Stima de sine si autoeficacitatea Stima de sine este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si este definita in multiple moduri.

Unii autori o vad ca reprezentand o evaluare globala a propriei persoane (Rosenberg, 1965 ! alti cercetatori sugereaza ca este determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare! de asemenea, stima de sine este considerata a fi o atitudine care descrie gradul in care persoana are tendinta de a se autoevalua pozitiv si de a respinge atributele negative, "n str#ns$ leg$tur$ cu imaginea de sine se afl$ stima de sine. %ceasta este o dimensiune fundamental$ pentru orice fiin&$ uman$, indiferent c$ este copil, adult sau v#rstnic, indiferent de cultur$, personalitate, interese, statut social, abili$&i. Stima de sine 'se refer la modul n care ne evalum pe noi nine, ct debunine considerm comparativ cu propriile expectane sau cu alii ((aban, )**1 .Stima de sine este dimensiunea evaluativ$ +i afectiv$ a imaginii de sine. ,maginea de sine reprezint$ con+tientizarea subiectului asupra caracteristicilor sale fizice +i psihice. -a .ncepe s$ se dezvolte .n familie, c#nd p$rin&ii dau copilului o imagine de sine, iubindu/l sau nu, apreciindu/l ca de+tept sau nu, prin comunicare verbal$ sau nonverbal$. 0coala continu$ acest proces1 copilul este popular sau nepopular printre ceilal&i copii. 2rin e3perien&a vie&ii +colare, imaginea de sine a individului se completeaz$, se a4usteaz$. ,ndividul .+i construie+te imaginea de sine primind feed/bac5 de la cei din 4ur. Stima de sine rezult$ .n urma evalu$rii individului asupra discrepan&ei dintre imaginea de sine +i sinele ideal! acesta este un proces prin e3celen&$ afectiv. 6$r$ aceast$ discrepan&$ (care determin$ nivelul aspira&iei , indivizii devin apatici +i nu se adapteaz$. Starea ideal$ poate fi benefic$ pe termen scurt (motiveaz$ subiectul dar nerealizarea sa, urmat$ de men&inerea pe termen lung, poate determina comportamente nevrotice. 2ersoanele cu stim$ de sine ridicat$1 /interpreteaz$ situa&iile noi ca fiind provocatoare, nu amenin&$toare! /prefer$ independen&a! /.+i asum$ responsabilit$&i! /se implic$ .n rezolvarea unor sarcini noi! /.+i e3prim$ adecvat emo&iile pozitive +i pe cele negative! /sunt m#ndre de realiz$rile lor. 2ersoanele cu stim$ de sine sc$zut$1 /sunt nemul&umite de persoana lor .n general! /evit$ responsabilit$&ile +i sarcinile noi!

/se simt lipsite de valoare! /refuz$ s$ .+i asume consecin&ele faptelor lor! /manifest$ toleran&$ sc$zut$ la frustrare! /manifest$ rezisten&$ sc$zut$ la presiunile negative ale grupului! /.+i e3prim$ .ntr/o manier$ inadecvat$ emo&iile sau +i le neag$! /consider$ manifestarea emo&iilor o dovad$ de sl$biciune. Dezvoltarea unei stime de sine ridicat este favorizat de1 / identificarea surselor de suport social! / dezvoltarea abilit$&ilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme +i a celor de a face fa&$ situa&iilor de criz$! / dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate7(' +i eu sunt bun la ceva8. ! / stabilirea unor a+tept$ri rezonabile, .n func&ie de v#rst$ +i abilit$&i! / identificarea unor modalit$&i adecvate de e3primare a emo&iilor negative! / acceptarea necondi&ionat$ a propriei persoane +i a celorlal&i. %uto/eficacitatea se define+te ca fiind 'capacitatea auto/perceput$ de a face fa&$ unor situa&ii specifice.8 (9pre +i (oro+, )**6 . %uto/eficacitatea perceput$ 4oac$ un rol esen&ial .n toate comportamentele sanogene +i patogene, .ntruc#t de ea depinde trecerea de la atitudine la comportament (:a;lor, 1991 .

Sinele si sentimentul de autoeficacitate <onceptul social/cognitiv al sinelui se refera la procesele care tin de functionarea psihologica a individului. <a atare individul nu detine o structura numita =sine8 ci mai degraba procese specifice ale sinelui care sunt parte integranta a persoanei. >eci o persoana are conceptii despre sine si procese de autocontrol care pot sa se modifice de la o perioada de timp la alta si de la o situatie la alta. -3ista un aspect particular al perceptiei sinelui/ului care a devenit central in teoria lui (andura1 este vorba despre autoeficacitate, adica capacitatea autoperceputa de a face fata unor situatii specifice. %cest concept al autoeficacitatii este relationat cu 4udecatile indivizilor privind capacitatea lor de a actiona intr/o sarcina sau situatie specifica. ,n opinia lui (andura, 4udecatile privind autoeficacitatea influenteaza alegerea situatiilor in care ne implicam, cantitatea de efort depusa intr/o anumita situatie, timpul cat persistam intr/o sarcina si reactiile emotionale din timpul anticiparii situatiei sau al implicarii in acea situatie. -ste evident faptul ca gandim, simtim si ne comportam diferit in situatii in care ne simtim siguri de capacitatile noastre, comparativ cu situatiile in care ne simtim nesiguri sau incompetenti. ,n

esenta, autoperceptiile privind eficacitatea influenteaza gandirea, motivatia, performanta si activarea emotionala.

Strategiile de cercetare microanalitica Se refera la modalitatile de evaluare a autoeficacitatii percepute. <onform acestei strategii, se efectueaza masuratori detaliate ale autoeficacitatii percepute inainte de anga4area efectiva intr/un comportament specific. %stfel, subiectilor li se solicita sa desemneze intr/o situatie specifica acele sarcini pe care le pot realiza si sa evalueze aditional gradul de certitudine cu privire la probabilitatea indeplinirea cu succes a acestora. %ceasta strategie reflecta conceptia ca 4udecatile referitoare la autoeficacitate sunt situational/specifice si nu reprezinta dispozitii globale care sa poata fi masurate de chestionarele de personalitate. 2rin urmare teza unui sine global este respinsa deoarece este inconsistenta cu comple3itatea perceptiilor de autoeficienta care sunt sensibil diferite in functie de activitatile in care este antrenat individul, de gradul lor de comple3itate precum si de circumstantele situationale. (andura a accentuat importanta autoperceptiilor asupra eficacitatii ca mediatori cognitivi ai actiunii. ,n timpul analizei unei actiuni si al implicarii in ea, indivizii fac aprecieri cu privire la capacitatea de a face fata diferitelor cerinte ale sarcinii. %ceste aprecieri asupra autoeficacitatii influenteaza gandirea (=aceasta este ceea ce trebuie sa fac si pot sa o fac8 sau = nu voi reusi niciodata! ce o sa creada ceilalti despre mine78 , emotia (stimulare, interes, bucurie sau an3ietate si depresie si actiunea. (anga4are si implicare crescuta sau inhibitie si demobilizare . %sadar o persoana isi stabileste mai intai standarde si obiective iar apoi recurge la 4udecati evaluative relativ la abilitatile sale de a presta acele comportamente necesare atingerii obiectivelor. Sentimentul de eficacitate este determinat de scopurile personale, suportul social, (?c<arth;, 19@6, apud :a;lor, 1991 , modelele din mediu, e3perien&a personal$, +i starea emo&ional$ (9pre +i (oro+, )**6 .