii, izvorul unic al constituirii i dezvoltrii sale se afl intr-un mod existenial specific uman. Este atit de intim legat destinul omului de funcia sa creatoare de cultur, incit momentul antropologic, care, ca atare, nu a deinut inainte un loc distinct in articulaiile sistemului, ii gsete in aceast

lucrare o elaborare independent. Blaga ajunge la unele concluzii asemntoare cu cele din alte lucrri indeosebi dou idei principale: a) existena in unWers a mai multor moduri morfologice de existen, dar a foarte puine moduri ontologice, principial distincte; b) existena celor dou orizonturi ale existenei umane orizontul lucrurilor nemijlocit date i orizontul necunoscutului: Prin moduri morfologice inelegem structurile si formele; prin moduri ontologice inelegem felul de existen al individua-iunilor concrete i al fiinelor in raport cu ambiana. Am susinut i continum a susine c moduri morfologice exist in univers puzderie, cit vreme moduri ontologice, principial deosebite sint puine. Moduri ontologice, principial distincte intre ele exist in univers nu tocmai multe, dar ele sint cu atit mai decisive i mai semnificative pentru multipla articulaie de nivel a realitii." Dar concepia antropologic a lui Blaga se imbogete acum cu determinri noi de natur tiinific ce completeaz sau amendeaz idei mai vechi. in primul rind saltul ontologic prin care se instituie in univers un nou mod de a fi dobindete o fundamentare tiinific, o explicare cauzal; el apare ca rezultat al unei evoluii biologice verticale, pe o treapt superioar de organizare. De pe aceast poziie, pe care a numi-o evoluionist-dialectic, el respinge acele teorii biologice care, plecind de la sensul orizontal al evoluiei vieii, fac din insuficienele biologice ale omului, cauza de ansamblu a te hnicii, a civilizaiei i chiar a culturii sau, oricum, un factor care prin compensaie direct produce civilizaia i cultura uman. Fiind nu rezultatul unei specializri ce sporete dependena fa de mediu, ci al unei adaptri specifice de tip vertical, care inseamn sporirea autonomiei fa de ambian, realizarea de tipuri constituionale de nivel tot mai inalt (mutaii verticale), omul are posibilitatea de a se instpini asupra acesteia prin inteligen, de a se dezmrgini mereu. Omul are un orizont c oncret care virtualmente este larg ca lumea, nu limitat la mediul animal; ambiana uman are i un aspect inexistent la cea animal orizontul necunoscutului, nu numai de suprafa, ci mai ales de adincime. Tocmai acest orizont devine un factor decisiv de stimulare a puterilor creative ale omului. Modul de a exista al omului in raport cu ambiana este excepional de complex. Aici ne intimpin din nou acea distincie ontologic (de grad, de calitate) pe care o face Blaga intre orizontul concret al lumii, ale crei date sint convertite de inteligena sa superlativ dezvoltat intr-un sistem de concepte, i orizontul necunoscutului pe care geniul su creator il convertete in mituri, viziuni religioase i metafizice, teorii tiinifice plsmuiri de art. Nu mai este vorba ins, ca in trecut, de o lume saturat de mistere pe care orice act cognitiv sau valorizator nu face decit s le poteneze, s le sporeasc acuitatea. Altele sint premisele obiective i pilonii de susinere ai acestei lumi. Pe de o parte, nivelul de organizare din care se bifurc cele dou orizonturi ii gsete temeiul intr-un element material de o structur i conformaie excepional de dezvoltate creierul; pe de alt parte, noile aptitudini i posibiliti de dezvoltare se afl in strins legtur cu limbajul i sociabilitatea omului. Toate aceste aptitudini i posibiliti ale omului se dezvolt firete in strins corelaie c,u posibilitile sale de a-i alctui un limbaj ceea ce implic i sociabilitatea omului. Trirea in societate a indivizilor umani, intr-o atmosfer de comunicabilitate, este in general mijlocul cel mai puternic de promovare a posibilitilor umane, intrucit pe aceast cale devine cu putin cumulul progresiv al tuturor eforturilor."1 Tocmai in i prin societate se poate ajunge la productivitatea specific uman, iar omul devine subiect creator de civilizaie i cultur", in acest spirit analizeaz Blaga unele fapte de genez a culturii obiceiuri rituale, gindire i tehnic magic, prezente inc in paleolitic in practica vintorilor, apoi obiceiuri rituale i fapte de art legate de cultul morilor. Condiiile de trai din aceste vremuri incrincenate ale inceputurilor sale, l-au determinat pe om la tot felul de invenii tehnice spre a face fa imprejurrilor; Cele

dintii culturi i civilizaii umane, referitor la care tiina deine preioase dovezi materiale, au fost caracterizate mai ales dup infiarea produselor tehnice rmase pe urma lor... Paleoliticul reprezint, in general, culturi i civilizaii pronunat vntoreti". Blaga acord o atenie deosebit pumnarului de silex ca unealt de fcut .unelte, ceea ce-i deschide omului un orizont tehnic de nenumrate posibiliti. Pumnarul era o unealt de tiat in primul rind, de preparat alte unelte, adic o unealt a uneltelor, un instrument analitic i constructiv i) in acelai timp, un prim mijloc, foarte adecvat, al inteligenei tehnice -.care-i incepea drumul marilor triumfuri... in pumnar" ii gsete o intiie copleitoare expresie inteligena analitic i constructiv proprie omului".2 in acelai timp omul, inc din paleolitic este impins i spre acte culturale de natur spiritual, cci fa de gravitatea condiiilor, omul se vede silit s incerce chiar imposibilul, s viseze puteri sau substane magice, capabile s corecteze neajunsurile externe: Magicul cap -tabil prin voin era poate c singura speran ce-o mai putea avea omul in condiiile cumplite ale glaciarului. i omul se aga cuprins de o panic intr -adevr cosmic, de acest unic gind, in ciuda tuturor insucceselor, tehnicii spirituale prin care el incerca s-i aserveasc magicul. Unele sugestii pentru tehnica aceasta spiritual i le da, ce e drept, experiena cotidian... Efervescena gindirii magice in paleolitic rmine poate cel mai elocvent documen t spiritual cu privire la imprejurarea c omul a trit citeva sute de mii de ani in condiii externe care impuneau, ca supap a existenei sale, acest vis." Vis care dac nu a avut efecte imediate in eficiena tehnic material a actelor cotidiene, s-a dovedit totui benefic i cu efecte de durat in, geneza creaiei artistice de natur magic. Tot in paleoliticul tardiv apare i arta de semnificare magic... Foarte multe opere de art magic ne-au rmas din paleoliticul tardiv, indeosebi desene i plastic, in aceste opere inclinrile stilistice ale fiinei umane devin evidente atit sub raport realist , cit i sub modul idealizant, iar uneori sub un mod abstract foarte accentuat". Prin asemenea consideraii cu privire la cultura material i spiritual a paleoliticului, Blaga dorete s sublinieze c omul, din chiar momentul cind apare i ca subiect activ in lume, nscocind pumnarul i focul, se manifest ca subiect creator de cultur, ceea ce implic structuri bio-psiho-spiri-tuale cu totul specifice, ca produs al unei revoluii verticale".3 6. Critica concepiei biologiste despre cultur Fr a ignora, cum am vzut, premisele biologice ale apariiei omului ca fiin cultural, Blaga adopt o poziie critic fa de concepia biologic despre cultur, in primul rind fa de teoria lui Arnold Gehlen. El este indreptit s resping o. concepie care incearc s rezolve toate problemele culturii i civilizaiei intr-o perspectiv biologic. La Ghlen tocmai retar-darea, neimplinirea biologic, caracterul embrionar al structurii biologice a omului, primitivismele sale i absena unor organe biologice specializate reprezint premisa de cpetenie, punctul de plecare in instituirea.culturii. Katura nu produce nimic de, prisos; inzestrind pe om cu raiune i libertatea voinei, spunea Kant, 1a privat de instincte i cunotine innscute. i totui in concepia lui Gehlen exist o parte de adevr de care Bl aga nu ine seama. Teza celui dintii despre impulsul spre aciune al omului ar fi meritat mai mult atenie i receptivitate. Blaga insui citeaz urmtoarele: Ca o consecin a primitivitii i a lipsei sale de mijloace de natur organic, omul este incapabil de a tri intr-o sfer intr-adevr natural i primar. El e chemat aadar s suplineasc, el insui, mijloacele de care este organic privat i aceasta se face prin aceea c el prelucreaz lumea in chip activ, ca s-i serveasc vieii. El trebuie s-i prepare singur armele de aprare i de atac de care este despoiat i hrana ce nu-i st in chip natural la dispoziie; el trebuie pentru aceasta s fac experiene obiective i s nscoceasc tehnici de tratare obiectiv a lucrurilor. . .

Omul spre a deveni apt pentru existen este constituit in vederea prelucrrii i in -zingerii naturii, i de aceea i in vederea experienei lumii; el este o fiin activ pentru c este nespecializat i pentru c este lipsit de un mediu, in raport cu care s fie in chip firesc adaptat. Sensul intrinsec al naturii prelucrate de el, ca s -1 serveasc vital, se numete cultur i lumea culturii este lumea omeneasc." Nu se poate spune c in pasajul reprodus gsim o explicaie satisfctoare a antropogenezei i a genezei culturii, dar sint surprinse totui unele momente reale i semnificative din acest milenar proces. in spiritul concepiei sale mai generale despre cultur, il critic ins pe Gehlen pentru c trateaz cultura doar ca a doua natur", ca un proces de compensaie a inadaptrii biologice. Eroarea fundamental a lui Gehlen ar consta in faptul c nu analizeaz cultura uman in sine, cu implicaiile de structur, inind seama de ceea ce implic creaia cultural indeosebi aspiraia spre revelarea orizontului necunoscutului in materiale i tipare stilistice variate. Independent ins de problema acestui orizont al necunoscutului, tratat mai amplu in alte trilogii blagiene, Blaga pune mai bine in eviden complexitatea existenial a omului ca fiin cultural. in etiologia culturii, dificienele biologice de structur pot constitui doar un stimulent spre a face posibil existena omului ca fiin biologic. Dar cultura este ceva calitativ diferit de natur ceea ce presupune niveluri de organizare mai inalte. Omul este numai in parte o fiin a deficienelor" cci, pe de alt parte, exist la el o paradoxie de structur cel mai inalt nivel de organizare i in acelai timp, o arhiv de primi ti vjsme. Productivitatea sa este de alt sens i se inscrie pe alte dimensiuni existeniale. Tehnica insi, care joac un rol de cpetenie in geneza i evoluia omului, nu este doar o prelungire a organicului, o implinire i completare a organelor pe o linie inerent acestora, ci o depire a organicului, menit s asigure omului dominaia asupra naturii, lrgirea progresiv a ambianei s asigure, in ultim analiz autonomia omului fa de natur. Deci spre deosebire de organicitatca stereotip a aa-numitei tehnici animale, tehnica uman degaj o impresie de istoricitate permanent i efervescent", ca un factor de promovare i implinire a omului ca om. Lucian Blaga contra pune teza lui Marx i Engels despre insemntatea decisiv a muncii i a tehnicii in dezvoltarea pozitiv a omului (de care propria sa interpretare se apropie atit de mult) acelor teorii pesimiste, agnostice i sceptice dup care omul actual ar fi sub raportul particularitilor sale biologice i spirituale, in plin decdere ca rezultat indeosebi al tehnicii sale. intreaga situaie nou creat de tehnic este astfel denaturat. Dar tehnica nu este i nu poate fi, dup Blaga, doar un instrument de ncadrare a omului in natur, ci i o for de dominare asupra naturii, o progresiv dezmrginire a ambianei, un factor de civilizaie. Este o concluzie in acelai timp optimist, raionalist i umanist. 7. Excelena stilistic i istoric a fiinei umane Cu Fiina istoric (lucrare rmas in manuscris i publicat in 1977 la Editura Dacia", cu o prefa de Tudor Ctineanu) se incheie Trilogia cosmologic a lui Lucian Blaga. Istoria a constituit o preocupare pentru Blaga i in alte lucrri: Eonul dogmatic, Diferenialele divine, Aspecte antropologice. inc adolescent fiind, Blaga interpreta istoria exclusiv prin evoluia concepiilor despre via ale omului, polarizate dup criterii etice in optimiste i pesimiste ; de aici decurge tot ce poate fi socotit coninut al istoriei, art, tiin, felul de a fi al societii, dreptul i cultura.1 in Eonul dogmatic problema istoricitii este pus prin raportare la necesitatea unei ere a unui eon spiritual, inspirat de ecstazia intelectual, care ar depi criza spiritual de tip elenistic a timpului. Eonul dogmatic ca eon spiritual este prezentat

ca o epoc de accentuat i monumental spiritualitate. Iat cum prezenta Blaga, sentimentul acestei epoci intrezrit acel sentiment eonic care nu trebuie neaprat s se intoarc sub bolta ideii cretine, cum cere Berdiaev, dar care nu ne duce nici pe magistralele istoriei contemporane, spre porile adevrului i implinirii umane: Noi credem numai intr -o criz istoric (am numit-o elenist), o criz in cuptorul creia se ard la inalt temperatur crmizile pentru noua cldire. Eonul dogmatic la ale crui pori batem, il inchipuim inzestrat cu toate virtuile ineditului".2 Dar un atare eon dogmatic este tot atit de depit ca i cel cretin pe care Blaga insui il consider perimat; el nu ne rezerv nici un fel de inedit, nimic altceva decit un cimitir de mistere, care, tot aprinou-se prin blocada izolatoare a cenzurii transcendente a Marelui Anonim, risc a incremeni intr-o lume a tcerii venice. in Diferenialele divine, istoria este apreciat ca o dimensiune a existenei umane. Printre toate fiinele terestre singur omul se poate mindri cu o istorie". Dar i istoria este pus aici sub egida Marelui Anonim; ea apare chiar ca suprem limit, aproape debordant de primejdioas, pe care o admite acesta, fiind deci cel mai plenar dintre modurile principial ingduite in cosmos. Ceea ce ne reine totui atenia mai ales, in modul de a interpreta istoria, nu e raportarea la Marele Anonim, ci la existena omului. Istoria nu este o consecin a modului ontologic uman, ci este de -a dreptul acest mod, cind se realizeaz cu suficient intensitate ca s poat fi privit in sine i pentru sine. Omul creeaz istorie ... Omul deplin este aadar fiin istoric, prin definiie." i aici omul e privit ca existen in orizontul misterului spre revelarea acestuia, i aici destinul su creator este frint printr-un cordon izolator categoriile stilistice, de aciunea preventiv a unui centru existenial tiranic, temtor s nu se surpe rinduiala cosmocentric i s nu apar noi centre autarhice. Dar dincolo de asemenea aventuri metafizice, istoria rmine un cimp de manifestare i realizare a posibilitilor umane, modul insui de fiinare a omului. Istoria inseamn in primul rind afirmarea de divers intensitate, amploare i accent, a modului ontologic specific uman. . . Istoria. . . presupune o nou ordine ontologic mai plenar decit natura, o mutaie ontologic cu noi finalisme, implicind alte restricii i msuri preventive decit acelea cari intervin in procesele de integrare ale naturii propriu-zise. Ceea ce spunem despre istorie st in strins legtur cu ceea ce afirmam alt dat despre cultur . inchegrile principale ale istoriei sint cele culturale, cu toate acestea istoria e mai mult decit istoria culturii. De istorie ine i devenirea armturii tehnice a omului, devenirea tipurilor de civilizaie, aceasta in msura in care civilizaia omeneasc indur i poart amprentele unor categorii stilistice.. . De istorie, in sensul cel mai strict al cuvintului, in i organizrile sociale ale omenirii, dar i acestea numai in msura in cari se fac in cadre stilistice . in general, istoriografia trateaz despre inchegarea i dezagregarea fenomenelor caracterizate printr-un coeficient stilistic, n calitatea lor de fenomene concrete, aprute n zone umane, undeva n spaiu i n timp".3 in concepia lui Blaga, istoria nu este cderea in pcat, nici devenirea impriei lui Dumnezeu, nici restabilirea creaturii in sensul impcrii cu Absolutul, aa cum susin diverse variante ale ideologiei religioase. Din pcate, ideile sale juste de inalt inut umanist aa cum rezult i din citatul reprodus mai sus, sint contrariate de destinul sisific al existenei umane, venic mutilat, redus, frinat sau chiar anihilat in aventurile sale cognitive i axiologice prin conversiunea transcendent stilistic a Marelui Anonim care face ca istoria insi s fie parc o ofensiv mereu zdrnicit, o desfurare de energii i intenii mereu frinte.

Asemenea limite doctrinar-dogmatice ale concepiei lui Blaga despre istorie i cultur, dispar ins in Aspecte antropologice i Fiina istoric. in cea dintii el scrie: Omul singur a devenit fiin istoric, ceea ce inseamn permanent istoric, adic o fiin care venic ii depete creaia, dar care niciodat nu -i depete condiia de creator . in coordonatele strict biologice in care-1 plaseaz Gehlen, i intr-o activitate orientat numai in sensul compensrii insuficienelor de structur, nu se poate explica aceast istoricitate , ca dimensiune caracteristic a existenei umane. Istoricitatea este un mod de existen intr-adev-r uman, iar modul acesta se manifest in desfurarea temporal a generaiilor de oameni in chip tot m ai subliniat. . . Existena uman se caracterizeaz. . . de la inceput prin caracterele istoricitii , iar acest mod de existen devine apoi cu atit mai manifest cu cit ne apropiem in timp de momentul astzi." 1 Este una din ideile cele mai preioase ale lucrrii citate, care atest in ce msur Blaga s -a apropiat de poziia materialismului istoric in problemele ce i-au reinut atenia in perioada postbelic. De pe aceast poziie de principiu a istor. citaii permanente i eseniale a fiinei umane examineaz el i alte probleme, cum ar fi aceea a instinctului, inteligenei i geniului, in ceea ce privete instinctul, critica adus lui Bergson este demn de toat atenia, cci ea vizeaz inainte de toate metafizica idealist a filosofului francez. De pe poziii istoriste este privit i teoria arhetipurilor a lui C. G. Jung. Arhetipurile sint centre de cristalizare a vieii sufleteti, dispunind de autonomie funcional. Jung este ezitant in ceea ce privete natura intim a acestora icoane plastice, reprezentri concentrate, mnunchiuri de disponibiliti ce ar indruma fantezia plsmuitoare de imagini. Dar Jung le proiecteaz pe toate intr-o pretins zon cu totul special a vieii psihice, in incontientul colectiv sau absolut, pe baza unor experiene ancestrale un fel de memorie ereditar a speciei, prin arhetipurile (de felul vrjitorul", eroul", tatl", mama", arpele" etc.) ce se transmit din generaie in generaie. Incontientul este ca o magazie de arhetipuri pe care s-ar intemeia i credina in zei sau demoni. Blaga este de acord c. arhetipul poate juca un rol remarcabil in viaa uman, dar nu redus la memoria psihic ereditar, ci asociat cu factori stilistici care atest autonomia vieii psihice fa de biologie i care-i pun amprenta asupra creaiilor de cultur. Activitatea creatoare a omului este deci cluzit de factori stilistici i nu de arhetipuri interpretate intr-o perspectiv biologi-zant. La om i numai la om arhetipurile pot alctui nuclee de creaie mai ales in plsmuiri mitologice i de art. i tocmai aici intervine punctul de vedere istoric. Factorii stilistici apatin prin excelen omului ca om, ceea ce inseamn, in chip subliniat, ca fiin istoric)) .Dac izvorul arhetipurilor este animalitatea, izvorul factorilor stilistici rmine istoricitatea. Ca fiin istoric, omul particip totdeauna la un cimp stilistic ce-i pune pecetea pe creaiile sale. Omul, privit ca individ, este o parte integrant a. fluviului istoric. Fluviul istoric este ins, dup prerea noastr, purttorul acelor factori stilistici, in zona de inriurire a crora sintem cuprini ca indivizi, dar fluviul istoric este i purttorul condiiilor materiale ale cim-purilor stilistice . Intre individul uman normal i istorie exist o strins corelaie, in sensul c istoria concret impune individului uman orientri stilistice, iar individul, la rindul su, va putea s modifice, prin intervenia sa creatoare, cimpul stilistic obiectiv. in cadrul acestei co relaii intre istorie i individ, schimbul mutual de orientri stilistice este un proces necurmat i fr capt. . . Un divor. .. intre individ i istorie se poate declara pe baz de arhetipuri, dar nu pe baz de factori stilistici. Dimpotriv: factorii stilistici reprezint una din cele mai solide trsturi de unire intre individ i istorie".1 8. Tipuri i forme de contiin istoric

Definirea omului ca fiin istoric" este reluat pe o scar ampl in Fiina istoric, insui cmpul istoriei fiind considerabil lrgit. Pe filosof, nu-1 intereseaz istoriografia ca atare, tipuri i profiluri istoriografice, ci filosofia istoriei in ce msur este posibil i cum se realizeaz cunoaterea istoric. Ca de obicei, el face ins mai intii o scurt incursiune istoric de data aceasta asupra contiinei istorice, care nu incepe, aa cum se crede in chip eronat, o dat cu grecii, ci apare inc la egipteni, indieni, chinezi, peri. Xu incape indoial c cele mai vechi incercri istoriografice le gsim la egipteni" 2 . E drept c in Egiptul antic, istoria apare aproape exclusiv sub forma listei de faraoni fapt incompatibil cu un adevrat sentiment al istoriei pentru europeanul modern, dar care atunci avea o semnificaie, corelat cu tendinele mai gen erale ale culturii egiptene de a vedea totul linear, schematic, redus la esenial; viaa cu toate implicaiile ei cultural -artistice, era pus in slujba morii, mai exact a postexistenei, a nemuririi, iar magia era unul dintre mijloacele de asigurare a nemuririi. Numele era echivalentul magic al sufletului, o chintesen magic a persoanei, iar persoana faraonului intruchipa unitatea, perpetuitatea i caracterul sacru, al vieii egiptenilor. Iat de ce consemnarea numelor faraonilor echivala cu insi esena procesului istoric. Numele regelui este un echivalent magic al persoanei regale, iar in persoana regal se concentreaz insui statul egiptean. Numele regilor trebuiesc deci conservate, cci de dinuirea lor depinde intr -un fel postexistena regilor i insi puterea statului egiptean. Numele menionate in faimoasele liste sint deci un fel de mumii sonore." 1 in istoria babilonian, exista o orientare mai realist, mai viguroas ctre aspectele temporare i periodice ale vieii, insi mitologia babilonian fiind strbtut de o inchegat viziune a periodicitii". in schimb, perii au dovedit un sim acut pentru faptele istorice, pentru dimensiunea istoric propriu-zis a realitii, vzut ca un cimp de lupt intre bine i ru, puteri simbolizate de cele dou zeiti majore Ormuzd i Ahriman. Aceast concepie dualist, foarte clar, despre istorie ca un cimp de lupt intre cele dou Puteri in slujba crora oamenii stau, a intrit enorm atitudinea pozitiv a perilor fa de istorie i a deschis, firete, largi posibiliti istoriografiei, intr-un sens care in unele privine se apropie de acela, pe care istoriografia il are in Europa modern".2 Mentalitatea indian nu intreine ins, citui de puin un climat priel nic pentru istorie, deoarece accentul se pune pe principiul divin, impersonal, lumea concret-sensibil fiind o lume devalorizat, o iluzie. Istoria este inlocuit cu o mitologie foarte complicat, axat pe timp, pe marile cicluri i virste cosmice pentru delimitarea crora se folosesc cifre astronomice, pe contiina timpului care depete durata scurt hrzit individului i chiar biografiei rasei, o contiin temporal a naturii insi".3 Istoria e acceptat numai intrucit e act spiritual de ieire din lume i din istorie, act de desfacere din contingenele individuaiunii i din mrejele lumii sensibile"4. Indienii nu sint cum se spune un popor fr istorie, ci cu o alt inelegere a istoriei pe un plan de anonimat, de depire a individuaiunii sau chiar pe un plan concretsensibil de care oamenii nu se pot niciodat elibera cu totul. Chinezii antici au cultivat mai ales o istorie de tip cronic, ptruns de un adinc sim al tradiiei. La nici un alt popor creator de mare cultur tradiia nu joac un rol mai hotrit" 1, i de aici divinitarea strmoilor definirea istoriei ca o cumulare de tradiii, ca un rezervor de bunuri, istoria fiind alctuit din fapte pline de sens, pline de tao dar i de fapte care intruchipeaz contrasensul. Istoriografia chinez se va ocupa in consecin, in primul rind de inregistrarea faptelor imbibate de sens i va trece sub tcere faptele ce par emanaii ale contrasensului".2 in acest sens, cronicile chineze vorbesc mai ales de impraii care au intreinut i cultivat pacea. Grecii nu erau animai de cultul adevrului, mai ales atunci cind acesta nu era concordant cu frumosul. Exist in aceast

opinie aparinind lui St. Mezdechi mult exagerare, mai ales dac nu inem seama de armonizarea valorilor fundamentale in etosul grecesc, de pariala uneori totala identitate bine-frumos, frumos-adevr. Herodot, Tucidide, Polibios sitit fr indoial iubitori de adevr, dar sub influena miturilor, in adevrul lor nu intr numai logica faptelor, ci i aceea a afectelor. Numai c dup Blaga aceast imprejurare nu poate fi pus doar pe seama inclinrilor lor artistice, cultivrii fanteziei, dragostei fa de frumos, ci i concepiei lor despre adevr care nu poate fi gsit in lumea simurilor, a individuaiun ii, a concretelor accidentale, ci in lumea tipurilor, a semnificaiilor. Nici chiar la Aristotel, in ciuda definiiei sale ontologicegnoseologice, adevrul nu este pur empiric. Dac pentru inzi adevrul este identificat in regiunea foarte abstract a impersonalului, a anonimatului absolut, iar lumea simurilor in infiare de simpl iluzie, pentru greci adevrul este identificat cu regiunea tipurilor ideale, a semnificaiilor delimitate, a formelor, iar lumea simurilor se degradeaz nu atit la iluzie , cit la rangul de copie imperfect a tipurilor ideale. La inzi, intre adevrul principiului divin -im-personal i lumea simurilor nu este nici o asemnare: de aceea lumea simurilor e iluzie . La greci, intre adevrul lumii ideale a tipurilor, a formelor, a noimelor i lumea simurilor este o asemnare ca de la model perfect la copie nedesvirit. Cind grecul este pus in faa unor fapte istorice, a unor intimplri, el . . .va cuta s ridice aceste fapte, aceste intimplri la nivelul unor semnificaii tipic-ideale." 3 Pentru metafizica cretin, istoria este intruparea in vremelnicie a logosului transcendent, axa central fiind dat de momentul axiologic i judecata din urm. Viaa istoric se caracterizeaz deci, dup aceast metafizic teologic, prin cderea n pcat i salvare. Faptele concrete dobin-desc un accent foarte grav, deoarece ele alctuiesc zestrea fiecruia in faa judecii de apoi. Individuaiunea conteaz numai in perspectiva cosmic final, iar faptul istoric este un fapt de rspundere individual in faa judecii divine. Se inelege c Blaga nu putea s accepte o asemenea perspectiv asupra istoriei. 9. Orizontul misterului i istoricitatea constituional a fiinei umane n ce const, dup Blaga, fenomenul istoric sau istoricitatea unui fenomen? Exist, dup el, trei grupuri mari de fenomene in cosmos: 1. Fenomenele naturii (in sens restrins) fizice, chimice, biologice. 2. Fenomenele psiho-spirituale instinctul, inteligena la animale, strile, funciile, procesele, actele psiho-spiritus le la om. 3. Fenomenele istorice care sint exclus.v fenomene umane i nu se caracterizeaz doar prin singularitate, individualizare, ireversibilitate, aa cum gindesc unii istorici: aceste atribute nu contribuie in chip decisiv la istoricitatea unui fenomen, cci, dac ar fi aa, ar trebui s considerm c faptele cele mai istorice sint apariiile monstruoase sau faptele cele mai inedite cade exemplu acela c in Tibet o femeie a nscut lOgemeni. Fenomenele istorice au loc totdeaun a in chip concret, undeva i cindva hic et nune, dar aceasta nu inseamn c ele sint absolut ireversibile sub toate aspectele; exist grade de individualizare i ireversibilitate, exist diferite tipuri de fapte i fenomene istorice. Nici repetiia sau nonrepetiia nu in in chip necesar de esena fenomenului istoric, ci constituie un aspect secundar. Nici opinia c faptul istoric este obiectivarea anumitor valori (Rickert) nu este imprtit de Blaga; viaa psihic a omului este plin de referine axiologice fr ca, prin aceasta, s dobindeasc demnitate istoric. O alt concepie este aceea a intemeierii fenomenului istoric pe conceptul de trire i obiectivare (Dielthey), dar ea nu poate delimita i defini satisfctor istoricitatea sau demnitatea istoric a faptelor deoarece argumenteaz Blaga, exist i

obiectivri ale unor triri poetice ce rmin neutre sub raport istoric. Dac am accepta acest criteriu nu am putea face nici o distincie intre fenomenele pur psiho-spirituale i cele istorice. Conceptul blagian al istoricitii are ca postulat acea idee fundamental a filosofiei sale despre cele dou moduri de a exista ale omului, ireductibile unul la cellalt: orizontul lumii date i orizontul misterului. Nucleul conceptului de istoricitate se afl in cadrul existenei de modul II fenomene de creaie cultural sau de producie civilizatoric, de organizare social care poart pecete stilistic, sint deci modelate de categorii stilistice abisale, provenind din adincuri ale spiritului uman. Un fenomen al naturii, fie fizic, fie biologic, fie psihic-spiritual in sens restrins, nu poart niciodat amprentele sau stigmatele unui stil, cit vreme fenomenele istorice se caracterizeaz eminamente prin aceste stigmate sau faete stilistice. . . Aspectele stilistice devin aadar semnalmentele dup care deosebim fenomenul istoric de orice alt fenomen... Istorioitatea este aadar existena temporal (apariie, durat, dispariie) a unui fenomen denfiare stilistica." ^ Rezult cu claritate c istorice nu pot fi decit fapte omeneti, deoarece stilul ce le marcheaz este o caracteristic umana. Omul deplin, trind pleni-tudinar in orizontul stilistic i fiina istoric sint noiuni echivalente : Omul ca fiin istoric reprezint un salt sau o mutaiune, atit calitativ, cit i de complexitate, fa de omul care triete in orizontul lumii date ca atare".2 Blaga dorete s preintimpine reproul de aplicare dogmatic a teoriei sale ontologice la domeniul istoriei, dar in logica luntric a sistemului su conceptul de fapt istoric sau istoricitatea decurge firesc din demnitatea stilistic a faptelor de creaie cultural (ca revelare durabil a misterului existenial). De altfel insi practica istoriografic, datorit poate intuiiei celor mai buni istorici, a artat c dimensiunea temporalitii intr in definiia istoricitii, e necesar dar nu suficient, cci atunci istoric ar fi orice fenomen. Or, istoricul opereaz o selecie in obiectivul su de cercetare intrind numai fapte ce se produc intr-un cmp stilistic i purtind amprenta determinantelor sale. Din acest unghi de vedere se inelege c noiunea de valoare nu poate fi eliminat din istorie i nici judecata de valoare din istoriografie. Omul ca fiin istoric este omul cluzit de valori. Perspectiva valorilor ne introduce in istoriografia de caracter artistic, etic i filosofic, dar ele nu pot lipsi ca intervenii subsidiare, nici din istoriografia strict tiinific. Este posibil i o istoriografie de sens mai obiectiv", de fapt descriptiv-narativ am spune noi care reduc la minimum referinele axiologice. Confuz rmine ins la Blaga relaia dintre aceste referine i stigmatele stilistice ale faptelor istorice. Derivind stilul din straturi ale incontientului, el crede c referinele axiologice nu particip in chip esenial la constituirea fenomenului istoric. Dar, oricit de mare ar fi aciunea factorilor abisali in creaia de cultur, un fapt omenesc nu se poate constitui ca fapt istoric fr participarea (stilistic) a valorii, fr o buna intilnire a factorilor stilistici cu referine axiologice. Rezumind, vom spune aadar: Nucleul fenomenului istoric, in sens uman, este in chip esenial definit prin aceste note: 1. Fenomenul istoric este un fenomen concret crono spaial, numeric -sitigular, care poate avea cind aspecte ireversibile, cind aspecte de repetiie (accentul e varitil). i 2. Fenomenul istoric poart amprente stilistice".1 Lipsete de aici tocmai mortarul, calificarea i solidarizarea axiologic a acestor fapte. Din aceast perspectiv a determinantelor stilistice, pe care le consider hotaritoare in constituirea fenomenului istoric, Blaga mai cerceteaz i unele probleme adiacente. 10. Progresul i cimpurile stilistice din perspectiv istoric Distincia dintre cultura minor i cultura major din Geneza metaforei i sensul culturii este reluat spre a proba ceea ce

numete permanena preistoriei. Preistoria nu este dup Blaga, o simpl faz pregtitoare a istoriei", o tind a istoriei". Citeaz i comenteaz critic numeroase opinii despre faza preistoric sau mitologic din evoluia popoarelor. Este impotriva exaltrii, dar i a deprecierii preistoriei ca virst a copilriei omenirii, ca intruchipare a culturii minore, a eternitii satului. Opiniile curente ne-au obinuit aa de mult s vedem preistoria ca o etap depit, ce premerge istoriei, ineit ne-au fcut cu neputin s observm preistorie care continu, care e contemporan cu istoria. Aceast preistorie reprezint ins un nucleu de via i de spirit. . .".2 De fapt preistoria i permanena acesteia este un echivalent in planul istoriei a universului Eu cred c venicia s-a nscut la sat" (din poemul Sufletul satului) sau a conceptului de filosofia culturii sat-idee (ca esen a sufletului romanesc) un fel de subcontient colectiv, cumulind i pstrind cele mai adinei i mai trainice note caracteristice ale poporului. O alt problem este aceea a relaiei dintre organism i societate. in Diferenialele divine i mai ales in Aspecte antropologice Blaga s-a ocupat pe larg de unele probleme biologice din perspectiva premiselor antropogenezei, criticind deopotriv mecanismul i vitalismul finalist in interpretarea biosferei. In Fiina istoric el critic, intocmai ca i Marx, sociologia biologic sau evoluionist care, intemeindu-se pe o metafor indoielnic aceea c societatea ar fi un fel de organism spiritual" sau voliional, asimileaz biologicul cu socialul, aplic legile organismului (biosferei) la istorie, societate, cultur. Unele forme de organizare i convieuire din lumea animal nu smt propriu -zis forme sociale. Numai modul ontologic specific uman care i-a reinut de atitea ori atenia este de natur social, numai societatea poate fi cimpul de manifestare a unor categorii stilistice plsmuitoare de cultur: Condui de o anume credin despre singularitatea genului uman, am vrea s rezervm termenul de societate numai pentru designarea formelor de convieuire din lumea uman".1 Rezultatele modului existenial specific uman sint creaiile de cultur: Orice creaie de cultur, de la o poezie la o idee metafizic, de la un gind etic la un mit religios, este in sine o mic ' lume, un univers. Societatea, ca mod superior de convieuire specific uman, e susceptibil i ea de o definiie intr-o atare perspectiv ontologic. . . Societatea nu are rostul numai de a se conserva sau de a produce alte societi asemntoare prin filiaie, societatea este in primul rind autoarea unei lumi, in cadre stilistice; societatea este creatoare de universuri spirituale".2 Rezult cu claritate deosebirea structural, de esen intre organismul entelehial biologic i societate, falsitatea i inconsistena interpretrilor biologizante ale vieii sociale. O problem fundamental i o contribuie decisiv a lui Blaga prezent pe parcursul intregii sale opere este aceea a stilului. Nu puteau lipsi problemele stilistice nici dintr-o lucrare ce incheie sistemul trilogial cu devenirea ntru fiin", cu fiin istoric a omului sau cu istoricitatea modului su existenial: patru capitole aproape 100 de pagini le sint dedicate acestor probleme. Cmpurile stilistice de care vorbete aici este un echivalent plasticizat al matricei stilistice. Termenul are parc menirea s sugereze mai bin e dinamismul fiinei istorice creatoare a omului. inelesul este ins acelai: relevarea unor funcii ce in de structura spiritului incontient", de existena omului in cel de-al 2-lea mod ontologic, capabil s-i reveleze siei misterele lumii inconjurtoare sau luntrice, Blaga dorete s-i susin teoria i pe temeiul istoriei dind unele exemple, care pot fi multiplicate la infinit (indeosebi din istoria roamn antic, dar i din cea romaneasc) spre a pune in lumin cimpul stilistic care a cluzit, a stimulat, pe care s-au micat i infptuit atit cit au infptuit unele din marile personaliti ale trecutului. Blaga intreprinde i o interesant analiz a raporturilor din filcsofia sa a stilului i dialectic, cea din urm fiind redus ins, in opinia lui Tudor Ctineanu, la o schem exterioar, la varianta ei hegelian, asimilat i aceasta printr -o gril" nedialectic, prin grila opoziiei dintre

logic i concret. Cert este c Blaga dovedete aici o slab, unilateral i chiar fals cunoatere a dialecticii hegeliene i mai ales a celei marxiste. El admite c dialectica e o form a devenirii istorice, dar ii restringe eficiena la trecerea (saltul) de la un stil cultural la altul, vzindu-o mult mai puin activ in cadrul unuia i aceluiai cimp stilistic dat. Un exemplu de incomprehensiune a dialecticii este de pild modul in care vede el raportul dialectic intre clasicism i romantism ca stiluri culturale: Dialectica nu rstoarn cimpul stilistic al clasicismului in totalitatea sa, nu printr-o asemenea rsturnare total se ajunge la cimpul stilistic al romantismului".1 i de aici concluzia c dialectica, ca metod, are o eficien parial, ea acioneaz asupra uneia sau a mai multor categorii stilistice, dar nu asupra tuturor. Ca i cum dialectica hegelian sau marxist ar fi proclamat vreodat c negarea (mai ales in sfera culturii) trebuie s fie total, discontinuitatea complet. Sint seductoare in sine consideraiile sale despre unele fapte de cultur artistic i stil, dar dialectica la care se refer nu este nici cea a lui Hegel, nici cea a lui Marx, este o dialectic desfigurat dup cum materialismul pe care -1 evoc este mereu cel mecanicist i naturalist, nu materialismul dialectic. Durata factorilor stilistici este variabil (milenii, secole, decenii sau chiar efemer) dar, oricum, prin ei ii manifest puterile creatoare omul ca fiin istoric. Categorii sau factori stilistici pot supravieui unei anume matrici stilistice, pot tr ece de la un cimp stilistic la altul, intrind astfel in noi configuraii stilistice, ceea ce este pe deplin firesc dac inem seama de faptul c nu existau stiluri (sau matrici stilistice) pure, absolute, fr linii de continuitate. Tendinele unui stil nou se suprapun sau ii asimileaz elemente ale unui alt stil. De aici i interferenele stilistice ; factorii ce alctuiesc un cimp stilistic nu formeaz un tot indivizibil i nu sint egali, ci variaz de la unul la altul i pot fi inlocuii unul prin altul. Interferena cimpurilor stilistice este o situaie mai degrab general decit particular i de aici izvorte o mare bogie de forme istorice: Exist, cu alte cuvinte, interferene stilistice. In istoria umanitii anevoie s -ar putea indica cimpuri stilistice care s se fi pstrat cu totul in afar de orice interferen cu alte cimpuri." 2 Exist chiar tipuri de interferen: de contiguitate, eclectic, sintetic, atunci cind in de structura intim a operelor de art sau a creaiilor de cultur"3- Toate acestea sint larg ilustrate prin incursiuni in istoria artei universale i romaneti. ' Ideea de progres n istorie, atit de controversat in istoria gindirii, este tratat de Blaga cu rezerve i ezitri. De pe poziiile sale, cum singur mrturisete, nu se poate vorbi de un progres ca linie i profil general al istoriei i nici de la un stil la altul in creaia artistic, dar in anumite limite i in anumite domenii progresul este cu putin, f iind chiar evident. Nu putem vorbi, de exemplu, de superioritatea unei arte (a celei greceti) fa de alta art (gotic), dar despre un progres in tehnica artistic este pe deplin indreptit s vorbim: Progresul nu atrage in sfera sa insei cimpurile stilistice" i nici preocuprile metafizice care au generat la toate popoarele atit i atitea concepii despre existen, via, lume, divinitate... Problemei metafizice sint probleme eterne. in cursul istoriei ele au fost, sunt i voJ fi reluate inc o dat i inc o dat fr sfirit".1 Se poate deslui totui in] istoria filosofiei i o linie de progres, dar nu pe linia rezolvrii pozitive, in | absolut, a problemelor, ci pe linia adncirii lor ca probleme".2 Dac inem seama ins de raporturile mai mult sau mai puin productive ale filosofiei cu celelalte forme de cultur, indeosebi cu tiina i cu societatea in ansamblul ei, eu cred c se poate vorbi de un progres, in relativ nu in absolut, ! i in ceea ce privete rezolvarea problemelor. Progrese evidente i semnificative se constat, dup Blaga, in istoria ! tiinelor exacte ale naturii de pild prin experiment o metod de cercetare foarte complex" cu ajutorul cruia se obine o progresival dezmrginire a orizontului empiric... nu numai in sensul lrgirii, ci i j in sensul adncirii... orizontul empiric se mut pe un plan mai adine".3 Nu tot atit de clare sint lucrurile in ceea ce privete

succesiunea istoric a teoriilor tiinifice" care fac parte din cimpul stilistic i ca atare, progresul liniar le este total inadecvat. De fapt patria progresului ca atare, este la drept vorbind tehnica. in miile i miile de sectoare ale tehnicii se realizeaz un vdit progres de la o zi la alta, pe linie de utilitate, de randament, de economie de efort".4 Concluzia la care ajunge Blaga este c progresul se realizeaz in istorie sub cele mai diferite forme. ii contest ins afirmarea sau eficiena in raport cu nucleul existenial al omului. Niciodat ins progresul n-are loc intr-o zare nelimitat. in oricare din formele sale, progresul este limitat de o mai scurt sau mai lung durat i se implinete pe linii cu totul laterale fa de linia existenial proprie omului. in nici una din formele sale, progresul nu afecteaz intru nimic existena omului in anume coordonate metafizice... Noi susinem c foarte felurite progrese, oarecum de mai lung sau mai scurt respiraie, sint posibile pe diverse linii laterale ale existenei umane, pe linii care nu ating esena fiinei umane i nici poziia fiinei umane in universul dominat de principiul conservrii misterelor".1 i Blaga incheie precizind inc o dat c Toate progresele i snt deschise omului, n afar ele unu! singur: n afar de acela care ar afecta ntr -un fel principiul conservrii misterelor instituite n univers".2 11. Cunoaterea istoric sau cum e posibil o metafizic a istoriei Aceleai zgazuri se afl i in faa cunoaterii istorice. Aspiraiile cognitive ale omului trec dincolo de fapte ca atare in vederea unei cunoateri de adncime prin care faptul devine o problem. Dar o adecvaie in absolut, echivalind cu dispariia misterului, nu e cu putin. in saltul cognitiv de la aspectul fenomenal la cel de adncime, sub constringerea unui cimp stilistic, al vectorilor ce-1 compun, intervin ceea ce Blaga numete cordoane cenzo-riale (instituite de cenzura transcendent): trei pentru primul grup de fenomene (ale naturii in sens restrins) disimularea misterului prin simuri, organizarea senzaiilor sub form de lume empiric prin categoriile inteligenei, categoriile stilistice ce frineaz orice incercare teoretic de revelare a misterului; dou pentru cel de al doilea grup (fenomene psihice instinctul, inteligena la animale, psiho-spirituale) categoriile intelectuale prin care se organizeaz materialul psihic i cordonul catego riilor stilistice. Fa de aceste grupe, fenomenele istorice sint ele insele de infiare stilistic: creaii spirituale, organizare social, produse tehnice, fapte politice etc. In acest caz, cunoaterea istoric inseamn pur i simplu revelarea nu numai a apariiei, duratei i dispariiei in spaiu i timp a faptelor istorice, ci mai ales sublinierea aspectelor de stil ce le caracterizeaz. Aici, ca pesta tot, Blaga nu neag posibilitatea cunoaterii in general, el nu este citui de puin un agnostic sau sceptic, ci a cunoaterii in absolut. Demn de reinut mai este i faptul c in zona faptelor istorice nu par s intervin tiranic coordonatele cenzoriale despre care a fost vorba; ...istoria, sub faetele ei specifice, ar putea s fie cunoscut mai bine decit ne putem cunoate pe noi inine, in definitiv istoria este creaia fiinei umane; ca atare ea are aspecte in funcie de intenionalitatea contient i incontient a fiinei umane". 3 Dificulti exist. Cu atit mai mari, cu cit fenomenele respective sint mai deprtate in spaiu i timp. De aici necesitatea educrii sensibilitii istoricului pentru stil, a elasticitii sale. Important e faptul c nici garnitura de categorii stilistice nu are eficiena sistematic a unui cadru cenzorial. Ceea ce nu inseamn posibilitatea unej adecvaii in absolut pe care, se inelege, n-o pot accepta nici filosofii marxiti: in cele din urm i in domeniul istoric, este cu putin tot numai ,_ cunoatere la nivel uman i in condiii umane... Categoriile intelectuale, cu ajutorul crora omul organizeaz lumea fenomenelor in general,* joac un rol de cordon cenzorial in toate domeniile de cunoatere. Deci i in domeniul istoric."1 Blaga ii incheie Fiina istoric cu un amplu capitol Metafizica istoriei, termenul fiind folosit nu in sens metodologic ci, ca i in alte pri din opera sa, ca noiune semnificand ispita irezistibil a ultimului salt in acelei trii ale gindului unde

filosofia se imbin cu mitul, dar astfel incit s ne apere de dogmatism, adic de pretenia unei cunoateri de adecvaie in! absolut, in raport cu existena in totalitatea ei sau de alte pretenii i mai! absurde ale revelaiei divine". Iat ce scrie Blaga cu privire la asemenea pretenii: Toi metafizicienii dup Kant se comport ca i cum preocuprile metafizice ar fi indreptite numai in msura in care ele pornesc de la premisa c ar avea acces in absolut. S-a creat astfel o serie fr sfirit de surogate ale revelaiei divine. De la Fichte la Schelling, de la Hegel la'J Herbart, de la Schopenhauer pin la Eduard von Hartmann i Bergson ne < gsim mereu pe aceast linie de surogate ale revelaiei divine." 2 Filosoful roman ine s delimiteze ceea ce reprezint aa -zisa revelaie divin" de valabilitatea sau pregnana mitic a acestor metafizici. Irij ceea ce privete propria sa metafizic a istoriei, aceasta e cldit din ele -fl mente cunoscute din alte lucrri, indeosebi trei: Marele Anonim, lumea i] omul. Despre Marele Anonim, in afar de ceea ce cunoatem deja, Blaga precizeaz c este vorba de un produs mitico filosofic al imaginaiei cuttoare de ultime sensuri, centru generator direct i indirect, al existenei .Spre deosebire de Aspecte antropologice, unde influena marxist e evident, fie chiar i prin dispariia Marelui Anonim, Fiina istoric nu se lipsete de recuzita idealist-spiritualist a sistemului. Ceea ce ne oblig sa acceptm opinia lui Tudor Ctineanu, c textul de baz al acestei cri a fost elaborat inainte de lecturile pe care Lucian Blaga le -a fcut din clasicii marxismului" (op. cit., p. 258J. Lucian Blaga incepuse un dialog fertil cu noul timp istoric i spiritual, dar ideile eseniale din eseurile cuprinse in volumul Fiina istoric au fost elaborate inainte de inceperea acestui dialog i ele poart marca poziiilor teoretice generale ale filoso-fiei lui Lucian Blaga" (idem, p. 291,). Este intr-adevr o lucrare solidar cu concepia general a filosofului, dar nu mi se pare citui de puin o ' lucrare ezoteric. mundane, acumulind atit caliti divine, cit i insuiri demonice, cu infinite posibiiiti de generare, dar impiedicind prin cenzur transcendent o cunoatere absolut adecvat i intemeind astfel principiul conservrii misterului. Lumea este insi spaiul i timpul in care se desfoar istoria, ansamblu! condiiil or de care se resimte istoria in alctuirea ei. Istoricitatea este realitatea intramundan pe care n -o putem ins defini fr raportul la transcenden. Omul este insui subiectul istoric, existena uman in plenitudinea ei, desfurat in spaiu i timp. Determinrile umane expuse in alte lucrri i indeosebi aspectele antropologice fundamentale sint puse in joc la nivelul deplin, plenitudinar al fiinrii umane produs al unei mutaiuni ontologice unic in univers. De unde rezult c istoricitatea este o dimensiune a omului luciferic", deci a omului deplin, de modul care se simte chemat s -i reveleze siei prin plsmuiri mitice, prin abstraciuni conceptuale, prin imagini de art, prin viziuni sau prin teorii misterele c e i se deschid dincolo de orizontul dat".1 Pentru aceasta el este inzestrat cu categorii stilistice ce-i au sediul in incontient. Numai c, ni se atrage mereu atenia: incercrile revelatorii ale omului in raport cu misterul se dovedesc relative, provizorii, caduce. Blaga nu inelege c in chiar acest relativ slluiete absolutul sau drumul spre absolut, sau perspectiva absolutului i de aceea relativ e echivalent cu provizoriu i caduc. Existena in istoricitate, existena fr posibilitate de ancora re in absolut este o existen tragic, dei in univers ei ii revine semnificaia unei demniti, fr seamn, deoarece aparine celui mai inalt mod de existen: in aceast perspectiv metafizic, fiina uman, apucind pe drumul chemrii sale, a revelrilor, este infrinat datorit tocmai acelor mijloace spirituale care, in faa instanelor luntrice ale fiinei umane, par stimulentele cele mai pozitive. Tragismul prpstios al existenei umane se desprinde spectaculos i elocvent din aceste sensuri diame tral opuse, ce pot fi atribuite destinului uman. Dar am subliniat adineaori c acest destin prilejuiete fiinei umane paroxisme ale suferinei i paroxisme

ale bucuriei din care alte fiine nu se pot imprti. i dac pentru a caracteriza izbinzile i c derile omului ni se permite s recurgem. Pe de alt parte, Blaga sene ins: Obiectul i subiectul istoriei este omul total : adic nu numai omul care palpit in orizontul misterului i pentru revelare, ci i omul care triete in lumea dat i pentru autoconservare. . . Cci omul paradisiac, integrindu-se in perspectivele omului luciferic, inceteaz de a fi un capt, devenind un element cu funcie sau de antipod, sau de slujba al unei alte orinduiri" (idem, p. 219). la imagini din mitologiile popoarelor, am susine c iadul i paradisul nu sint locuri -terminus ale destinului uman, ci aspecte permanente ale istorh citaii noastre".1 i totui Blaga aduce o precizare citat intr-o not anterioar, ce par a contrazice cele spuse: omul ca obiect i subiect al istoriei este omul tota cu ambele sale moduri de a exista. Dar omul paradisiac apare aici din per pectiva omului luciferic, deoarece nefiind echipat, in acest orizont, cu gar-j nitura categoriilor stilistice, rmine in afara misterului i revelrii. Omul! paradisiac este omul in stare natural din perioada auroral a omenirii,! care a durat multe sute de mii de ani pin cind, printro mutaie ontologic, \ a aprut treptat, in etape, omul luciferic; acesta este omul care cunoate focul, homo sapiens, tipul omenesc actual, autorul de unelte primitive i de capodopere ale picturii datind de zeci de mii de ani. in conceptul de istoricitate a fiinei umane Blaga include deci i preistoria. Metafizica istoric reprezint o incoronare a aspiraiilor lui Blaga alctuire de semnificaii adumbrite de taine", operind cu un concept paradoxal al istoricitii omului, metafizic condiionat; ultima justificare i intemeiere pe mai multe planuri a strii permanent creatoare a omului. Dup ce expune critic metafizica, cretin a istoriei, socotind insi mistica nu ca un fenomen supraistoric", ci ca o form a istoriei i, dup prerea noastr, nici cea mai inalt, nici cea mai complex dintre formele istoriei" 2, Blaga scrie: Potrivit concepiei noastre despre om i des'pre istorie, fiina uman ii gsete realizarea suprem pe pmint, i anume ca fiin creatoare, oarecum in restrite, pe linia relativitii i in limitele ce i s-au hrzit. Aici, in vremelnicia istoric i pe pmint, omul ii duce la deplin iz-1 bind posibilitile ce-i sint ingduite. Omul nu 'e fiin deczut din trans-cenden i apoi ridicat iari in transcenden. Actul transcenderii este o permanen omeneasc, dei acest act n-are loc decit in limite, ii relativitate, adic in marea restrite. Pe pmint ii realizeaz omul destinul tragic i mre la un nivel existenial care nu st la indemin nici uneia dintre fiinele terestre de care el este inconjurat".3 Ce s-ar mai putea aduga la aceast adevrat profesiune de credin umanist? Este limpede cit de departe se afl Blaga, chiar in aceast lucrare scris in timpul rzboiului i conceput in intregime in spiritul concepiei sale fundamentale, de ideologia religioas i de cele mai virulente forme ale idealismului din perioada amintit. AL. TNASE