Introducere: Personalitatea Sfntului Apostol Pavel, ntemeietorul cre stinismului misionar

nv at atura si faptele Mntuitorului Hristos au fost scrise de Evangheli sti, a sa precum

le-au v azut si auzit, a sa precum ele s-au desf a surat, f ar a a le expune ntr-un sistem. n
Evanghelii avem nv at atur a cre stin a expus a n liniile sale mari n punctele sale generale.
Cel care a interpretat, a sistematizat si a aplicat nv at atura Domnului Hristos la realit atile so-
ciale, r aspndind-o n lume, a fost Sfntul Apostol Pavel. El a fost cel mai str alucit Apostol al Dom-
nului Hristos, doctrinarul cre stinismului si r aspnditorul ndr aznet al credintei noastre la neamuri.
Asupra vietii si personalit atii Sfntului Pavel s-a scris mult. Totu si nu poate
socotit a complet cunoscut c aci datele sale biograce sunt relativ putine, iar per-
sonalitatea sa este foarte complex a. El este socotit dup a Mntuitorul Hristos, cel
mai mare geniu al cre stinismului, astfel c a adncurile intei sale sunt insondabile.
Sfntul Pavel s-a n ascut n Tars, capitala Ciliciei. Tat al s au venise aici din Galileea, era fariseu
din tribul lui Veniamin si era cet atean roman. Aici se na ste ul S au, Saul, cel dorit c aruia la cir-
cumciziune i se d a numele si de Paul. Pavel si prime ste instructiunea n casa p arinteasc a, n limba
aramaic a, potrivit nv at amntului evreilor de atunci; adic a nv atarea legii. El n-a frecventat scoala
greac a din Tars, c aci aceasta ar inuentat defavorabil asupra legii si neamului s au. Limba greac a a
nv atat-o din convorbirile cu copiii din vremea sa. De mic, Saul avea o deosebit a aplecatie spre studiu,
iubea legea, fapt ce l-a determinat pe tat al s au s a-l fac a rabi. La 12 ani este trimis la Ierusalim
si ncredintat str alucitului nv at ator Gameliel, spre a e se instrui n vederea viitoarei sale misiuni.
Astfel instruit si format, el se al atur a conationalilor s ai din Ierusalim si mpreun a
cu ei ncepe o intens a activitate de ap arare a legii iudaice mpotriva cre stinismului.
Minunea ntmplat a pe drumul Damascului reprezint a un punct de cotitur a n viata sa
deoarece din du sman al cre stinismului devine cel mai aprig ap ar ator si r aspnditor al acestuia.
O a doua etap a important a a vietii sale o reprezint a epoca misiunii sale pentru neamuri.
Este etapa marilor sale realiz ari unde se v ade ste genul s au organizatoric si misionar, nalta sa cul-
tur a teologic a, spiritul de dragoste si jertfelnicie puse toate n slujba lui Hristos. Activitatea sa mi-
sionar a se concretizeaz a n trei mari c al atorii misionare mai cunoscute unde a fost nsotit de unii
ucenici ai s ai sau chiar singur, dar cu con stiinta sigur a si vointa otelit a spre a nfrunta orice piedic a.
A sezat pentru ct ava vreme n Corint unde lucrul Domnului cerea z abav a, pentru ca s a mpr a stie
miozomele unei societ ati cu moravuri dec azute, s a nfrng a rezistenta attor curente de gndire losoc a
dizolvat a si a attor conceptii de viat a dubioase care pream areau viciul si l motivau religios printre
predici si alerg aturi si ceasuri de munc a zilnic a si nocturn a n atelierul de confectionat corturi al satelor
cre stine Acvila si Priscila, Sfntul Apostol Pavel si rupe r agazul trebuincios unei recapitul ari de fond
a ofensivei duhovnice sti pe care o desf a surase n proasp atul t aran misionar de dincoace de Egee.
Inventarierea atent a si minutioas a cu care s-a soldat aceast a c al atorie misionar a i in-
dic a existenta anumitor deciente, provenite din cauz a c a a str ab atut cet atile mai n grab a
dect s-ar cuvenit si dect si-ar dorit, pentru ca recolta spiritual a s a e pe potriva
1
n azuintelor cale, a sadar ct mai abundent a . Nemaiind disponibil pentru a se deplasa
n persoan a, ca s a plineasc a lipsurile semnalate de oamenii s ai de credint a, Sf. Apostol
Pavel a sterne n scris ceea ce intentiona s a adauge predicilor sale orale, vorbe ste acolo.
Recapitularea s avr sit a la Corint, i-a nlesnit Sfntului Apostol Pavel si o sintetizare a
programului s au de munc a nnoitoare de suet, de atitudine, de metode, bine stiind c a os-
tenelile sale misionare nu se desf a surau la ntmplare, ci cu rnduial a atent chibzuit a.
Opernd acomod arile de vigoare la situatia si la felurile st arii de lucruri pe care le ntlnea n
drumetiile sale misionare, de Duhul Sfnt c al auzite, preocuparea de c apetenie a lui Pavel era n tot locul
si n toat a vremea aceea si : toate detaliile vietii comunit atilor s a le a seze n f aga sul voii lui Dumnezeu, n
Hristos (Efeseni 1:10). Este o preocupare superioar a, specic apostoleasc a. A nutrit-o permanent fat a de
propria sa persoan a si a reu sit s-o ntruchipeze n gradul cel mai nalt, pild a f acndu-se credincio silor.
n scopul ar atat, era necesar mai presus de orice ca Hristos s a e cunoscut deplin si m-
br ati sat f ar a sc az amnt de toti ascult atorii si credincio sii S ai. Predicile Sfntului Apostol Pavel
v adesc constant aceast a ndoit a preocupare: cunoa sterea des avr sit a a lui Hristos si urmarea Lui.
Cu alte cuvinte, cititorii epistolelor pauline trebuiau s a se p atrund a de convingerea ferm a c a Dom-
nul nostru Iisus Hristos este Mntuitorul si modelul lor de trebuire n lume, ntre oameni.
Astfel apare a sa-numitul cre stinism paulin. Pe linia de dezvoltare doctri-
nar a a religiei cre stine dup a inuentele care i se atribuie Domnului Iisus Hris-
tos, vin la rnd cele pe care le-ar suferit din partea Apostolului Pavel.
Ct prive ste personalitatea
acestui Apostol care este pus a n cntar cu aceea a Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie remarcat de
la nceput c a a avut un rol covr sitor n fondarea si r aspndirea cre stinismului n lumea antic a, dar nu
Apostolul Pavel este ntemeietorul s au ci Domnul nostru Iisus Hristos . ntr-adev ar, Apostolul Pavel a
fost o personalitate complex a, bucurndu-se de o cultur a admirabil conturat a pentru acele vremuri. Bun
cunosc ator al Legii si al Profetilor, urmnd scolile cele mai vestite si ascultnd dasc alii cei mai acreditati,
Apostolul Pavel n-a ignorat, ca si Domnul nostru Iisus Hristos nici cuno stintele profane, N ascut, crescut
si educat n miezul culturii rabinice, dar accesibil ntr-un mod exceptional si culturii elenistice a acelei
vremi, dovedind o receptivitate uimitoare, acest genial u al Tarsului era corifeul generatiei sale ceea
ce i acord a o primatie doctrinal a, datorit a c areia va n fruntea cavalcadei pe drumul Damascului.
Ca om, Sfntul Pavel era mic de statur a, cu trupul slab, ple suv, suferind de o boal a zic a pe
care el o socotea ca un bold npt n carnea sa, ca un nger al lui Satan, ce-l b atea peste obraz (2 Cor-
inteni 12:7). Cu toate aceste inrmit ati zice el a biruit toate greut atile, toate adversit atile care i-au
stat n calea prodigioasei sale activit ati. El a avut de nfruntat multe mpotriviri da la natur a, de la so-
cietate, de la du smanii s ai recrutati dintre p agni, dar mai ales dintre fratii s ai (2 Corinteni XI:23:24).
ns a le-a biruit pe toate, c aci era narmat cu o credint a puternic a, cu n adejdea n r asplata divin a, cu
o iubire dogortoare de Hristos, entuziast n Evanghelia pe care o predica si convins de triumful ei.
Sfntul Apostol Pavel a biruit pentru c a era un mare geniu misionar, folosea o admirabil a tac-
2
tic a n r aspndirea si organizarea cre stinismului. n localit atile n care predica, vizita nti sinagogile
iudaice si- si recruta o serie de cateheti, att dintre iudei, ct si dintre prozelitii p agni. Si-a nceput
activitatea n partea de r as arit a imperiului, nu pentru c a era cea mai apropiat a, ci pentru c a erau
centrele culturale cele mai importante si de unde se puteau r aspndi n toat a lumea de atunci; chiar
si la Roma. Si-a ales localit ati ca: Galatia, Frigia, Efesul deoarece erau localit ati cu preocup ari re-
ligioase, deschise problemelor spirituale si unde putea prinde u sor propaganda si predica cre stin a.
Sfntul Pavel n misiunea sa a inuentat comunit ati si a a sezat conduc atori oameni corecti si
zelo si cu care a tinut leg aturi strnse, e prin revederi personale, e prin ucenicii s ai, sau prin epistolele
fr ate sti pline de sfaturi si nv at aturi si prin care rezolva mari probleme doctrinare, morale si sociale.
Totodat a Apostolul Pavel s-a dovedit n multe rnduri un retor versat, care cuno stea
tainele acestei arte de la dasc alii acelei vremi; de cteva ori abordeaz a probleme de nalt a
gndire losoc a, dezv aluindu- si substratul formatiei sale losoce si familiarizarea cu sto-
icismul ct si cu celelalte sisteme dezb atute n agorama athenian a. Posibilit atile sale int-
electuale uimitoare si cuno stintele sale enciclopedice sunt favorizate de st apnirea mai mul-
tor limbi: ebraic a, greac a, latin a. Firea sa rav a era dublat a de un temperament arz a-
tor pn a la jertfelnicie, care-l va purta de-a lungul tuturor drumurilor imperiului roman.
Principiul fundamental care le-a c al auzit, l-a nsuetit si i-a determinat atitudinile sale de
catehet, a fost dragostea lui pentru oameni, a v azut-o el ntruchipat a n Persoana Mntuitoru-
lui. Aceast a dragoste reiese din cuvintele sale c atre Tesaloniceni c arora le spune c a a sa i erau
de dragi nct era n stare s a le ofere nu doar Evanghelia, ci chiar si suetul s au (1 Tesa-
loniceni II:8). Aceast a dragoste i-a dictat acea atitudine blnd a si plin a de ging a sie fat a de
ucenicii s ai nct el si asem ana comportarea sa fat a de ei cu cea a unei mame care- si ngrije ste
copiii, sau cea a unui p arinte care pov atuie ste si mngie pe ii s ai (1 Tesaloniceni II:7,11).
n predica sa misionar a pe care o adresa p agnilor, el nu era agresiv si
nu critica cu asprime credintele vechi indc a si aducea aminte c a si el a r at acit
persecutnd cre stinismul, dar aceasta a f acut-o din ne stiint a (1 Timotei I:13).
Acest Apostol, care era st apnit de un sfnt neastmp ar, pentru propov aduirea Evanghe-
liei si pentru mntuirea p ac ato silor si pentru care activitatea era o necesitate si astfel regreta c a nu
are dect o singur a viat a si aceasta prea scurt a pentru a putea face ct ar vrea s a realizeze. Apos-
tolul nu a fost numai un mare misionar, un mare catehet, un bun predicator si un p astor de suete
model, ci pe lng a toate acestea el a fost si un bun organizator. Biserica a fost conceput a de Apos-
tol ca trupul mistic al lui Hristos (1 Corinteni XII:27, Efeseni VIII:23) deci ca un organism viu.
Totu si Apostolul Pavel r amne un propagator si nicidecum un ntemeietor al cre stinismului. Dar
v a fac cunoscut fratilor, c a Evanghelia binevestit a de mine nu este dup a om, pentru c a nici eu nu am
primit-o de la om, nici n-am fost nv atat de altul, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos (Galateni I:11-
12). Faptul acesta incontestabil este nt arit si de cronologia paulin a care ne arat a c a n timpul care
trece de la convietuirea sa pe drumul Damascului si prima c al atorie misionar a, ceilalti apostoli n-au stat
3
degeaba. Religia cre stin a se r aspndise ntre timp pe o arie apreciabil a, c stignd multi credincio si.
Necesit atile misionarismului ridicau sute de probleme noi care- si cereau rezolvarea imediat a, de
aceea doctrina Evangheliilor se mbog ate ste mereu prin dezvoltarea sa, ceea ce nu nseamn a iar a si c a
Apostolul Pavel aduce fonduri noi doctrinare. M a mir c a a sa de curnd treceti de la cel ce v-a chemat
prin harul lui Hristos, la alt a Evanghelie le scrie el galatenilor - care nu este altceva dect numai c a
sunt unii care v a tulbur a si voiesc s a schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dac a noi sau nger
din cer v-ar binevesti altceva, dect ceea ce v-am binevestit noi anateme s a e! (Galateni I-6-8).
Armatia Apostolului Pavel e destul de categoric a spre a ne ar ata c a propov aduirea sa
era pe linia Evangheliei lui Hristos si ceea ce pare nou, dezvoltat, nu erau dect ceea ce
i le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul S au (1 Corinteni II:10). Apoi Apostolul a tinut tot
timpul contactul cu ceilalti Apostoli spre a nu sminti cumva Evanghelia: M-am suit ns a
dup a descoperire si le-am spus despre Evanghelia pe care o propov aduiesc la p agni ndeosebi
celor mai de seam a ca nu cumva s a alerg sau s a alergat n zadar (Galateni II:2).
Cu calit atile si cu meritele personalit atii sale, cu st aruintele si cu roadele activit atii sale Sfntul
Pavel a fost cel mai mare misionar si cre stin n aceste dou azeci de secole. Nici un alt Apostol si nici
un ierarh nc a n-a avut toate nsu sirile, simtul, tactul si succesul lui misionar. El a tr ait apostolul s au
cu o pasiune f ar a seam an, ca pe un destin: ca pe o isp a sire si ca pe o favoare dumnezeiasc a totodat a.
Misiunea lui la p agni era durere si bucurie; n acela si timp era osnd a si privilegiu. Era
durere si osnd a din partea celor de neamul lui care strigau cnd auzeau c a e trimis la neamuri:
Ia de pe p amnt pe unul ca acesta c a nu se cade s a tr aiasc a (Fapte XXII:22), bucurie si priv-
ilegiu din partea lui Hristos, care l-a chemat si trimis anume la neamuri: ca pe un vas ales.
Meritele Sfntului Apostol Pavel sunt exceptionale ca si chemarea si personalitatea sa. El mai
ales a scos cre stinismul de sub tutela si severitatea Legii, sub care l tinea curentul iudaizant. Pavel
a dat cel dinti cre stinismului un cadru teologic n care avea s a se exprime credinta cre stin a. Prim
teolog, mare gnditor cre stin si losof al istoriei, Pavel punea la temelia ediciului doctrinal al cre s-
tinismului o piatr a unghiular a si acesta era Hristos, cel t alm acit de el n graiul credintei cele nalte.
Din duhul, puterea si porunca lui Hristos, Pavel nu mai este el, un om slab si p ac atos, un
om singur si dezarmat n fata unei lumi ntregi vr a sma se. Apostolul Neamurilor este un hristofor,
un om care poart a n sine pe Hristos; mai mult: un om care tr aie ste pe Hristos n care tr aie ste
anume nu el, ci Hristos: De acum nu mai tr aiesc eu, ci tr aie ste n mine Hristos (Galateni II:20).
Aceasta nu este nebunie de maniac religios, prezumtia de mistic exaltat, nchipuire
de vis ator: aceasta este o realitate spiritual a, este adev arul si tlcul convertirii si vie
3ii cre stine a lui Pavel, este chemarea vietii si fericirea durerilor lui de Apostol.
Pavel este: Hristos crezut, simtit, voit, urmat, imitat realizat de un om: Hristos purtat acum si ade-
verit prin lumea iudaic a si p agn a de cel care L-a ignorat, L-a dispretuit, L-a prigonit, pn a la Damasc.
Pavel este robul si apostolul chemat al lui Iisus Hristos: este trofeul si triumful Lui, e
m arturia lui Hristos ntre neamuri Hristos cel r astignit si nviat troneaz a si domne ste n suetul
4
celui care L-a hulit si prigonit si ncredinteaz a neamul de adev arul si rostul dumnezeiesc al r astig-
nirii si nvierii Lui, al misiunii Lui mntuitoare unde oameni, prin gura si prin vointa celui care
L-a t ag aduit si persecutat, a fariseului Saul, pe care l-a ales si l-a trimis la popor si la neamuri:
S a le deschizi ochii, ca s a se ntoarc a de la ntuneric la lumin a si de la puterea Satanei la Dum-
nezeu, ca s a ia iertare de p acate si sort ntre cei snti prin credinta n Mine (Fapte XXVI:18).
Iat a-l pe marele cre stin si misionar, care umple cu personalitatea sa si cu opera sa ti-
tanic a veacul apostolic, pe omul cunoscut mai bine dect oricare alt cre stin pn a la Ori-
gen, gur a istoric a precis a, prins a ca un bloc uria s n ediciul Bisericii primare: care si-
a g asit nscris pentru totdeauna numele cu mna sa si-a lui Dumnezeu, n analele cre s-
tinismului, pe cel a sezat denitiv n galeria celor mai mari oameni ai cre stin at atii.
Minunat a este rnduiala lui Dumnezeu, care a trimis s a predice p agnilor cre stinismul nu un
apostol obi snuit, din Palestina, nu un elen, un roman sau altul, ci un evreu din diaspora instruit la pi-
cioarele marelui Gamaliel. Cu aceste nsu siri si puteri, cu darurile sale naturale si cu mandatul dum-
nezeiesc ce a primit, Sfntul Apostol Pavel a fost un organ des avr sit al lucrului lui Hristos n lume.
Lucrarea s avr sit a, izbnda realizat a de Pavel, Apostolul lui Hristos nu se poate
asem ana cu ale vreunui alt om. Ea este multilateral a, permanent a, complet a, netrec a-
toare Ajuns la cap atul drumului si privind n urm a rodul bogat al semintelor Evangheliei
s adite de el n lume, Apostolul Neamurilor mp acat n suetul s au a putut gr ai n lini ste:
Lupta cea bun a m-am luptat, c al atoria am s avr sit, credinta am p azit (2 Timotei IV:7).
CAPITOLUL I
Despre virtute n general
[1.] [1.] Notiunea de virtute n general
Cuvntul virtute folosit adeseori n limbajul obi snuit, nu exprim a totdeauna o noti-
une cu un nteles sau continut moral. Uneori prin virtute se ntelege o nsu sire care apartine
unei persoane n care intr a ideea de putere, t arie, forta. Alteori, prin virtute se ntelege
o nsu sire sau o calitate psihic a sau chiar zic a. n mod obi snuit, ns a, prin virtute se
ntelege o anumit a conduit a a omului care corespunde unor principii de ordin moral.
Etimologic, cuvntul virtute vine de la latinescul virtus, acesta ind la rndul lui ter-
menul latin pentru ceea ce grecii numeau areti cuvnt derivat de la zeul r azboiului aris. n latine ste
acest cuvnt s-a tradus cu virtus de la vir care nseamn a b arbat, la nceput nsemnnd cura-
jul zic, apoi forta de rezistent a mpotriva patimilor si ispitelor si practicarea obi snuit a a binelui.
Notiunea de virtute, care n gndirea p agn a avea ntelesul de fort a zic a si
mai apoi de fort a moral a, n conceptia Sfntului Apostol Pavel prime ste o extin-
dere si o adncime care ating culmea n nf ati sarea ei ca sintez a a tuturor celor
cte sunt adev arate, cte sunt curate , cte sunt cu nume bun (Filipeni IV:8).
5
n nteles abstract, termenul de virtute e folosit pentru prima dat a de Platon. Vir-
tutea a ar atat initial mai mult nf ati sarea exterioar a a aptitudinilor si a superiorit atii individ-
uale care f acea impresie spre a obtine cineva laud a si cinste, ntruct de nf ati sarea exte-
rioar a. Numai mai trziu a biruit aspectul spiritual al virtutei, aceasta nsemnnd posedarea
unor nsu siri personale de natur a spiritual-moral a, ca bun atate, delitate, ospitalitate etc.
n cre stinism modelul des avr sit al virtutii este Domnul nostru Iisus Hristos. Dup a acest chip
vrea s a- si modeleze Apostolul Pavel pe cititorii s ai, pe care-i ndeamn a la tot mai mult a asem anare
cu El, prin virtute. nceputul tr airii vietii n Hristos se face prin p ar asirea lumii p acatului si ac-
ceptarea lumii harului mntuitor adus de Domnul Iisus Hristos. Asem anarea n virtute cu Hristos
se face prin participarea cu credinta si faptele bune la opera Sa mntuitoare, pe calea virtutii.
Dintre scriitorii cre stini, Fericitul Augustin se ocup a de virtute n numeroase locuri din
scrierile sale, denind-o ca o dispozitie a suetului, potrivit a naturii si ratiunii, sau ca o cali-
tate a suetului celui ntelept. El o consider a o fort a care vindec a suetul de diformit atile lui
native a sa de potrivnice iubirii binelui, sau ca o putere care cur at a ochiul inimii chemate s a
vad a pe Dumnezeu. Ocupndu-se de virtute, Sfntul Ioan Damaschin deriv a pe R din
cc = a alege, pentru c a virtutea este aleas a si voit a, deoarece noi facem binele alegndu-
l si voindu-l, nu f ar a sfat si de sil a. n epoca scolastic a, Toma dAquino dene ste virtutea ca
o nsu sire bun a a mintii, prin care se tr aie ste bine si pe care nimeni nu o folose ste spre r au.
Din toate acestea rezult a c a virtutii n general i se atribuie ideea de bine. Pentru cre s-
tini, aceast a idee de bine nu poate asociat a dect cu Binele Suprem, care este Dumnezeu, la
care nu se poate ajunge dect prin virtute si n azuint a n fapte bune (Tit III:8); ...viat a ve snic a
celor ce, prin st aruint a n fapt a bun a caut a m arire, cinste si nestric aciune (Romani II:7).
1.2. Virtutea cre stin a si semnele ei caracteristice
n cre stinism, continutul notiunii de virtute este l amurit n mod deplin, cu
toate c a nv at atura despre virtute prime ste nuante deosebite. Din punct de vedere in-
terconfesional, romano-catolicii legau nv at atura despre virtute cu cea despre har, cred-
int a si fapte bune, insistnd mai mult asupra mp artirii virtutii dect asupra esentei ei,
iar reformatii sprijin a nv at atura despre virtute pe nv at atura despre credint a si sntire.
Cuvntul virtute a p atruns n cre stinism din limba greac a veche si se g ase ste folosit n Noul
Testament numai de patru ori. La Sfntul Apostol Pavel, acest cuvnt se g ase ste n textele de la
Filipeni IV:8, nsemnnd o putere sau o nsu sire omeneasc a cte sunt adev arate, de cinste, drepte,
cte sunt curate, vrednice de iubit.... n sens cre stin, virtutea este facultatea vointei si a libert atii de
a transforma credinta ntr-un stil de viat a, ntr-o disciplin a moral a, prin actualizarea harului botezu-
lui. Spre deosebire de ordinea sensibil a care e supus a mi sc arii si legilor zice, ordinea spiritual a de-
pinde de om si se bazeaz a pe libertatea acestuia de a coopera cu harul dumnezeiesc. Pe scara vietii
spirituale, dobndirea virtutilor este prima treapt a si este conditionat a de eliberarea de patimi. Ener-
gia virtutii este puterea de nnoire ascuns a n taina botezului. Ea se mai nume ste si taina nevointei
6
deoarece se concentreaz a asupra lucr arii poruncilor, asupra ascezei, ca exercitiu de eliminare a pa-
timilor. Stabilitatea n virtute formeaz a doar o mic a portiune din calea care duce la des avr sire, dar
xarea n lume este decisiv a pentru procesul ndumnezeirii (I Corinteni XV:58) : Fratii mei iu-
biti, ti tari, neclintiti, sporind n lucrul Domnului. Progresul n virtute este analogic si concomi-
tent cu progresul n cunoa sterea lui Dumnezeu Care de la botez st a ascuns n suet, si dezv aluie
prezenta si puterea Sa pe m asura cre sterii n simtirea harului pn a la aparitia sa sub form a ??.
Astfel, virtutea este considerat a n general ca o n azuint a a credinciosului ajutat de harul divin
spre mplinirea faptelor bune. Astfel ind nteleas a, Sfntul Apostol Pavel nume ste virtutea cu di-
verse apelative, aceasta ind ntelepciune spiritual a, viata n duh, nu dup a trup, (Romani VIII:6
-16, Galateni V:5-16) sntenie si sntire (II Corinteni VII: 11, Evrei XIII: 14, I Tesaloniceni IV:
3, Romani VI: 22), ndreptare, dreptate, ndrept atire (Efeseni IV: 24; 5: 9, Romani VI: 19) fericire
dumnezeiasc a si cucernicie (I Timotei IV: 8), credint a, iubire, ascultarea poruncilor lui Dumnezeu
(Galateni V: 6, I Corinteni VI: 19); n azuint a spre fapte bune (Romani II: 7, Tit III: 8, II: 8, III: 14).
Tot Sfntul Apostol Pavel arat a c a virtutea, ca manifestare statornic a a cre stinului spre bine,
purcede din harul divin (I Corinteni XVIII: 10, II Corinteni III: 5, Coloseni I: 12), dar, toto-
dat a, este o urmare a deprinderii noastre personale. Romani XII: 17 : Nu r aspl atiti r aul cu
r aul. Purtati grij a de cele bune naintea tuturor oamenilor; I Tesaloniceni V:15: Luati aminte
s a nu r aspl ateasc a cineva cuiva r aul cu r au, ci totdeauna s a urmati cele bune unul fat a de altul
n iubire. Virtutea presupune o nnoire a vietii (Efeseni III: 16), o lupt a sustinut a mpotriva tu-
turor piedicilor din calea des avr sirii. I Corinteni IX: 25 : Si oricine se lupt a, se nfrneaz a
la toate. Si aceia, ca s a ia o cunun a stric acioas a, iar noi nestric acioas a. n m asura n care
aceast a lupt a se mentine, cre stinul devine p arta s al lui Hristos si, prin aceasta, al fericirii depline.
n felul acesta, ca virtuos, cre stinul nu va da niciodat a prilej de nemultumire Bisericii lui
Dumnezeu si nici celor care se a a n afara comunit atii ei religioase: Nu ti piatr a de potic-
nire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu (I Corinteni X: 32), ci va servi de
pild a tuturor cu cuvntul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu cur atia (I Tim-
otei IV: 12). n toate am anuntele vietii sale publice, cre stinul se va comporta ca un veri-
tabil urm ator al lui Hristos, recunoscnd n El pe Mntuitorul s au, petrecnd necurmat n El.
Prelund cele cuprinse n Sfnta Scriptur a si mai ales n scrierile pauline M arturisirea Ortodox a,
denind virtutea cre stin a, spune c a faptele bune si virtutea sunt roduri ce r asar din credint a, ca dintr-
un pom bun precum este scris. Din roadele lor i veti cunoa ste ( Matei VII:16) si ntru acestea vor
cunoa ste toti c a sunteti ucenicii Mei, dac a veti avea dragoste ntre voi (Ioan XIII:35). ntru aceasta
stim c a L-am cunoscut pe Dnsul, dac a vom p azi poruncile Lui (Ioan II:3). Astfel, faptele bune
si virtutea sunt mplinirea poruncilor lui Dumnezeu. Ele sunt astfel dac a se s avr se ste cu bun avoint a,
adic a prin conlucrarea mintii si a vointei cu ajutorul lui Dumnezeu si dac a se nasc din dragostea c atre
Dumnezeu si c atre aproapele. Pe aceea si directie, teologul grec Hristu Androutzos spune c a virtutea
este manifestarea statornic a a vointei spre bine deci o dispozitie dar totodat a o abilitate si dexter-
7
itate exterioar a a acesteia n s avr sirea binelui. La fel si teologul Svetlov, la ntrebarea Ce este vir-
tutea si n general perfectiunea spiritual a a omului credincios din punct de vedere cre stin ? r aspunde
: Ea const a n conformitatea spiritului nostru si n special a vointei noastre cu vointa lui Dumnezeu.
Revenind la Sfntul Apostol Pavel, constat am c a esenta eticii pauline poate redus a la un sin-
gur cuvnt, si anume virtute. Virtutea reprezint a m arturia prezentei active a Duhului Sfnt n omul
credincios si roada ei (Galateni V:22-23) : Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, n-
delunga r abdare, bun atatea, facerea de bine, credinta, blndetea, nfrnarea, cur atia, Efeseni V: 9
- Pentru c a roada luminii e n orice bun atate, dreptate si adev ar. Virtutea nglobeaz a dup a
ns a si spusele Sfntului Apostol toate cte sunt adev arate, cte sunt cinstite, cte sunt drepte,
cte sunt curate, cte sunt (demne de a ) iubite, cte sunt cu nume bun Filipeni IV: 8.
Virtutea, n multiplele ei nf ati s ari posibile, e participare personal a la viata Bisericii lui Hristos. Ea
este act, nu este podoab a n ntelesul strict al cuvntului. Cre stinul este mpodobit cu podoaba virtutilor,
dar cnd vorbim astfel ntelegem c a el tr aie ste credinta pe care o m arturise ste. Unul ca acesta a devenit
realmente ajutor de munc a al lui Dumnezeu (I Corinteni IV: 9), adic a s-a p atruns de cuvntul Sfntului
Apostol Pavel, care zice c a mp ar atia lui Dumnezeu nu st a n vorbe, ci n fapte (I Corinteni IV: 20).
Virtutea este un act de conrmare fat a de voia lui Dumnezeu n exercitiul zilnic al vietii lui de co-
muniune cu aproapele nostru. Cine e acesta, a ar atat odat a pentru totdeauna Domnul si Mntuitorul Iisus
Hristos n pilda samarineanului milostiv. Sfntul Apostol Pavel, re ste, e de aceea si p arere; energia cu
care arm a egalitatea oamenilor naintea lui Dumnezeu si ntreolalt a, dovede ste cu prisosint a acest lucru.
Virtutea se arm a prin practicarea ei. Ea arat a c a exist a manifestndu-se
si anume, a sa fel nct angajeaz a ntreaga int a a credinciosului. Exist a attea vir-
tuti, cte atitudini conforme cu voia lui Dumnezeu si favorabile aproapelui s au este
chemat si ndatorat s a adopte cre stinul n feluritele mprejur ari ale vietii sale pe p amnt.
Unui credincios i poate lipsi o virtute sau alta, dar p articele de virtute nu exist a. Virtutea sau
se manifest a ntr-un mod integral, sau atunci ea nu este virtute si simulacru al acesteia, aparent n sel a-
toare. Cnd spunem astfel, am nteles totodat a c a virtutea se legitimeaz a ca atare si prin constanta ei.
Esentialul este, n aceast a privint a, c a cre stinul poate s avr si virtutea, poate vietui n virtute si e
ndatorat prin ns a si calitatea lui de m adular al trupului lui Hristos, de membru al Bisericii, s-o practice,
f ar a ntrerupere si f ar a sc az amnt. El este nzestrat cu tot utilajul duhovnicesc trebuincios practic arii
virtutii. Sfntul Apostol Pavel spune n mod foarte elocvent n acest sens dar noi ind ai zilei, s a
m treji, mbr acndu-ne n plato sa credintei si a dragostei si punnd coiful n adejdii de mntuire (I
Tesaloniceni V: 8) sau pentru aceea luati toate armele lui Dumnezeu, ca s a puteti sta mpotriv a n
ziua cea rea si toate biruindu-le, s a r amneti n picioare. Stati deci tari, avnd mijlocul vostru ncins cu
adev arul si mbr acndu-v a cu plato sa drept atii ( Efeseni VI: 13-14). Punnd n lucrare acest sprijin al
lui Dumnezeu dat, cre stinul va face din tr airea virtuoas a modul s au normal de vietuire, felul s au de a .
Manifestarea virtutii, n relatiile cu semenii no stri, urm are ste trium-
ful binelui n orice mprejurare, al binelui propriu si al binelui ob stesc.
8
Aceast a manifestare se s avr se ste f ar a ostentatie ca s a nu e stirbit a sau r anit a smerenia, si
f ar a constrngere, ca s a nu e v at amat a libertatea si demnitatea personal a a nim anui. Cel ce ncalc a
aceste prevederi alunec a n true de sine si se ded a la acte de singularizare sectar a. Acestea pun sub
semn de ntrebare obiectivitatea vietii virtuoase, o urtesc, o fac s a dezvieze, i nimicesc ecacitatea
asupra semenilor no stri. Astfel de manifest ari nu adun a, ci risipesc, nu fortic a simt amntul de co-
muniune, esential vietuirii n Biseric a, ci l de sir a. Altfel spus, virtutea si merit a numele atta vreme
ct nu te face nesuferit semenilor t ai. n mijlocul acestora, virtutea trebuie s a lucreze prin convingere
nem arturisit a, prin contagiune lent a. Adev arata virtute cre stin a, recomandat a de Apostolul Pavel nu
se ndep arteaz a si mai ales nu ndep arteaz a niciodat a de ceilalti oameni, ci i umple de respect. Dac a
ace sti virtuo si reu sesc s a-i determine pe semenii lor prin puterea exemplului s a- si revizuiasc a si s a-
mbun at ateasc a viata proprie, eliminndu-i p artile negative, e cu att mai bine. Aceasta nseamn a c a
virtutea a devenit lucr atoare, a devenit slujitoare lui Dumnezeu. E o gre seal a ns a ca omul virtuos s a se
considere si s a se lase considerat si mai ales s a pretind a a considerat ca model pentru cei mai putin
avansati dect el pe calea perfectiunii morale. Modelul de vietuire neprih anit a este Dumnezeu, ntru-
pat n Fiul S au. Virtuosul este numai imitator partial al lui Hristos. Este tocmai ceea ce rezult a din
ndemnul dat de Sfntul Apostol Pavel cre stinilor din Galatia : Fiti v a rog fratilor, precum sunt eu,
c aci si eu am fost cum sunteti voi (Galateni IV: 12) sau si mai limpede, din ndemnul similar adresat
cre stinilor din Corint : V a rog, luati-v a dup a mine, precum si eu dup a Hristos (I Corinteni IV: 16).
Credincio sii care au realizat o viat a virtuoas a de maxim a intensitate, s-au bucurat de atentia si cin-
stirea constant a a Bisericii cre stine. Cele mai proeminente guri din rndurile lor, sunt pomenite n
calendarul snteniei cre stine, ca unii care s-au str aduit necurmat si au reu sit s a e binepl acuti Dom-
nului: De aceea ne str aduim ca, e c a petrecem n trup, e c a plec am din el, s a m binepl acuti
Lui (II Corinteni V: 9). Pe unii ca ace stia Sfntul Apostol Pavel i laud a ori de cte ori i se d a
prilejul. Onorabilele calicative de care se mp art a sesc din partea sa attia mpreun a lucr atori ai
marelui Apostol sunt m arturie gr aitoare despre pretuirea pe care acesta o are fat a de cel care tr ai-
esc si experimenteaz a virtutea : Sufer a mpreun a cu mine ca un bun osta s al lui Hristos i spune
lui Timotei (II Timotei II: 3) sau lui Arhip cel mpreun a o stean cu noi ( Filimon 2 ). De aseme-
nea ngr ade ste cu tact si ng aduint a cre stineasc a orice nclinare de etalare a meritelor pe care le-ar
putut c stiga s avr sind virtutea unul sau altul dintre cre stinii vremii sale (Filipeni IV:2), semn l a-
murit c a virtutea nu are nevoie de autoreclam a, ci se impune prin frumusetea ei, discret si sigur.
Virtutea cre stin a, n conceptie paulin a,
este act de consecvent a fat a de obligatiile pe care cre stinul si le-a asumat prin Botez. petrecerea n virtute
reclam a trezvie: De aceea s a nu dormim ca si ceilalti, ci s a priveghem s a m treji (1 Tesaloniceni V:6).
Astfel n conceptia Sfntului Apostol Pavel, virtutea reprezint a mentinerea cre stinismului
n relatie cu Dumnezeu, este dezvoltarea puterilor sale naturale prin mijlocirea harului dumnezeiesc spre
asem anare cu Dumnezeu. Asem anarea cu Dumnezeu este des avr sire. Ea ncepe n aceast a viat a cu
biruirea p acatelor si urmarea binelui din momentul na sterii spirituale a omului. Sfntul Vasile cel Mare
spune despre asem anarea omului cu Dumnezeu c a este alipirea de virtute, s avr sirea binelui cu fapta.
9
Caracteristic Sfntului Apostol Pavel este dinamismul
acordat de el omului si menirii sale etice prin virtute: Sunt si timpuri cere sti si timpuri p amnte sti,
dar alta este slava celor cere sti si alta a celor p amnte sti ( 1 Corinteni XV: 40); si s a v a mbr acati
n omul cel nou, cel dup a Dumnezeu, zidit ntre dreptate si n sntenia adev arului (Efeseni IV: 29).
Aceast a nv at atur a despre
virtute este caracteristic a si Bisericii Ortodoxe, care prive ste pe om n toat a demnitatea responsabilit atii
sale. Este clar a noi nu avem izvorul vietii n noi, c a avem nevoie necontenit de harul dumnezeiesc
pentru a ne mentine pe un plan superior al existentei si pentru a progresa n virtute, dar noi trebuie s a ne
nt arim n virtute si n lume si prin str adaniile propriilor noastre puteri, prin exercitiu. Numai atunci se
poate spune despre o fapt a c a este virtuoas a, atunci cnd provine dintr-o adnc a simtire intern a fata de
Dumnezeu. Cine nu simte n el chemarea datoriei fat a de Dumnezeu nu poate simti nici chemarea virtutii.
Izvort a din aceast a datorie c atre Dumnezeu, virtutea devine o ade-
v arat a fort a spiritual a ce ne ndeamn a s a s avr sim cu pl acere binele.
Virtutea nu ajunge niciodat a n aceast a viat a la ultima ei limit a si nu este un bun care, odat a
dobndit, s a constituie o proprietate permanent a. Virtutea trebuie s a dureze att ct dureaz a viata noastr a
p amnteasc a: pn a n pragul mortii trebuie s a ne str aduim s a m si s a r amnem virtuo si pentru c a oricnd
poate sc adea si sl avi precum spune Apostolul Pavel Celui ce i se pare c a st a s a ia aminte s a nu cad a.
(1 Corinteni X:12).
Virtutea cre stin a devine astfel n azuinta suetului si a trupului spre lume iar
omul ia parte la ridicarea lui pe drumul virtutii. Oprirea din drumul virtutii
spune un sfnt P arinte este nceputul drumului r aut atii. Virtutea cre stin a este car-
acteristic a mntuirii personale, este efortul sustinut n dobndirea vietii ve snice.
Viata cre stinului virtuos are o tint a transcedental a si anume contemplarea lui Dumnezeu
nsu si fat a c atre fat a (1 Corinteni XII:12). Acest scop i impune o anumit a orientare
si o anumit a mi scare n naintarea sa, un progres necontenit n apropierea de Dumnezeu.
Pilda alerg atorului n stadion si a lupt atorului la circ (1 Corinteni IX:24:25) care s-au preg atit
si s-au nfrnat de la toate n vederea ntrecerii si c stig arii cununii, care nu se abat n nici
o parte, ci au mereu n fata lor tinta spre care- si ndreapt a toate puterile: precum si exemplul
cre sterii de la starea de prunci du si de valuri si purtati ncoace si ncolo de orice vnt de n-
v at atur a, n am agirea oamenilor, n viclenia lor de me ste sugul n sel aciunii. (Efeseni IV:14) La
starea de b arbat des avr sit, la m asura vrstei deplin at atii lui Hristos. ( Efeseni IV:13) clari-
c a si completeaz a conceptia Sfntului Apostol Pavel despre str adaniile omului n cucerirea feri-
cirii ve snice, prin virtute. Des avr sirea omului este susceptibil a de o necontenit a cre stere (1 Cor-
inteni XIII: 10) Cnd va veni ceea ce este des avr sit, atunci ce este n parte se va desinta.
1.3. Izvoarele virtutii cre stine
Specicul vietii cre stine st a n faptul c a n ea este permanent prezent a corelatia om-Dumnezeu.
Astfel, pentru mplinirea scopului s au cre stinul nu se poate lipsi de harul sau ajutorul dumnezeiesc
10
dobndit prin jertfa Mntuitorului. Omul r ascump arat prin aceast a jertf a a dobndit calitatea de u al
lui Dumnezeu si n aceast a calitate el se nvrednice ste n mod necesar de harul divin, har care dispune
puterile sale spre mplinirea faptelor bune si care face posibil a orice des avr sire si deci orice virtute.
C a toat a darea cea bun a si tot harul de sus este pogorndu-se de la Tine, P arintele luminilor (Iacob
I:17). n acest nteles, harul divin este absolut necesar pentru viata des avr sit a a cre stinului; deci el
este absolut necesar pentru virtute: Precum este cu dreptate s a gndesc astfel despre noi toti. . . indc a
voi toti sunteti p arta si la acela si har cu mine(Filipeni I:7); nu este cu gre seala cum este cu harul,
c aci dac a prin gre seala urm a cei multi au murit, cu att mai mult harul lui Dumnezeu si darul lui
au prisosit asupra celor multi. . . (Romani V:15) al c arei slujitor m-am f acut dup a darul harului lui
Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale (Efeseni III:7). C aci n har sunteti mn-
tuiti prin credint a, si aceasta nu este de la noi: este darul lui Dumnezeu. (Efeseni II:8) aici Dum-
nezeu este cel ce lucreaz a n voi si cas a voiti si cas a s avr siti dup a a lui bun avoint a (Filipeni II:13).
A sadar conceptia cre stin a accentueaz a n mod deosebit acest fapt, preciznd c a nimeni
nu poate aduce de la sine puterea necesar a pentru a ajunge la des avr sire, ci c a aceast a put-
ere i este dat a prin har. De aceea, n stadiul dec aderii din starea haric a prin p acatele de
moarte, virtutile nu mai sunt depline: . . . nu stiti oare c a nedreptii nu vor mo steni mp ar atia
lui Dumnezeu? Nu v a am agiti: nici desfrnatii, nici nchin atorii la idoli, nici adulterii, nici
sodomitii. . . (I Corinteni VI:9-10 si Romani I:32). Prin urmare orice virtute este posibil a datorit a
harului divin (Efeseni II:8-10, Galateni II:16). n acest nteles originea virtutii cre stine trebuie
c autat a n primul rnd n harul divin, fat a de care orice nceput de virtute nu este cu putint a.
Dar originea virtutii cre stine trebuie c autat a deopotriv a si n str adania omului credincios, harul
f ar a str aduinte f ar a har neputnd ajunge la virtute: Nu c a prin noi n sine suntem vrednici s a socotim
ceva ce venind de la noi, ci vrednicia noastr a este de la Dumnezeu (II Corinteni III:5) sau Multu-
mim Totalul. Celui ce ne-a nvrednicit pe noi s a lu am parte la mo stenirea sntilor ntru lumin a
(Coloseni II:12) C aci Dumnezeu este cel care lucreaz a n voi si cas a voiti si cas a s avr siti dup a a
Lui bun avoint a (Filipeni II:13). Din aceste locuri reiese c a virtutea trebuie considerat a ca provenind
din harul divin, har pentru dobndirea c aruia noi nu avem nici o vrednicie si care este primul ei izvor.
Dar Sfnta Scriptur a contine numeroase locuri din care putem vedea si al doilea izvor al vir-
tutii cre stine. Din ele rezult a l amurit c a noi nu putem ajunge la virtute dect printr-o str aduint a si lu-
crare personal a, c a virtutea depinde de noi, deci de str aduinta noastr a. Apostolul Pavel arat a n mod
l amurit acest lucru cnd spune: Vedeti s a nu r aspl ateasc a cineva cuiva r aul cu r au, ci urmate ntot-
deauna binele si unii fat a de ale si fat a de toti (I Tesaloniceni V:15), Dar tu, omul lui Dumnezeu,
fugi de aceasta si urmeaz a dreptatea,evlavia, credinta, iubirea, r abdarea, blndetea(I Timotei VI:11).
De asemenea Sfntul Apostol Pavel ne arat a n unele locuri c a virtutea cre stin a apare, pe de o
parte ce un act ncheiat, iar pe de alt a parte ea presupune o puternic a rennoire a vietii. Ca s a v a dea
dup a bog atia m aririi Sale, a v a nt ari cu putere prin Duhul Lui n omul cel din auntru (Efeseni III:16).
Modul n care cre stinul poate umbla pe drumul virtutii l arat a l amurit Sfntul Apostol Pavel
11
n urm atoarele: C aci sunteti mntuiti din har prin credint a si aceasta nu de la noi - al lui Dum-
nezeu este darul - nu din fapte ca s a nu se laude cineva. C aci suntem f aptura Lui: ziditi spre fapte
bune ntru Hristos pe care Dumnezeu le-a g asit dinainte, ca s a umbl am n ele(Efeseni II:8-10).
F acnd o concordant a ntre Apostolul Pavel si Apostolul Petru, viata cre stin a n care virtutile
apar ca rodul harului divin si al str aduintei si lucr arii personale a cre stinului, o arat a l amurit si acesta
din urm a, cnd vorbe ste despre scara virtutilor cre stine: Har vou a si pace din bel sug n cunoa sterea
lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos Domnul Nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a d aruit toate cele
spre viat a si bun a cucernicie prin cunoa sterea Celui ce ne-a chemat prin a sa m arire si virtute, prin
care El ne-a dat f ag aduintele Lui, nespus de mari si scumpe, ca prin El s a v a faceti p arta si rii dum-
nezeie sti. Pentru aceasta, punnd toat a str aduinta, ad augati la credinta voastr a virtutea, iar la vir-
tute cuno stinta, la cuno stint a nfrnarea, la nfrnare r abdarea, la r abdare evlavia, iar la evlavie iu-
birea fr ateasc a, iar la iubirea fr ateasc a, dragostea. C aci dac a aveti acestea si sporesc n voi ele nu v a
vor l asa nici lene si, nici neroditori n cunoa sterea Domnului nostru Iisus Hristos (II Petru I:2-9).
Rezult a deci c a harul dumnezeiesc confer a o viat a de comuniune cu Hristos care se poate
p astra numai n m asura n care cel ce prime ste harul conlucreaz a cu el intens si statornic. El se
poate pierde n m asura n care cel ce-l prime ste nu conlucreaz a cu el, ci s avr se ste fapte rele.
Dac a cercet am p arerile Sntilor P arinti si ale scriitorilor biserice sti constat am c a
si ace stia sustin acest lucru cu privire la originea virtutii. Dup a ei virtutea nu este
nici numai un dar divin, nici numai ceea ce ar depinde exclusiv de puterile omene sti
. Astfel Clement Alexandrinul spune: Nu ne na stem de la natur a nzestrati cu vir-
tute, dar nici aceea nu se dobnde ste n mod natural deodat a cu alte p arti ale corpului.
Virtutea n nteles propriu presupune o atitudine si o activitate continu a, nu sporadic a, ce nu poate
sustinut a dect prin ajutorul harului divin. S avr sirea faptelor bune si a virtutii ne apare, deci,ca o
consecint a imediat a a tr airii noastre ntru Hristos sau a vietii n Hristos, viat a n care Hristos locuie ste
n noi. Astfel se poate spune cu certitudine pa baza scrierilor pauline c a virtutea nu se poate na ste sau
desf a sura n afara harului divin, orice adev arat a virtute ind opera att a harului divin ct si a activit atii
personale a cre stinului. Virtutea nu poate conceput a dect ca o ntrep atrundere a harului divin si a
puterilor omene sti, ca o colaborare armonic a a acestora n vederea mplinirii scopului ultimal cre stinului.
A sadar cre stinismul aduce o nnoire total a a vietii, omul devenind prin har o crea-
tur a nou a: Deci, dac a este cineva n Hristos, este f aptur a nou a: cele vechi au tre-
cut, iat a toate s-au f acut noi (II Corinteni V:17); C a n Hristos Iisus nici t aierea m-
prejur nu este ceva, nici net aierea mprejur, ci f aptura cea nou a (Galateni VI:15).
Izvornd din aceea si simtire si tr aire interioar a, virtutea trebuie s a e pentru toti aceea si, ea e o vir-
tute unitar a. Unitatea virtutii deriv a din unitatea si universalitatea iubirii lui Dumnezeu fat a de noi. Prin-
cipiul virtutii cre stine ind iubirea noastr a fat a de Dumnezeu, aceast a iubire face ca virtutea s a e una.
Unitatea virtutii cre stine ce reiese din nv at atura cre stin a este armat a nu numai de Sfnta Scrip-
tur a, ci si de sntii p arinti. Astfel Sfntul Ioan Gur a de Aur asem annd virtutea cu corpul ome-
12
nesc zice cu suetul ce e dragostea pentru Dumnezeu, iar inima ce este dragostea c atre aproapele.
Virtutile teologice ni se nf ati seaz a tocmai ca mijloace de leg atur a si comuniune cu transcen-
dentul, mijloace care dep a sesc nu numai puterile noastre, dar n care tr aim. Des avr sirea spre care
tindem presupune o n azuint a puternic a si continu a din partea noastr a, ndreptat a mereu spre acela si
scop. Cum ns a puterile noastre nu sunt n stare s a p a seasc a singure pe acest drum, nsu si Dum-
nezeu ne ntinde mna Sa, ajutndu-ne prin harul S au rev arsat asupra noastr a. n acest sens tre-
buie privite cele 3 virtuti teologice credinta, n adejdea si iubirea sau dragostea, pe de o parte ca
mijloace divine date cre stinului spre a putea cunoa ste pe Dumnezeu si a putea sta n leg atur a cu
El. Ca haruri, ele ne sunt date cu harul sntilor prin botez. De asemenea virtutile teologice sunt
forte interioare care fac posibil a manifestarea continu a si integral a a vietii cu adev arat cre stine.
Realitatea si importanta acestor virtuti reiese din numeroase locuri din Sfnta
Scriptur a: Fiind deci ndreptati n credint a, avem pace cu Dumnezeu prin Dom-
nul nostru Iisus Hristos, iar n adejdea nu ru sineaz a, pentru c a dragostea s-a rev ar-
sat n inimile noastre prin Duhul Sfnt cel dat nou a (Romani V:1 si urm atoarele).
A sadar virtutile teologice sunt haruri divine, date cre stinului deodat a cu harul sntitor sau n-
noitor n taina Sfntului Botez, dar este de la sine nteles c a aceste haruri si fac vizibil a prezenta
si ajung virtuti numai prin lucrarea personal a a acestuia, deci numai prin str aduinte si lucrarea sa
cre stinul face ca aceste haruri s a e active n el si s a devin a astfel virtuti. Virtutile teologice sunt
haruri care ridic a mai nti omul credincios la starea proprie de u al lui Dumnezeu, punndu-
l, n leg atur a nemijlocit a cu El si cu opera mntuirii n Iisus Hristos : El a str alucit n in-
imile noastre, pentru ca ele s a e luminate de cuno stinta slavei lui Dumnezeu, n persoana lui
Iisus Hristos (II Corinteni IV: 6). De aceea, datoria cre stinului este de a spori sau a face s a
creasc a aceste virtuti prin fapte corespunz atoare, cu ajutorul harului divin : v a va da si va n-
multi s amnta voastr a (haric a) si va face s a creasc a roadele drept atii voastre (II Corinteni IX: 10).
n strns a leg atur a cu virtutile teologice stau si darurile Duhului Sfnt care sunt date cre st-
inului al aturi de harul virtutilor teologice, f acndu-l capabil pe acesta s a foloseasc a harul ndrep-
t arii ct mai deplin, spre a ajunge n posesia celor mai nalte virtuti. Darurile Duhului Sfnt
date cre stinului virtuos sunt n num ar de sapte conform Isaia XI: 2-3 : darul ntelepciunii,
al ntelegerii, al sfatului, al puterii, al cuno stintei, al evlaviei si al temerii de Dumnezeu.
n privinta ordinii virtutilor teologice, n general, credinta ocup a primul loc urmat a de n adejde si
iubire. Dar ntre credint a si iubire nu poate vorba de un raport de prioritate n favoarea credintei, c aci
nu credinta precede iubirea, ci iubirea precede credinta, precum tot iubirea precede si cunoa sterea lui
Dumnezeu: Cel ce nu iube ste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru c a Dumnezeu este iubire (I Ioan IV:
8). De aceea, Sfntul Apostol Pavel vorbe ste despre credinta care lucreaz a prin dragoste C aci n Hristos
Iisus, nici t aierea mprejur nu poate ceva, nici net aierea mprejur, ci credinta care este lucr atoare prin
iubire ( Galateni V: 6). Cre stinul adev arat este acela care actualizeaz a n el nsu si actiunea sntitoare a
Duhului, la care au acces prin credint a, iar prin aceasta o face cunoscut a lui si semenilor, spre nteleptire,
13
prin fapte ntelese ca daruri ale iubirii cre stine. Cea mai deplin a dintre toate virtutile teologice este iubirea,
deoarece ea realizeaz a cea mai puternic a si cea mai intim a leg atur a cu Dumnezeu (Coloseni III: 14).
CAPITOLUL II
Oglindirea virtutilor teologice n scrierile pauline
Vorbind despre p acat, ca stare opus a celei de virtute, Sfntul Apostol Pavel nu-l nf ati seaz a
pe acesta ca ind o stare denitiv a si de condamnat a omului. n conceptia sa acesta poate
nfrnt nl aturat din viata omului prin str adanie personal a, iar aceast a str adanie este reprezen-
tat a de ancorarea omului ct mai adnc n virtute, n viata virtuoas a. De aceea, contributia
omului n dobndirea mntuirii, ct si str adania nencetat a de a urma calea binelui, de a se
mentine n acea stare si de a o prop a si sunt ar atate de Apostolul Pavel n numeroase rnduri.
Virtute ( R R ) este n primul rnd o putere care determin a actiunile bune ale omului;
dar si obi snuinta, deprinderea c stigat a de vointa omului n urmarea binelui. Virtutea care mntuie ste
apartine numai omului ren ascut si este rodul mbel sugat al tr airii si umbl arii sale n Duh : Dac a tr aim n
Duhul, n Duhul s a si umbl am.; n acela si timp ea este si m arturie prezentei active a Duhului Sfnt
n om si rod al Sfntului Duh. Pentru c a roada luminii e n orice bun atate, dreptate si adev ar.
Virtutea este deci si lucrare a vointei, a libert atii omului n directia dezvolt arii vietii si existentei
sale, si lucrare a Duhului Sfnt cobort n om : Sau nu stiti c a trupul nostru este templu al Duhului
Sfnt care este n noi (I Corinteni VI: 19); pe care-l mentine n comuniune direct a cu Dumnezeu.
Sfntul Apostol Pavel arat a c a numai omul cel nou poate realiza virtutea, c aci el
este ca o nou a creatie (II Corinteni V:17), adic a are o esent a nou a, esenta lui Hristos
cel nviat. Apostolul Pavel demonstreaz a aceasta cnd zice : Dac a este un trup resc este
si un trup duhovnicesc. Precum este scris, Adam, omul cel dinti a fost f acut cu su-
are vie, iar Adam cel de pe urm a, cu duh d at ator de viat a (I Corinteni XV: 44).
Sfntul Apostol Pavel dezvolt a toate acestea, demonstrnd mai nti c a nceputul comunic arii
noastre cu Dumnezeu si naintare prin virtute la asem anarea cu El se face mai nti prin credint a. Cred-
inta este n primul rnd un dar al lui Dumnezeu. Ea se d a odat a cu harul, ca putere, la botez : dar
ea este si r aspunsul omului dat la chemarea harului. De aceea credinciosul paulin zice : de acum nu
mai tr aiesc eu, ci Hristos tr aie ste n mine (Galateni II:20). Credinta este, spune Apostolul Pavel n-
credintarea despre cele n ad ajduite, dovedirea lucrurilor nev azute (Evrei XI:1), adic a ncrederea deplin a
n Dumnezeu bazat a pe vederea sueteasc a a tuturor adev arurilor descoperite omului n vederea mn-
tuirii si ntelegerea celor nev azute cu ajutorul rii sale ridicate la puterea cunoa sterii lui Dumnezeu.
Credinta cre stin a este si tr aire cre stin a. Ea mbr ati seaz a ntreaga int a a omului n
toate manifest arile sale de viat a. Credinta ca virtute, este izvorul virtutelor cre stine.
Din credint a izvor a ste virtutea n adejdii care este un pas mai departe spre apropierea si co-
municarea cu Dumnezeu. ns a mai mult ca orice iubirea l conduce si-l une ste pe om cu Dum-
nezeu c aci n iubire experimenteaz a el toate virtutile. Iubirea cre stin a este virtutea virtutilor.
14
Att lucrul credintei ct si osteneala dragostei si st aruinta n adejdii (I
Tesaloniceni I:3) arat a dup a cele spuse de Sfntul Apostol Pavel nencetata str a-
danie a cre stinului n nf aptuirea virtutilor si mentinerea lui n nencetata actiune.
Virtutea cre stin a este, deci, n azuinta suetului si a trupului spre bine:
omul ia parte integral la ridicarea si naintarea lui pe drumul virtutii.
Aceste este modul n care Sfntul Apostol Pavel concepe si red a virtutile si n spe-
cial virtutile teologice n Epistolele sale. Dar ca aceste virtuti s a nu devin a ni ste n-
su siri pasive ale cre stinului ele trebuie tr aite si experimentate n viata cre stin a. Modul
de vietuire cre stin este pentru Sfntul Apostol Pavel, modul cel mai concret prin care
virtutile si dovedesc puterea lor nnoitoare si prin care devin active n credincios.
[1.] [1.] Conceptia Sfntului Apostol Pavel cu privire la modul de vietuire cre stin a
S a rvniti a tr ai n pace si a face
ecare cele ale sale si a lucra cu minile voastre, precum v-am poruncit (prin viu grai, cnd osteneam
ntre voi), ca s a umblati cu buna cuviint a fat a de cei din afar a (de Biseric a) si nu aveti trebuint a de nimic
(1 Tesaloniceni IV:1112) v a poruncim, fratilor, ntru numele Dumnezeului nostru Iisus Hristos s a v a
feriti de tot fratele care umbl a f ar a rnduial a si nu dup a predania pe care au primit-o de la noi. C aci stiti
voi n siv a cum trebuie s a ne urmati: c a noi n-am umblat f ar a rnduial a ntre voi c aci n-am mncat de la
cineva pine de dar, ci lucrnd cu osteneala si truda noaptea si ziua, ca s a nu m povara cuiva dintre voi,
nu doar c a nu avem dreptul, ci ca s a ne d am pe noi pild a vou a, spre a ne urma: c aci si cnd eram la voi v a
porunceam aceasta; c a dac a cineva nu vrea s a lucreze, nici s a nu m annce. Pentru c a auzim c a unii umbl a
la voi f ar a rnduial a, nimic lucrnd ci iscodind. Unora ca acestora le poruncim si i rug am n Domnul
nostru Iisus Hristos, ca lucrnd n lini ste s a- si m annce pinea de ei agonisit a (II Tesaloniceni III:6 -12).
Nu este ntmpl ator faptul c a aceste dispozitii cu caracter interactiv, n care se mplete ste si
ndemnarea duioas a ca o rug aciune gureaz a n textele celor mai vechi piese componente ale voluminoa-
sei mo steniri scrise r amase Sntei noastre Biserici din partea incomparabilului Apostol al neamurilor.
Sfntul Apostol Pavel este un mare realist. Scopul s au misionar este
eminamente practic. n actualitatea sa, Apostolul neamurilor este nsuetit de sentimental si dorinta de
a schimba omenirea si de a clarica odat a pentru totdeauna atitudinea si comportarea att a iudelor ct si
a p agnilor n fata Evangheliei lui Hristos, n fata certitudinii nvierii Fiului lui Dumnezeu cel adev arat.
De aceea intentia Apostolului este s a arate ct mai l amurit strnsa
leg atur a ce exist a ntre nv at atura dogmatic a si moral a a Evangheliei si viat a; s a dovedeasc a valabilitatea
si universalitatea mntuirii aduse de Iisus Hristos si urm arile ce decurg din aceasta n viata individual a
si de ob ste a cre stinilor; drepturile si ndatoririle credincio silor n viata de aici, pentru viata cereasc a.
n teologia Sfntului
Apostol Pavel care are ca obiect principal universalitatea mntuirii, p acatul constituie partea negativ a
a tematicii sale; partea pozitiv a este reprezentat a de modul si mijloacele pe care le rezum a virtutea.
15
Sfntul Apostol Pavel nu nf ati seaz a p acatul ca stare denitiv a si de condamnat o omului. n conceptia
sa, mntuirea depinde si de efortul liber si con stient al omului, de contributia lui personal a la modul
mntuirii subiective. Lupta pentru nimicirea p acatului, rezistenta mpotriva lui si mpotriva uneltelor
diavolului apartin n mare m asur a si omului. De aceea contributia acestuia n dobndirea mntuirii ct
si str adania nencetat a de a urma calea binelui, de a se mentine n acea stare a sa de a propov adui sunt
ar atate de Apostolul Pavel n numeroase rnduri. P acatul a fost s avr sit de om; prin om a intrat moartea
n lume. Tot printr-un om a venit si sfr situl p acatului, nceputul unei vieti noi viata cre stin a n Iisus
Hristos. A f acut viu n Hristos este lucrarea celui de al doilea Adam, este nceputul vietii noi, al
vietii n Hristos, n har. Harul lucreaz a n cel care-l prime ste, l ndrumeaz a si-l ajut a pe calea reasc a
de cre stere si naintare n viat a. Este viata n comuniune cu Dumnezeu, viata cre stin a, viata virtuoas a.
Prin urmare, n lumina noii situatii cre stinul trebuie
s a- si controleze si s a- si ndrume toate actiunile sale. Adic a a sa cum spune Apostolul Pavel tot ceea ce
ti face cu cuvntul sau cu lucrul, n numele Domnului Iisus s a le faceti; tot ceea ce ati face, din suet
s a le faceti ca pentru Domnul. . . c aci Domnului Hristos i slujiti (Coloseni III:17 combinat cu III:24).
n felul acesta cre stinul nu va da niciodat a prilej de nemultumire nici Bisericii lui Dumnezeu si nici
celor ce se a a n afara comunit atii ei religioase. Nu ti piatra de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici
Bisericii lui Hristos (1 Corinteni X:32) ci va servi de pild a tuturor cu cuvntul, cu purtarea, cu dragostea,
cu duhul, cu credinta, cu cur atenia conform cu I Timotei IV:12. n toate am anuntele vietii sale publice
si particulare, cre stinul se va comporta prin urmare ca un veritabil urm ator al lui Hristos necunoscnd
n El pe mntuitorul s au, ndr agindu-l si mbr ati sndu-l f ar a rezerve ca model al s au petrecnd necurmat
n El. De aici ndatorirea cre stineasc a pe care nu o putem ocoli Cine zice c a petrece ntru Hristos
dator este precum Hristos a umblat, si el a sa s a umble (I Tesaloniceni II:6). Cu alte cuvinte nainte
de a face un pas oarecare, pune-ti ntrebarea: ce ar face Hristos n locul meu n aceast a mprejurare?
Peste tot n z abava sa n lume, cre stinul contemplat de Sfntul Apostol
Pavel se bizuie pe comunicarea cu Hristos realizat a n Biseric a, n azuind pururi la dobndirea cet ateniei
cerului celui nou a c arui cetate st at atoare si dezv aluie frumusetea neapus a n lumea de pe cel alalt t arm.
Din Galatia si Colos, peste Corintul agitat de multe feluri de
patimi; din mndra Atena si pn a la gurile Dun arei, lumea veche auzea. Apostolul care umpluse lumea cu
binevestirea vietii celei bune c a n Hristos, adic a n Biserica lui se topesc deosebirile de neam, de religie,
de stare social a, de sex si nzestrare cultural a. Nu mai este iudeu, nici elin nu mai este rob, nici slobod nu
mai este parte b arb ateasc a si partea femeiasc a, nu mai este t acere mprejur si net aiere-mprejur; nu mai
este barbar, nici scit, voi toti, una sunteti ntru Hristos Iisus, Hristos ind totul n toti (Galateni III:28).
Egalitatea si fr atietatea si cu ele adev arata libertate si respectul integral pentru valoarea si demnitatea
omului, c ap atau trup pentru prima dat a n Biserica cre stin a. Cre stinii devin astfel un singur trup al lui
Hristos. De-aici ndatorirea de-a p astra unitatea n diversitatea membrelor, de-aici datoriile reciproce de
dragoste, dreptate si solidaritate, cu obligatia pentru ecare membru al Bisericii de-a conlura la f aurirea
binelui ob stesc. De aici, mai ales suprema ndatorire accentuat a n Epistolele c atre Efeseni si Coloseni
16
de-a aspira ecare membru al Bisericii la perfectiunea moral a a Capului Sntei Institutii c aci pentru a
armonie n Biseric a ecare credincios este dator s a se nevoiasc a a cre ste pn a la statura lui Hristos.
Egalitatea
oamenilor ntreolalt a si are obr sia n Dumnezeu. Toti suntem zidirea Lui si i ai aceluia si F ac ator
a toate. Interventia p acatului n lume a compromis aceast a egalitate, accentund-o n sens negativ. Toti
oamenii sunt p ac ato si nu este drept nici unul ( Romani III: 10 ) si ca atare toti au trebuinta de mntuire.
Cre stinul v azut de Sfntul
Apostol Pavel este un ins social, iar ob stea duhovniceasc a de care tine el este o realitate social a. Cre stinul
vietuie ste lui Dumnezeu, dar vietuie ste n lume. Problemele pe care i le pune contactul resc, inevitabil
cu ornduirile de baz a ale acestei lumi cu forme de organizare sociale existente, cre stinul contemplat de
Apostolul Pavel si le solutioneaz a n lumina conceptiei de viat a pe care a mbr ati sat-o la botez, n confor-
mitate cu exigentele st arii harice pe care i-o confer a calitatea de m adular viu al trupului lui Hristos.
Desigur
cea dinti si cea mai important a datorie a cre stinului const a n p astrarea intact a a tuturor nv at aturilor
descoperite de Dumnezeu n Sfnta Scriptur a este insuat a de ndemnuri ale Sfntului Apostol Pavel
Toat a Scriptura este insuat a de Dumnezeu si de folos spre nv at atur a, spre mustrare, spre n adejde, spre
ntelegerea ntru dreptate (II Timotei III:16). Pentru aceasta noi multumim nencetat lui Dumnezeu,
ca primind voi cuvntul lui Dumnezeu auzit de la noi l-ati primit nu ca pe un cuvnt al oamenilor, ci
cum este adev arat, ca pe nsu si cuvntul lui Dumnezeu (I Tesaloniceni II:13); Si cele auzite de la
mine, cu multi martori, acestea ncredinteaz a-le la oameni credincio si care vor destoinici s a nvete si
pe altul (II Timotei II:2). Fiti urm atori mie precum si eu sunt lui Hristos! V a laud, fratilor, ca s a
v a aduceti aminte de toate ale mele si tineti predaniile a sa cum vi le-am dat (I Corinteni XI: 1-2).
O a doua datorie care se
cere mplinit a de omul virtuos, de cre stinul adev arat este p astrarea unit atii Trupului tainic al lui Hristos,
p astrarea unit atii de credint a: Eu sunt al lui Pavel, eu sunt a lui Apollo, eu sunt al lui Chife, iar eu sunt al
lui Hristos. Aceasta este ideea comb atut a cu abnegatie de Apostolul Neamurilor spunnd n acela si timp
v a rog, fratilor, pentru numele Domnului n ascut Iisus Hristos, ca toate s a vorbiti la fel si s a nu e ntre
voi dezbin ari ci s a ti strns uniti ntr-un gnd si ntr-o pl acere (I Corinteni I:10). Pentru c a ntr-un Duh
ne-am botezat noi toti, e iudei, e orbi, e liberi, si toti la un duh ne-am ad apat (I Corinteni XII:13).
Cre stinul contemplat de Sfntul Apostol Pavel este sincer plin-
itor al legii care creeaz a si reglementeaz a relatii ordonate, echitabile ntre membrii marii ob sti omene sti
purt atoare a numelui de stat. De asemenea Sfntul Apostol Pavel indic a si dene ste cele dou a c ai pe
care se desf a soar a ndeob ste petrecerea credinciosului n lumea p acatului si a virtutii, a nc alc arii voii lui
Dumnezeu si a conform arii exacte fat a de prevederile ei. Cnd st aruie ste pe cea dinti, actele personale
ale cre stinului sunt fapte ale trupului, sunt nc alc ari ale vointei divine si ale legilor omene sti. Altfel
este cnd conduita credinciosului v ade ste c a prezenta activ a a Duhului Sfnt n el d a roade roada Duhu-
lui cum arm a Apostolul. n acest caz faptele cre stinului sunt rnd pe rnd si simultan ori animate
17
n cununa virtutilor care dezv aluie maturitatea duhovniceasc a a ec arui om plin de virtute, dragoste,
bucurie, pace, ndelung a-r abdare, facere de bine, credint a, blndete, cump atare (Galateni V:22).
O alt a ndatorire a cre stinului o constituie supunerea fat a de st apnirea lumeasc a. Omul care
nainteaz a pe calea virtutii si ca urmare s avr se ste binele nu are de ce s a se team a de aceasta. Prin urmare
vrei s a nu-ti e fric a de st apnire? F a binele si vei avea lauda de la ea (Romani XIII:3). Ca si la Tit
III.1 Pavel considera c a supunerea fat a de st apnirea lumeasc a este considerat a obligatorie pentru toate
vrstele. Ea nu ng aduie exceptii. Prin rea sa, nnoit a de harul dumnezeiesc si prin menirea sa, el este
factor de bine si ca atare, colaborator del la orice lucrare folositoare ob stei, de caracter patriotic. Sfntul
Apostol Pavel spune Dreg atorii nu sunt fric a pentru faptele bune; ci pentru cele rele. Vrei s a nu-ti e
fric a de st apnire? F a binele si vei avea laud a de la ea. Iar de faci r aul teme-te c aci nu n zadar poart a
sabie, pentru ca este slujitoare a lui Dumnezeu, r azbun atoare spre mnie pentru cel ce face r aul (Romani
XIII:3-4). Prin aceasta Apostolul Pavel nu face altceva dect tot un ndemn cre stinilor spre virtute. Omul
virtuos nu are de ce s a se team a de st apnire, v azut a ca un exponent al puterii lui Dumnezeu care aplic a
pedeapsa lui Dumnezeu pentru cele rele. St apnirea lumeasc a este ornduit a de Dumnezeu. Prin obr sia
ei dumnezeiasc a si prin menirea de a s avr si binele ob stesc ea are drept la ascultare din partea cre stinului.
Spre deosebire de cei ce se a a n afara comunit atii lume sti, cre stinii sunt
solicitati si obligati s a se supun a autorit atilor comune din convingere l auntric a (Romani XIII:5) bine stiind
c a este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine (Romani XIII: 4) spre binele societ atii, spre binele tuturor.
O alt a porunc a dat a de Apostolul Pavel cu caracter de datorie c atre cei ce vor
s a nainteze pe calea virtutilor, este ca ace stia s a nu se lase ademeniti de nv at aturile, felurite si str aine,
ci s a asculte de mai marii lor ntr-ale noii credinte, c aci ei privegheaz a pentru mntuirea suetelor lor
si r aspund naintea lui Dumnezeu de toat a turma duhovniceasc a ce le-a fost ncredintat a spre p astorire.
Aproape n ecare pagin a din epistolele sale Sfntul Apostol Pavel ndeamn a pe cititori s a se fereasc a
de orice fel de r au ; s a ndure cele rele ca ni ste osta si ai lui Hristos ; s a nu e datori nim anui cu nimic,
dect numai cu iubirea unuia fat a de altul; s a nu pregete a face bine; s a nu uite niciodat a iubirea de
str aini, binefacerea si d arnicia ; s a- si poarte sarcinile unii altora; s a privegheze si s a stea neclintiti
n credint a, mb arb atndu-se si nt arindu-se unii pe altii; s a e totdeauna n frunte la fapte bune ;
s a p azeasc a unirea Duhului n leg atura p acii si s a gndeasc a n orice mprejurare numai cte sunt
adev arate, cte sunt cinstite, cte sunt vrednice de laud a, cte sunt curate, cte sunt iubite, orice virtute
si orice laud a ; s avr sind n orice vreme doar faptele nv atate, primite, auzite si v azute la el nsu si.
Viata cre stin a este, dup a nv at atura marelui
Apostol Pavel o continu a lupt a eroic a pentru mputinarea r aului si pentru nmultirea binelui si a virtutii.
n aceast a lupt a sacr a nu biruie oricine, ci numai atletii si vitejii
dreptei credinte si a virtutii. El ar voi ca toti cre stinii, f ar a exceptie, s a se numere ntre ace stia. De aceea
scrie n epistolele c atre Efeseni Pentru aceea luati toat a arm atura lui Dumnezeu, ca s a v a puteti mpotrivi
(uneltirilor diavolului) n ziua cea rea si s a stati tari , s avr sind toate. Stati deci neclintiti ncingndu-v a
mijlocul cu adev arul, mbr acndu-v a cu palo sa drept atii, nc altndu-v a picioarele ntru g atirea Evanghe-
18
liei p acii si lund peste toate pav aza credintei, cu care veti putea stinge s agetile vr a sma sului cele aprinse;
si coiful mntuirii luate si sabia Duhului care este cuvntul lui Dumnezeu (Efeseni VI:13- 17).
Felul n care Sfntul
Apostol Pavel formuleaz a aceste ndrum ari arat a c a pe lng a obligatiile strict religioase, cre stinii au si
datorii de ordin social. Din calitatea cre stinului de u al lui Dumnezeu, deriv a datoria permanent a de a
iubi si a ajuta pe toti oamenii ca pe ni ste frati. Iar aceste obligatii ncadrate n principiul solidarit atii care
trebuie s a uneasc a armonic pe toti membrii societ atii umane, dup a modelul unit atii de viat a din ob stea
bisericeasc a c aci precum ntr-un trup avem multe m adulare, iar m adularele nu au toate aceea si lucrare
tot astfel cei multi suntem un trup si Hristos si ecare suntem m adular unul altuia (Romani XII:4-5).
Astfel transformat suete ste, prin virtute, cre stinul se poart a ntr-o form a cu totul nou a n viata social a.
Cei convertiti introducea n familiile lor relatii noi, potrivite cu nv at atura pe care au primit-o. Astfel
sotii devin naintea lui Dumnezeu dup a armatia Apostolului Pavel c a nu mai este parte b arb ateasc a,
nici femeiasc a pentru c a voi toti sunteti una ntru Hristos Iisus (Galateni III:28). Apostolul neamurilor
ndeamn a st aruitor pe soti s a aib a fat a de sotiile lor o dragoste jertfelnic a (Efeseni V:26). Aceast a iubire
a b arbatului c atre sotie trebuie s a se manifeste ntr-o continu a lucrare de ngrijire si ocrotire a acestuia.
Formnd o uni-
tate, n comunitatea cre stin a noi nti nu trebuie s a mai existe deosebire ntre neamuri, st apn sau supus,
b arbat sau femeie ci toate si ntru toti Iisus Hristos (Coloseni III:11). Membrele trupului lui Hristos
ind unite prin credinta si des avr site prin viata virtuoas a nu trebuie s a se n sele ntre ele ci se servesc
reciproc n vederea aceluia si scop buna functionare a corpului. De aceea cre stinii trebuie s a lepede min-
ciuna si s a gr aiasc a adev arul ecare cu aproapele s au c aci suntem unul altuia m adulare (Efeseni IV:25,
Coloseni III:9). Nici un cuvnt f ar a rost s a nu ias a din gura cre stinului ci numai ce este spre folosul sau
zidirea aproapelui (Efeseni IV:29; 5:4). F acnd parte din acela si corp, cre stinii s a- si mp arteasc a unii
altora bucuriile si durerile Dac a un m adular p atime ste, spune Apostolul, toate m adularele p atimesc m-
preun a, iar dac a un m adular se cunoa ste toate m adularele se bucur a mpreun a cu el (I Corinteni XII:26).
Un spirit de respect si sprijin
reciproc trebuie s a domneasc a ntre membrii comunit atii cre stine. Scrierile Sfntului Pavel sunt foarte
bogate n asemenea sfaturi: Nimic s a nu faceti n duh de nvr ajbire sau de m arire de sart a, scrie el lipe-
nilor, ci cu smerenie ecare pe cel alalt s a-l socoteasc a a mai de cinste dect el nsu si (Filipeni II:3).
Pe lng a aceste nalte
idealuri, la nf aptuirea c arora ndeamn a Apostolul, nc a o ndatorire uria s a revine adev aratilor cre stini
n care virtutea cre stin a a dat roada cea bun a, adic a ap ararea p acii si nmultirea dragostei n lume. A sa
trebuie s a tr aiasc a un adev arat cre stin,adic a n pace si dragoste cu semenii s ai. De aceea Apostolul Pavel
spune c a mp ar atia lui Dumnezeu nu este mncare si b autur a, ci dragoste si pace si bucurie n Duhul
Sfnt, iar cel ce sluje ste lui Hristos ntru acestea este binepl acut lui Dumnezeu si ncercat pentru oamenii.
S a urm am a sadar cele ale p acii si cele spre zidirea unuia c atre altul (Romani XIV:17-19) sau Umblati
cu vrednicie dup a chemarea cu care sunteti chemati, cu toat a smerenia si blndetea, cu ndelunga r abdare
19
ng aduindu-v a unii pe altii cu dragoste, silindu-v a s a p astrati unirea Duhului n leg atura p acii (Efeseni
IV:1-3) si nu n ultimul rnd Nu v a l asati biruiti de r au ci biruiti r aul cu binele (Romani XII:21).
Toate aceste coordonate trasate de Sfntul Pavel n ceea ce prive ste modul de vietuire
cre stin a nu se pot urma dect ntr-o viat a nfrumusetat a si mbog atit a de virtute. n acela si timp din virtute
t snesc toate aceste calit ati care nnobileaz a pe adev aratul cre stin si l face vrednic urm ator al lui Hristos.
2. 2. Virtutea credintei n sens paulin
Sensurile cuvntului credint a
Cuvntul credint a are diferite sensuri. Astfel uneori credinta este sinonim a cu p arerea. Ast-
fel prin credinta se ntelege o cunoa stere nedeplin a si nesigur a a unui fapt sau a unei idei.
Credinta mai nseamn a si ncredere, a avea ncredere n cineva. n acest sens credinta st a la
baza tuturor relatiilor interpersonale. Ea deschide suetul pentru a accepta ca adev arat ceea ce comunic a
altcineva. Credinta devine astfel o comunicare ntre suete: unul se comunic a, iar cel alalt prime ste.
n sfr sit credinta nseamn a statornicie. A credincios cuiva nseamn a
a r amne statornic. Credinta devine astfel o ncredere permanentizat a.
n sensul teologic al cuvntului credint a nseamn a adeziunea spiritului omenesc la revelatia div-
in a.
Credinta n sens religios este notiune constitutiv a a cre stinismului. Conceptul central al teologiei
pauline, credinta, este prea nstr ainat, de aceea Sfntul Apostol Pavel simte c a termenul are nevoie
de o nou a dimensiune, de o dimensiune cre stin a. Dup a Sfntul Apostol Pavel credinta st a n relatia
exclusiv a cu Hristos, ea este o realitate supraordonat a omului. Credinta este astfel ridicat a de Apos-
tolul Pavel la rangul de virtute teologic a, una dintre cele mai importante virtuti din viata omului.
Credinta a sa cum o ntelege si o red a Sfntul Pavel este o valoare religioas a care angajeaz a pe
credincios n ntregime. Cel care crede se d aruie ste lui Dumnezeu ntreg, n totalitatea intei lui, m artur-
isind c a adev arul divin s-a revelat n Iisus Hristos, de aceea el accept a de bun avoie s a se supun a chem arii
Sale mntuitoare. Pentru Sfntul Apostol Pavel, credinta nu-i o dimensiune nici dogmatic a, nici cultic a
si nici o idee dincolo de existenta istoric a, ci un fenomen la care particip a si Dumnezeu si omul. Dup a
Sfntul Apostol Pavel cuvntul pistis n-a fost totdeauna n circulatie, el apare ntr-un timp determinat
ca ceva nou, pentru a r amne apoi ct timp istoria va sta sub semnul lui Hristos. n timpul Vechiului
Testament ea nc a nu ap aruse, era credinta care avea s a se descopere (Galateni III: 23). Dup a Pavel
cu venirea lui Hristos a venit si plinirea vremii (Galateni IV:4) indc a a adus trecerea de la Vechiul
la Noul Testament. n realitate acela si lucru l spune Sfntul Apostol Pavel si cnd spune c a a sosit
pistis (credinta) (Galateni IV: 23). Aceasta a venit cum a venit Hristos (Galateni III:19) sau cum a
venit legea (Romani VII:9). Deci Sfntul Apostol Pavel ntelege credinta nu ca o ncercare a omului
de a- si reglementa relatia sa cu Dumnezeu ci ca o actiune a lui Dumnezeu, ca o interventie a lui Dum-
nezeu n cursul acestei lumi (Efeseni II:8): C aci prin har ati fost mntuiti, prin credint a. Si aceasta
nu vine de la noi, ci este darul lui Dumnezeu. Aceast a interventie se manifest a ca o intensicarea ex-
prim arii iubirii lui Dumnezeu, ar atat a n modul cel mai limpede pe Sfnta Cruce C aci n Iisus Hristos
20
nici t aiere mprejur, nici net aiere mprejur n-au averi de pret, ci credinta care lucreaz a prin dragoste
(Galateni V:6). Credinta are s a se impun a n lume si de aceea drumul ei este o lupt a si s a duceti aceea si
lupt a pe care ati v azut-o la mine (Filipeni I:20) si acei pe care-i ia n drumul ei devin mpreun a lup-
t atori (Filipeni I:27). Ea este nzestrat a cu puterea lui Dumnezeu. . . si care este fat a de noi, credincio sii
nem arginita m arime a puterii Sale, dup a lucrarea puterii t ariei Lui (Efeseni I:19) si deci poate nregis-
tra progrese si cre ste n volum. . . ci avem n adejdea c a dac a credinta voastr a cre ste va cre ste si cmpul
nostru de lucru. . . (II Corinteni X:15). Totodat a spore ste si num arul celor ce cred (Romani IV:11).
n timpul n care Sfntul Apostol Pavel se aa nc a n iudaism, deci nu credea (Galateni I:13)
credinta venise acum. Credinta este n primul rnd darul lui Dumnezeu :C aci prin har ati fost mntuiti
si prin credint a (Efeseni II:8). Ea se d a odat a cu harul, ca putere la botez, dar ea este si r aspunsul omului
dat la chemarea harului. De aceea credinciosul paulin poate zice de acum nu mai tr aiesc eu ci Hristos
tr aie ste n mine (Galateni II:20). Credinta este mp art a sit a din existenta lui Dumnezeu, este o experienta
dornic a la existenta lui Dumnezeu din care ia na stere certitudinea. Credinta este ncredintarea despre
cele n ad ajduite, dovedirea lucrurilor nev azute (Evrei XI:1) adic a ncrederea deplin a n Dumnezeu bazat a
pe vederea sueteasc a a tuturor adev arurilor descoperite omului n vederea mntuirii si ntelegerea celor
nev azute cu ajutorul rii sale ridicate la puterea cunoa sterii lui Dumnezeu. Credinta este instrumentul
si forma cunoa sterii lui Dumnezeu. Obiectul credintei este, n primul rnd, Domnul Hristos, c aci prin
El cre stinul a dobndit posibilitatea mntuirii. Credinta constituie unul din mijloacele care integreaz a pe
cre stini n unitatea Bisericii, ind din aceast a cauz a si una dintre conditiile indispensabile pentru mntuire
De vei m arturisi cu gura ta pe Domnul Iisus si vei crede n inima ta c a Dumnezeu L-a nviat din morti,
te vei mntui (Romani X:9). A sadar credinta duce la mntuire. Cum mntuirea se lucreaz a numai n
unitatea bisericeasca credinta este un factor de aproape ntre toti care m arturisesc aceea nv at atura si
doresc mntuirea n Biserica. A crede nseamn a a admite c a Iisus este Domnul tuturor Care, actionnd n
numele lui Dumnezeu, a mp acat pe tot n Sine c a adic a Dumnezeu era n Hristos, mp acnd lumea cu
Sine (II Corinteni V:19) oferind prin jertfa Sa temelii mntuirii. A crede nseamn a a primi ca adev arat
tot ceea ce Domnul Hristos a spus despre Sine si despre misiunea Sa n lume, nseamn a a primi ca
adev arat a m arturia Apostolilor, care dup a nvierea si n altarea Mntuitorului l m arturisesc ca Domn si
Hristos. Deci a crede nseamn a a m arturisi adev arul despre Iisus Hristos ceea ce nu doar c a angajeaz a
pe credincios cu ntreaga sa int a, dar l integreaz a n comunitatea celorlalti cre stini; l leag a de Cel care
de acum nainte i este Domn si Dumnezeu si-l face s a tr aiasc a mpreun a cu ceilalti cre stini o noua viat a.
Credinta cre stin a este convingerea stabil a, sigur a,
absolut a, cu caracter de certitudine: este garantia mplinirii celor n ad ajduite si mntuirii lor. Credinta
izvor a ste dinl auntrul omului; ca putere lucr atoare a unirii cu Dumnezeu si este lucrarea Duhului Sfnt n
om; n acela si timp este acceptarea liber a a suetului si ncredintarea lui de adev arul propov aduit de harul
lui Dumnezeu. Credinta cre stin a este cunoa sterea lui Dumnezeu. naintarea n cunoa stere este posibil a,
c aci se face prin iluminarea duhului si s a v a lumineze ochii inimii ca s a pricepeti care este n adejdea
chem arii Lui, care este bogatia slavei(Efeseni I:18), este naintarea n cunoa sterea adev aratei vieti.
A sadar, dup a cum am v azut n Epistolele Sfntului
21
Apostol Pavel notiunea de credint a are un continut foarte bogat si red a o multime de realit ati religioase
nelimitndu-se numai la ntelesul ei obi snuit. Astfel exist a o deosebire esential a ntre credinta cre stin a si
credinta p agn a. Clasicii greci n-au f acut altceva dect s a ofere scriitorilor snti termenul de credint a si
nimic mai mult. n limbajul biblic, clasicul pistis nu are nimic n semnicatia lui din scrierile autorilor
p agni. Continutul s au se rotunje ste prin notele caracteristice pe care i le atribuie scriitorii snti devenind
cre stin pe de-a ntregul. n Sfnta Scriptura el a devenit unul dintre cei mai folositi termeni si numele
a multor realit ati religioase dintre cele mai profunde. n scrierile Sfntului Apostol Pavel el cap at a ac-
ceptiuni noi nu doar incomparabile cu operele profane ci si chiar cu celelalte scrieri ale Sntei Scripturi.
Sfntul Apostol Pavel este singurul dintre scriitorii c artilor Sntei
Scripturi care ne d a o denitie a credintei care ns a nu se acoper a cu toate sensurile si acceptiunile ei ntl-
nite n restul c artilor snte: Credinta este adeverirea celor n ad ajduite, dovada lucrurilor celor nev azute
(Evrei XI:1).Credinta le d a certitudine. Aceste bunuri si lucruri n ad ajduite si nev azute sunt obiectul
credintei. O astfel de credint a ne ajut a s a deslu sim si s a ntelegem planurile lui Dumnezeu cu privire la
lume si lucr arile Lui asupra universului: Prin credint a ntelegem c a s-au ntemeiat veacurile cu Cuvntul
lui Dumnezeu a sa c a tot ce se vede n-a fost f acut din lucruri care se v ad (Evrei XI:3). Deci credinta
este mijlocul de ntelegere al lucrurilor care altfel r amn ascunse. Este o virtute important a si indispens-
abil a pentru mntuire. Credinta este n acest sens duhul ntelepciunii si al descoperirii spre cunoa sterea
lui Dumnezeu (Efeseni I:27). Ea lumineaz a ochii lumii (Efeseni I:18) ca aceasta s a priceap a n ade-
jdea la care a fost chemat a si bog atia slavei mo stenirii Lui, p astrat a sntilor (Efeseni I: 18).
Credinta ne ajut a deci s a ntelegem si s a ne nsu sim adev aruri care altfel ar r amne
taine pentru noi. Ea este ochiul suetului care str abate peste lucrurile v azute n lumea celor nev azute.
Credinta nu este un act pur omenesc. ntruct obiectul ei este lumea
realit atilor suprare sti, ea ia na stere n urma descoperirii dumnezeie sti de care este ndrumat a, controlat a
si n limitele c areia se dezvolt a si se des avr se ste, altfel ea ar oarb a, haotic a, lipsit a de crmaci si ar
degenera n practici oculte, care i-ar s araci roadele si i-ar face inutile str adaniile. Credinta vine din auzite
, zice Sfntul Apostol Pavel, iar auzul este prin cuvntul lui Hristos (Romani X:17); prin faptele legii ati
primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei? (Galateni III:2). Din aceasta se arat a c a credinta ca virtute
teologic a ia na stere si se sprijin a pe Descoperirea dumnezeiasc a f acut a prin Iisus Hristos. F ar a aceast a
descoperire credinta n-ar exista c aci cei care cred trebuie s a aud a, si ca s a aud a este neap arat nevoie de
propov aduitor a sa cum arat a Sfntul Ioan Gur a de Aur. Cel ce nu crede n cuvntul lui, lui Dumnezeu
nu crede, iar cel ce crede ind sprijinit pe cuvntul lui Dumnezeu, prime ste rodul auzirii, credinta: ca
s a aduc a n numele S au, la ascultarea credintei toate neamurile (Romani I:5). Credinta privit a din acest
punct de vedere este adeziunea omului la m arturia dumnezeiasc a si necredinta este respingerea acesteia.
Credinta mai este
ar atat a n scrierile Sfntului Apostol ca atitudine normal a a cre stinului, n fata descoperirii dumnezeie sti,
ca acceptare a Evangheliei si n cazul acesta, virtutea credintei este asociat a cu a cre stin pentru a-i
sublinia caracterul de virtute teologic a. Sfntul Apostol Pavel o a saz a al aturi de virtutea n adejdii si a
22
dragostei ( I Corinteni XIII) sau al aturi de alte virtuti roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,
ndelunga r abdare, bun atatea , facerea de bine, credincio sia (Galateni V:22). De aceea ne l audam cu
voi n Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicie si credinta voastr a n toate prigonirile (II Tesaloniceni
I:4). Si harul Domnului nostru s-a nmultit peste m asur a de mult mpreuna cu credinta si cu dragostea
care este n Hristos Iisus ( I Timotei I:14) ca credinta harismatic a Deoarece avem felurite daruri dup a
harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei s a-l ntrebuinteze dup a m asura credintei lui(Romani
XII: 3-6); de pild a unuia i este dat prin Duhul s a vorbeasc a despre ntelepciune, altuia s a vorbeasc a
despre cuno stinta datorit a aceluia si Duh, altuia credinta prin acela si Duh. . . . (I Corinteni XII: 8-9).
n toate
aceste locuri si oriunde mai este ntlnit a n scrierile Sfntului Pavel, virtutea credintei apare ca o conditie
a mntuirii, a improprierii roadelor lucr arii de r ascump arare realizat a de Domnul nostru Iisus Hristos.
Credinta cre stin a este ns a si tr aire cre stin a. Ea mbr ati seaz a ntreaga int a
a omului n toate manifest arile sale de viat a. Sensul paulin al verbului a crede este activ: el indic a
lucrarea care traduce n fapte voia lui Dumnezeu. Este virtutea n actiune. Cnd Sfntul Apostol Pavel
spune c a ne ndrept am prin credint a (Romani III:22,25) si noi continu am s a persever am si s a tr aim n ea
(Galateni II:20) s a ne hr anim din puterile harice pe care ni le agonise ste credinta (Romani I:17) el arat a
ca noua conditie de viat a a cre stinului este deosebit a de aceea n care o tr aim anterior primirii credintei.
Realizarea credintei se arat a n faptele bune ca roade ale virtutii credintei pentru c a credinta n Iisus cere
roade c aci faptele credinciosului ca roade ale credintei l duc pe acesta la mntuire (Romani VI:15 -23).
Prin virtutea teologic a
a credintei cre stinul particip a la p atimirea, la ngroparea, la nvierea si la slava Domnului Hristos. Cnd
Sfntul Pavel arma despre cel care crede n Hristos c a moare cu El (II Corinteni VII:3), se ngroap a
cu El (Romani VI:4) nviaz a cu El (Coloseni II:12), tr aie ste mpreun a cu El (Romani VI: 8) pentru
a sl avit odat a cu El (Romani VIII: 17) si a mp artit cu El (I Corinteni IV:8) exemplic a tocmai
aceast a participare activ a a celui ce si-a mp artit virtutea credintei, la epoca soteriologic a a lui Hristos.
Credinta este primul pas n viata duhovniceasc a. Credinta e prin re nceputul virtutilor a sa
cum arma Sfntul Maxim M arturisitorul si de asemenea nceputul ndrept arii noastre: ndreptarea de
la Dumnezeu prin credint a (Romani III: 27). Virtutea teologic a a credintei este partea noastr a de con-
tributie la ndreptarea noastr a. Dup a Sfntul Apostol Pavel credinta are o putere pe care legea iudaic a n-a
cunoscut-o niciodat a. Hristos a suprimat cauza m aririi iudeilor si circumciderea, nu prin legea faptelor,
ci prin aceea a credintei. Legea credintei este mntuirea prin har, virtutea credintei desparte pe oameni
de trecut si nu ne mai ng aduie s a se mndreasc a omul este ndreptat prin credint a, f ar a faptele legi (Ro-
mani III:28). Credint a nt are ste legea si nu las a nemplinit a nici o f ag aduint a a lui Dumnezeu. Virtutea
credintei este a sadar absolut necesar a pentru mntuire. E drept c a nfrnarea si viata virtuoas a este o
credint a. Mai nainte de orice virtute, de orice efort uman, a trebuit ntr-un fel oarecare s a c ap at am n noi
credint a. ntruct credinta o avem prin har, a trebuit ca harul s a premearg a oric arui bine la care pornim.
Avraam este p arintele tuturor credincio silor si de si ndreptat prin fapte, el totu si
23
a crezut n Dumnezeu si aceasta i s-a socotit ca ndreptare (Romani IV: 2-3).
Virtutea credintei las a deoparte lucrurile obi snuite si caut a elementele superioare rii.
Ea trece peste sl abiciunea rationamentelor si vrea s a aib a totul de la puterea lui Dumnezeu.
Avraam a fost ndreptat prin credint a naintea lui Dumnezeu si prin fapte naintea oamenilor.
Obiectiile mediului iudaic si iudaizant, dup a care faptele implicau mai mult efort dect
credint a. Apostolul Pavel r aspunde c a, dimpotriv a, prin credint a omul lucreaz a mai mult dect
prin fapte si c a n cazul credintei el are nevoie de mai mult a putere si virtute, osteneala lui de-
p a sind obi snuitul. Totodat a credinciosul are nevoie de un suet energic pentru a izgoni ndoielile
si pentru a progresa n virtutea credintei. Avraam a c ap atat aceast a energie tocmai prin cred-
inta sa, m arind pe Dumnezeu si ind convins c a Acesta poate s a mplineasc a ceea ce e f ag aduit.
Sintetiznd ntr-un fel conceptia Sfntului Apostol Pavel cu privire la virtutea teologic a a
credintei, putem spune ca la Pavel credinta reprezint a prima dintre virtuti; ea este fereastra suetu-
lui lui deschis a spre realit atile supranaturale, este fundamentul vietii cre stine. Credinta este prima
virtute cu care pornim la drum. Este pria sul c aruia i se adaug a pe urm a pria sele altor vir-
tuti, devenind mpreun a uviul larg, atotcuprinz ator si de nentors al unei vieti total virtuoase.
Credinta ne este absolut necesar a pentru mntuire. F ar a
credint a este cu neputint a a pl acea lui Dumnezeu (Evrei XI:6). Credinta trebuie s a e adeziune total a
la revelatia divin a. Credincio sii s a nu e prunci, aruncati de valuri si purtati de tot vntul nv at aturii (
Efeseni IV:14), ci b arb atia ns a si n credint a, identicati cu ea a sa fel nct s a e n stare nu numai s a o
p astreze ci s a o si m arturiseasc a: privegheati, stati tari n credint a, mb arb atati-v a , uniti-v a (I Corinteni
XVI:13). Credint a e o pav az a de care se ating toate s agetile vicleanului cele aprinse: n toate luati
pav aza credintei cu care veti putea s a stingeti toate s agetile cele arz atoare ale vicleanului (Galateni VI:16).
Martirii sunt expresia des avr sit a a acestei credinte care a biruit prin t aria si statornicia ei, dovedit a.
2.3. Virtutea n adejdii cre stine la Sfntul Apostol Pavel
Omul nu tr aie ste numai n trecut sau n prezent, ci inta lui este orientat a si spre vi-
itor. n viitor si proiecteaz a el n azuintele, n viitor si avnt a el vrerile, n viitor i str aluce ste
idealul dup a care alearg a. Orientarea aceasta spre viitor este inerent a rii omene sti.
Este resc a sadar ca si n viata religios-moral a aceast a n adejde s a aib a un rol impor-
tant. ntr-adev ar viata cre stin a are o accentuat a orientare spre viitor. Bunul suprem spre
care tinde aceast a n adejde este Dumnezeu. Cre stinul dore ste s a ajung a s a vad a pe Dumnezeu
si n aceast a vedere s a ajung a des avr sirea proprie si s a guste fericirea ve snic a. El se m ar-
turise ste ca: avnd dorinta de a m a desface de viata aceasta si o zi mpreun a cu Hristos (Fil-
ipeni I:23). Si viata lui este o alergare la tint a, uitnd cele dinapoi si tinznd la cele di-
nainte, ca s a dobndeasc a pe Hristos care este tinta alerg arii lui (Filipeni III:6, XIII-14).
Speranta constituie unul din elementele esentiale-specice ale religiei cre stine si una din energiile
vietii spirituale n general. Speranta ne d a dimensiunea lucr arii lui Dumnezeu n timp si ea deschide
perspectiva nal a a existentei cre stine: viata viitoare ve snic a. F ar a n adejdea n viata viitoare cre stinul ar
24
o int a nefericit a: Dac a numai pentru viata aceasta ne-am pus n adejdea n Hristos, atunci suntem mai
de plns dect toti oamenii (I Corinteni XV:19). Dac a nainte de Hristos eram str aini de leg amintele
f ag aduintei, f ar a n adejde si f ar a Dumnezeu n lume (Efeseni II:12), n Hristos s-a rec stigat n adejdea ca
pe o ancor a a suetului si ca pe o mb arb atare puternic a (Evrei VI:18-19) si astfel ecare s-a putut
apropia de Dumnezeu cu ncredere. F ag aduinta f acut a de Dumnezeu este nemincinoas a pentru c a e f ag a-
duinta lui Dumnezeu. De aceea n adejdea cre stin a este considerat a una dintre virtutile teologice cele mai
de seam a. n Dumnezeu avem nu doar f ag aduinta, ci si arvuna vietii ve snice (Romani V:5,VIII:23).
N adejdea cre stin a este o virtute teologic a deoarece obiectul ei este Dumnezeu care este
bun si credincios cuvntului dat.Sfntul Apostol Pavel nume ste n adejdea ancor a a suetului sig-
ur a si tare, care intr a n cele din auntru de cataplasm a, unde a intrat ca naintemerg ator pentru noi
Iisus(Evrei VI:19-20). N adejdea este o anticipare a ve sniciei ce ne st a nainte c aci prin n ade-
jde ne-am mntuit(Romani VIII:14). Prin virtutea n adejdii particip am de acum la viata viitoare.
N adejdea cre stin a ia na stere din credint a. Virtutea teologic a a n adejdii este un pas mai de-
parte spre apropierea si comunicarea cu Dumnezeu. Ea este un dar de la Dumnezeu, o luminare
a Duhului Sfnt, care face posibil a ncrederea si mentine treaz a privegherea n har, cu fric a de
p acat. Ea mbr ati seaz a obiectul credintei n prezent si n viitor (Evrei XI:1): Credinta este n-
credintarea celor n ad ajduite, dovedirea celor nev azute. N adejdea cre stin a este sigur a. N ade-
jdea nu ru sineaz a(Romani V:5), c a se bazeaz a pe certitudinea dat a de prezenta Duhului Sfnt n
om. Ea nt are ste voia liber a a omului si-l ndeamn a la actiune. N adejdea cre stin a este virtute
deoarece implic a si str adanie din partea cre stinului: dorim ca ecare din noi s a arate aceea si sr-
guint a spre adeverirea n adejdii pn a la sfr sit (Evrei VI:11). Ea este m arturisit a n dragoste si n
fapte bune (Evrei X:23-24). Ea l apropie pe om de Dumnezeu si-l nsote ste pe calea binelui.
nv at atura cre stin a ntemeiat a pe Revelatia biblic a nu ntelege prin virtutea sperantei cre s-
tine o simpl a experient a psihologic a personal a. Din denirea credintei dat a n Epistola c atre Evrei
(Evrei XI:1) convingerea despre lucrurile nev azute si asigurarea lucrurilor n ad ajduite reiese c a
n adejdea este inseparabil a de credint a, de continutul si forma acesteia. Speranta are o baz a si
un continut care reiese din ns a si economia divin a, anume f ag aduinta lui Dumnezeu a C arui
voint a nestr amutat a (Evrei VI.17) este cuprins a n Leg amntul f ag aduintei (Efeseni II:12). Sfn-
tul Apostol Pavel vorbe ste despre n adejdea vietii ve snice, f ag aduint a mai nainte de Dumnezeu,
Care nu poate s a mint a (Tesaloniceni I:2). El nume ste pe cre stini care au primit pe Duhul
Sfnt ca pe o arvun a a mo stenirii (Efeseni I:14)-mo stenitori ai vietii ve snice (Tit III:7).
Virtutea n adejdii este ntemeiat a pe promisiunea lui Dumnezeu si const a n ncrederea c a
Dumnezeu va face ceea ce a f ag aduit: de aceea cre stinul nu este victima unei iluzii de sarte pen-
tru c a Iisus Hristos este speranta noastr a (I Timotei I:1) iar nvierea Sa, temelia sperantei n mn-
tuirea noastr a (Romani V:1-5); ntru n adejdea vietii ve snice pe care a f ag aduit-o nemincinosul Dum-
nezeu nainte de anii vecilor (Tit I:1-2) ndemnnd n acela si timp pe credincio si: S a tineti neclin-
titi m arturisirea n adejdii, pentru c a cel care e f ag aduit este vrednic de credint a (Evrei X:23).
25
n epistolele c atre Tesaloniceni, vorbind despre virtutea teologic a e n adejdii cre stine, Sfntul
Apostol Pavel a ar atat c a, de si speranta cre stin a este n leg atur a cu a steptarea parusiei Domnului, to-
tu si ea nu presupune estomparea timpului prezent. Orientarea ei c atre viitor nu anuleaz a orientarea spre
viitorul pa cere omenirea l dore ste si-l a steapt a n aceast a viat a. n expresia sunteti i ai zilei (I Tesa-
loniceni V.8) Apostolul Pavel a nteles anume c a cre stinul este preocupat att de venirea vietii viitoare
ct si de conditiile care determin a viitorul s au istoric. Virtutea n adejdii aduce astfel pe cre stini s a ia
o atitudine activ a, concret a fat a de timpul n care tr aiesc, fat a de actualitatea si viitorul lor imediat.
N adejdea cre stin a nu nseamn a abandonarea fatalist a n vointa suveran a a lui Dumnezeu Cre st-
inul are un loc bine denit n planul soteriologic, ca un factor liber, st apn pe destinul s au. Apos-
tolul Pavel ndeamn a pe Efeseni: R ascump arati timpul (Efeseni V:16) ceea ce nseamn a c a cre stinul
a primit o misiune legat a de existenta sa temporal a, c a are n minile sale cursul evolutiei istorice.
n vremea Sfntului Apostol Pavel, a spera nseamn a a aspira spre trepte noi de existent a, a
descoperi forme din ce n ce mai des avr site de viat a social a. Astfel prin sperant a, cre stinul antici-
peaz a n mod concret viitorul are o pregustare tainic a a destinului s au ve snic a sa cum arat a Apos-
tolul Pavel zicnd: C aci socotesc c a durerile ceasului de fat a nu pot s a stea n cump an a cu m arirea
care va s a se arate pentru noi. Pentru c a darul statornic al f apturii a steapt a cu ner abdare descoperirea
ului lui Dumnezeu. C aci f aptura a fost supus a de sert aciunii nu de voia ei ci de voia celui ce a
supus-o cu n adejde. De vreme ce f aptura ns a si se va izb avi din rolul stric aciunii, ca s a se bu-
cure de libertatea m aririi ului lui Dumnezeu. Fiindc a stim c a toat a f aptura suprem a laolalt a si este
pn a acum ca n dureri de na stere. Si nu numai att, ci si noi, care avem prga Duhului, noi sin-
guri suspin am n noi n sine, a steptnd cu ner abdare nvierea, r ascump ararea trupului nostru C aci n-
tru n adejde ne-am mntuit; dar n adejdea care se vede nu mai e n adejde. Cum ar n ad ajdui cineva
ceea ce vede? Iar de n ad ajduim ceea ce nu vedem, a stept am prin r abdare (Romani VIII:18-25).
Virtutea n adejdii, ind strns legat a de virtutea teologic a a credintei, aceasta din urm a nu
las a ca n adejdile noastre s a e zadarnice sau fantastice. Lucrurile care nu se v ad, nu sunt in-
vizibile prin natura lor, ci scap a spiritului nostru de observatie. F ar a a le v azut noi stim
prin credint a c a ele exist a: credinta tine loc de prob a arm a Sfntul Maxim Mntuitorul, vrnd
parc a s a fac a un rezumat al conceptiei pauline despre virtutea teologic a a n adejdii cre stine.
Pentru a socotit a ns a o adev arat a virtute teologic a, n adejdea trebuie ns a s a e lumi-
nat a. Adic a s a se ndrepte n primul rnd spre bunurile ve snice si spirituale. Totodat a ea tre-
buie s a e tare si neclintit a pentru c a se sprijin a pe Dumnezeu (II Timotei I:12): Dar nu m a
ru sinez c a stiu n cine am crezut si sunt ncredintat c a e puternic si Filipeni IV:13: Toate le
pot n Hristos cel ce m a nt are ste si nu n ultimul rnd s a e vie adic a nsuetit a de iubire.
Nimeni nu poate sigur de propria mntuire si trebuie s a n ad ajduiasc a necontenit la aceasta
Celui ce i se pare c a st a, zice Apostolul Pavel, s a ia aminte s a nu cad a (I Corinteni X:12). Apos-
tolul Pavel ndeamn a totodat a pe credincio si: Lucrati la mntuirea voastr a cu fric a si cu cutremur
(Filipeni II:12). Tocmai aceast a nesigurant a a mntuirii ne face s a n ad ajduim si mai mult spre
26
aceasta si s a ajungem a m arturisi ca Apostolul Pavel prin n adejde ne-am mntuit (Romani VIII:24).
Virtutea n adejdii ind o virtute teologic a roadele ei sunt multiple, n primul rnd ea -
ind cea care ndreapt a suetul spre Dumnezeu si spre viata viitoare, dezlipindu-l de lucrurile ma-
teriale. El nu are cetate st at atoare pe p amnt: cetatea lui este cea care va s a e, cetatea din
ceruri. Evrei XIII:14: C aci nu avem aici cetate st at atoare ci o c aut am pe aceea care va s a e.
n al doilea rnd n adejdea na ste n credincios rvna, curajul, t aria, statornicia n lucrarea mntuirii.
Ea produce b arb atia cre stin a care si-a g asit ntruparea n Sntii Apostoli, n mucenicii si mntuitorul
credintei ei nfruntnd toate vltorile vietii cu curaj, senin atate si bucurie, nevoindu-se ca s a e ntru
toate binepl acuti Domnului (II Corinteni V:4-9). Sfntul Apostol Pavel spune n acest sens: Ne l aud am
cu n adejdea m aririi lui Dumnezeu. Si nu numai att, ci ne si l aud am n necazuri stiind c a necazul
aduce r abdare si r abdarea ncercare, iar ncercarea n adejde. Iar n adejdea nu ru sineaz a (Romani V:2-
5). Si spre aceasta ne si ostenim si suntem omorti, c aci am n ad ajduit n Dumnezeul cel viu, convin si
ind c a dac a p atimim cu Hristos, mpreun a cu El ne vom si m ari (Romani VIII:17, I Timotei IV:10).
Speranta ne face siguri c a Dumnezeu ne va da puterea si curajul pentru a ajunge la cap at.
A sa cum arat a si Apostolul Neamurilor cine tr aie ste n virtutea sperantei este convins c a Dumnezeu
iube ste profund omul. n acest fel, exercitarea sperantei duce la a steptarea ncrez atoare a venirii m-
p ar atiei lui Dumnezeu si la pregustarea fericirii viitoare pe care numai Dumnezeu ne-o poate da.
2.4. Cea mai important a dintre virtuti:iubirea
Virtutea iubirii este inima din care pulseaz a ntreaga viat a cre stin a. Ea este esenta cre stinis-
mului. n ea se concentreaz a ca ntr-un focar, tot duhul de viat a d at ator al cre stinismului. Iubirea
nu se poate deni, orice denitie este palid a si necorespunz atoare fat a de realitatea ei. Ea poate
mai u sor rev arsat a n imn asemenea celui scris de Sfntul Apostol Pavel la 1 Corinteni capitolul 13.
Mai mult dect orice, iubirea l conduce si-l une ste pe omcu Dumnezeu. Prima chemare n aceast a
iubire a f acut-o ns a Dumnezeu care l-a luat pe Unicul S au Fiu drept jertf a pentru r ascump ararea noastr a.
Hristos si-a ar atat iubirea pentru c a S-a jertt pentru noi n vreme ce noi eram n vr ajm a sie cu Dumnezeu
si crucea Lui a devenit puntea iubirii care leag a cerul cu p amntul. Astfel arat a si Sfntul Apostol Ioan
atunci cnd spune c a noi iubim pe Dumnezeu indc a El ne-a iubit nti (Ioan IV:19). Iubirea pe
care o avem noi c atre Dumnezeu este dect o iubire r aspuns la dragostea ce ne-a ar atat-o Dumnezeu.
n virtutea iubirii cre stinul experimenteaz a n el toate virtutile. Ca dar al Duhului Sfnt iubirea
l des avr se ste pe om, ca efort personal al omului, iubirea este m arturia maturit atii sale duhovnice sti.
Iubirea este proprie tuturor oamenilor, de aceea cuvintele care exprim a ntelesul iubirii exist a
la toate popoarele, n toate limbile si toate graiurile. La multe popoare ntelesul iubirii are multe
aspecte. Astfel n limba greac a veche erau opt cuvinte care exprimau ntelesul iubirii din care tri-
leo, agapao si eros au trecut n dictionarul international devenind p arti ale multor cuvinte com-
puse si au n ascut termenii losoci ai dragostei nalte ori agapice, sentimentale, prietene sti, fr ate sti.
27
ns a n nici o limb a si la nici un popor, sau n vreun sistem losoc nte-
lesul dragostei n-a atins adncimea atotcuprinz atoare si plin atatea iubirii ca n
revelatia divin a a Noului Testament si prin aceasta n Biserica lui Hristos.
Dup a Scrierile Sfntului Apostol Pavel, virtutea dragostei reprezint a pentru cred-
incios virtutea virtutilor. Dup a imnul nchinat ei de Apostolul Pavel iubirea este
comun a tuturor virtutilor, sinteza poruncilor dumnezeie sti, leg atura des avr sirii.
Iubirea este darul cel mai de pret al Duhului Sfnt. Dragostea reprezint a marea tain a
a cre stin at atii, temelia ediciului Bisericii cre stine. Dragostea de Dumnezeu si aproapele se
a a si n Vechiul Testament, dar amploare mare i s-a dat numai n Noul Testament. Dac a
un cre stin ar ntrebat de cineva s a-i spun a cu un singur cuvnt ce este cre stinismul, el ar
putea s a r aspund a concis: dragostea. Si n-ar gre si deloc. Dintre cele trei virtuti teologice
ale cre stinismului, dragostea ocup a locul cel dinti a sa cum citim la I Corinteni XIII:13 Acum
r amn acestea trei: credinta, speranta si dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Chiar dac a am ndeplini toate poruncile si am s avr si toate virtutile totu si r amnem executori
trufa si, pomi f ar a roade, str aini Tat alui Ceresc c aci faptele noastre vor roade ale Eului egoist si
nu roadele dragostei. Despre aceasta vorbe ste si Apostolul Pavel atunci cnd spune De a s gr ai n
limbile oamenilor si ale ngerilor iar dragoste nu am, f acutu-m-am aram a sun atoare si chinval r asun a-
tor. Si de a s avea darul prorociei si tainele toate le-a s cunoa ste si orice stiint a, si de a s avea odat a
credinta nct s a mut muntii, dac a nu am dragoste, nimic nu sunt. Si toat a averea mea de a s face-o
milostenie si trupul mi l-a s da s a e ars dac a nu am dragoste nu-mi folose ste (I Corinteni XIII:1-3).
Aici Apostolul Pavel subliniaz a superioritatea dragostei n comparatie chiar cu unele harisme
cum ar glosolalia, proorocia, cuvntul cuno stintei. Pavel subliniaz a aici c a dragostea este regula cre s-
tinismului des avr sit, denitia cea mai exact a a lui.Pentru a face o icoan a complet a a dragostei Pavel
adaug a c a nici proorocia, nici aarea tainelor lumii si nici chiar credinta nu pot nlocui dragostea.
Iubirea este cea mai mare virtute, ea este pecetea ce autentic a toate virtutile si d a un sens aces-
tora. E un izvor nesecat ce umple un ocean prin roadele sale. Este r ad acina si coroana tuturor vir-
tutilor. Ea este, mai presus de toate, virtutea n ntelesul ei de aspiratie c atre innit de naintare spre
des avr sire. De ndat a ce vom voi s a lumin am viata noastr a prin mplinirea legii dragostei, viata noas-
tr a va ncepe treptat s a se schimbe odat a cu noi. n iubire omul spore ste n lume c aci: Dragostea n-
delung rabd a, dragostea este plin a de bun atate, dragostea nu pizmuie ste, nu se laud a, nu se trufe ste.
Dragostea nu se poart a cu necuviinta, nu caut a ale sale, nu se aprinde de mnie, nu pune la socoteal a
rul. Nu se bucur a de nedreptate, ci se bucur a de adev ar. Toate le sufer a, toate le crede, toate le
n ad ajduie ste, toate le rabd a (I Corinteni XIII:3-7). Sfntul Apostol Pavel enumer a aici sapte n-
su siri pozitive si opt nsu siri negative de iubire, izvor al virtutilor si scut mpotriva tuturor p acatelor.
Pe aici din aceast a caracterizare a iubirii se desprinde limpede si calea transform arii omu-
lui si a vietii lui. Eul trufa s ncercuie ste realit atile omului cu lumea nconjur atoare. n vir-
tutea unei con stiinte exclusiviste un asemenea om totdeauna este st apnit de fric a ca nu cumva
28
s a-i e atins a ambitia, s a-i e stirbit a personalitatea, s a nu i se dea locul ce-l merit a n lume.
El nu poate liber si cu bucurie s a se nfr ateasc a cu aproapele, c aci ntotdeauna presupune c a
aproapele intentioneaz a s a-i pricinuiasc a un r au oarecare. Dar iubirea ndelung rabd a, c a nu
cunoa ste frica, c a nu se teme de nimic, ci-l comp atime ste pa acela care nu cunoa ste c aile binelui
si de aceea ntotdeauna este gata la orice jertf a pentru ndreptarea lui. C aci si Hristos r astignit
pe cruce n-a cunoscut frica, nici nu s-s sup arat, dar numai se ruga pentru cei ce-l r astigneau.
Adev arata iubire ntotdeauna se milostive ste (I Corinteni XIII:4) adic a la orice nevoie si
necaz al aproapelui r aspunde cu mngiere si ajutor cu smerenie se apropie de mnia aprins a,
ca s-o smereasc a si s-o sting a si nu numai cu ner abdarea curajoas a ci si prin mplinire si lin-
i stire t am aduie ste rana si vindec a plaga mniei. Aceasta nseamn a c a milostivirea este o vir-
tute a inimii, f ar a de care nu poate avea pret n fata lui Dumnezeu nici o binefacere.
Omului trufa s i vine greu s a nteleag a si s a suporte bun astarea, fericirea si mai ales superior-
itatea n orice ar a aproapelui s au. Mai curnd el este gata s a se nvr ajbeasc a, s a pizmuiasc a si
chiar s a d auneze. Dragostea ns a nu pizmuie ste, dragostea nu se trufe ste, nu se nalt a, nu se poart a
necuviincios, nu caut a folosul sau nu se mnie, nu se gnde ste la r au (I Corinteni XIII:4-5) de aceea
si nvinge orice r au n relatiile noastre cu lumea nconjur atoare f acndu-i pe toti liberi si fericiti.
Dragostea nu se poart a cu necuviint a chiar cnd p atime ste pe nedrept. nseamn a astfel o d aruire
complet a spre binele si fericirea trupului lui Dumnezeu. Or aceast a d aruire neinteresat a nu o poate face
dect acela care are dragostea care nu caut a ale sale. Singur acela iube ste cu adev arat care caut a la
interesele celui iubit zice Sf. Ioan Gur a de Aur comentnd imnul dragostei de la I Corinteni. Nu vom
g asi norme privitoare la cei pe care trebuie s a-i iubim - adaug a acela si Sfnt P arinte sau ct trebuie
s a-i iubim, c aci pe cel iubit dragostea l vede n toti si peste tot. G asim n cuvintele Sfntului Apostol
Pavel: nu caut a ale sale, nu se nt art a (I Corinteni XIII:5) regula iubirii adev arate de a nu vedea
n cel ce este iubit si n cel ce iube ste, dou a inte desp artite ci un om singur.Fixnd caracteristica
principal a a iubirii: d aruirea continu a pentru aproapele, Sfntul Apostol Pavel g ase ste n cuvintele nu
se nt art a, nu gnde ste r aul, nu se bucur a de nedreptate ci de adev ar (I Corinteni XIII:5-6) consecintele
practice ale acestei iubiri care fac pe oameni asemenea ngerilor, eliberndu-i de latura omeneasc a.
Dar Apostolul nu se opre ste aici deoarece zice toate le ndur a, vrnd s a
arate puterea cea mare a dragostei: toate le ndur a, toate le n ad ajduie ste, toate le
rabd a n acestea vrnd s a prind a incomensurabilitatea si m aretia acestei virtuti.
Omul m arginit de mndria sa este capabil cu r autate de a se bucura de r at a-
cirea aproapelui s au, nec autnd la daunele v adite ce se pricinuiesc oamenilor prin
aceste r at aciri. Dragostea ns a nu se bucur a de nelegiuire ci se bucur a de ade-
v ar (I Corinteni XIII:6) si de aceea nvinge orice minciun a n relatiile omene sti.
Sub expresia se bucura de adev ar Apostolul probabil ntelege bucuria binelui care bu-
cur a pe altii, iar pe noi nu ne atinge. A plnge cu cei ce plng nu este greu, a te bu-
cura cu cei ce se bucur a nu este u sor: mai u sor comp atimim pe cei ce se a a n nenoro-
29
ciri dect s a nu bucur am cu cei ce au o bucurie spune un vechi prezint a bisericesc.
Fiecare cunoa ste ct de greu este a ierta pe cel care atenteaz a la demnitatea noastr a, la propri-
etatea noastr a, la viata noastr a cnd ns a va p atrunde n inimile noastre dragostea, ce toate le acop-
er a (I Corinteni XIII:7) dnd uit arii p acatele aproapelor no stri. Adev aratul om, care-i bun si iube ste
pe toti oamenii, pe toti i vede deopotriv a de buni. Atta timp ct nu vom simti nrurirea bine-
f ac atoare a iubirii ecare din noi va veghea ziua si noaptea la straja propriilor sale calit ati nchipuite
sau reale si la p astrarea autorit atii sale neavnd nici o ncredere n aproapele s au. Iubirea numai
toate le crede (I Corinteni XIII:7) si toate le nvinge, att frica ct si nencrederea n relatiile
omene sti. Cnd omul se ncrede numai n sine greu suport a necazurile inevitabile din viat a care-l
duc de la ncrederea n sine la descurajare. Dragostea ns a toate le sufer a (I Corinteni XIII:7) si
doar cnd ntmpin a n actiunea sa bun a nereu sit a, nu se opre ste ci caut a noi metode pentru atingerea
scopului, nsuetindu-se de n adejdea c a Dumnezeu va binecuvnta actiunea dragostei cu succes.
Astfel dac a omul se p atrunde cu duhul dragostei lui Hristos el se elibereaz a de p acat si
nu va cunoa ste frica mortii c aci dragostea niciodat a nu cade, chiar proorociile de se vor sfr si
si limbile vor nceta si stiinta se va desinta (I Corinteni XIII:8). n aceast a calitate a sa, iu-
birea are o alt a caracteristic a si anume neputinta de a nimicit a, dizolvat a sau ntrerupt a vreodat a.
n partea a treia a imnului dragostei Sfntul Apostol Pavel arat a indisolubila leg atur a din-
tre cele trei virtuti teologice: credinta n adejde si dragoste n viata aceasta p amnteasc a si ve sni-
cia iubirii n raport cu celelalte dou a, n viata cereasc a, precum si superioritatea celor trei vir-
tuti teologice fat a de alte daruri duhovnice sti. Astfel dup a cerintele Sfntului Apostol Pavel cred-
inta si n adejdea sunt superioare oric aror daruri pe care le poate avea omul deoarece f ar a ele nu ne
putem apropia de Dumnezeu, dar sunt trec atoare n raport cu viata viitoare, cu tot ce-i legat de
starea noastr a nedes avr sit a de pe p amnt. Locul lor va luat de experienta direct a si ve snic a.
Numai virtutea iubirii nu va nceta niciodat a. Ea preface credinta si viziunea n adorare
si n ascultare. Ea schimb a n adejdea si posesiunea n izvor de slav a si fericire. Ea ne un-
e ste de pe acum cu Dumnezeu ca s a nu ne mai desp artim niciodat a. Ea nu are limit a nici n
timp nici n ntindere, nici n intensitate. Mereu dureaz a, mereu cre ste, mereu se des avr se ste.
De aceea Sfntul Apostol Pavel nu vede n iubirea cre stin a o virtute obi snuit a, ci calea cea mai
presus de re pentru apropierea noastr a de Dumnezeu, iubirea des avr sit a si des avr sirea ns a si.
Cel dinti si mai nsemnat aspect al virtutii culturii cre stine are caracter religios referindu-se
la atitudinea omului fat a de Dumnezeu. Cea de-al doilea aspect, are caracter social privind atitudinea
omului fat a de semenii s ai de pe p amnt. Si din acest punct de vedere, iubirea cre stin a este cu ade-
v arat mama si regina, adic a izvorul si ncoronarea tuturor virtutilor. Apostolul neamurilor ne spune
despre ea, personicnd-o n chip poetic c a-i ndelung r abd atoare, c a-i bun a, c a se bucur a de adev ar
si c a pe toate le ndur a, pe toate le crede, pe toate le n ad ajduie ste, pe toate le rabd a. Acestea sunt
cele sapte nsu siri pozitive ale iubirii de aproapele. La ele se pot ad auga si altele. Prin ele iubirea ne
porunce ste s a m ng aduitori n raporturile cu semenii, s a iert am pe cei care ne gre sesc, s a ar at am bln-
30
dete si amabilitate fr ateasc a fat a de cei slabi, s a ne bucur am pentru aarea si triumful adev arului, s a
suport am cu r abdare necazurile, s a ar at am ncredere aproapelui nostru, s a sper am n luminita nal a a
binelui si a drept atii individuale si colective si s a a stept am cu r abdare sfr situl oric arei suferinte, pentru
a primi fericirea ve snic a din partea lui Dumnezeu. Cele opt nsu siri negative ale iubirii cre stine, a sa
cum le aminte ste ca exemplicare Sfntul Apostol Pavel sunt: lipsa pizmei sau a invidiei pentru feri-
cirea sau succesul altuia, lipsa ngmf arii, a c aut arii de slav a de sart a si a fariseismului sau ipocriziei
morale si religioase, lipsa truei sau a ambitiei de sarte adic a ncrederii nejusticate n meritele si tal-
entele personale, lipsa oric arei necuviinte, adic a a oric arei vorbe, atitudini sau fapte care ar putea jigni
sensibilitatea ori onoarea cuiva, lipsa oric arui egoism, adic a a oric arei l acomii si a oric arei p agubiri a
intereselor celorlalti membri ai societ atii, lipsa oric arei mnii, lipsa oric arui gnd de r autate adic a a
oric arei cauze de provocare sau de ntretinere a r aului n lume.Cre stinul care se va feri de toate aces-
tea din iubire fat a de aproapele si din dorinta de a mplini ntru-totul voia lui Dumnezeu se va simti
prin urmare ndatorat de con stiinta sa religioas a s a se mpotriveasc a oric arui spirit de vrajb a, de ur a, de
r azbunare, de nedreptate, de minciun a, de l acomie, de egoism si de r autate str aduindu-se s a pun a n locul
lor pentru el si pentru alte efortul pentru binele ob stesc, lupta pentru pace, dreptate si fr atietate. Un
asemenea cre stin va ntotdeauna un devotat prieten la nevoie, cel mai vrednic cet atean al patriei sale.
A sadar iubirea este mama libert atii deoarece dezrobe ste de robia p a-
catului si mai nti de toate de cel mai greu p acat al mndriei.
Deosebit a atentie n descoperirea fondului iubirii evanghelice i rezerv a Sfntul Apostol Pavel.
n afar a de minunatul imn al dragostei de la I Corinteni capitolul XIII si n alte epistole ale sale se
g asesc chem ari si idei de dragoste precum si minunate descrieri ale acestei supreme virtuti teolog-
ice. Str aduiti-v a s a aveti dragoste (I Corinteni XIV:1) i ndeamn a pe credincio sii s ai din Corint
si Toate ale voastre ntru dragoste s a se petreac a (I Corinteni XVI:14) ndeamn a acela si Apostol
al Neamurilor b anuind c a dragostea este leg atura des avr sirii (Coloseni III:14). ntr-adev ar, dac a
dragostea este una dintre nsu sirile fundamentale ale lui Dumnezeu, precum credinta noastr a n Dum-
nezeu, ca cea mai nalt a Des avr sire, apoi ea trebuie s a e si singura des avr sire a des avr sirilor.
Si Apostolul conrm a aceasta cnd spune c a iubirea este mplinirea legii (Romani XIII:10).
Astfel iubirea cuprinznd n sine toat a legea si proorocii cum nsu si Domnul Iisus Hristos spunea,
este ntr-adev ar totalitatea des avr sirii. Cu alte cuvinte cine a reu sit s a aib a dragoste, are pe Dumnezeu.
Apostolul Pavel, a c arui dragoste c atre ii s ai duhovnice sti era att de nalt a si
des avr sit a, nct el spunea: doresc eu nsumi s a u desp artit de Hristos pentru fratii mei
(Romani IX:3) dore ste tuturor fratilor cre stini ca s a se mngie inimile lor s a e strns
uniti n iubire si bogati s a e n deplina ncredintare tainei lui Dumnezeu si a lui Hris-
tos, ntru care sunt ascunse toate vistieriile ntelepciunii si ale stiintei (Coloseni II:2-3).
Apostolul dore ste- spune Sfntul Ioan Gur a de Aur, ca ni-
meni si nimic s a nu se ndoiasc a, ci n toate s a e convin si.
El vorbe ste despre acea comunicare care izvor a ste din credint a. Eu stiu, zice el, c a voi credeti,dar
31
vreau ca voi s a ti convin si, convingere ct mai profund a, convin si n toate si ct mai tare. Voi stiti ct a
grij a port eu ca voi s a ti convin si, iar convingerea voastr a s a e ct mai rational a, nu incon stient a.
Aceasta este puterea virtutii dragostei din cunoa sterea tainelor dumnezeie sti n adncirea ntelep-
ciunii si a cuno stintelor. Aceea si putere lucreaz a si n transformarea si crearea omului nou. Pe
ct iubirea adev arat a c atre aproapele nostru constituie aspiratia noastr a, atractia spre chipul lui Dum-
nezeu, cuprins n aproapele nostru, c aci ecare om poart a chipul lui Dumnezeu n el pe att tot ce e
r au nedes avr sit si care desgureaz a n om chipul lui Dumnezeu, noi nu trebuie s a iubim, nu putem
si nici nu trebuie s a dorim, dac a n-am pierdut dragostea lui Hristos. Prin urmare aceast a dragoste
nu este numai miluitoare, ea trebuie s a e si prietenoas a fat a de obiectul s au, n numele rena sterii
si al ridic arii lui c aci si nsu si Dumnezeu pe cine-l iube ste pe acela l si ceart a (Evrei XII:6).
Iubirea cre stin a ntrune ste laolalt a toate preceptele Evangheliei; ea este plinirea
si scopul Legii c aci toat a Legea se cuprinde ntr-un cuvnt, adic a: S a iube sti pe
aproapele t au ca pe tine nsuti (Galateni V:14, Romani XIII:9-10, I Timotei I:5).
Iubirea este unirea direct a cu Dumnezeu des avr sirea absolut a; este leg atura
des avr sirii (Coloseni III:14). Iubirea strnge si une ste ntre ele toate virtutile al c aror
ansamblu formeaz a des avr sirea; n acela si timp, virtutea iubirii une ste toate m adularele
trupului tainic n drumul spre des avr sire. Iubirea este ve snic a ntruct izvorul ei este
ve snic. Ea este cunoa stere nemijlocit a a lui Dumnezeu c aci Dumnezeu este iubire.
A sadar cel ce iube ste pe aproapele s au iube ste pe nsu si Dumnezeu. n dragoste, cuno stinta noas-
tr a nu mai este n parte ca n oglinda sau n ghicitura, adic a m arginit a, ci una fat a c atre fat a descoperit a
ca unor oameni maturi n stare s a p atrund a tainele lui Dumnezeu. Cuno stinta lui Dumnezeu se cap at a
prin cre stere trupeasc a si duhovniceasc a deoarece Sfntul Apostol Pavel zice: Cnd eram prunc, ca
un prunc gr aiam. . . iar dac a m-am f acut om mare, am lep adat cele ale prunciei (I Corinteni XIII:11),ce
vor s a ne arate aceast a naintare prin exercitiul cuno stintei lui Dumnezeu prin dragoste. A sadar dup a
Sfntul Apostol Pavel cunoa sterea lui Dumnezeu este una l amurit a si des avr sit a numai n dragoste.
Ca s a exprime notiunea silintelor cu care suntem datori pentru deprinderea iubirii, Sfntul Ioan
Gur a de Aur, explicnd cuvntul Sfntului Apostol Pavel urmati dragostea spune c a aceasta are tend-
inta de a fugi si c a noi pentru a o prinde trebuie s a alerg am dup a ea: Cel ce alearg a s a prind a ceva,
st a cu ochii tint a si nu se las a pn a nu-l prinde. Iar dac a nu izbute ste singur, prinde pe fugar cu aju-
torul celor dinaintea lui c aci el roag a pe cei ce sunt mai aproape de fug arit s a-l prind a si s a-l tin a
pn a cnd sose ste el. Aceasta o facem si noi cnd nu putem ajunge dragostea, s a rug am pe cei ce sunt
aproape de ea s-o tin a pn a sosim noi. Si cnd am prins-o, s a nu-i d am drumul, ca s a nu fug a iar a si.
Dragostea implic a deci o educatie, o disciplin a, o rvn a organizat a pentru nl aturarea obstacolelor
din calea ei. Aceast a iubire este a sa, c a atunci cnd omul o cunoa ste si se p atrunde c a se transform a
pentru el n coiful n adejdii de mntuire (Tesaloniceni V:8) l zide ste (I Corinteni VIII:1) si face
s a prisoseasc a tot mai mult si mai mult n cuno stint a si orice pricepere l mbrac a n harul Sfntu-
lui Duh si din nou ea ns a si devine n om fructul cel dinti. Roadele duhului sunt: dragostea, bucu-
32
ria, pacea, ndelunga r abdare, bun atatea, facerea de bine, credincio sia, blndetea, nfrnarea: mpotriva
unora ca acestea nu este lege(Galateni V:22). Dumnezeu nsu si poart a de grij a ca aceast a dragoste
obiectiv a s a devin a o dragoste subiectiv a. Iubirea lui Dumnezeu s-a rev arsat n inimile noastre prin
Duhul Sfnt, cel d aruit nou a (Romani V:15). Sub acest aspect subiectiv, virtutea iubirii devine ac-
tiv a deoarece ea p atrunde n intimitatea suetului credinciosului, l nnobileaz a prin duhul viu al ei.
Caracterul activ al iubirii cre stine dup a Epistolele Sfntului Apos-
tol Pavel const a n faptul c a ea dore ste, voie ste si nf aptuie ste binele
aproapelui angajnd n acest sens toate capacit atile si fortele cre stinului.
A sadar iubirea cre stin a, ridicat a la rangul de virtute teologic a reprezint a centrul vietii cre stine
deoarece din iubire izvor asc toate, spre iubire se ndreapt a toate, prin iubire primesc valoare toate ( I
Corinteni capitolul XIII). Iubirea trebuie s a e a sa de puternic a nct s a poate zice asemenea Apos-
tolului Pavel, Cine ne va desp arti de dragostea lui Hristos? Sunt ncredintat c a nici moartea, nici
viata, nici ngerii, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici alt a f aptur a oarecare nu va putea s a ne
despart a de dragostea lui Dumnezeu care este n Iisus Hristos, Domnul nostru (Romani VIII:35 39).
Gndul Apostolului Pavel ns a nu se opre ste aici; ci scruteaz a si raportul intim dintre cele trei
virtuti teologice. Dup a nv at atura transmis a de Sfntul Pavel tuturor Bisericilor noi cunoa stem pe Dum-
nezeu cu ajutorul credintei; tindem spre El prin n adejde si-l mbr ati s am prin iubire. Dar nici credinta,
nici n adejdea nu ne pot spune leg atura direct a si deplin a cu Dumnezeu. n Epistola c atre Corinteni Sf.
Pavel scrie c a stim ns a c a att timp ct petrecem n trup, suntem departe de Domnul. C aci prin cred-
int a umblam, iar nu prin vedere (II Corinteni V:6-7). Aceasta ne arat a c a virtutea credintei r amne o
form a de cunoa stere din dep artare, adic a mijlocit a, partial a imperfect a asemenea unei idei pe care ne-o
facem despre obiectele privite ntr-o oglind a neclar a: C aci vedem acum ca prin oglind a n ghicitur a
(I Corinteni XIII:12). Cu ajutorul credintei noi stim c a lumea a fost creat a de Dumnezeu, c a Sfntul
Duh a gr ait prin prooroci; c a Fiul lui Dumnezeu s-a ntrupat, a p atimit, a murit si a nviat, s-a n altat
la cer si sade de-a dreapta Tat alui de unde va s a vin a s a judece viii si mortii (Evrei XI:112:2) si a am
multe adev aruri despre nsu sirile si voia lui Dumnezeu. Dar nu putem aa toate tainele, iar pe cele aate
nc a nu le cunoa stem deplin (I Corinteni II:7-16; III:18-19; II Corinteni V:4-8). Orict ar de naripat a
credinta ca mod de cunoa stere, ea nu poate nlocui intentia direct a. De aceea dup a dogmatica paulin a,
credinta nu-i menit a s a constituie un mod ve snic de cunoa stere a realit atii supranaturale: Functiunea ce
este legat a numai de starea noastr a p amnteasc a. Tot atunci cnd va nceta credinta va nceta si n ade-
jdea. Ea ne apropie de pe acum de fericirea cereasc a; dar aceast a fericire nu este accesibil a pe p amnt
dect ntr-o m asur a inm a. Cnd ne vom apropia de Dumnezeu, rolul si functiunea n adejdii vor nc-
eta cu des avr sire f acnd loc posesiunii depline a fericirii dup a care am suspinat n aceast a viat a. De
aceea Sfntul Pavel scrie: Socotesc c a p atimirile vremii de acum nu sunt vrednice de m arirea care ni
se va descoperi. C aci stim c a toat a f aptura mpreun a suspina si mpreun a are durere pn a acum si nu
numai att ci si noi care avem prga Duhului si noi n sine suspin am n noi a steptnd nvierea trupu-
lui nostru. C aci prin n adejde ne-am mntuit. ns a n adejdea care se vede nu este n adejde; c aci ceea
ce vede cineva, pentru ce ar n ad ajdui? Iar dac a n ad ajduim ceea ce nu vedem, a stept am prin validare
33
(Romani VIII:1825) sau Avnd acela si duh al credintei nu pierdem curajul ci chiar dac a omul nostru
cel dinafara se stric a, cel din auntru ns a se nnoie ste din zi n zi; c aci necazul nostru de acum, trec ator
si u sor ne aduce slava ve snic a mai presus de m asur a, neprivind noi cele ce se v ad, ci la cele ce nu se
v ad; c aci cele ce se v ad sunt trec atoare, iar cele ce nu se v ad sunt ve snice (II Corinteni IV:1318).
A sadar credinta deschide suetul spre Dumnezeu, n adejdea avnt a
suetul nostru spre unirea ve snic a cu Dumnezeu si-l face s a se sprijine plin de ncredere pe Dumnezeu,
iar iubirea une ste suetul cu Dumnezeu n a sa fel nct cel ce iube ste devine un duh cu El. Raportul
dintre cele trei virtuti teologice e ar atat clar de Sfntul Apostol Pavel zicnd: Si acum r amn aceste trei:
credinta, n adejdea si dragostea dar cea mai mare dintre acestea este dragostea ( Corinteni XIII:13).
Aceasta deoarece iubirea realizeaz a cea mai intim a unire cu Dumnezeu care
nu numai c a realizeaz a aici pe p amnt cea mai deplin a unire cu Dumnezeu ci se prelunge ste n ve snicie.
C aci cnd va veni ceea ce este des avr sit atunci ceea ce este n parte se va desinta (I Corinteni XIII:10).
Singur a iubirea r amne un veac deoarece ea nu cade niciodat a (I Corinteni XIII:8). Iubirea este suetul
credintei si a n adejdii ca si al celorlalte virtuti pentru c a numai prin ea primesc ele valoare, c aci ea le d a
consistenta. Orict a credint a ai avea dac a n-ai iubire nimic nu e sti (I Corinteni XIII:2) iar credinta trebuie
s a e lucr atoare prin iubire ( o) (Galateni V:6), s a e nsuetit a de iubire.
Iar n adejdea nu ru sineaz a, pentru c a dragostea lui Dumnezeu s-a rev arsat n inimile noastre prin Duhul
cel dat (Romani V:5). Numai cel ce are iubirea toate le crede, le n ad ajduie ste (I Corinteni XIII:7).
Iubirea d a viat a tuturor virtutilor care f ar a ea sunt moarte. De aceea Apostolul Pavel recomand a cre s-
tinilor a se mbr aca n diferite virtuti (ndurare, bun atate, smerenie, blndete, ndelunga r abdare, iertare),
iar peste toate acestea (mbr acati-v a) n dragoste care este leg atura des avr sirii (Coloseni III : 14).
Dragostea este virtutea asupra c areia Sfntul Apostol Pavel insista cel mai mult. Cre stinul
trebuie s a e prin excelent a omul dragostei pentru c a dragostea din inim a curat a si din cuget bun si din
credint a nef atarnic a (I Timotei I:5) directioneaz a viata cre stinului dndu-i solutii pentru comportarea
practic a a sa cum nimic nu i le poate da. Dragostea nu face r au aproapelui (Romani XIII : 10), gnde ste
bine despre toti oamenii, pune um arul la poverile altora (Galateni VI : 2), se bucur a cu cei ce se bucur a
si plnge cu cei care plng (Romani XIII:10). Apostolul Pavel ndeamn a pe frati ca toate ale lor s a se
petreac a n dragoste (I Corinteni XVI:14)
120
. Dup a spusa Apostolului o viat a lipsit a de dragoste este o
viat a seac a, mai mult, moart a chiar, f ar a nici un pic de valoare din punct de vedere cre stin (I Corinteni
XIII:1-3). Prin aceasta Sfntul Pavel se pronunt a mpotriva oric aror forme goale n viata cre stinului.
Un l astar al dragostei este bucuria care, de asemenea trebuie s a nsenineze cerul vietii
cre stine. Dragostea cre stin a tr ait a duce neap arat la o stare sueteasc a mp acat a, la multumire, la bucurie.
Dar lucrarea n viata cre stin a are ca suport ns a si conceptia cre stin a despre lume si viat a. Cuvntul
(bucurie) este des ntrebuintat de Sfntul Apostol Pavel. Acest cuvnt nu mai este o simpl a form a de salut,
ntrebuintat a n lumea greceasc a ci el exprim a o atitudine specic cre stin a n fata vietii. A ne bucura
nseamn a a simti nl auntrul nostru si eventual a ne manifesta n afar a, deplina multumire sueteasc a
de ceea ce avem si de aceea ce corespunde cu dorintele cele mai tainice ale suetului nostru. Bucuria
34
cre stinului cuprinde deci, tot ceea ce n aceast a lume este mare, frumos, sfnt si bun. Acest optimism este
alimentat att de ncrederea n fortele proprii ct si din cuno stinta colabor arii cu Hristos (Galateni V: 22).
R abdarea nu este nici ea str ain a vietii cre stine, ind
si ea tot o ramur a a dragostei (I Corinteni XIII:4). Prin r abdare cre stinul d a dovad a de t aria convingerilor
si a credintelor sale (Romani V:4). R abdarea nu este o sl abiciune ci dimpotriv a, izvornd din iubire ea
este o mare virtute cre stin a pentru c a mult a t arie de suet si nestr amutat a convingere trebuie s a aibe
acela care n vreme de ncerc ari nu- si pierde cump atul si nu cedeaz a, ci r amne statornic pe pozitia sa.
A sadar virtutea teologic a a iubirii cre stine este haina care le nv aluie pe toate, le tine
la un loc, le d a form a, ind suetul lor unitar, viata lor. Prin dragoste ntreaga noastr a int a este unit a cu
Dumnezeu, iar iubirea lui Dumnezeu este seva ce curge din ml adita din butucul viei, care este Hristos.
CAPITOLUL III
Omul cel nou n concep tia antropologic a a Sfntului Apostol Pavel
Omul care si-a nsu sit virtutile si care a naintat n acestea nu mai este un simplu cre stin. El este ren ascut
prin botez si des avr sit prin virtute. Astfel el se dezbrac a de omul cel vechi si devine un om nou.
M aretia ului lui Dumnezeu ntrupat const a si n faptul c a a fost primul om f ar a p acat. Omenitatea Lui a
fost des avr sit a att sub raport creatural, ct si din punct de vedere moral. Exigent n alegerea termenilor
Sf. Apostol Pavel tocmai acest adev ar l exprim a cnd scrie cre stinilor din Roma c a Dumnezeu a trimis
pe Fiul S au ntru asem anarea trupului p acatului si a osndit p acatul n trup (Romani VIII: 3).
A vrut s a de stepte n
oameni gustul efortului prin care si ei puteau repurta biruinta asupra p acatului prin virtute. I-a ndrumat n
35
acest sens prin nv at atura sa. Mai trebuia doar ca beneciarul lor s a pun a um arul pentru a schimba jugul
robiei cu slobozenia h ar azit a ilor lui Dumnezeu adic a mplinirea acelui ndemn Fiti des avr siti.
Bucium al dumnezeiescului
grai f acndu-se, Sfntul Apostol Pavel a reluat aceast a tem a n predicile si epistolele sale, dezvoltnd-o
cu u surint a de me ster si mbinnd-o cu sensibilitatea unui suet dogort de v apaia simturilor cere sti.
Tehnica duhovniceasc a a transform arii epocii deteriorate de p acat n capodopera omului nou, i
apartine n exclusivitate, e specialitate paulin a. Cunoa stem mprejurarea dramatic a si spectaculoas a a
hristofoniei din preajma p artilor Damascului, care i-a oferit n altimea acestei chem ari. Devenit Apos-
tolul lui Hristos el evoc a retrospectiv viata sa premerg atoare convertirii. Tulbur atorul De profundis
paulin, cum a fost numit capitolul sapte al Epistolei c atre Romani este evocarea experientei pro-
priei sale ndep art ari de Dumnezeu, pe care starea de cre stin i permite s-o m asoare n toat a pro-
funzimea ei. Este o confruntare ndurerat a ntre cel de odinioar a si cel de acum. Toate le pot
n Hristos, cel ce m a mbrac a cu putere (Filipeni IV:13) pentru ca mic a vietui este Hristos (Fil-
ipeni I-21) pentru c a nu eu mai tr aiesc ci Hristos tr aie ste n mine (Galateni II:20). Iar de
este cineva n Hristos, este f aptur a nou a; cele vechi au trecut; iat a s-au f acut noi (II Corinteni
V:17). Aceasta este m arturisirea lui Pavel dup a ce a devenit un om nou prin botez si virtute.
Teoretician
nentrecut al efortului cre stinesc de statornic a cre stere si expansiune duhovniceasc a, forta geniului Sfn-
tului Apostol Pavel zace n osnda cu care si-a pilduit propov aduirea prin propria sa viat a cre stineasc a.
Din deplin atatea acestei tr airi n Hristos a t snit cuceritoarea sa nv at atur a despre omul cel nou.
F aptura cea nou a omul nnoit n
baia botezului, omul intrat n comuniune cu Hristos, devenit m adular al trupului lui Hristos si des avr sit
prin virtute poate totul. Aceasta nseamn a c a el poate urma Modelul care este Hristos voi sunteti mar-
torii si Dumnezeu de asemenea, scria Pavel cre stinilor din Corint, ct de sfnt si ct de drept si f ar a de
prihan a ne-am purtat ntre noi credincio sii ( I Corinteni IV:4). St aruitoarele apeluri pe care Apostolul le
adreseaz a vointei omene sti de a plini binele si de o nestr amutat n virtute (Roman XII:21) n-avea nici
un rost dac a cre stinul mpreunat cu Hristos ar totuna cu elinul nemntuit adic a un biet nevoia s care
binele ce-l rvne ste nu-l poate plini, iar r aul pe care-l urgise ste l s avr se ste (Romani VII:15, 18-19).
Sfntul Apostol Pavel arat a ca numai
omul cel nou poate realiza virtutea c aci el este o nou a creatie (II Corinteni V:17) adic a are o esent a
nou a, esenta lui Hristos cel nviat. Numai acest om nou, des avr sit prin virtute poate s a mo steneasc a
mp ar atia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel demonstreaz a acestea cnd zice Dac a este un trup resc este
si un trup duhovnicesc. Precum este scris: Adam cel de pe urm a cu duh d at ator de viat a. (I Corinteni
XV:44,45). Apelnd la Sfnta Scriptur a a Vechiului Testament, Sfntul Apostol Pavel argumenteaz a
deosebirea de esent a care este ntre primul om si cel de al doilea Adam. Adam este o int a reasc a, este
echivalentul acelui om descris de Apostol la Romani VII:14: C aci stim c a Legea e duhovniceasc a; dar
eu sunt trupesc vndut sub p acat ca inta legat a de viata sensibil a. Omul resc nu prime ste cele
36
ale Duhului lui Dumnezeu, c aci sunt pentru el nebunie si nu le poate ntelege pentru c a ele se judec a
duhovnice ste (I Corinteni II:14). Omul cel dinti este din p amnt, p amntesc, omul cel de al doilea
este din cer. Cum este cel p amntesc, a sa sunt cei si cei p amnte sti si cum este cel ceresc, a sa sunt si cei
cere sti si precum am purtat chipul celui p amntesc, vom purta si chipul ceresc (I Corinteni XV:47-49).
Posibilitatea de a trece de la prima
stare la cealalt a, adic a de la starea p acatului la aceea a harului si a virtutii, adic a de a deveni omul cel
nou, se face prin moartea p acatului si eliberarea de sub st apnirea lui. Trecerea la starea de har, Sfntul
Apostol Pavel o explic a astfel. Mai nti arat a c a cel ce a murit, este dezvinov atit de p acat (Romani
VI:7). Moartea l dezleag a pe om si de puterea legii deoarece legea st apne ste pe om numai ct timp el
tr aie ste (Romani VII:1). Botezul este crucea pe care ne r astignim si murim p acatului. (Romani VI:6).
La Botez, omul cel vechi, st apnit de p acat este dezbr acat de faptele cele
rele (Coloseni III:9, Efeseni IV:22-24) iar omul cel nou mbog atit duhovnice ste prin virtute i ia locul,
mbr acat n Hristos Galateni III:27 Cti n Hristos ne-am botezat, n Hristos ne-am si mbr acat.
Colaborarea statornic a si intens a cu harul primit
este datoria omului nou pentru a ajunge la idealul descris de Sfntul Apostol Pavel la starea de b arbat
des avr sit, la m asura deplin at atii lui Hristos (Efeseni IV:13) adic a la asem anarea omului cu Dumnezeu.
Pentru a descrie starea omului care si-a
apropiat virtutile cre stine, care au dat roade prin temeinica lor aplicare. Sfntul Apostol Pavel folose ste
ctiva termeni: Omul duhovnicesc (I Corinteni II:15; 3:1; 14:37; si Galateni VI:1) care este o calitate
superioar a ind capabil s a nteleag a cuvintele nv atate de la Duhul Sfnt. Pe el nu-l judec a nimeni
spune Sfntul Apostol Pavel. Aceasta nseamn a c a omul duhovnicesc nu poate nteles de nici un om
obi snuit, trupesc. Omul duhovnicesc este restaurarea omului l auntric n pozitia sa de primat al intei
noastre. Omul duhovnicesc este darul pe care Dumnezeu ntrupat l face rii noastre desgurate de p acat.
Omul cel nou (Efeseni II:15;
4:24; Coloseni III:10) sau f aptura nou a (II CorinteniV:17, Galateni VI:15) este o paralel a a omului
duhovnicesc. Adjectivul nou apare n scrierile Pauline de 9 ori iar ca atribut pe lng a om numai
de dou a ori (Efeseni II:15 si IV:24). Desintnd vr a sm a sia n trupul S aucei doi s a-i zideasc a ntr-un
singur om nou si s a-i ntemeieze pacea si v a mbr acati n omul cel nou , cel dup a Dumnezeu. . . .
Necunoscut a n limbajul grecesc
profan, inexistent a n iudaism si cre stinism pn a la Apostolul Pavel, paternitatea paulin a a expresiei
este indubitabil a. Omul cel nou presupune att calitatea sa de om duhovnicesc superior ct si mediul
temporal nou n care el s-a n ascut. Astfel actul prin care ia na stere omul nou l reprezint a baia botezului.
nnoirea pe care o s avr se ste botezul nu se consum a la botez ci r amne s a se des avr seasc a. Dup a aceea
prin nsu sirea virtutilor si mai ales a virtutilor teologice, virtutile de c ap ati ale oric arui om nou.
Omul cel nou pe care Apostolul
n recomand a cititorilor epistolelor c atre efeseni s a-L mbrace (Efeseni IV:24) este f acut de Dumnezeu
dup a chipul s au. Ca perfectiune moral a, omul cel nou corespunde ntru totul omului paradisiac, omu-
37
lui ie sit din mna lui Dumnezeu. El este o restaurare a omului. n starea de des avr sire primordial a.
Omul cel nou este omul restabilit prin Hristos n conditia religioas a moral a pe care o poseda nainte
de defectiunea lui Adam, este omul care reintr a n ascultarea lui Dumnezeu, este omul care consimte cu
intentia dumnezeiasc a din momentul creatiei; care l-a avut s a e spre lauda m aririi Sale (Efeseni I:6).
Tot omul,
f ar a deosebire poate deveni om nou f ar a discriminare.Am anuntul acesta este accentuat ferm la Galateni
VI:15 n Hristos Iisus nici t aierea mprejur nu poate ceva, nici net aierea mprejur, ci f aptura cea nou a.
mpreunat cu Hristos ntr-un chip cu o nevoie de denit, dar cu neputint a de t ag aduit, omul
cel nou formeaz a un trup, o unitate cu Acesta. El nu poate cugetat dect n functie de Hristos. A spune
ns a c a Hristos este omul cel nou si nu omul care se mbrac a ntru El e prea mult zis. Hristos r amne
Modelul ve snic valabil al omului celui nou, n str adania sa de considerare a nnoirii dobndite prin botez.
B arbatul des avr sit (Efeseni IV:13, I Corinteni II:6; 14:20)
reprezint a a treia pies a terminologic a existent a n repertoriul vocabularului paulin pentru denirea st arii
religioase-morale c stigate de om prin nsu sirea virtutilor. ntre omul duhovnicesc si omul cel nou
exist a oarecare deosebiri de nuant a foarte ne. n expresia om duhovnicesc accentul cade n procesul
de nnoire pe ceea ce Dumnezeu ofer a omului p ac atos ca s a-l ridice la altitudinea Legii Sale: Duhul
care-l transform a n om pe potriva Legii, care este duhovniceasc a (Romani VII:14). Prin comparatie
cu omul duhovnicesc, formula om nou pune accentual pe noutatea sa istoric a si substantival a. Se
st aruie asupra restaur arii ntr-o stare dat a prin creatie, dar pierdut a prin p acat dar restabilit a prin virtute.
n ambele situatii se z are ste bolul de contributie personal a,
efortul con stient si consimtit de a valorica darul primit din bel sugul de har al jertfei Mntuitorului: F ar a
acest efort care este virtutea realizat a de ecare cre stin n propria sa persoan a, dezvoltarea vietii celor noi
stagneaz a si pericliteaz a nsu si starea de om nou, aceast a stare putnd pierdut a dac a nu este cultivat a.
Dumnezeu ne-a deschis astfel drumul celei mai nobile vieti ncredintndu-ne sigurantei
drept atii, omornd pe omul cel vechi si ducndu-ne de mn a spre viata ve snic a, devenind oameni noi.
Totul este inutil dac a nu vom duce o viat a plin a de virtute si de fapte bune. Dac a ne-am unit cu dreptatea
este necesar s a ne dedic am n ntregime virtutii. Trebuie s a p astram n noi nealterat a dreptatea realizat a
de Hristos. Omul cel nou trebuie s a se apere mpotriva p acatului; pentru ca Pofta c arnii este moarte
pe cnd cugetul Duhului este viat a si pace (Romani VIII:6). Apostolul Pavel spune c a acest cuget al
trupului este r autate n timp ce cugetul Duhului este harul si lucrarea inspirat a de c atre vointa devenit a
bun a si care nnoie ste pe cre stinul virtuos. Pentru omul cel nou regimul harului a nlocuit regimul legii.
Un asemenea har care a pus st apnire pe omul nou, nu trebuie tr adat niciodat a. Nu e cu putint a ca
acela ce duce o viat a de moliciune si de neglijenta s a se mntuiasc a, chiar dac a are numai credint a.
Cauza acestei vieti noi este ndreptarea sau dreptatea. Cnd p acatul
nu mai exist a si locul lui e luat de virtute, nici moartea nu poate apare, viata este indestructibil a: Dac a
Duhul Celui ce a nviat pe Iisus din moarte, locuie ste n voi, El, Cel ce a nviat pe Iisus din morti va
nvia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului S au care s al a sluie ste n voi (Romani VIII:11).
38
Asem anarea cu Dumnezeu, care este tinta omului cel nou presupune cunoa sterea lui Dumnezeu
prin experient a, adic a experimentarea binelui. Forma experiment arii binelui este concretizat a n virtute.
Virtutea este conlucrarea omului cu Dumnezeu, n care omul nt arit si ajutat de har, persist a n bine prin
efort liber si con stient: este confruntarea constant a cu voia lui Dumnezeu. De aceea orice mplinire
si supunere fat a de voia lui Dumnezeu, exprimat a n legile si poruncile Sale este virtute, iar cel ce m-
pline ste aceast a virtute si devine un bun constituent al intei sale, devine un om nou, ren ascut spiritual.
De aceea
cre stinul n ascut nu cunoa ste r agaz, ci se a a n continu a participare la viata dumnezeiasc a, prin virtute.
Spiritul s au este n continu a creatie: mai nti, indc a nainteaz a spre Dumnezeu realizndu-se prin
libertate si apoi indc a se mbog ate ste din spiritul divin cu noi si noi puteri sporind n comuniunea cu El.
Acest om ren ascut, numit de Apostolul Pavel b arbatul des avr sit este omul nnoit
prin baia botezului, care nu precupete ste nici un efort pentru dezvoltarea st arii de care s-a nvrednicit.
Pentru mntuirea personal a el face att ct face si Dumnezeu. Adic a a sa cum Dumnezeu face totul pentru
ca s a-l ajute s a se mntuiasc a, tot a sa face si el tot ce-i st a n putint a pentru a- si des avr si mntuirea
personal a. Dumnezeu, re ste, d a mai mult. Dar b arbatul des avr sit d a si el ceva; iar acest ceva
reprezint a suma putintelor sale, maxima sa contributie personal a n vederea perfect arii mntuirii sale.
Opusul b arbatului
des avr sit este pruncul. Fat a n fat a cu el, ca des avr sire a lui st a b arbatul des avr sit, cre stinul
matur, c alit n focul luptei pentru urmarea lui Hristos. Cum a procedat cu sine nsu si, a sa se va comporta
si cu semenii s ai: ndemnndu-i cu ndelung a r abdare si ajutndu-i f ar a regrete s a se ridice din starea de
prunci n aceea de b arbat des avr sit. Si eu, fratilor, n-am putut s a v a gr aiesc vou a ca unor oameni
duhovnice sti ci. . . ca unor prunci n Hristos le scria Corintenilor proasp at convertiti. . . , drept aceea, cu
lapte v-am hr anit, iar nu cu bucate, c aci nc a nu puteati (I Corinteni III:2). Oricine se hr ane ste cu lapte
este nepriceput n cuvntul ndrept arii pentru c a e prunc (Evrei V:13-14); iar hrana tare este a celor
des avr siti care au simturile nv atate prin obi snuinta s a deosebeasc a binele de r au (I Corinteni XIII : 11).
St aruintele pe care le depune Apostolul spre des avr sirea Sntilor, cum i nume ste el pe
oamenii nnoiti acoper a cam jum atate din ostenelile ndelungatei si rodnicei sale slujiri. Fiti n-
r ad acinati n dragoste. . . ca s a cunoa steti dragostea lui Hristos, cea mai presus de cuno stint a ca
s a ti plini de toat a plin atatea lui Dumnezeu (Efeseni III:18-19). Ne bucuram cnd sunteti
tari n credint a pentru aceasta ne si rug am pentru des avr sirea voastr a (II Corinteni XIII : 9).
Din numeroase locuri ale scripturilor pauline care arm a caracterul dinamic al vietii celei
noi si mai ales din Coloseni I:9-10 reiese c a omul cel nou are putinta, nc a n trup ind, s a se
p atrund a cu cunoa sterea voii lui Dumnezeu. De aceea si noi, din ziua n care am auzit aceasta nu
ncet am s a ne rug am pentru voi si s a cerem s a v a umpleti de cunoa sterea voii Luivoi s a umblati
cu vrednicie ntru Domnul. . . .aducnd road a n orice lucru bun si sporind n cunoa sterea lui Dum-
nezeu. Ceea ce nseamn a c a dac a umbl a n chip vrednic n Domnul, dac a spore ste n plinirea a
tot lucrul bun, poate deveni des avr sit nc a din aceast a viat a pndit a la tot pasul de primejdii.
39
Omul duhovnicesc, om nou, b arbat des avr sit oricum am spune ruinei pe care Hris-
tos a ridicat capodopera personalit atii cre stine, aceasta este mai nti de toate o int a sustras a n-
ruririi p acatului, moart a fat a de p acat (Romani VI:2, 10). Iar a muri p acatului nseamn a a nu
mai asculta cu nimic de p acat, a-i t aia vinele si ntreaga putere zice Sfntul Ioan Gura de Aur.
Fapta omului cel nou purcede exclusiv din considerente religioase morale. Numele ei le-
gitim este virtute. Virtutea cumuleaz a dup a nsu si spusele Sfntului Apostol Pavel, toate cte sunt
adev arate, cte sunt cinstite, cte sunt drepte, cte sunt curate, cte sunt iubite, cte sunt cu nume
bun (Filipeni IV:8). Peste toate se arcuie ste protectoare ca cerul milostivirilor cre stine sti trini-
tatea: credinta, n adejdea, dragostea. Mai mare dintre acestea este dragostea (I Corinteni XIII:13).
Mereu sub arme pentru biruinta lor n lume b arbatul des avr sit este un perpetuu combatant
cre stin. Armura lui descris a amplu la Efeseni VI:10 si urm atoarele nu ucide ci ocrote ste si zide ste.
n alergarea lui de-a lungul stadionului acestei
vieti, ca unul care stie c a locul dragostei de aproapele este al aturarea de iubirea fat a de Dumnezeu
b arbatul des avr sit , omul cel nou pneumotoforul cre stin se compar a la rndul s au cu un ins sociabil.
Lumea n-o dispretuie ste c aci este facerea minilor lui Dumnezeu. Pe semeni i
iube ste si c aderile lor l dor: sunt si ei i lui Dumnezeu. Greut atile de care se izbe ste nu-l nsp aimnt a ci
le ntmpin a cu curaj ca unul care cnd se simte slab, atunci e stare indc a Domnul e cu el iar reazimul
s au l auntric este rezistent. n situatii n care cel f ar a n adejde cre stineasc a s-ar sfr si de descurajare el
izbucne ste n chiote de bucurie. Bucuria este o atitudine specic cre stin a n fata vietii. Lumea antic a
n-a cunoscut-o. Bucuriile ei erau umbre palide incon stiente ale acestei virtuti spirituale. Cre stinismul a
ridicat-o la ordin de virtute, iar suportul de nezdruncinat pe care-l are ea nl auntrul omului cercetat de
suarea Duhului lui Dumnezeu a transformat-o n atitudine normal a a cre stinului n felul s au de a .
A sadar omul cel nou n ntruchip arile lui optime ca unul care a p ar asit lumea material a, spre a se
dedica cu totul celei spirituale, este aliatul del al lui Dumnezeu, podoaba lumii si bucuria semenilor s ai.
Bucuria laolalt a cu pacea si cu dreptatea sunt ve snicele vistierii ale mp ar atiei lui Dumnezeu
(Romani XIV:17). Bucuria n Duhul Sfnt nu sburdarea care tr a ste la p acat ca ni ste ntristati, dar prea
bucurndu-ne: ca ni ste s araci, dar mbog atind pe multi: ca unii care nu iau nimic, dar toate le st apnesc
(II Corinteni VI:10) a sa srguiesc oamenii noi c atre vadul de trecere n cel alalt t arm al gust arii ve snicei
bucurii si al st apnirii f ar a sfr sit a adev aratelor vistierii. Ei stiu c a lumea trece si pofta ei, dar cuvntul
Domnului r amne n veac. ncredintati ind c a noi nu aducem n lume nimic si nici s a scoatem din ea nu
putem (conform I Timotei VI:7), cre stinii de talia Sfntului Apostol Pavel nu se lipesc de cele trec atoare,
c aci alipirea de unele ca acestea nseamn a stagnare pe calea des avr sirii si prea adeseori regres, dec adere.
[1.] [1.] Comuniunea cu Hristos prin botez si virtute
nsu si starea de cre stin este n sine o stare de des avr sire, de comuniune cu Hristos cel
nviat si n altat. Cre stinul care si-a atins scopul moral spre care a fost menit prin botez acela de a vietui
n Hristos este un o coo. ntr-un asemenea om se presupune c a toate virtutile au dep a sit
40
stadiul initial, dobndind o anumit a maturitate. Dar nu-i mai putin adev arat c a nu se poate xa o limit a
pn a la care s a se ntind a eforturile sale morale. Fiecare datorie mplinit a trebuie s a ridice automat noi
teluri de viat a si mai nalte pe care trebuie s a se sileasc a s a le ating a. Omul unit cu Hristos, se a a,
a sadar ntr-o continu a str adanie de perfectionare moral-religioas a. El se opinte ste necurmat s a se apropie
ct mai mult de ideal: Hristos. Tocmai prin aceast a vrere nepotolit a de auto-dep a sire se legitimeaz a el
ca o coo. Este cazul Sfntului Apostol Pavel: arde de rvn a s a-L cunoasc a pe Hristos si
puterea nvierii lui, s a ia parte la patimile lui si s a ajung a la nvierea mortilor (Filipeni III:10-11). Nimeni
nu stie mai bine ca el c a acest tel nc a nu-i atins, c a mai trebuie mult a alergare pn a s a-i calce pragul.
A sa c a din acest punct de vedere, el are dreptul s a spun a c a nc a nu-i des avr sit (Filipeni III:12) si s a- si
continue alergarea pn a va lua plata care se ofer a pe cel alalt t arm. Are ns a certitudinea c a o va dobndi
indc a stie cum alearg a. Certitudinea aceasta r azbe ste la cuvnt n testamentul s au ( II Timotei IV:6-8).
C a eu de acum m a jertfesc si vremea desp artirii mele s-a apropiat. Lupta cea bun a am luptat, c al atoria
am s avr sit, credinta am p azit. De acum ni s-a g atit cununa drept atii pe care Dumnezeu mi-o va da n
ziua aceea. El, Dreptul Judec ator si nu numai mie ci si tuturor celor ce au iubit ar atarea Lui. Atta
vreme ct s al a sluim n trupul vietii acesteia nu ne este h ar azit a cunoa ste ntru totul m arirea pe care
a g atit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El si-L urmeaz a f ar a sov aire. Mintea noastr a nici n-ar putea-o
cuprinde n toat a str alucirea ei superreasc a. O vom cunoa ste simultan cu tr airea ei pe cel alalt t arm.
Prin urmare, n lume ind, putem nutri certitudinea dobndirii vietii de veci; dac a
stim cum s a alerg am, dac a alerg am dup a ndoita povat a pe care Apostolul ne-a dat-o ntru cuvnt si fapt a.
Am anuntele acestei vieti f ar a de sfr sit r amn ns a ascunse cu Hristos n Dumnezeu (Coloseni III:3).
Dar nu pentru totdeauna; prin moartea trupului: moarte reasc a nu pedeaps a pentru p acat regimul
tranzitoriu al credintei cedeaz a locul regimului ve snic al vederii, fat a c atre fat a (I Corinteni XIII:12).
n procesul de comuniune cu Hristos - v azut de Apostolul Pavel
- esentialul este disciplinarea intei umane cu ajutorul puterilor harice, punerea ei n acord permanent,
m arturisit si consimtit cu voia lui Dumnezeu. Ea se opereaz a n trup si anume nu mpotriva trupului,
care nu-i r au n sine, deoarece Dumnezeu l-a zidit si pe el ci si pentru trup. Cazna trupeasc a este putin
folositoare, deprinderea coliviei este hot artoare si de aceea incon stient recomandat a (I Timotei IV:7 8).
Severa conceptie paulin a despre ntocmirea vietii celei noi n Hristos n azuie ste la culmile des avr sirii
cre stine f ar a s a descurajeze pe nimeni dac a e nteleas a a sa cum vrea Apostolul. Fiecare cre stin poate
artistul des avr sirii sale. Prezenta activ a a Duhului Sfnt i st a n ajutor pururea, ca s a realizeze n
sine capodopera omului unit cu Hristos. Fiecare cre stin poate si trebuie s a e un ascet dac a prin
aceast a a sezare ntelegem tot ceea ce n viata duhovniceasc a este deprindere, efort, lupt a mpotriva ta
nsuti si mpotriva ispitelor dinafar a, str adanie pozitiv a de perfectionare a activit atilor noastre spirituale.
Hristos se s al a sluie ste n noi la
Botez, ca s a restabileasc a chipul n noi; ca s a-l curete de p acat. El nu se a saz a n noi doar ca s a credem,
ci ne d a puterea pentru ca activitatea noastr a s a ne duc a la des avr sire si la uniunea cu Dumnezeu.
Hristos se a saz a n noi la Botez ca
41
s a obtin a colaborarea noastr a n continuarea, adev aratei creatii a noastre si a lumii si ca El nsu si s a poat a
continua mpreun a cu noi creatia noastr a si a lumii. C aci Hristos nu sile ste pe om la activitatea creatoare.
Prin fapte se
desf a soar a Hristos n noi, iar noi ne unim cu El. F acnd mereu fapte bune inta noastr a devine un agent
al deprinderilor bune, adic a a virtutilor iar inta virtutii este Hristos. Pe m asur a ce devenim virtuo si,
adic a s avr sim n chip mai sistematic binele, Hristos se vede mai clar n noi. El r azbe ste de sub p amntul
ascuns al intei noastre la suprafat a prin activitatea noastr a moral a a sa cum s amnta si arat a prezenta ei
prin planta ce cre ste la vedere. S amnta din noi este harul cel dobndim prin baia botezului si care cre ste
ind hr anit cu virtutile de viat a f ac atoare. A sadar la realizarea faptelor bune, la dobndirea virtutilor
contribuim si noi, dar forta principal a care lucreaz a si ne duce la comuniunea cu Hristos este chiar Hristos
nsu si. Fapta bun a, statornic a, este un mod de manifestare a fortei lui Hristos si omul virtuos este fata
a lui Hristos, o fat a str ab atut a din auntru de fata lui Hristos. Dac a virtutea este Chip al Cuvntului,
omul virtutilor cu fapta este o ntrupare a lui Hristos. Toti cei virtuo si sunt ntrup ari ale lui Hristos.
Unul si Acela si Hristos iradiaz a din toti cum una si aceea si seva muste ste n toate fructele din pom.
Viata cre stinului are o tint a transcen-
dental a; contemplarea lui Dumnezeu nsu si fat a c atre fat a (I Corinteni XII: 12). Acest scop i impune
o anumit a orientare si o anumit a mi scare n naintarea sa, un progres necontenit n apropierea de Dum-
nezeu. De aceea, el trebuie s a tind a cu toat a puterea spre realizarea scopului chem arii sale: comuniunea
cu Dumnezeu sau viata n Dumnezeu. Cuvntul viata are f ar a ndoial a sensul spiritual care i se d a n
morala cre stin a, ind hr anit a si des avr sit a de virtute Sfntul Apostol Pavel vorbe ste despre viata lui Hris-
tos prin care ntelegem orientarea conduitei morale dup a modelul Hristos. Sfntul Pavel spune n acest
sens: C aci legea Duhului vietii n Hristos m-a izb avit de legea p acatului si a mortii (Romani VIII: 9).
n Comentariul
s au de la Psalmi, Sfntul Vasile cel Mare pornind de la coordonatele vietii virtuoase xate de Apostolul
Pavel dezvolt a o adev arat a teorie a virtutii. Virtutea reprezint a astfel o conditie de baz a a dobndirii vietii
de veci; tinta nal a a str aduintelor duhovnice sti ale cre stinului. Virtutea este urmarea unui proces lung
de deliberare asupra conditiei pe care urmeaz a s-o mbr ati s am n fata unei probleme morale care ni se
pune. Pentru s avr sirea virtutii este necesar prin urmare, ca omul s a foloseasc a din plin capacitatea s a
de a alege binele de r au. C aci nu s avr sesc binele pe care l doresc, ci r aul pe care nu-l doresc. Cel
ce a izbutit s a aleag a numai pe cele bune si s a le nl ature pe cele rele a devenit posesorul unei podoabe
si a unei puteri care l scutesc, dup a aceea, s a mai depun a eforturi mari spre a deosebi binele de r au, iar
podoaba si puterea sunt virtuti care nu constau n cercet ari st aruitoare, ci care urmeaz a acestor cercet ari.
Dar pentru atingerea unei astfel
de st ari este necesar ca credinciosul s a e ajutat de harul dumnezeiesc care-l narmeaz a cu o putere de
discern amnt capabil a s a-l determine numai la s avr sirea binelui. Andu-se sub actiunea binef ac atoare
a harului dumnezeiesc, suetul omului se g ase ste ntr-o armonie des avr sit a cu el nsu si, ind cur atit de
orice gnd r au, de orice intentie condamnabil a, devenind prin pilda sa folositor tuturor semenilor s ai.
42
n cteva cuvinte, virtutea este podoaba cea mai de pret pe care si-o poate agonisi cre stinul. Ea
ne c al auze ste pe c aile cele mai sigure c atre dobndirea limanului vietii ve snice, iar timpul vietii p amn-
te sti ne face cu adev arat folositoare semenilor no stri si ne conduce c atre comuniunea cu Dumnezeu.
3.2. Actualitatea virtutilor n viata cre stin a
Dup a cum am observat, viata si
virtutea sunt opuse radical mortii, viciului si p acatului. ns a virtutea nu trebuie considerat a ca o realitate
pasiv a care se determin a singur a si determin a pe cineva, ci trebuie privit a sub aspectul ei activ. Virtutea
nu este o realitate care a ncetat la un moment dat, ci virtutea este o realitate continu a, innit a. Ea nu
este conditionat a de timp sau de loc ci doar de determinarea omului spre nf aptuirea sau ignorarea ei.
Virtutea tine de libertatea moral a a ec arui credincios n parte, iar aceast a
libertate trebuie orientat a spre a-i urma lui Hristos, de a se determina spre virtute si de a fuge de p acat.
Pentru cre stinul n care Hristos
tr aie ste aievea: acum nu mai tr aiesc eu, ci Hristos tr aie ste n mine (Galateni II: 20) viata nu mai este
o lupt a continu a, deoarece pacea de sus s-a pogort n inima sa. Viata sa interioar a a dobndit o astfel
de armonie, nct actele virtuoase fac o unitate cu propria lui int a. Pentru acest fapt, virtutile sntilor
cre stini nu ne apar ca urmare a unor deliber ari ori decizii prin care s-au anihilat tendintele potrivnice, ci se
prezint ca ind izvorte din adncurile nite lor, deoarece duhul lui Dumnezeu i st apne ste n a sa m asur a
nct nu mai e vorba de o lupt a continu a n el: orice mustrare, la nceput nu pare c a este de bucurie, ci
de ntristare, dar mai pe urma d a celor ncercati cu ea roada pa snic a a drept atii (Evrei XII : 11).
Idealul des avr sirii n virtute este Omul Dumnezeu, Iisus Hristos. Iisus Hristos ca
Dumnezeu este si r amne tipul des avr sit al virtutii cre stine. Sntii Apostoli, martirii si ucenicii, precum
si ceilalti snti s-au str aduit s a realizeze n propria lor viata modelul virtutii supremei des avr siri a lui
Hristos. Ei au fost ns a numai oameni, a sa c a nu au putut ajunge la plenitudinea des avr sirii dup a care
au nsetat. Dar noi, cre stinii, pe lng a idealul des avr sirii, Iisus Hristos, trebuie s a-i lu am si pe snti ca
exemple bune de urmat n calea virtutii, exemple care ne arat a pn a unde poate ajunge cineva ajutat de
harul divin pe calea des avr sirii. Chiar Sfntul Apostol Pavel, ar atnd calea pe care o avem de urmat
spre virtute, ne d a exemplu pe snti: aduceti-v a aminte de noi, mai marii vo stri, care v-am gr ait vou a
cuvntul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au ncheiat viata si urmati-le credinta (Evrei
XIII:7); fratilor, faceti-v a urm atorii mei si uitati-v a la aceia care umbl a astfel precum ne aveti pild a pe
noi (Filipeni II:17); dndu-se exemplu de urmat chiar pe sine : Cele ce ati auzit, ati nv atat si ati primit si
ati v azut la mine, acestea s a le faceti, si Dumnezeul p acii va cu voi (Filipeni IV: 9), sau Fiti urm atorii
mei precum si eu sunt al lui Hristos (I Corinteni XI:1). Faptul c a primii cre stini au urmat ndemnurile
Apostolului Pavel cu privire la calea de urmat spre virtute, l face s a arme si voi v-ati f acut urm atori ai
no stri si ai Domnului (I Tesaloniceni I:6). Acest lucru este cunoscut de toti credincio sii care urmeaz a lui
Hristos pe calea virtutii C aci voi n siv a stiti cum trebuie s a v a asem anati nou a (II Tesaloniceni III:7).
n aceast a trud a pe care omul o depune n drumul sau pe calea virtutilor,
el este ajutat si de Dumnezeu care i d a harul s au. Clement Alexandrinul vorbind despre Lagos si despre
43
ajutorul dat de El omului harnic si entuziasmat arm a c a Celui ce se str aduie ste si Dumnezeu i d a un
ajutor. Pentru cre stin este necesar a contemplarea activ a, studiul sustinut de credint a si de sperant a.
Din studiul atent al scrierilor Apostolului
Pavel, vedem c a n acestea se cuprind probleme care nu au disp arut nici azi odat a cu trecerea vremii.
Aproape toate problemele discutate n aceste epistole sunt perene; de actualitate si care privesc pe oricare
credincios. Una dintre aceste probleme o constituie, a sadar cea a virtutilor. Mai mult dect att, conceptia
Sfntului Apostol Pavel despre virtuti nu se desf a soar a doar ca un tratat de expunere si explicare a aces-
tora, ci prin cele dezb atute, Sfntul Pavel face chiar un ndemn adresat peste veacuri cre stinilor de azi.
Viata omului pe p amnt, si anume a cre stinului,
are sens si valoare numai n m asura n care acesta se preocup a de propria sa mntuire si dobnde ste n
mod real comuniunea haric a cu Hristos, ca m adular al Trupului S au. F ar a comuniunea cu Hristos si f ar a
r amnerea n aceast a comuniune si f ar a virtuti, ca adev arate ndreptare ale vietii noastre care ne aduc spre
comuniune nu este pasibil a mntuirea omului si cu att mai mult cre sterea n Hristos a cre stinului pn a la
m asura vrstei deplin at atii lui Hristos . . . pn a vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoa sterii Fiului
lui Dumnezeu, la starea b arbatului des avr sit la m asura vrstei deplin at atii lui Hristos (Efeseni IV : 13).
A sadar
aceast a cale a virtutilor devine o conditie obligatorie a cre stinului n drumul s au spre mntuire. n orice
moment credinciosul trebuie s a aib a n fata ochilor modelul lui Hristos si s a se str aduiasc a s a-I urmeze
Acestuia. Omul nu poate izbndi si nu poate nainta pe acest drum numai prin propriile sale puteri, care
sunt limitate, ci are nevoie n primul rnd de harul divin. Prin des avr sirea virtutilor, omul st a n relatie
cu Dumnezeu, acesta punndu-i la dispozitie harul S au iar omul folosindu-l n dobndirea mntuirii.
A sadar n ceea
ce prive ste virtutea n viata credinciosului miezul acestei virtuti este n primul rnd raportul personal al
cre stinului cu Dumnezeu, raport posibil n cre stinism indc a Dumnezeu este o int a personal a cu care
se poate intra n raport si care n esenta Sa este iubire. A iubi pe Dumnezeu nseamn a a mplini voia
Lui adic a a mpliniri poruncile Lui, iar a mplini poruncile Lui n mod statornic nseamn a a virtuos.
Dumnezeu n conceptia cre stin a, ind o int a absolut a si
neschimbabil a si raportul fat a de El trebuie s a e un raport constant. Astfel dup a cre stinism exist a un nou
raport ntre creatur a si Dumnezeu, virtutea des avr sindu-se n baza acestui raport: Dumnezeu este Tat al
tuturor oamenilor, iar ace stia, ind nati n Iisus Hristos devin copiii S ai. . . . . . .. mai nainte rnduinde-
ne n a sa iubire, spre nerea ntru El, prin Iisus Hristos, Dup a buna socotint a a voii Sale (Efeseni
I:5). Aceast a nere n cre stinism schimb a radical pozitia virtutii cre stine fat a de ceea ce losoi antici
ntelegeau prin virtute: C aci n Hristos Iisus, nici t aierea mprejur nu poate ceva, nici net aierea mprejur,
ci credinta este lucr atoare prin iubire (Galateni V:6); c aci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al
puterii si al dragostei si al ntelepciunii ( II Timotei I:7). A sadar, virtutea n viata omului, devine o
n azuint a activ a, continu a si statornic a de a- si potrivi toate cugetele, cuvintele si faptele dup a nv at atura
lui Hristos, ca urmare a iubirii si ascult arii liale fat a de El. Prin aceast a omul devine mpreun a-lucr ator
44
cu Hristos (II Corinteni VI:1), iar virtutea devine o parte activ a a intei sale si o realitate care nu
mai poate socotit a ca ceva deosebit ci virtutea devine astfel un mod de viat a, viata n Dumnezeu.
Pentru dobndirea
virtutilor nu este nevoie de o preg atire suplimentar a. Virtutea nu se dobnde ste numai prin nv atare.
Pentru c stigarea ei este absolut necesar a si o exercitare, o deprindere continu a si statornic a, virtutea ind
m arturia prezentei active a Duhului Sfnt n omul credincios si roada acestei prezente: roada Duhului
Sfnt este: dragoste, bucurie, pace, ndelunga r abdare, bun atate, facere de bine. . . (Galateni V:22);
c aci roada luminii st a n orice bun atate, n dreptate, n adev ar (Efeseni V:9). De asemeni conceptia
cre stin a vede n virtute angajarea tuturor puterilor suete sti ale cre stinului. Miezul ei l formeaz a tr airea si
simtirea l auntric a a binelui, iubirea si pretuirea lui, la care se adaug a n mod necesar str aduinta continu a de
a-l realiza n viat a si fapte. ndreptarea vointei spre s avr sirea virtutilor este datorit a harului divin: C aci
Dumnezeu este cel care lucreaz a n voi spre a voi si a lucra dup a a Lui bun avoint a (Filipeni II :13).
Virtutea cre stinului este luminat a de credint a si des avr sit a de iubire.
Scopul ei e cunoscut prin credint a, permanenta n ea e mentinut a prin n adejde, iar motorul ei este iubirea.
Prin virtuti, cugetarea,
simtirea si vointa cre stinului se nnoiesc si se nt aresc. n acest sens, cre stinul poate spune mpreun a
cu Sfntul Apostol Pavel : Toate le pot ntru Hristos, cel ce m a mbrac a n putere (Filipeni IV:13).
n ceea ce prive ste prezenta si actualitatea virtutilor
n viata credincio silor, virtutile teologice: credint a, n adejde, dragoste, sunt indisolubil legate ntre ele.
Cu ajutorul credintei, omul cunoa ste despre Dumnezeu, despre scopul s au n lume si despre obli-
gatiile ce-i revin fat a de Acesta. Prin credint a omul stie c a lumea a fost creat a de Dum-
nezeu, c a Fiul lui Dumnezeu s-a ntrupat, a p atimit, a murit, a nviat, s-a n altat si sade de-
a dreapta Tat alui (Evrei XI:1-12) si a a multe adev aruri despre nsu sirile si voia lui Dumnezeu.
Prin n adejde omul crede c a tot ceea ce Dumnezeu
a descoperit este adev arat si c a mai devreme sau mai trziu, se va mplini. Cnd ne vom apropia cu totul
de Dumnezeu, rolul si functiunea n adejdii va nceta f acnd loc posesiunii depline a fericirii dup a care
omul suspin a n aceast a viata. De aceea Sfntul Apostol Pavel scria: Socotesc c a p atimirile vremii de
acum nu sunt vrednice de mi scarea care ni se va descoperi. C aci stim c a toat a f aptura mpreun a suspin a
si mpreun a are durere pn a acum. Si nu numai att, ci si noi care avem prga Duhului n noi n sine
suspin am n noi, a steptnd nvierea trupului nostru. C aci prin n adejde ne-am mntuit (Romani I:1-15).
Iubirea ns a este superioar a tuturor
virtutilor. Ea este haina de lumin a care mbrac a celelalte virtuti si le d a sens. Ea preface si viziunea n
adorare si ascultare. Ea schimb a n adejdea n izvor de slav a si fericire. Ea une ste pe credincios nc a din
aceast a viat a cu Dumnezeu. Sfntul Apostol Pavel nu vede n iubirea cre stin a o virtute obi snuit a, ci calea
cea mai presus de re pentru apropierea noastr a de Dumnezeu, iubirea des avr sit a si des avr sirea ns a si.
nsu sirea si aplicarea n viat a a virtutilor de c atre cre stin este
identic a cu fericirea. Virtutea poate asigura pe p amnt nceputul fericirii care vine deplin a abia n lumea
45
de dincolo. Virtutea nu este astfel binele suprem ci este doar o cale care duce la posedarea acestuia.
n viata cre stin a virtutea nu este scopul vietii spirituale ci doar mijlocul prin care cre stinul
poate ajunge la comuniune de viat a fericit a cu Dumnezeu (I Corinteni XV:28; I Tesaloniceni IV:17).
Mergnd mai departe pe aceast a
cale, virtutea devine obligatorie pentru ecare credincios att n perspectiva Scopului pe care omul l
urm are ste, mntuirea, ct si din datoria sa de m adular al trupului lui Hristos, al Bisericii, dup a ndemnul
Sfntului Apostol Pavel: Iar voi sunteti m adulare ale trupului lui Hristos (I Corinteni XII: 27): a sa
si noi, cei multi, un trup suntem n Hristos si ecare suntem m adulare unii altora (Romani XII:5).
Virtutile s avr site de ecare credincios
nu reprezint a ns a un motiv de mndrie. Cre stinul nu se trufe ste cu virtutea sa nici n fata oamenilor
, nici n fata lui Dumnezeu. Cre stinul si recunoa ste neputinta: cu darul lui Dumnezeu sunt ceea ce
sunt (I Corinteni XV:10) si Ct despre mine nu m a voi l auda dect ntru neputintele mele (II Corinteni
XII:5). Orict ar de virtuos cre stinul si d a seama de enorma distant a ce-l separ a de des avr sire.
n viata cre stinului iubirea trebuie s a e, si este, regina si mama tuturor
virtutilor. Ea le solicit a, le face s a creasc a, le hr ane ste, le stimuleaz a si le ndrum a spre scopul lor pe toate
celelalte virtuti. Cre stinul iube ste pe semenii s ai si iube ste pe Dumnezeu. Iubirea trebuie s a e o parte a
intei credinciosului pentru c a iubirea este cea mai deplin a dintre virtuti. Cel care o posed a mpline ste
toat a legea, potrivit cuvintelor Sfntului Apostol Pavel: Plinirea legii este dragostea (Romani XIII:10).
n deplin atatea lor aceste virtuti nu sunt complete dect dac a sunt transpuse ns a n vi-
ata cre stinilor. Virtutile trebuie s a- si manifeste si partea lor practic a, iar urmarea practic a a aces-
tor virtuti n viata credinciosului o constituie nf aptuirea de fapte bune. Faptele bune sunt strns
legate de virtuti, f ar a de care nu sunt complete. Faptele bune sunt urmarea logica a virtutilor cre s-
tine. Ca si virtutile, si faptele bune trebuie s a e nconjurate si ndemnate de cea mai nalta din-
tre virtutile teologice si anume iubirea. Tot ceea ce facem trebuie s a izvorasc a din suet si s a
e urmarea iubirii fat a de Dumnezeu si fat a de aproapele. Fiecare credincios trebuie s a se con-
duc a dup a ndemnul Sfntului Apostol Pavel care spune C autati dragostea (I Corinteni XIV:1).
Virtutile si mplinirea lor l fac pe credincios s a se simt a mai aproape
de Dumnezeu, i nnoiesc viata si l fac p arta s nc a din aceast a viata de
bunurile ce i voi ncredintate si de fericirea vietii n Dumnezeu.
Credinta, n adejdea si dragostea sunt n acela si timp coordonate fundamentale ale vietii
cre stine, sunt adev arate puncte cardinale ale vietii cre stine. Prin mplinirea si aplicarea vir-
tutilor, cre stinul si mbog ate ste viata care devine adev arata pild a de tr aire cre stin a autentic a.
De aceea virtutile teologice sunt la fel de actuale ca ns a si credinta cre stin a. Prin im-
plicarea virtutilor noi dobndim pace sueteasc a si pacea cu Dumnezeu: deci noi, ndreptati
prin credint a avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos ( Romani V:1).
F ar a credint a, omul nu ar avea un ideal n viat a, nu si-ar cunoa ste rostul s au n lume si datoriile
fat a de Dumnezeu si fat a de oameni, f ar a n adejde nu ar putea s a dep a seasc a greut atile vietii si pes-
46
imismul ar pune st apnire pe ratiunea sa, neluminat a de promisiunile divine, iar f ar a dragoste omul nu
ar altceva dect o int a rece care nu si-ar putea dep a si conditia p amnteasc a, material a. A sa cum
arm a dealtfel si Sfntul Apostol Pavel : dac a dragoste nu am , nimic nu sunt (I Corinteni XIII:2)
CONCLUZII: IMPORTAN TA VIRTU TILOR TEOLOGICE PENTRU
DES

AVR SIREA OMULUI

Virtutile teologice sunt cele mai importante dintre virtutile
cre stine deoarece, nsu site ele preg atesc cre stinului calea care duce spre des avr sire. n general aplicarea
virtutilor teologice la viata cre stin a o transform a pe aceasta ntr-o viat a n Hristos care presupune ori-
entarea conduitei morale dup a modelul lui Hristos. Astfel cre stinul devine hristofor, adic a un purt ator de
Hristos. n leg atur a cu acest lucru Sfntul Maxim M arturisitorul spune c a Fiinta virtutii din ecare este
Cuvntul cel unic al lui Dumnezeu, c aci inta tuturor virtutilor este nsu si Domnul nostru Iisus Hristos.
Mai nainte de orice virtute trebuie s a avem credinta
dobndit a sau nt arit a la botez. Credinta d a posibilitatea cre stinilor de a participa prin harul dumnezeiesc
la r ascump ararea lui Iisus Hristos ndreptndu-ne n dar cu harul Lui prin r ascump ararea cea n Iisus
Hristos (Romani III:24). Nu exist a om care vrnd cu st aruint a s a cread a s a nu ajuns la putinta de
a crede. Credinta devine astfel prima virtute cu care pornim pe lungul drum ce duce la des avr sire.
Credintei i urmeaz a n
mod necesar virtutea teologic a a n adejdii cre stine. N adejdea este o certitudine a celor viitoare. N adejdea
este o credint a orientat a spre viitor devenind astfel o credint a ntr-o faza progresat a. Ea este o putere care
d a transparenta timpului care str abate prin timp cum credinta str abate prin spatiu si prin natura v azut a.
ns a toate ale voastre ntru dragoste
s a se petreac a (I Corinteni XVI:14) ndeamn a Sfntul Apostol Pavel. Adic a, dragostea trebuie s a e cea
care completeaz a si cuprinde n sine, nu doar celelalte virtuti, ci ntreaga viat a a oamenilor trebuie s a
aibe n prim plan aceast a virtute. Str aduiti-v a s a aveti dragoste (I Corinteni XIV:1) ndeamn a acela si
47
Sfnt P arinte pentru c a mbr acndu-ne cu dragoste aceasta este leg atura des avr sirii (Coloseni III:14).
Dragostea devine astfel o datorie a ec arui cre stin, dar nu o datorie ca tributul sau impozitul ci o obligatie
continu a care nu vrea s a e restituit a sau acoperit a. Ea tinde s a r amn a datoare. Atunci cnd Sfntul Pavel
spune c a acela care iube ste a mplinit legea, el ntelege prin aceast a un dar, nu o datorie. Se cuvine s a
iubim pe fratele nostru din pricina nrudirii spirituale cu el. Si iubind pe fratele nostru, iubim astfel
pe Dumnezeu. De asemeni cunoa sterea lui Dumnezeu si des avr sirea este l amurit a doar n dragoste.
Imnul n altat de Sfntul Apostol Pavel, dragostei, n Capitolul 13 al epistolei I c atre Corinteni este cel
mai frumos si cel mai cuprinz ator si mai n alt ator imn pe care cineva l-a nchinat acestei sublime virtuti.
Prin tot ceea ce a transmis n scrierile Sale Sfntul Apostol Pavel se face un adev arat
ndrum ator al ec arui cre stin care se ndreapt a pe drumul ce duce la des avr sire. Cel care urmeaz a
aceast a cale trebuie s a e preg atit pentru toate suferintele ce vor urma, ncredintat c a pn a la urm a va
dobndi n drumul s au ferm convins de acest lucru Pavel spune R amneti ntemeiati n credint a, nt ariti si
neclintiti de la n adejdea Evangheliei pe care ati auzit-o. Acum m a bucur de suferintele mele si mplinesc
n Trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos pentru trupul Lui adic a Biserica (Coloseni I:23-24).
Pr.Dr. Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament, manual pentru seminariile teologice, Edit.
Credinta noastr a, Buc., 1992, p.144
Pr. Prof. Grigorie Marcu, Sf. Apostol Pavel despre modelul de
vietuire cre stin a, n Studii Teologice, an IX, nr. 1-2/1957, p. 3-4
Ibidem, p. 4
Pr. Prof. Petru Rezu s, Originalitatea cre stinismului, n Ortodoxia, an XI, nr. 4/1959, p. 521
Pr. Prof. Dr. Ioan Constantinescu, op. cit., p. 150
Ibidem, p. 150-151
Prof. Iustin Moisescu, Activitatea Sfntului Apostol Pavel la Athena, Edit. Inst. Biblic si de Misiune al
BOR, Bucure sti, 1946, p. 112
Pr. Prof. Sofron Vlad, Sfntul Apostol Pavel- p astor de suete n Studii Teologice, an III, nr. 7-8/1951,
p. 444
Pr. Prof. Petru Rezu s- op. cit., p.522
Prof. Teodor M. Popescu, Sfntul Pavel, Apostolul neamului, n Studii Teologice, anIII, nr.7-8/1951,
p.382
Ibidem, p. 380
Ibidem, p. 384
Prof. Iustin Moisescu, op. cit., p.208
48
Mitr. Nicolae Mladin; Prof. Diac. Orest Bucevschi; Prof. Dr. C-tin Pavel, prof. Diac. Ioan Z agrean
Teologia Moral a Ortodox a pt. Institutele teologice, vol. I Moral a general a, Edit. Inst. Biblic si de Mis.
al B.O.R., Bucure sti, 1979, p.338
Ibidem
Ibidem, p. 339
Preot Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Spiritualitatea Ortodox a Ascetica si mistica, Ed. Instit. Biblic si de
Misiune a B.O.R., Bucure sti, 1992, p. 97
Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, op. cit., p. 340
Preot Prof. Grigorie Marcu, op. cit., p. 11
Mitr. Dr. Nicolae Mladin, op. cit., p. 341
Preot Prof. Grigorie Marcu, op. cit., p. 9
Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, op. cit., p. 343
Preot Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de teologie ortodox a, Ed. Instit. Biblic si de Misiune al B.O.R.,
Bucure sti, 1994, p. 421
Preot Prof. Grigorie Marcu, op, cit., p. 12
Ibidem
Ibidem, p. 16
Ibidem, p. 8
Pr. Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Iisus Hristos sau restaurarea Omului, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al B.O.R., ed. a-II-a, Bucure sti, 1994, p. 368
Diac. Prof. Orest Bucevshi, O datorie izvort a din porunca iubirii cre stine, Editura Institutului Biblic
si de Misiune al B.O.R., Bucure sti, 1957, p. 181
Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, op. cit.,, p. 377
Ibidem, p.352-353
Pr. prof. Grigorie Marcu, op. cit., p.17
Pr. Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Spiritualitatea Ortodox a , Ascetica si Mistica, p.99
Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, op. cit., p.354
Ibidem, p.355
Ibidem
Ibidem, p.357
Doctorand Leon Gh. Arion, Unitatea si universalitatea Bisericii dup a Epistolele Pauline, n Studii
Teologice, an XIX, nr. 1-2, 1967, p. 45-62
Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, op. cit., p. 372-373
49
C. Vasilescu- Raportul dintre virtute si p acat dup a doctrina moral a a Didahiei, n Studii Teologice, an
XIV, nr.1-2/1962, p.61-62
Preot Prof. Grigorie Marcu, op. cit., p. 21-22
Pr. Prof. Univ. Dr. Leon Gh. Arion, Compendiu neotestamentrl de introducere si exegez a tip arit la S.C.
Graca Prahovean a S.A., p. 181-182
Magistrand Victoria Pietreanu, Virtute si p acat n conceptia Sfntului Apostol Pavel n S. T. an IX, nr.
9-10 / 1957, p. 673-674
Preot Prof. Grigorie Marcu, op. cit. , p.11
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit., p. 675
Prof. Diac. Dr N. Nicolaescu, Sensul vietii sociale dup a Noul Testament, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1946, p. 93
Magistrand Victoria Pietreanu, op.cit., p. 677
Diac. Prof N.I. Nicolaescu, Sfntul Apostol Pavel si cre stin atatea ac-
tual a n Studii Teologice , an III, nr. 7 -8/1951, p. 402
Prof. Teodor M. Popescu, op. cit., p. 369
Prof. Diac. Dr. N. Nicolaescu , Sensul vietii sociale dup a Noul Testament, p. 107
Idem, Sfntul Apostol Pavel si cre stin atatea actual a, p. 403
Magistrand Gheorghe Papuc, Viata dup a Epistolele Sfntului Apostol Pavel n Studii Teologice an VII,
nr. 5 -6/1955, p. 377
Ibidem, p. 247
Ibidem , p. 247 248
Ibidem, p 248
Pr. prof. Grigorie Marcu , op. cit., p. 18
Prof. Dr. Iustin Moisescu, Sfntul Pavel si viata celor mai de seam a comunit ati cre stine din epoca
apostolic a, n Studii Teologice, an III, nr. 7 -8/1951, p. 410
Diac. Prof. Orest Bucevschi, op. cit., p. 183
Mitropolit Nicolae Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Con-
stantin Pavel, Prof Diac. Dr. Ioan Z agrean, Teologia Moral a Ortodox a pt. Insti-
tutele Teologice Vol II Moral a Special a cu binecuvntarea P.F. P arinte Iustin patriarhul
B.O.R., Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucure sti, 1979, p. 18 19
Herman Binder, Dar glaude bei Paulus (Credint a la Pavel) traducere de
Diac. Prof. Orest Bucevschi n Ortodoxia, an XXI, nr. 2/1969, p. 269
Ibidem, p.270
Ibidem, p.271
50
Magistrand Sabin Verzan, Credinta si faptele bune, conditii ale
mnturiii n Studii Teologice an VI, nr. 9 10 /1954, p 496
Herman Binder, op. cit., p. 271 - 272
Ibidem
Magistrand Sabin Verzan, op. cit., p. 498
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodox a
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit., p. 685
Ibidem
Magistrand Sabin Verzan, op. cit. p. 502
Ibidem
Doctorand. Leon Gh. Arion, Unitatea si universalitatea Bisericii dup a Epistolele pauline, p. 55
Magistrand Sabin Verzan, op. cit., p.502
Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Spiritualitatea ortodox a Ascetica si mistica, pg.95
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Raportul dintre justicare si dragoste n omiliile Sf. Ioan
Gur a de Aur la Epistola c atre Romani n Ortodoxia XVII 2/1966, pg. 204 205
Ibidem, pg. 205
Marcial Maciel, Formarea integral a a preotului, Editura Sapientia Bucuresti 200, p. 96
Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, Teologie Moral a Ortodox a- Morala Special a, p. 27
Mitrop. Dr. Nicolae Mladin-Teologia Moral a Ortodox a-pt. Institutele Teologice-vol.II-Moral a
Special a, p.30-31
Diac.Asist. Ion Bria-Sensul activ al sperantei cre stine n G.B. XXVIII, nr.7-8/1969, p.777-778
Mitrop. Nicolae Mladin, op. cit., p.32
Diac. Asist. Ion Bria, Sensul activ al sperantei cre stine, p.778
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit., p.686
Diac. Asist. Ion Bria, Sensul activ al sperantei cre stine, p.777
Ibidem
Ibidem, p.779
Pr. Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Spiritualitate Ortodox a, p. 98
Idem-Conditiile mntuirii, n Studii Teologice, an III, nr.5-6/1951, p.255
Mitr. Nicolae Mladin, op. cit., p.37,39
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit., p.686
Iubirea dup a nv at atura Noului Testament-n BOR, LXXIV, nr.1-2/1956, p.96
Pr. Lector Al. Negoit a, Ideile umanitare ale cre stinismului, n S.T. III, nr. 3-4/1951, p.350
51
Iubirea n scrierile NT, op. cit., p.100
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit., p.687
Diac. Prof. N.I. Nicolaescu, Actualitatea Epistolei I c atre Corinteni n ST, an III, nr.3-4/1951, p.196
Iubirea n scrierile N.T., op. cit., p.100
Sfntul Ioan Gur a de Aur, Omului XXXIII la I Corinteni, n P.S.B., p.216
Ibidem, p.222
Ibidem, p.223
Ibidem, p.230
Iubirea n scrierile Noului Testament- op. cit., p.101
Ibidem, p.102
Ibidem, p.102
Diac. Prof. N.I. Nicolaescu-op. cit., p.196
Ibidem, p.198-199
Ibidem, p.199
Diac. Prof. Orest Bucevschi-O datorie izvort a din porunca iubirii cre stine, Edit. Inst. Biblic si de
Misiune a BOR, Bucure sti, 1957, p.180-181
Iubirea dup a nv at atura Noului Testament, op. cit., p.102
Sf. Ioan Gur a de Aur, op. cit., p.232
Iubirea dup a nv at atura Noului Testament, op. cit.,p. 103
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit., p.687
Filocalie, vol.IV- trad. de Dumitru St aniloae, Sibiu, 1948, p.197
Magistrand Vasile I. Bria, Imnul dragostei n omiliile Sfntului Ioan Gur a de Aur, n S.T. XIII, nr.
7-8/1961, p. 435
Diacon Asist. I. Bria, Sensul activ al iubirii cre stine n Ortodoxia XXII, nr. 1/1970, p. 65-67
Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, op. cit., p. 45
Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, op. cit., p. 197 - 198
Ibidem, p. 197
Mitropolit Nicolae Mladin, op.cit. p. 45
Magistrand Gheorghe Papuc, op. cit., p. 375 376
Prof. Dr. Iustin Moisescu, op. cit., p. 412
Prof. Constantin Pavel, Paradoxul sublim al vietii cre s-
tine, n G. B., an XXX, nr. 9 10/1971, p. 796-797
52
Pr. Prof. Grigorie T. Marcu, Omul cel nou n conceptia Sfntului Apostol Pavel n S.T., an III nr. 7 8 /
1951, p. 420
Pr. Prof. Grigorie Marcu, op.cit., p.7 8
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit., p. 684 685
Pr. Prof. Dr. Dumitru St aniloae Iisus Hristos sau restaurarea omului
Pr. Prof. Grigorie T. Marcu, Omul cel nou n conceptia Sfn-
tului Apostol Pavel n S. T., an III nr. 7 8/ 1951, p. 422
Ibidem, p.423
Ibidem p. 424
Pr. Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, p. 226,
Pr. Prof. Ioan G. Coman, op. cit. p. 219 -220
Pr. Prof. Grigorie T. Marcu, Omul cel nou n conceptia Sfntului Apostol Pavel, p. 425 426.
Ibidem p. 426
Prof. Iustin Moisescu, Activitatea Sfntului Apostol Pavel la Athena, p. 162
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de teologie, p. 421 422
Filocalia, vol. IV, p. 425 426
Pr. Prof. Petru Rezu s, op. cit., p. 523
Pr. Prof.Grigorie T. Marcu, Omul cel nou n conceptia Sf. Ap. Pavel, p.427
Ibidem
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit,. p 673
Pr. Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Ascetica si mistica, p. 22 23
Pr. Prof. Grigorie Marcu, Sf. Ap. Pavel despre modelul de vietuire cre stineasc a, p.14
Magistrand Victoria Pietreanu, op. cit. p. 684
Pr. Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Ascetica si mistica, p. 24
Pr. Magistrand Mihai Georgescu Idei morale si sociale n Comentariul la
Psalmi al Sf. Vasile cel Mare n S.T. an X nr. 7-8/1959 p. 464
Ibidem p. 465
Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, Actualitatea Epistolei I c atre Corinteni, p. 199
C. Vasilescu, op.cit., p. 63
Mitrololit Dr. Nicolae Mladin, Morala General a, p. 374
Prof. N. I. Stef anescu, Epopeea si istoria n opera lui Clement
Alexandrinul n Ortodoxie, an XII, nr. 4/1960, p. 591
Pr. Prof. Univ. Dr. Leon Arion, Compendiu neotestamentar de introducere si exegez a
53
Mladin, Mitrop. Dr. Nicolae, Morala general a, p. 380 381
Pr. Prof. Dumitru Radu, Jertfa crucii si nvierea lui Hris-
tos n viata cre stinului n ortodoxie, an XLVI, nr. 4/1994, p. 3
Mitr. Dr. Nicolae Mladin, Morala general a, p. 377
Ibidem, p. 377 378
Ibidem, p. 378
Diac. Prof. N. I. Nicolaescu, Sf. Apostol Pavel si cre stin atatea actual a, p.405-406
Ibidem
Pr. Prof. Grigorie Marcu, Sfntul Apostol Pavel despre modelul de vietuire cre stin a, p. 19 20
Mitr. Dr. Nicolae Mladin, Morala general a, p. 379
Ibidem p. 379
Ibidem p. 382
Diac. Prof. N. I Nicolaescu, Actualitatea Epistolei I c atre Corinteni, p. 210
Ibidem p. 202 203
Pr. Prof. Grigorie Marcu, Sf. Ap. Pavel despre modelul de vietuire cre stin a, p. 19 21
Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitatea Ortodox a, p. 143
Doctorand Leon Gh Arion, Unitatea si universalitatea Bisericii dup a Epistolele Pauline, p. 54- 55
Pr. Prof. Dr. Dumitru St aniloae, Spiritualitatea Ortodox a, p. 144
Magistrand Ion Vasile Bria, Imnul dragostei n omiliile Sfntului Vasile cel Mare, p. 432
10
54