Test 1

1.1 Aparitia si evolutia istorica a dreptului comparat

Principalele incercari facute pentru a se demonstra ca dreptul comparat nu este o stiinta
autonoma au fost realizate de Kaden. Preocupari referitore la cunoasterea reglementarilor
juridice din alte tari au existat inca din cele mai vechi timpuri, de aceea s-a simtit nevoia de
aparitie a unei modalitati in care sa fie comparate sistemele de drept existente in toata lumea.
In 1900 s-a desfasurat la Paris primul Congres mondial destinat dreptului comparat.
Desfasurarea la Paris a primului Congres mondial destinat dreptului comparat a fost
considerate momentul de nastere a dreptului comparat. Dreptul comparat este considerat
drept o metoda de cercetare a sistemelor de drept din diferite tari in diferite perioade.
Istoria dreptului comparat a fost impartita in doua perioade distincte:
1. cea de dinainte de 1990
2. cea de dupa 1900.
Perioada de dinainte de 1900:
- Englezii: desi englezii au fost mereu cunoscuti pentru conservatismul lor, ei au facut cea
mai mare parte a muncii de pioneer in domeniul dreptului comparat.
- Francezii: gindirea filozofica si juridical franceza a adus o contribuite pretioasa la
definirea premiselor dreptului comparat, avind un aport deosebit, in special, prin
intermediul marelui Montesquieu.
- Germanii: reprezentantul germanilor in cadrul aparitiei dreptului roman a fost Gottfried
Wilhelm Leibnitz, care reclama unitatea reala a intregii lumi.
- Italienii si spaniolii: ideologia lor in necesitatea dreptului comparata a fost cea de
impunere a unei stiinte autonome a legislatiilor comparate.
Perioada de dupa 1900:
1. Climatul stiintific ce a precedat Congresul din 1900 a fost perioada marii dezvoltari pe
care dreptul comparat o luase in ultimile decenii ale secolului al XIX, la tarile europene
dezvoltate.
2. Congresul de la Paris reuniunea comparatista de la Paris care a reprezentat un
stimulent pentru dezvoltarea unor cercetari comparative profunde, cit si pentru
elaborarea unor contributii impresionante la teoria comparatiei.
3. aparitia scolii lui Raymond Saleilles si Eduard Lambert ei vedeau dreptul comparat ca
fiind cea mai buna solutie in cunoasterea dreptului national
4. Dezvoltari ulterioare:
Au aparut diferite institutii care studiau dreptul comparat (Franta, germania, Italia, spania)
1.2 n doctrina de specialitate
15
s-a apreciat c dreptul comparat se caracterizeaz prin
numeroasele sale funciuni, att n domeniul cercetrii, ct i prin scopurile sale. n acest fel, s-a
apreciat c dreptul comparat, ca tiin autonom, a fost confundat cu etnologia juridic, cu
istoria comparat a dreptului, cu teoria general a dreptului, cu dreptul civil comparat, cu
dreptul comercial comparat, cu politica legislativ .a. Concepia privind confuzia fcut ntre
dreptul comparat i ramurile de drept menionate a fost justificat de faptul c prin aplicarea
metodei comparative se obineau rezultate i cunotine specifice sau diferite de cele proprii
disciplinei noastre. Este adevrat c orice parte a unei discipline juridice, stabilit n mod
comparativ, face parte din disciplina juridic respectiv.
n fiecare dintre ramurile tiinei juridice se poate aplica metoda comparativ, iar aplicarea
metodei comparative nu afecteaz natura disciplinei.S-a apreciat c incertitudinile dreptului
comparat, ca disciplin autonom, proveneau din neputina de a defini dreptul comparat prin
obiectul su propriu, ca i din confuzia fcut ntre domeniul dreptului comparat i rezultatele
obinute prin aplicarea metodei comparative. Se impune s se stabileasc care este rolul,
funciunea i metoda dreptului comparat n cazul diferitelor discipline juridice i
extrajuridice.Chiar dac exist incertitudini cu privire la caracterul disciplinei pe care o
analizm, este cert c prin examinarea comparativ a diferitelor sisteme de drept, se obin
cunotine noi despre sistemele respective, pot fi mbuntite sistemele de drept, se poate
realiza o eficient armonizare, compatibilizare a diferitelor legislaii a statelor.Cert este c
dreptul comparat ne permite s realizm o detaare de mentalitatea proprie i s ptrundem n
mod contient ntr-o alt lume juridic
16
. Permite, de asemenea, s se descopere n propriul
sistem de drept caliti i defecte, permite revederea, reanalizarea ntregului sistem naional
pentru a se constata care dintre instituiile sale sunt relevante ori nu i care mai este gradul de
importan practic a lor n raport cu schimbrile economico-sociale intervenite n societatea
celui care realizeaz analiza, dar i n alte state. Ne permite, de asemenea, s constatm dac
soluiile juridice din propriul sistem naional de drept sunt singurele posibile ori exist altele
mai importante, mai bine structurate i organizate.
Sub aspectul acestei funcii, s-a apreciat c funcia este util sub urmtoarele aspecte:
a) cnd o instituie juridic exist n mai multe ri avnd aceeai origine;
b) cnd, dei instituiile au origini diferite, se prezint sub aceleai aspecte;
c) cnd instituiile, dei nu sunt asemntoare, se bazeaz pe aceleai principii fundamentale.
Dreptul comparat, ca i disciplinele juridice i sociale cu care acesta are tangent au ca interes
tiinific sau practic s aplice n propriul lor domeniu metoda comparativ, metoda fiind util
tuturor disciplinelor enumerate.Unii autori se refer la legislaia comparat sau la dreptul
comparat, nelegnd prin acestea metoda comparativ. In acest sens Gutteridge, ca i Recueil
Lambert, menioneaz c metoda comparativ este util pentru studierea oricrei ramuri a
tiinei juridice.

1.3.Dreptul comparat este o tiin care analizeaz legturile dintre sietemele juridice
existente n comunitaea internaional.Compararea drepturilor pune in lumina nu numai
ceea ce acestea au deosebit zona de divergenta dar si ceea ce le aseamana sau este
identic,o zona de convergenta. Principala caracteristica a dreptului comparat din zilele
noastre consta in universalismul pe care l-a dobindit,in imprejurarea ca el ia in
considerare toate sistemele ale umanitatii contemporane. Rolul dreptului comparat se
releva in functiile acestuia:1)functia de cunoastere a dreptului national.2)functia
normativa.Dreptul comparat are un aport insemnat si in perfectionarea legislatiilor
nationale.Adoptarea unei legi nu trebuie sa aiba loc decit dupa cunoasterea experientei,
dobindita in alte tari in problem similare.3)functia stiintifica.4)functia de a contribui la
unificarea legislatiilor.Dificultatile dreptului comparat se manifesta prin urmatorul aspect:
dreptul comparat studiaza totalitea sistemelor juridice ale lumii, problema in cazul de fata
consta in surplusul de materie excesiva, care trebuie sa o asimilezi;pentru a face
comparative specialistii trebuie sa dispuna de un sir de cunostinte asupra legislatiilor
nationale ale fiecarui stat studiat.
Si in telefon
Test 2
I1.3Argumentez les opportunites des modifications legislatfis francaises dans la metiere
du droit privee
n caiet
Subiectul 13 Formarea si extinderea dreptului francez
Istoria dreptului francez se mparte n trei perioade. Cea dinti, purtnd denumirea de ancien
droit, se ntinde de la origini pn la data precis de 17 iunie 1789, cnd s-a format Adunarea
Constituant.
Cea de-a doua, care este perioada revoluiei franceze, poart denumirea de dreptul
intermediar i dureaz pn la nceputul perioadei codificrilor napoleoniene. n sfrit, cea de-a treia
continu pn astzi, codurile elaborate sub Napoleon gsindu-i nc aplicarea
1
.

Prin ancien droit (dreptul vechi) se neleg numeroasele cutume aflate n vigoare pe ntreg
teritoriul de astzi al Franei. Acest teritoriu era mprit n dou, printr-o linie de demarcaie bine
stabilit. Partea de nord-est a Franei reprezenta acea pays de droit crit n care predominau
instituiile dreptului roman, n timp ce jumtatea de sud-vest era ara dreptului nescris ; totui n
prile de drept scris terrae quae reguntur iure scriptae, consuetudinea avea un loc nsemnat, tot
astfel cum n terrae consuetudinariae a subzistat o tradiie a dreptului roman.
n general, dreptul roman era considerat ca un drept supletiv. Indiferent dac provinciile fceau
sau nu parte din ara dreptului scris, dreptul roman era studiat n toate universitile medievale.
Contradiciile dintre cutume, caracterul fragmentar i incomplet al unora dintre ele,
instabilitatea ce le caracteriza au dus la necesitatea redactrii lor. Prin redactare, cutuma era surprins
ntr-un anumit moment al evoluiei sale, imperfeciunile erau nlturate, contradiciile evitate, iar
lacunele, uneori supliniate.
Astfel au aprut marile culegeri de cutume, denumite cutumiere, dintre care cele mai
importante au fost Marele cutumier al Normandiei din secolul al XIII-lea i La trs ancienne coutume
de Bretagne ( Foarte vechea cutum din Bretania) din secolul al XIV-lea.

1
Victor Dan Zltescu, Geografie juridic contemporan, Editura tiinific i enciclopedic, Bucureti, 1981, pag.
42-45
n anul 1454 regele Charles al VII-lea a emis celebra ordonan din Montil-les Tours, prin care a
stabilit obligaia redactrii cutumelor. n temeiul ei a nceput o activitate laborioas, care a durat mai
mult de un secol i a avut ca rezultat stabilizarea cutumelor. Operele rezultate erau foarte diferite, att
ca ntindere, ct i ca valoare. Cutuma din Paris, de exemplu, considerat a fi cea mai bine redactat
numra 362 de articole, iar cea din Orlans nu mai puin de 492.
n afara dreptului cutumiar trebuie semnalate edictele, declaraiile, scrisorile patente etc.,
cunoscute mpreun sub numele de ordonane, acte normative emannd de la puterea regal, care i
gseau aplicare pe teritoriul ntregului regat. Cele mai importante astfel de ordonane sunt: Ordonana
asupra comerului de la Versailles din 1673, care a reprezentat nucleul codului de comer din 1807, sau
Ordonana asupra marinei de la Fontainebleau din 1861, din care, de asemenea, pri importante se
regsesc n codul comercial francez.
De asemenea, importante sunt i ordonanele lui DAguesseau, n deceniile al IV-lea i al V-lea al
secolului al XVIII-lea, care, la rndul lor au fost preluate n mare parte de codul civil de la 1804.
Perioada veche a dreptului francez a reprezentat o epoc de frmiare cutumiar, de
contradicii de la o cutum la alta, atenuate ns de procesul lent, dar implacabil de fixare n scris al
cutumelor, care a condus la elaborarea unor monumente legislative, ce aveau sa stea peste secole la
baza marilor codificri din domeniul dreptului privat care s-au realizat sub domnia lui Napoleon.

Revoluia francez a furnizat substana profundelor transformri legislative petrecute n aa-
numita perioad de drept intermediar. Sensul numeroaselor legi adoptate dup 17 iunie 1789, dat la
care Statele Generale s-au transformat n Adunare Constituant, a constat n sfrmarea
mecanismului statului feudal i n crearea unui mecanism propriu celui burghez.
Actul cel mai nsemnat, sub raportul dreptului privat, votat de Adunarea Constituant a fost
abolirea regimului feudal i instaurarea relaiilor de proprietate de tip democratic care au format
obiectul unor decrete adoptate n anii 1789-1790.
Sub raportul dreptului public, aceste modificri au dus la elaborarea unei constituii n 1791,
care stabilea o monarhie limitat i o Adunare Legislativ.
Istoricul elaborrii i adoptrii codului civil, care avea s poarte n cele din urm numele lui
Napoleon, este deosebit de elocvent pentru a nelege modul de formare al marelui sistem romano-
germanic. Elaborarea proiectului noului cod civil a nceput n timpul Consulatului, fiind ncredinat unei
comisii. Comisia i desfoar lucrrile sub conducerea lui Jacques de Cambocrs, consul, i era
supravegheat de Napoleon. Elaborarea proiectului nu a durat dect patru luni. Apoi a fost supus
dezbaterii n Consiliul de Stat, care a consacrat acestei probleme un numr de 102 de edine. Proiectul
a fost trimis pentru observaii tribunalelor i, apoi, supus discuiilor n Consiliul de Stat. Dei corpurile
legiutoare au respins n prim instan primul capitol al proiectului, codul a fost adoptat pn la urm
ntre anii 1803 i 1804 sub forma unui numr de 36 legi, care au fost reunite ntr-un singur cod la 21
martie 1804.
Majoritatea juritilor vd n acest cod civil un exemplu fr precedent de logic juridic, de
tehnic legislativ superioar, de stil concis i cu deosebite virtui literare. Napoleon, nsui, afirma pe
insula Sf. Elena: Gloria mea nu este aceea de a fi ctigat 40 de btlii. Ceea ce nimeni nu va stinge,
ceea ce va tri etern, este Codul meu civil, sunt procesele verbale ale Consiliului de Stat
2
.
nlturnd vestigiile ornduirii feudale din regimul proprietii mobiliare i imobiliare, din
raporturile succesorale, din relaiile de familie, noul cod promova constant principiile de libertate,
egalitate i fraternitate proclamate de revoluia burghez. Un factor care a contribuit la evoluia
dreptului civil, ulterior codului, a fost jurisprudena. ncepnd cu a doua jumtate a secolului al XIX-lea,
jurisprudena a contribuit substanial la conturarea unor materii, ca rspunderea pentru faptul lucrului,
paternitatea din afara cstoriei, regimul datei mobiliare, cauza impulsiv i determinant
3
etc.
n afara codului civil, alte dou codificri de mari proporii marcheaz evoluia dreptului privat
francez: primul este codul comercial, iar cel de-al doilea e codul de procedur civil.
Putem spune c nici fenomenul receptrii dreptului roman, ce s-a impus la timpul su n
ntreaga lume supus de romani, nu a reuit s ntreac n amploare preluarea dreptului francez.
Procesul de receptare a legislaiei civile i comerciale napoleoniene a avut loc pe teritorii de o ntindere
fr precedent, cu un numr enorm de locuitori. Dac dreptul roman s-a rspndit, ndeosebi datorit
ocupaiei romane, cile de receptare a dreptului francez sunt mult mai variate. n afara acestui mod de a
se impune n teritoriile ocupate, legislaia francez a fost receptat n unele ri numai datorit
calitilor sale incontestabile, datorit marelui ascendent pe care l cptase n aceste ri cultura
francez, precum i tradiiei dreptului roman. Astfel s-a ntmplat n 1864-1865 n Romnia, n 1867 n
Portugalia, n 1889 n Spania i n 1875 i 1883 n Egipt.
Ctre sfritul secolului al XIX-lea ncepe un nou val de receptare, codul civil francez extinzndu-
se pe ntinse teritorii extraeuropene. Cu excepia Romniei i a Egiptului toate celelalte ri amintite
erau posesoarele unor vaste imperii coloniale sau pstrau o anumit influen cultural n state ce
fuseser supuse influenei lor i i dobndiser independena.
Astfel, codul civil italian a fost receptat n Samos, Malta, Venezuela i chiar, sub forma unor legi,
n Bulgaria. Codul spaniol a fost receptat n Cuba, Puerto Rico, Filipine, Panama i Honduras i cu
anumite modificri n Haiti, Bolivia i Republica Dominican. El a influenat, de asemenea, puternic
codurile chilian, columbian, peruan, argentinean - care la rndul su a fost receptat n Paraguay -,
mexican i parial pe cel brazilian.
Receptarea dreptului francez a mbrcat n ara noastr una din formele sale cele mai
interesante. Nici dominaia politic, nici ocupaia militar nu a impus n Principatele Unite codurile
franceze. Adoptarea lor s-a datorat i puternicei influene avute de cultura francez n cldirea
fundamentelor statului romn modern.
Modelul cultural francez, att de rodnic n organizarea instituiilor de stat, a colii, n realizarea
unei literaturi naionale, s-a dovedit fructuos i n domeniul dreptului.
A doua veriga a sistemului de drept romano - germanic o constituie sistemul de
drept bazat pe pandecte. Sursa principala de inspiratie a acestui sistem este Codul civil
german, adoptat in 1896 si intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 1990. Astfel, inceputul
secolului a fost marcat de aparitia unui nou Cod civil, care isi pastreaza originalitatea sa

2
Victor Dan Zltescu, Geografie juridic contemporan, Editura tiinific i enciclopedic, Bucureti, 1981, pag.
47
3
Julien Bonnecase, L cole de lexgese en droit civil, Paris, 1924, pag. 15 i urm.
pana in zilele noastre. Intreaga evolutie a dreptului privat in tarile de limba germana s-a
desfasurat in jurul acestui Cod civil.
Codul civil german, cunoscut indeosebi dupa initialele denumirii sale B.G.B.,
reprezinta unul dintre cele mai importante, dar si cele mai originale monumente legislative
ale marelui sistem juridic romano-germanic. Elementele inedite, limbajul tehnicist pe care il
promoveaza, anumite particularitati in definirea unor concepte de baza, structura sa
originala, toate acestea il fac sa difere esential de Codul civil francez, asigurandu-i o pozitie
deosebita in cadrul sistemului de drept continental.
Principala particularitate a B.G.B. in raport cu Codul civil francez este structura
acestuia, care contine o Parte generala, aplicabila celeilalte parti, mai numita si Parte
speciala. Partea generala a Codului 8 civil german cuprinde cele mai importante principii,
care stau la baza reglementarii raporturilor civile.
Structural, Codul civil german include 5 carti, dupa cum urmeaza: Cartea I - Partea
generala; Cartea a II-a -Dreptul obligatiilor; Cartea a III-a - Drepturile reale; Cartea a IV-a
- Dreptul familiei si Cartea a V-a - Mostenirea.
O alta particularitate a B.G.B. este limbajul sofisticat, cu un nivel inalt de
abstractizare, greu de inteles pentru persoanele neinitiate. Aceasta il face sa fie un act
normativ in exclusivitate pentru profesionisti, fapt ce il departeaza mult de Codul civil
francez, care are un limbaj mult mai simplu, accesibil chiar cititorului de rand.
Codul civil german se mai deosebeste de alte coduri si prin cazuistica sa abstracta.
In conceptia autorilor B.G.B.-lui, codul trebuie sa reglementeze in detaliu toate efectele, sa
cuprinda toate aspectele ce s-ar putea infatisa instantelor. In vederea atingerii acestui scop,
Codul civil german evita formularile generale, foarte rar contine definitii, precum si evita
regulile cu un continut desfasurat, foarte frecvent intalnite in Codul civil francez.
O trasatura caracteristica a Codului german o reprezinta existenta clauzelor
generale, cum este, de exemplu, clauza cu privire la buna-credinta. O norma cu caracter
general din acest Proiect dispune: "Persoanele fizice si persoanele juridice participante la
raporturile juridice civile trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile
cu buna-credinta in acord cu ordinea publica si bunele moravuri (evident. n.)"
Sensul acestei clauze este ca incheierea, perfectarea, talmacirea contractelor trebuie sa se
bazeze pe prevederile legii si increderea reciproca. Pornind de la aceste cerinte, in Germania
instantele desfasoara o adevarata opera de creatie, dincolo de continutul textului,
dezvoltand ceea ce se numeste o "jurisprudenta echitabila". In acest mod in dreptul german
jurisprudenta a dezvoltat si a concretizat teoria abuzului de drept, recurgand la clauza
generala a bunelor moravuri.
In doctrina acest sistem mai este denumit si sistem bazat pe institutii. Sistemul
dreptului civil francez actual are ca sursa de inspiratie Codul civil francez din 1804. Parerile
juristilor referitoare la acest cod sunt diverse: unii il califica drept exemplu fara precedent
de logica juridica, de tehnica legislativa superioara, de stil concis si cu deosebite virtuti
literare. Desi exista opinii contrare, totusi Codul civil francez este considerat cel mai
raspandit act normativ si datorita faptului ca el reprezinta, incontestabil, expresia juridica a
victoriei relatiilor economiei de piata. Dupa cum se afirma pe buna dreptate, acest Cod
promoveaza constant principiile libertatii, egalitatii si fraternitatii proclamate de Marea
revolutie franceza (1789).
Codul civil francez cuprinde 6 articole preliminare referitoare la aplicarea legilor in
general, urmate de trei carti divizate in titluri.
Prima carte, intitulata Despre persoane, se refera la statutul juridic al persoanei.
Aceasta a suferit cele mai mari modificari, indeosebi in anii 1964-1978, cand in Franta au
fost adoptate un sir de legi in corespundere cu reformele efectuate in tara. Astfel, in 1964 a
fost infaptuita reforma tutelei, in 1965 - reforma regimurilor matrimoniale, in 1968 a fost
adoptata legea asupra protectiei incapabililor majori, ulterior, in 1970 a fost realizata
reforma dreptului rudeniei, cu introducerea in lege a institutiei Autoritatii parintesti, menita
sa substituie vechea Putere parinteasca, una din cele mai criticate institutii ale Codului, in
1972 - reforma filiatiei, in 1975 - reforma divortului, in 1977 - reforma institutiei absentei.
Dupa cum se poate observa, acest proces de modificare a Codului, care a durat 14
ani, a vizat indeosebi reforma relatiilor de familie, care aproape complet au schimbat
"fizionomia" si conceptual institutiilor mentionate.
Reexaminarea si consfintirea noilor relatii de familie in Franta s-a produs in cadrul
Codului civil, si nu in afara acestuia - aspect de o mare importanta, deoarece el explica de
ce doctrina franceza nu pune problema existentei dreptului familiei ca o ramura de drept
distincta de dreptul civil.
In perioada anilor 1970-1990 Codul civil francez a suferit si alte modificari, care au
avut ca efect o reinnoire esentiala a dreptului civil francez. Reformele date prefigureaza un
nou tip de legislatie civila, marcand o "revolutie pasnica a dreptului civil contemporan",
avand o deschidere directa si asupra altor ramuri de drept. Anume in aceasta perioada
legislatia civila franceza intra in sfera sa sociologica.

Test 3

1.Dreptul musulman ca sistem de norme a s-a format in Califatul Arab in sec. VII-X si
este bazat pe religia musulmana - islam.Islamul este a doua mare religie a lumii avnd
peste un miliard de adepti numiti musulmani. A fost raspndita de profetul Mohamed
n sec. VII n Arabia. Din punct de vedere etimologic termenul de ,,islam nseamna
supunere devotat de Dumnezeu. Cel care se supune voiei lui Allah este musulman.
Dreptul musulman cuprinde atit norme juridice, cit si nejuridice religioase si obiceiuri.
Izvoare principale ale Islamului: 1)Coranul este cuvntul lui Allah i cartea sfnt a
islamului. Allah a transmis Coranul ngerului Gavril, care la rndul su l-a transmis
profetului Muhammad . n varianta n care se gsete n zilele noastre, Cartea nu a
suferit nici un fel de schimbare sau intervenie din partea vreunei fiine pmnteti.
Spre deosebire de cretinism, aceast biblie nu este doar o nvtur moral, el
reglementeaza ntreaga via religioas, politic, civil i penal, pn la ocupaia
zilnic. 2)Sunna ,n care sunt nregistrate spusele i faptele profetului Muhammad.
Sunna este exemplul vieii profetului Muhammad trit dup nvtura lui Allah;
aceasta este alctuit din tot ceea ce a fcut, a spus sau a aprobat el. Cine respect
Coranul, respect n mod automat i Sunna, deoarece acestea nu pot fi separate.
3)Ijma'a constituie un mod de adaptare a Islamului la schimbrile din lumea n care
trim,ea exprima acordul intre jurisiti asupra unei probleme date, presupune
majoritatea sau consensul. 4)Ijtihad-ul este efortul intelectual al nvatilor musulmani
de a gsi soluii la problemele care apar n viaa musulmanului i a comunitii
islamice.Ijtihadul poate fi fcut n mai multe moduri: prin analogie, opinie. In cadrul
dreptului musulman lipseste divizarea clasica in dreptul public si drept privat; din
numarul principalelor ramuri ale lui fac parte dreptul penal,dreptul judiciar
si dreptul familiei.
1. Izvoareledreptului
Izvoareledreptului se caracterizeazaprinmultitudineaizvoarelordeoarece nu-
iniciunulcomplet,dardintreacesteizvoarenicinul nu trebuiesacontrazicacoranul. Sursaistorica a
dreptului Islamic o formeazacoranul care inseamnacarteasfiintaasemeneabibliei la crestini,
Idjma.
Coranlcuprindedogmereligioase, obligatiireligioase( odata in viatasaviziezelocurilesfinta la
Mecasau de a tine postuliareaesteobligatiesireligioasasijuridica, de a face daruri n
perioadarespectivacelornevoiasi) continenorme de educatiesi de drept. In total are 6342 de
versetedintre care 500 servescca material juridiciarnorme de dreptsint la 100 doar. Este un izvor
de dreptincompletdeoarecereglementeaza in special relatiilefamilialeislamice
.Seconsideracacoranulreglementeazarelatiilepe care AlahprinpropavaduitorulsauMahomed le-a
transmiscredinciosilorsai. Coranulnu facedistinctiadintredreptul public siprivat.
SunasintfaptelesideclaratiileprofetuluiMahomed care servescdrept model
pentruunadevaratmusulman, fiindastfel un ghid de comportarepentruMusulmani. Oriceabatere se
consideracaeste o incalcare. In literatura de specialitate se consideracaSunaeste o modalitate de a
explicaprevederilecoranuluisi a completalacunele.
Idjma se considera a 3-a sursa a
dreptuluiMusulmansiconstituieprecepteleinteleptilorMusulmani.Este o totalitate de
hotaririsireprezintaacordulintrejuristiasuprauneiproblemeprivindrelatiilesociale.Acestizvornu
excludecontradictiiledardeciziile se iaupebazauneimajoritati. La acestea se
adaugasijuristprudentaislamica.
Din analizaizvoarelordreptuluiconstatamca nu se face
distinctiaintredreptsimoralasiniciintredreptsireligie.
Islamulreglementeazatoateaspectelevietiicotidiene, inclusivmodul de a teimbraca, fiind
considerate caobligatiiindividuale fata de Alah, fata de stat,fata de familie. In cadrudreptului
Islamic se regasescmaimultecategorii de prevederi: precepteobligatorii, de recomandare,
permisive, precepte care interzicanumiteactiuni.
AtitIslamulcitsidreptul se bazeazapecei 5 piloni: profesiunea de credinta, rugaciuneacotidiana,
pelerinajul la Meca, impozitulsicostulramadanului.


2
Dreptul canonic aavut o influentainsemnataasupraformariisistemului Romano-Germanic,
fiindcunoscutdreptul Romano-Canonic. Spredeosebire de Islam,dreptul Canonic nu
reglementeazarelatiilesocialegenerale, darrelatiiledintrestructurilebisericestisianumitereguli
considerate sfinte, recomandabilecrestinilor. Dreptul canonic este un dreptcatolic. Se
consideracareligiaCatolica a influentatcelmaimultprinprecepte din
sfintascriptura,caracterulunornorme de drept. Aexistat in evulmediudreptul canonic uman de
aicitrasaturadreptului- umanismuldreptului. Scopulpedepseiestesi de a preveniproducereaaltora.
Dreptul canonic aexercitat o influentaasuprarelatiilorfamilialesi a unorinstitutii de drept civil din
tarileoccidentale. De exemplucodul civil francez din 1804 sub influentadreptului canonic s-a
admisinstitutialegitimariicopiilor din parintinecasatoriti, pe care iauegalat in drepturi cu cei din
cupluricasatorite, a foststabilitalistaimpedimentelor in casatorie de exemplu: rudenia. Important a
fostasanumituldecretulGratianiei din sec 12 care a devenitobiectul de studiu al juristilor din
Bolonia, dovedindcadreptul roman sidreptul canonic nu pot fi straini, Papii nu doreasaelaboreze
un sistemjuridicintelectual independent. Dreptulislamic are un profundcaracterreligios care
constituie o trasaturacomunadreptului canonic simusulman. Deosebiriledintredreptul canonic
simusulmanconstau in izvoareledreptului care stau la bazadrepturilor, continutulacestora,
caracterulobligatoriusau nu, efecteles.a.

3. In prezentsintinregistrateeforturi de modernizaresitransformare a dreptuluimusulman,
desiinstitutiile sale principalepastreazaincatraditionalismulsiautoritateasuprema a coranului.
Dintrestatelemusulmanecelmaideschis a fostsiesteTurcia care a
receptatdreptulElvetianpastrindsireglementariislamice care a
permisdezvoltareeconomicasilaicizareadreptului. In proportiimultmaimici fostegiptul care de
asemenea a adoptatuneleacte normative laice.

1. Adaptarea dreptului musulman la lumea modern

Cu toate c a fost marcat n mod deosebit, totui dreptul musulman n-a fost schimbat
dar continue s guverneze i astzi circa un miliard de indivizi. Dar, cu toate c
neschimbat dreptul musulman trebuie s se adapteze lumii moderne, fr a anula
legea divin. Dup unii autori imixtiunea legislativ modernist n dreptul musulman
a nceput cu introducerea legii musulmane cu privire la drepturile familiale di 1917i
acest proces a continuat n mai multe ri musulmane.
n paralele cu aceast modernizare n ultimul timp se dezvolt micarea politic care
vizeaz reislamizarea dreptului i a instituiilor. Ea are dou curente
a) Un curent reformist sau evoluionist care proclam ntoarcerea la origini,
instalarea ariatului i redeschiderea idjtihadului.
b) Un curent conservator sau fundamentalist sau integrist care refuz idjtihadul.
Ambele curente sunt favorabile pentru ideea instaurrii statelor islamice ns au
divergene privitor la metodele pentru a ajunge la aceasta: unii preconizeaz
violena ( Gamaat n Egipt, Hamas n Palestina, GIA n Algeria), alii
preconizeaz educaia i aciunea politic( Fraii musulani n Egipt etc.).

Metodele de adaptare.
Exist patru metode:
a) Cutuma.
Cu toate c ea nu este considerat oficial un izvor de drept, cutuma mai guverneaz o serie de
aspecte ale vieii musulmanilor. Evident, cutuma nu este integrat n dreptul musulman deoarece
dreptul musulman n calitate de revelaie divin trebuie s fie uniform pentru toi credincioii.
Anumit acestei atitudini conciliatoare dreptul musulman s-a propagat foarte uor n state absolut
diferite unul de altul. Multitudinea de cutume care sunt admise vin s completeze dreptul
musulman, de ex. cu privire la plata datoriei, cu privire la utilizarea apelor, la comer etc. n
concluzie putem spune c cutumele nu autorizeaz un comportament interzis i nu pot interzice
un comportament obligatoriu. Dar cutuma poate prin fora ei s ordoneze lucruri care n
conformitate cu dreptul musulman sunt doar recomandate sau permise.
b) Acordul (convenia)
Dreptul musulman las un larg cmp de aciune iniiativei i libertii umane. O regul islamic
spune. Nu este nici o crim de a face un acord asupra ceea ce legea nu prescrie. Datorit acestor
acorduri, se poate fr a fi infidel islamului de a aduce schimbri foarte importante regulilor
propuse dar care nu ncalc dreptul musulman.
De ex. n cazul cstoriei soii pot conveni c soia poate s se repudieze ea singur n caz de
poligamie. Astfel, statutul cstoriei poate fi profund modificat (Siria).
c) Stratagemele juridice
Pentru a evita soluiile arhaice se poate recurge la stratageme juridice. ariatul fiind foarte
formalist cere ca litera legii sau chiar spiritul ei s fie respectat. n consecin, cu toate c regulile
de drept pot fi private de efectul lor, ele trebuie s nu fie direct nclcate. De ex. pentru a
descuraja poligamia se pot prevedea prin lege pli compensatorii ale prejudiciului foarte nalte.
Acelai lucru n caz de repudiere. Tot aa cu privire la mprumutul cu dobnd care este interzis
de Coran. Pentru a salva situaia se poate introduce dubla vnzarea sau cedarea bunului ctre
creditor cu titlu de siguran etc.
d) Intervenia legislatorului
Pentru adaptarea dreptului musulman la lumea modern cel mau uor este de a face apel la
persoana care deine puterea n societate. Dup dreptul musulman suveranul nu este stpnul dar
servitorul dreptului. n principiu, el nu poate legifera sau modifica dreptul. Dar aa cum el
trebuie s vegheze la asigurarea justiiei el are o anumit putere de reglementare. Anume aceast
cale a fost folosit de legislator. Astfel a fost impus adoptarea aplicrii unei soluii impuse de un
rit anume , aplicarea regulilor de procedur judiciar etc.

2. Dreptul contemporan al rilor musulmane
Religia islamic mai domin nc n jur de 50 de state i cuprinde minoriti importante n unele
state. Actualmente se poate de menionat c foarte puine state sunt dominate n exclusivitate de
dreptul musulman. Arabia Saudit este posibil singurul exemplu. n toate statele musulmane
alturi de dreptul musulman se dezvolt i dreptul pozitiv care se supune principiilor primului
dar care guverneaz societatea prin reguli i cutume diverse n mai multe domenii. Se pot
distinge mai multe ramuri de drept care ns mai sunt nc guvernate de islam. Dreptul
musulman guverneaz drepturile persoanelor i dreptul familiei. Alte materii sunt din ce n ce
mai laice. Dreptul penal i dreptul fiscal cu toate c sunt tratate de Coran ele au fost rapid
laicizate.
Evoluia dreptului musulman a fost atins de trei fenomene:
1) Occidendalizareadreptului.
Dreptul musulman ntotdeauna a recunoscut autoritilor prerogativa de a emite anumite
dispoziii cu privire la ordinea n societate. Aceast mputernicire a fost intens folosit
astfel nct au aprut noi ramuri de drept. Aceast intervenie a avut loc fie pe calea
legilor votate fie pe calea redactrii codurilor. n unele domenii dreptul musulman a
ncetat de a mai fi folosit n beneficiul regulilor mprumutate din SRG sau Common Law.
Astfel au aprut dreptul constituional, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul
comercial.
2) Codificarea statutului personal. Cu toate c guvernanii nu au dreptul de a modifica
regulile impuse de Coran, ei pot n acelai timp s le integreze i s le aplice n coduri.
Astfel, mai multe ri au admis codificarea dreptului familiei i a succesiunilor: Iran n
1927, Siria, Tunisia, Maroc, Egipt Algeria MAI TRZIU.
3) Decderea jurisdiciilor tradiionale. Organe jurisdicionale moderne au nlocuit
instanele vechi, n Turcia 1924 n prezentm pentru aplicarea regulii de drept lumea se
adreseaz juritilor formai n Occident. Aceasta devine o ameninare real pentru dreptul
musulman. Dar chiar i statele care proclam fundamentalismul i revenirea la ariat nu
pot face abstracie de dezvoltarea relaiilor internaionale, de mondializarea economiei,
de liberalizarea schimbului de mrfuri, de progresele tiinei. Dreptul musulman sufer o
asimilare, adic islamizarea instituiilor utile preluate din Occident.

Test 5


1.1Dreptul vulgar reprezinta un fel de drept cutumiar format prin simplificarea normelor dreptului
roman conform nevoilor locale ale provinciilor, facind ca valoarea creatoare a interpretarii juridice sa-si
piarda din importanta, devenind simpla rutina.
1.2. FAMILIA DE DREPT ROMANO-GERMANICA.PERIOADA DREPTULUI CUTUMIAR.,legislativa
n panorama sistemelor de drept contemporan o importan deosebit i aparine marelui sistem de drept
romano-germanic, este rspndit astzi nu numai n Europa, ci i n America Central i de Sud, precum i n
Africa.Sistemul de drept romano-germanic se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi definitorii: 1)i are
originea n dreptul roman.2)predomin dreptul scris.3)predomin dreptul codificat.4)sistemul normelor
juridice sunt grupate n funcie de obiectul i metoda de reglementare n ramuri i instituii juridice.5)actul
normativ este principalul izvor de drept.Sistemul de drept romano-germanic include sistemele francez i
german i cele nrudite cu acestea. Atit sistemul francez cit si sistemul german au remarcat evidente deosebiri
de mentalitate, de mod de abordare a fenomenului juridic, de terminologie i chiar de coninut al unor
instituii. Cele dou sisteme naionale au o bogat motenire comun provenit din dreptul roman pe de o
parte, din dreptul cutumiar germanic, care a influenat nu doar legislaia modern german, dar i cutumele
franceze ce au stat la baza codificrilor napoleoniene pe de alt parte. In ambele sisteme rolul de izvor de
drept permanent l joac legea. Momentul apariiei dreptului romano-germanic se situeaz n secolul al XIII al
erei noastre. R.David, elementele juridice au existat i nainte de aceast dat. Existau i cutumele aplicabile
peste tot n Europa, dintre care rolul preponderent l-au avut cutumele franceze i germane. Procesul de
receptare a dreptului roman s-a lovit astfel de fora cutumei. Desigur , acestea reprezentau nite colecii de
cutume cu caracter fragmentar care erau alese i sistematizate de jurisconsuli.
1.3 -51733870-marwle sisteme de drept romano-germanic raspuns
Marele sistem de drept romano-germanic nu este, dup cum s-ar putea crede, sistemul rezultat
dintr-o fuziune a dreptului roman cu cutumele germanice, dreptul roman contemporan, care s-a aplicat
n Germania. Att elementul romanic, ct i cel germanic au exercitat, n procesul su de formare, o
influen hotrtoare rezultnd marele sistem juridic contemporan care include sistemele francez si
german i cele nrudite cu acestea.Este o denumire convenional, pentru c un mare numr de sisteme
naionale nu i gsete sorgintea n nici unul din aceste drepturi, ci reprezint rezultatul exportului de
legislaie practicat de state ce au deinut altdat ntinse imperii coloniale, ca Spania, Frana, sau n mai
mic msur, Italia. Aceast alturare a sistemelor francez i german poate suscita ea nsi anumite
nedumeriri. O analiz aprofundat demonstraz ns c aceste deosebiri sunt departe de a fi eseniale.
Cele dou sisteme naionale au o bogat motenire comun provenit din dreptul roman, pe de o parte,
din dreptul cutumiar german, care a influenat nu numai legislaia modern german, dar i cutumele
franceze ce au stat la baza codificrilor napoleoniene, pe de alt parte... Exista, bineneles, dreptul
roman, care se aplica pe vaste teritorii, existau de asemenea, cutumele aplicabile peste tot n Europa,
dintre care rolul preponderent l-au avut cutumele franceze i germane. A fost o epoc de acumulri, n
care, cu trecerea secolelor, s-a sintetizat un nou sistem de drept.Un rol important n acest proces de
sintetizare l-a avut activitatea desfurat de universitile medievale. Focare ale culturii timpului,
universitile europene, ndeosebi cele italiene, franceze i germane au strns n jurul lor pe marii
jurisconsuli formai la coala dreptului roman, i au reuit s creeze o doctrin juridic cu caracter
universal. Universitile erau nclinate, aadar, s ntreprind o oper de sintez i s apeleze la marele
fond juridic pe care l reprezint dreptul roman. n sprijinul acestui mod de a proceda veneau prestigiul
i perfeciunea formal a dreptului roman. Expresie a unei civilizaii strlucite, drept unitar i unificator,
totodat, acesta era departe de imperfeciunile de care ddeau dovad unele cutume i era un mijloc
excelent n opera de unificare naional, ce ncepuse n Germania sau Italia. ncepnd din secolul al XIII-
lea, dreptul roman capt din ce n ce mai mult teren n Europa. Pe plan pozitiv, aceasta se traduce n
marele proces de receptare a dreptului roman, de transmitere al acestuia la popoare care avuser iniial
alte sisteme juridice, filtrnd mesajul acestuia prin interesele clasei dominante din societile feudale.
Procesul de receptare s-a lovit, n aceste condiii, de fora cutumei. Cutumele nu reprezentau, cel mai
adesea, dect reglementri fragmentare, fiind departe de caracterul sistematic i complet al unui cod.
n operaia de redactare a cutumelor, autorii, juritii cei mai prestigioi ai timpului, au apelat la
cunotinele lor de drept roman, crend reguli de drept inspirate din acesta. S-a produs astfel primul pas
n fuziunea dintre dreptul roman i cutum, care a condus la romanizarea popoarelor europene. Un rol
nsemnat n receptarea dreptului roman l-au avut colile glosatorilor i postglosatorilor. Dac cei dinti
i propuseser s stabileasc, practicnd pe marginea scrierilor clasice, glose sau adnotri, sensul exact
al dispoziiilor, postglosatorii au ncercat ncepnd cu secolul al XIII-lea, s dea expresie unor noi
preocupri. Prin interveniile lor ei au adus dezvoltri considerabile dreptului roman, n sensul
intereselor tinerelor clase burgheze, punnd bazele unor direcii noi ale dreptului privat, cum ar fi
dreptul comercial sau dreptul internaional privat
4
.n felul acesta, postglosatorii au fcut o oper de
creaie, realiznd nu numai fuziunea dreptului roman cu prevederi ce i gseau originea n cutume, ci i
mbogirea acestuia cu dispoziii noi, ale cror autori erau ei nii.S-a nscut prin aceasta un drept
roman modernizat, cunoscut sub denumirea de usus modernus pandectarum, corespunztor relaiilor
de producie care ncepuser s se impun. O anumit influen n configurarea sistemului de drept
romano-germanic a avut-o dreptul canonic catolic, ct i dreptul canonic protestant i cel ortodox.
nchegarea marelui sistem romano-germanic s-a nfptuit astfel n decursul multor secole, timp n care s-
a desvrit unirea unor fonduri normative diferite. Dreptul roman, cutumele barbare i dreptul
canonic au reprezentat n acest proces sursele cele mai nsemnate i mai bogate de principii i de norme.
Sinteza care s-a produs a condus la apariia unui drept nou, unui drept modern, care a reuit s se
dezbare de regulile medievale.
Test 7

4
Mario G. Losano, Marile sisteme juridice. Introducere n dreptul european i extraeuropean, Ed. All Beck,
Bucureti, 2005
1.1SUA reprezinta un stat federal, motiv pentru care in cadrul sistemului judiciar
american exista 2 structuri judiciare: 1 specific statelor componente i alta federala. Ambele
structuri sunt organizate in structura piramidala.
Sistemul judiciar federal instituiile de judecata federale judeca atunci cand in
litigiu se ridica o problema de drept federal sau se pun in discuie o problema de
interpretare a Constituiei SUA, precum i atunci cand parile litigiului provin din state
americane diferite. Justiia federala se realizeaza prin urmatoarele tipuri de instane:
1. Tribunale federale de district,
2. Curtea Federala de Apel,
3. Curtea Suprema de Justiie.
1. Tribunalele federale de district au o competena mat. generala, astfel ca judeca
toate cauzele civile, penale, comerciale sau administrative.
2. Curile federale de Apel sunt competente sa soluioneze apelurile indreptate
impotriva hotararilor Tribunalului de district. Jurisdicia Curii de Apel se extinde
asupra mai multor state in funcie de numarul locuitorilor. n prezent in SUA exista
13 Curi de Apel dintre care 12 sunt de circuit (nu au sediu stabil) iar 1 la
Washington (sediu).
3. Curtea Suprema de Justiie a SUA singura instana prevazuta de SUA. Este
considerata atat o instituie jurisdicionala cat i o instituie politica. Este compusa din
9 judecatori numii pe viaa de preedintele SUA cu acordul Senatului. Nu judeca in
seciuni, ci doar in plen, iar deciziile se iau cu majoritate de voturi. Curtea Suprema
judeca in mod excepional in prima instanaa doar litigiile dintre state, cele referitoare
la delimiterea frontierelor i cele privind distribuia redevenelor petroliere. Ca regula,
instana suprema judeca recursurile indreptate impotriva hotararilor pronunate de
Tribunalele Federale sau Statale. Solicitarea se face de catre partea interesata dupa
o procedura precisa, iar Curtea Suprema are libertatea absoluta de a aprecia asupra
oportunitaii i necesitaii recursului. n competena Curii Supreme intra i
raspunsurile date la solicitarile instanelor inferioare cu privire la interpretarea
anumitor norme de drept.
1.2 Dobindirea inependentei in 1776 a marcat momentul de nastere a dreptului American. Dreptul SUA face
parte din marea familie de common-law.Deosebirea fundamantala intre dreptul American si dreptul englez
consta in aceea ca in SUA puterea judecatoreasca este desemnata prin lege ca a treia putere de stat. Dreptul
american, spre deosebire de dreptul englez, cunoate instituia Judicial Review instituie cunoscut n
dreptul romano-germanic sub forma controlului judectoresc al constituionalitii legilor, care nu este
expres prevazutan Common Law. Potrivit constitutiei americane Curtii supreme a SUA ii revine sarcinade a
controla conformitatea cu Constitutia a legilor emise de diferitele state memebre le Uniunii. Spre deosebire
de Marea Britanie, unde judectorii sunt numii de stat, judectorii din SUA de la instanele statelor sunt alei.
Sistemul judectoresc din SUA este compus din dou grade judiciare: a) Instanele federale. Potrivit
Constituiei, n vrful ierarhiei federale i al instanelor din statele federate se afl Curtea Suprem a SUA,
care este competent, n unele cauze, s judece fondul, n altele, apelul. b) Instanele statelor. Jurisdicia
statelor este unic, n sensul c ele rezolv att cauze civile, ct i cauze penale. n SUA, spre deosebire de
Marea Britanie, nu sunt instane ecleziastice care s judece divorurile. Dreptul American are o structur
oarecum original, dei, initial, era foarte asemntor dreptului din care i trage originea, cel englez.
Specificul su const n aceea c este alctuit din legislatiile statelor componente prezint numeroase
particularitti locale.Spre deosebire de sistemul romano germanic, dreptul anglo saxon nu cunoate
mprirea pe ramuri. De asemenea, notiunile fundamentale, precum i vocabularul juridic sunt total
diferite.In sistemul izvoarelor dreptului locul deosebit il ocupa legea - constitutie. Dreptul american este
subordonat Constituiei SUA, care a fost aprobat n 1787 i care niciodat nu a fost abrogat, ci doar
modificat prin amendamente.

1.3 Curtea Suprem a Statelor Unite ale Americii (englez The Supreme Court of the
United States) este instana suprem a puterii judectoreti a Statelor Unite ale
Americii (curte federal care ia decizii fr apel). Este totodat una din cele trei ramuri
ale guvernului federal american
[1]
, tribunal de ultim resort i unica curte de justiie
instituit prin Constituie (curile inferioare sunt instituite de puterea legislativ). Aria
jurisdicional a celei mai nalte curi federale este limitat la chestiunile
constituionale n apel, sau alte cteva subiecte de drept care implic legislaia federal
sau state ale federaiei i strini (care pot fi state sau persoane) n prim instan (care
prin statut, este ns i ultima). n cea mai mare parte a timpului munca SCOTUS se
reduce la validarea sau invalidarea constituionalitii legilor deja adoptate dar
contestate n chestiunea constituionalitii lor.

Test 6 1.Structura dreptului n familia juridica anglo-saxona, conceptia dreptului, sistemul de izvoare ale
dreptului, limbajul juridic totul este diferit de cele din familia romano-germanice. n cadrul dreptului englez
lipseste divizarea dreptului n public si privat, care este nlocuita aici cu divizarea n drept comun
sidreptul de echitate.Ramurile dreptului englez nu snt att de bine pronuntate ca n sistemele de drept
continentale, fapt ce l-au determinat doi factori: n primul rnd, toate judecatoriile au o jurisdictie comuna,
adica pot examina diferite categorii de dosare de drept public si privat. Jurisdictia mpartita duce la
delimitarea ramurilor dreptului, iar cea unificata are efect opus. n al doilea rnd, dreptul englez s-a dezvoltat
treptat, pe calea practicii judiciare si a reformelor legislative n cazuri aparte. n Anglia nu exista coduri de tip
european. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen.In dreptul englez nu exista categorii
caracteristice de drept civil, comercial, administrativ:de uzufructus, nici cea de persoan juridic, nici dol, sau
for major. n schimb vom avea noiuni i concepte noi ca trust, trespass care ne sunt absolut necunoscute.
Noiunea de trust, necunoscut de dreptul francez, este o noiune fundamental a dreptului englez i cea mai
important noiune de equity. Mecanismul trust exprima posibilitatea unui proprietar-trustee de a
transmite dreptul sau de proprietate altei persoane.Aceast noiune const n urmtoarele: O persoan ce
constituie trustul stipuleaz c unele bunuri vor fi administrate de ctre unul sau mai muli trustees n
interesul uneia sau a mai multor persoane numite beneficiari. Aceast metod este foarte frecvent n Anglia
i rolul ei este de a proteja incapabilii, soia cstorit i pentru afacerile succesorale sau activitatea
fundaiilor. Caracteristic dreptului englez este bogia probelor sale. Judectorul englez percepe prin drept
principiile ordinii sociale i el ncearc s amelioreze aceast ordine social prin prisma acestor principii: el
pune problema libertilor politice, a drepturilor sociale, a caracterului sacru al contractelor i proprietii
etc. n general majoritatea litigiilor n Anglia sunt rezolvate de Curile inferioare, iar controlul Curilor
superioare este asupra modalitii n care ele au interpretat i aplicat dreptul i asupra felului n care a fost
organizat procesul. Ele nu controleaz dac hotrrea luat de o administraie a fost corect sau nu.Dei in
zilele noastre locul ocupat de dreptul scris este considerabil dreptul englez rmine un drept al
precedentelor. Precedentul judiciar reprezint mecanismul cel mai important in formarea unui sistem. Acest
drept al precedentelor cuprinde cel mai adesea reguli extrem de tehnice i formaliste, accesibile doar
specialitilor, fcute pentru tribunale, iar nu pentru justiiabili. Aspectul original al common-law-ului este
reprezentat de coexistena a trei subsisteme normative, autonome i paralele, care reglementeaz uneori
diferit sau contradictoriu, relaiile sociale: common-law in sens restrins, equity i statute-law. Ele exprim
cele trei izvoare principale ale dreptului englez.Habeas Corpus - una dintre legile fundamentale
constitutionale din Anglia in baza careia nimeni nu poate fi arestat fara ordonanta scrisa a judecatorului, iar
celui arestat trebuie sa i se aduca la cunostinta acuzatia in termen de 24 ore. Habeas Corpus - drept care
garanteaz libertatea individual i protejeaz mpotriva arestrii arbitrare, permind arestatului s cear
prin avocatul su s compar n faa unui magistrat care urmeaz s decid asupra legalitii arestrii.
Dreptul la tacere.Acceptiunea dreptului la tacere este facultatea, posibilitatea persoanei fizice sau juridice
garantata de lege, de a nu raspunde explicit, de a nu comunica informatia solicitata sau pur si simplu de a nu
comunica numai printacere, atunci cnd prin lege sau conventia n baza legii s-a definit continutul informativ
al tacerii si efectele acesteia. De pilda, dreptul la tacere al faptuitorului, nvinuitului sau inculpatului, este acel
drept care nseamna posibilitatea acestuia recunoscuta si garantata de lege de a nu raspunde autoritatii
competente, dect n prezenta unui aparator.

6.2Prin sintagma "drept romano - germanic" se intelege marele sistem juridic
contemporan european care include intai de toate sistemele francez si germanic, iar apoi si cele
inspirate de acestea din Italia, Spania, Olanda si din alte state de pe continent.
Dreptul continental, la randul sau, este de doua tipuri:
. de orientare franceza, care are la baza Codul civil francez din 1804;
. de orientare germanica, care are la baza Codul civil german din 1896.
Sistemul de drept romano-germanic este unul dintre cele mai vechi sisteme de drept si
ocupa un loc insemnat in lumea contemporana, reprezentand un adevarat atelier in care au fost
forjate multe concepte juridice moderne, fiind raspandit astazi nu numai in Europa, ci si in
America Centrala si de Sud (intr-o masura mai mica in Canada si Statele Unite), precum si in
Asia si Africa.
Etapa initiala a procesului de universalizare a dreptului a constituit-o receptia dreptului
roman in spatiul cucerit de Imperiul roman, care a oferit Europei un sistem juridic mai mult sau
mai putin unitar (in prezent Europa se afla intr-o etapa de reunificare a legislatiei, fenomen
posibil datorita reformelor atat politice, cat si sociale care au avut loc in ultimii ani pe vechiul
continent), drept care a fost aplicat in multe tari pe parcursul mai multor secole.
Dupa destramarea Imperiului roman, Europa s-a trezit impartita in noi state, dintre care
unele s-au grabit sa-si formeze sisteme juridice proprii, dar au fost nevoite, in cele din urma, sa
apeleze la dreptul roman, el fiind incontestabil superior, din punct de vedere tehnico-juridic,
cutumelor locale. Astfel, din sec. al XIII-lea, dreptul roman dobandeste din ce in ce mai mult
teren in Europa, chiar si la popoarele care initial avusesera alte sisteme de drept. Pe cand in
altele, ca Germania, de exemplu, dreptul roman a fost aplicat pana la finele sec. al XIX-lea, adica
pana la adoptarea propriului Cod civil, iar in Franta dreptul roman, combinat, completat sau
amendat de cutumele locale, a dat substanta dreptului francez actual.
O etapa decisiva in stabilirea dreptului continental a fost cea de adoptare a codurilor
civile in diferite tari din Europa. Anume in aceste acte normative si-au gasit reflectare unele
principii fundamentale, caracteristice dreptului privat roman. Sfarsitul sec. al XVIII-lea si
inceputul sec. al XIX-lea au fost marcate de adoptarea codurilor civile: Codul civil bavarez
(1756), Codul prusian (1794), Codul civil francez (1804), Codul german (1896, pus in aplicare
incepand cu 1900).
Inchegarea marelui sistem romano-germanic s-a infaptuit in decursul a mai multe secole,
timp in care s-a desavarsit sudura unor fonduri normative diferite. Sinteza care s-a produs a
condus la aparitia unui drept nou, modern, care, pe de o parte, si-a demonstrat viabilitatea pe
parcursul unei perioade indelungate de timp, iar pe de alta parte, a avut si are efecte benefice
pentru intreaga societate.
Acest sistem reprezinta un mare sistem juridic contemporan, aplicat in Marea Britanie,
membru al UE, si in afara acesteia, in Statele Unite ale Americii, Canada, Australia etc.
Timp de secole pe continentul european a avut loc, in paralel, dezvoltarea a doua sisteme
juridice: pe de o parte - in insulele britanice, iar pe de alta parte - pe continent, fara contacte
reciproce prea frecvente, si mai ales fara ca vreunul din aceste sisteme sa exercite o influenta
reala asupra celuilalt. Sau creat astfel doua medii juridice diferite, doua lumi juridice inchise -
cea "continentala" si cea "insulara" - care se ignorau reciproc.
Cunoasterea common law-ului pentru un jurist din sistemul de drept civil, si mai numit
"continental", este dificila. Sistemul common law este produsul unei evolutii indelungate,
desfasurate in conditiile specifice ale insulelor britanice, fructul unei mentalitati juridice cu totul
diferita de cea regasita pe continentul european.
Common law se caracterizeaza prin lipsa unui sistem legislativ codificat, prin lipsa unor acte
normative de o importanta majora pentru sistemul continental, ca de exemplu: Codul civil, Codul
comercial, Codul de procedura civila etc.
Desi locul ocupat, indeosebi in zilele noastre, de dreptul scris este considerabil, dreptul
englez ramane, datorita mentalitatii juristilor insulari, un drept al precedentelor.
In opinia mai multor juristi prezentarea dreptului englez nu poate fi completa fara a face
o privire, fie si sumara, asupra unor institutii caracteristice acestui mare sistem de drept. Unele
dintre acestea, cum ar fi trustul, au fost exportate, ele devenind astazi institutii frecvent utilizate
in dreptul multor state. Altele insa si-au pastrat specificul sau, ramanand adevarate elemente de
identificare a sistemului common law. Cea mai tipica pentru ultimul este reglementarea dreptului
de proprietate, care si in dreptul continental are aceeasi semnificatie. Dupa parerea specialistilor,
acest sistem de drept, sub raport tehnic foarte diferit de sistemele denumite "continentale", este
greu accesibil, deoarece el presupune un salt intr-o mentalitate si o traditie juridica profund
deosebita de cea cu care noi suntem obisnuiti. Si acest lucru foarte usor il vom percepe la
incercarea noastra de a descrie unele momente cheie ale dreptului de proprietate din
sistemul common law.
Conservatorismul dreptului englez a condus la pastrarea unei structuri de tip feudal a
proprietatii, dar aceasta structura se prezinta astfel numai in aparenta, deoarece sub formele
medievale se ascund modalitati foarte propice de aparare a proprietatii private. Drepturile reale,
principalul fiind dreptul de proprietate, sunt ocrotite intr-un mod cu totul diferit de cel
caracteristic sistemului romano-german.
Principala distinctie pe care o face sistemul common law intre aceste drepturi este cea
dinte real property sipersonal property. Intr-o explicatie modernizata si considerabil
simplificata, real propery cuprinde acele drepturi subiective, care sunt ocrotite prin actiuni reale,
pe cind personal property acopera sfera drepturilor ocrotite prin actiuni personale.
In sistemul common law posesiunea confera, ca si in dreptul francez, o adevarata
prezumtie de proprietate.
Dreptul de proprietate din acest sistem se mai caracterizeaza si prin faptul ca pana in
prezent in Marea Britanie este unanim recunoscut ca intreg pamantul tarii apartine coroanei, desi
acest principiu nu are o semnificatie economica. In aceastatara adevaratul proprietar al terenului
se considera regele si nu detinatorii funciari.
Referitor la proprietatea imobiliara din Marea Britanie, in literatura de specialitate se
constata urmatoarele.
Structura dreptului de proprietate din tarile common law nu poate fi inteleasa fara a
cunoaste ceea ce doctrina numeste states, o alta importanta reminiscenta feudala.
Si daca in tarile continentale coexistenta mai multor drepturi reale asupra unuia si
aceluiasi bun este solutionata cu ajutorul asa-numitelor dezmembraminte ale proprietatii (in
cazul uzufructului, de pilda, dreptul de proprietate se dezmembreaza in componentele sale,
dreptul de dispozitie ramanand asupra nudului proprietar, in timp ce dreptul de folosinta trece
asupra uzufructuarului), apoi dreptul englez nu cunoaste tehnica dezmembrarii, utilizand in locul
ei posibilitatea coexistentei mai multor estatesuri asupra unuia si aceluiasi bun. Ramasita a
proprietatii tipic feudale, ele presupun dreptul de proprietate completa a fiecarui titular
asupra estatesului sau. Explicatia consta in faptul ca estatesurile concurente sunt de natura
diferita. Exista, astfel, doua mari categorii de estates: cele pe durata nedeterminata (de exemplu,
pe viata), denumite estates of freehold, si cele in termen - leasehold estates. Existenta acestuia
din urma, de exemplu, este absolut compatibila cu cea a unui freehold, situatia fiind foarte
asemanatoare cu cea din cazul uzufructului. Se ajunge, astfel, la cunoscuta teorie a "solutiilor
identice pe cai diferite". Ar fi incomplet acest compartiment dedicat sistemului common law,
daca nu ne vom opri si la o tendinta care isi gaseste un loc din ce in ce mai important nu numai
in dreptul Marii Britanii, ci, mai ales, in cel al Statelor Unite, Canadei, Australiei sau Noii
Zeelande. Aceasta tendinta a fost numita de un savant din Canada "civilizatia common
law"[1]. Concluzia data a fost facuta, probabil, si din motivul ca in Canada coexista atat sistemul
romano-germanic in Quebec, cat si cel de common law din restul provinciilor componente. In
aceasta tara Curtea Suprema de Justitie este locul de intalnire a celor doua sisteme si laboratorul
unei sinteze de un urias interes teoretic.
Esenta "civilizatiei common law" consta in apropierea acestui mare sistem de drept de un
alt mare sistem de drept - dreptul civil romanist continental. Astazi totusi am putea vorbi de o
incercare de apropiere reciproca a acestor sisteme de drept.
Astfel, se observa ca in majoritatea tarilor continentale sunt reglementate un sir de contracte,
care isi au originea incommon law, cum ar fi: contractul de leasing, factoring, franchising.
Daca despre influenta acestor institutii ale common law in literatura de specialitate s-a
scris mult (astazi, practic, in orice manual de drept civil din tarile sistemului romano-germanic
gasim descrierea contractelor enumerate mai sus), apoi despre influenta dreptului continental
asupra dreptului anglosaxon s-a scris mult mai putin.
Particularitatile sistemelor de drept romano - germanic si common law.
In dreptul comun englez obiceiul a evoluat treptat prin intermediul acumularii practicii
hotararilor judecatoresti.Radacinile lui isi au inceputul nu in legile recent adoptate, ci in cele
precedente. Tarile cu drept romano - germanic, dimpotriva, au mers pe calea preluarii dreptului
roman, incepand cu talmacirea Codului lui Iustinian si terminand cu introducerea in codurile
nationale a unor norme abstracte. Astfel, stiinta dreptului comun dupa provenienta sa este
denatura juridica, pe cind cea continentala - scolastica. In Anglia juristi vestiti
deveneau judecatorii, iar pe continent -profesorii de jurisprudenta.
Pe continent talmacirea normei consta in intentia de a determina continutul ei adevarat, chiar si
pentru cazurile unor situatii imprevizibile, intervenite ulterior. In Anglia si SUA opiniile
savantilor-juristi au un caracter de prorocire. Aceasta deosebire de stiluri este caracteristica
pentru drept in general. Pe continent juristii judeca abstract, in categoriile institutiilor juridice,
iar in SUA si Anglia - concret, prin precedent, din punctul de vedere al relatiilor dintre parti, al
drepturilor si obligatiilor lor. Pe continent persista tendinta de a perfecta permanent sistemul de
drept, dar in SUA si Anglia drept orientare pentru juristi servesc hotararile judecatoresti. Pe
continent juristii au un sentiment de satisfactie, contribuind la sistematizarea stiintifica, in SUA
si Anglia domina scepticismul profund referitor la orice generalizari care epuizeaza sufletul. Pe
continent se opereaza cu notiuni care deseori incep sa traiasca viata lor proprie, fapt ce ascunde
un pericol pentru cei care le aplica.
6.3 Sursele constituiei[modificare | modificare surs]
Dreptul statutar cuprinde, n primul rand, anumite mari carte, petiii i statute:
Magna Charta Libertatum (1215)
The Petition of Rights (1628)
Habeas Corpus (1679)
Bill of Right (1689)
Act of Settlement (1701)
Parliament Act (1911, 1949)
The Statute of Westmister (1931)
[1]

Caracterul distinctiv al majoritii acestor carte i statute l reprezint faptul c au fost produse
ale crizelor constituionale i c au n coninutul lor termenii de aplanare a acestor crize.
Legea statutar, spre deosebire de dreptul constituional i de drept comun, este c organismul de drept
prevzut de o legislatura. Att Congresul SUA i legislaturi de stat s adopte legi, fie prin lege sau prin
rezoluie comun. Legile federale au prioritate fa de legile de stat, i legile de stat sunt superioare
dreptului comun. Dreptul statutar este inferior drept constituional, i instanele exercit puterea de
control jurisdicional, atunci cnd declara legile neconstitutionale. Dreptul statutar este codificat sub
titluri care descriu domeniile de aciune n care aparine, iar aceste titluri sunt grupate n coduri. Ramura
administrativ de guvern impune dreptul statutar de multe ori prin promulgarea de norme i
reglementri administrative care au ca efect al legii, att timp ct acestea se afl n limitele prevzute de
statut.
En droit, la loi (du latin lex, legis, qui signifie loi) est une rgle juridique suprme, gnrale et
impersonnelle, ou l'ensemble form de telles rgles. Source du droit, la loi est aujourd'hui
typiquement prescrite par le parlement, reprsentant du peuple et donc titulaire du pouvoir
lgislatif, le pouvoir d'dicter les lois. On parle parfois de lgislation comme synonyme de loi
mme si la lgislation englobe galement lerglement qui lui aussi fixe des rgles gnrales et
impersonnelles, mais dont l'auteur est le pouvoir excutif.
La notion de loi se dfinit par rapport d'une part au contrat et au trait (qui rsultent d'une
ngociation entre gaux (sur le plan du droit)), d'autre part par rapport d'autres sources de
droit : la tradition (us et coutumes), la jurisprudence, les lois fondamentales (constitution,
grande charte , etc.), et les rglements et autres actes crits du pouvoir excutif alors que la
loi est l'uvre du pouvoir lgislatif, souvent incarn par un parlement reprsentant du peuple.
Dans les pays qui ont gard des formes de dmocratie directe, la loi peut tre vote par
l'ensemble des citoyens.
La loi dans son sens le plus large correspond une norme juridique, quelle qu'en soit la nature.
Vue d'ensemble[modifier | modifier le code]
La loi est comprise dans l'ensemble de rgles et de normes dans une socit donne. Loi est
souvent le terme gnrique pour tous les actes, o qu'ils soient dans la hirarchie des
normes (normes constitutionnelles, lgales au sens formel ou strict,rglementaires...) Si la loi
n'est pas respecte par les individus, cela peut engendrer des sanctions pnales.
Au plan de sa forme, une loi est un acte juridique pris par une autorit prcise, en gnral le
parlement, qui est lgitime et a les moyens de commander. Dans les pays qui connaissent une
forme de sparation des pouvoirs, la loi est une normejuridique adopte par le pouvoir
lgislatif dans les formes et procdures prescrites par le droit constitutionnel du lieu. Son
application peut tre ensuite prcise par un texte pris par le pouvoir excutif, tel qu'un dcret
d'application en France ou unarrt royal en Belgique, et sera par ailleurs encore prcise par
l'interprtation qui en sera faite par les tribunaux.
Aujourd'hui, la loi est la source principale du droit dans les pays de tradition civiliste. Mme
dans les pays de common law, la loi tend prendre un poids particulier. Mme si elles tendent
aujourd'hui tre confondues, les notions de loi et de rgle de droit restent distinctes.
La rgle de droit est un outil la disposition du juriste qui lui permet de rendre un travail
conforme l'idal de justice. Toute libert ou tout droit implique ncessairement, pour s'exercer
compltement, un devoir de tolrance et de respect, voire deresponsabilit.
La loi n'est donc pas forcment une rgle de droit puisque par dfinition elle n'est pas
obligatoirement cre dans un but d'idal de justice
[rf. ncessaire]
.
Test 10.

Sistemul dreptului hindus
Dreptul hindus - alaturi de dreptul musulman unul dintre cele mai conservatoare
sisteme juridice cunoscute - nu reprezinta dreptul Indiei ci dreptul comunitatii care, in India
sau in alte tari ale sud-estului asiatic, adera la hinduism (religia brahmanica).
Acest drept presupune un mod de viata caracteristic, bazat pe sistemul castelor.
Fiecare dintre cele patru categorii de caste: brahmani, satria, vaisia si sudra,
urmata de categoria celor fara casta, li se aplica reguli de drept proprii. Asadar, caracteristic
sistemului hindus este multiplicarea numarului reglementarilor cu cel al castelor. Este
mentionat, in total, un numar de 2000 la 3000 de caste sau subcaste, fiecare dintre acestea
avand o cutuma proprie. Solutionarea litigiilor dintre membrii castei se face de catre
panceaite - adunarile generale ale castelor, care aplica uneori sanctiuni severe, dintre care
cea mai aspra este excluderea din casta, pedeapsa ce echivaleaza mortii civile.
Marea diversitate a normelor de drept este amplificata prin existenta unor scoli in
egala masura teologice si juridice.
Scolile impun un mod specific de interpretare a cutumei realizand in felul acesta o
diversitate atat de mare, incat sa poate spune ca promoveaza fiecare un sistem juridic
propriu. Izvorul principal al doctrinei religioase, dar si al dreptului, este reprezentat de
textele sacre denumite Sruti, considerate ca expresia adevarului insusi. Ele cuprind patru
Vede (Rig-Veda, Sama-Veda, Yadur-Veda si Atharva-Veda), cartile sfinte ale brahmanilor.
In realitate, normele de drept nu-si gasesc sursa juridica in aceste carti sacre, ci
in cutuma formata in randul populatiilor care traiesc potrivit preceptelor acestor carti. De
aceea s-a apreciat de catre autorii comparatisti ca dreptul hindus este un drept cutumiar
mai mult sau mai putin dominant de o doctrina religioasa, hinduismul, care stabileste regula
de conduita si in conformitate cu care cutumele au fost, in diferite grade, modificate,
orientate sau interpretate.
Dreptul hindus s-a aplicat de-a lungul timpului, chiar in clandestinitate - cum a fost
cazul perioadei de secole de stapanire mongola care introdusese dreptul islamic - in cadrul
adunarilor generale de casta. Colonizand India, englezii au recunoscut dreptul islamic pentru
populatia mahomedana si cel hindus pentru cea brahmanica. La acestea s-au adaugat in
cazul unui proces de osmoza complex, incercarile de codificare si actele normative emise de
puterea coloniala, desigur in spiritul common-law-ului.

0. DREPT COMUNEI INDUSE. SASTRA.DHARMA.SCHIMBARILE SUFERITE
DE DREPTUL INDUS.INFLUENTA BRITANICA.
22.ORIGINALITATEA DREPTULUI INDIAN.
Sistemul hindus de drept este unul din cele mai vechi sisteme de drept din
lume. Este raspandit nu numai pe teritoriul indiei de astazi, ci si pe teritoriul
altor state, precum Iranul sau Pakistanul de azi. Principalele carti hinduse se
impart in 2 categorii: shruti si smriti. Aceste lucrari sunt nu numai religioase,
ci si o sursa de drept.Principiile hinduismului nu sunt accesibile oricui, ci
numai claselor sociale superioare,deoarece oamenii nu se nasc egali.Astfel
existau 4 clase traditionale , care au fost associate cu parti ale corpului
creaturii cosmic,Purusha: 1)clasa brahmanilor erau gura lui Purusha - formau
casta sacerdotalasi a invatatilor.2)clasa razboinicilor, bratele - clasa printilor
si a luptatorilor3)oamenii de rand, coapsele - era reprezentata de agricultori
si comercianti4)servitorii, picioarele.Numai barbatii nascuti in aceste clase
aveau acces la divinitate. In ceea cepriveste femeile, cel mai important
moment din viata lor era casatoria si raspandirea hinduismului in
familie.Sastra sunt concept moral-religioase despre raporturile dintre
oameni, avind la baza trei determinari:virtutea, interesul,placerea.Dharma
are rolul de izvor general de drept.Ea cuprinde reguli de comportare umana
in mai multe domenii: cum se aduc jertfe zeilor,ce pedepse se impugn pentru
cei pacatosi,cum trebuie sa se comporte un om cu oaspetii sai. Domeniile
reglementate de dharma se refera la relatiile: dintre parinti si copii, la
adoptiune, la casatirie si divort, regimul bunurilor. Influenta
Britanica.Dreptul hindus a suportat modificari considerabile in perioada
expansiunii coloniale engleze. Codurile si legile care din timpurile dominatiei
britanice au fost dominante in india sunt fondate pe conceptele dreptului
englez. S-a format ceva de genul dreptul anglo-hindus.In domeniul dreptului
de proprietate normele traditionale au fost inlocuite cu normele dreptului
comun. Nu a avut loc o inlaturare totala a dreptului hindus si un sir de norme
ale lui prelungeau sa actioneze In domeniul dreptului familiei si de mostenire
guvernau normele dreptului hindus. Dupa proclamarea independentei, in
1947, guvernul Indiei a propus parlamentului sa examineze proiectul Codului
hindus, care trebuia sa cuprinda dreptul de familie si de mostenire. Odata cu
proclamarea independentei Indiei in anul 1950 a fost proclamata mentinerea
in vigoare a dreptului existent pina atunci.India are o Constitutie din anul
1950. Constitutia Indiei a anulat sistemul castelor si a proclamat egalitatea in
drepturi a tuturor.A fost interzisa casatoria privata ca un act de donatie.Este
interzisa poligamia.Legea mai prevede divortul si posibilitatea unei pensii
pentru cel divortat

21.DREPTUL NATIONAL AL INDIEI. NOTIUNEA DE LEX LOCI.
CODIFICAREA. RECEPTAREA DREPTULUI ENGLEZ.
India este o republica federala si laica,avind capitala New Delhi.Saracia si
suprapopulatia sun factorii care retin dezvoltarea economiei. India si-a
proclamat independenta sa in anul 1947.Dreptul hindus este dreptul unei
comunitati fondate pe atasamentul la o religie.Actualmente acest drept tinde
sa fie inlocuit cu un drept national al carei aplicare este independenta de
apartenenta religioasa a persoanelor.In india tendinta moderna este de a
substitui conceptul traditional de drept religios prin conceptul occidental de
drept laic,autonom in raport cu religia.Acest drept al Indiei este numit dreptul
indian in opozitie cu dreptul hindus.El contine toate legile Indiei care sunt de
aplicare generala chiar daca anumite dispozitii particulare ale acestor legi le
declara ne aplicabile anumitor categorii de persoane.Actul indian cu privire la
succesiune de exemplu,este considerat ca facind parte din dreptul indian cu
toate ca in aceasta lege este prevazut expres ca unele dispozitii ale sale nu se
aplica nici la hindusi,nici musulmanilor,nici budistilor,nici asupra membrilor
parsi.Notiunea de drept teritorial lex loci in care dreptul este conceput ca si un
corp de reguli autonome in raport cu religia sau cu comunitatea,este o notiune
occidentala,moderna,straina traditiei din india.Ea era cunoscuta in India
inainte de dominatia Britanica.Atunci dreptul musulman era singurul drept in
conformitate cu care se pronunta tribunalele si carui autoritate publice ii
asigurau respectul,dar el nu putea fi considerat un drept teritorial deoarece
dreptul musulman este legat de religia islamica.In materie de drept penal se
aplica dreptul musulman doar asupra hindusilor cu titlu de lege a politiei in
majoritatea teritoriului Indiei.In alte materii ei aplicau cutumele,deoarece nu
existau un drept teritorial.Constituirea unui drept teritorial in India sa impus
o data cu dominatia britanica.un drept teritorial se impune pentru folosinta
acestor populatii,foarte numeroase chiar din momentul in care in anul 1833
India a ramas deschisa pentru europeni.Codificarea.Periaoda coloniala a lasat
urme adinci in sistemul judiciar actual.Perioada adoua incepe odata cu
Charter Act din 1833.Ea a servit la stabilirea unui drept sigur si a permis
receptarea unui drept englez sistematizat,modernizat,si adaptat la conditiile
Indiei.A fost numit un ministrul al justitiei,prima personalitate numita la acest
post a fost Lordul Macaulay,care era un admirator al lui Bentham si al
codificarii.Comisia a prevazut elaborarea a 3 coduri:un cod care sa expuna in
mod sistematic regulile dreptului musulman,al doilea regulile de drept hindus
si al treilea sa isi expuna regulile dreptului teritorial,lex loci,care sa fie
aplicabil in toate cazurile in care dreptul hindus si cel musulman nu puteau fi
aplicate.Principalele elemente ale dreptului indian sunt constituite din diferite
legi vaste care au primit denumirea de coduri daca ele dupa continutul lor
corespondeau codurilor napoleoniene.In India exista un cod de procedura
civila,un cod penal si un cod de procedura penala.Alte legi care au codificat
common law nu sunt numite coduri.Citam aici Legea cu privire la
prescriptie,Legea cu privire la succesiune,legea cu privire la contracte,legea cu
privire la probe,cu privire la transferurile de pproprietate,amenda.Prin
efectele acestor legi care erau elaborate de juristii englezi si chiar uneori la
Londra a fost operata o receptie a dreptului englez in India.

Test 9

Familia socialista de drept formeaza sau, mai corect, au format dupa parerea
unor autori, a treia familie juridica. Sistemele juridice a tarilor ce se atribuie la
lagarul socialist mai inainte s-au atribuit la familia juridica romano-
germanica. Si la etapa contemporana ele pastreaza un sir de trasaturi comune.
Norma juridica aici intotdeauna se precauta ca un model general de
comportament. S-au pastrat intr-o masura considerabila si sistemul dreptului
si terminologia stiintei juridice, formata prin straduintele savantilor europeni
si sovietici cu radacinile sale in dreptul roman. Necatind la considerabilele
asemanari cu dreptul continental, sistemele juridice socialiste au avut
evidente trasaturi specifice. Unicul sau principalul izvor a dreptului socialist
de la inceputut era creatia revolutionara a executantilor, iar mai tirziu actele
normativ-juridice care reflectau vointa proletariatului, majoritatii populatiei,
iar apoi intregului popor, condus de partidul comunist. Actele normative
adoptate de fapt exprimau vointa si interesele aparatului de partid
statal.Dreptul Public era dominant fata de cel privat. Dreptul avea un caracter
imperativ, era legat de politica de stat, era un aspect al ei, se asigura cu
puterea de partid si forta de constringere a organelor de drept.Teoriei, stiintei
i se reducea rolul de interpretare stricta a dreptului. Asupra sistemelor
juridice socialiste ale Europei, Asiei si Americii Latine o influenta
considerabila a avut prima din ele sovietica. Sistemele nationale a acestor
tari au fost si ramin a fi o varietate a dreptului socialist.La momentul actual se
poate de constatat anumite schimbari in tarile ex-socialiste, care au pornit pe
calea democratizarii societatii, marea majoritate din care merg, in procesul de
creare a dreptului national, pe calea dreptului continental.



. Familia socialista de drept
Familia socialista de drept (sau sistemele juridice socialiste) formeaza sau, mai corect, au format dupa
parerea unor autori, a treia familie juridica. Sistemele juridice a tarilor ce se atribuie la lagarul socialist mai inainte
s-au atribuit la familia juridica romano-germanica2. Si la etapa contemporana ele pastreaza un sir de trasaturi
comune. Norma juridica aici intotdeauna se precauta si se precauta ca un model general de comportament. S-au
pastrat intr-o masura considerabila si sistemul dreptului si terminologia stiintei juridice, formata prin straduintele
savantilor europeni si sovietici cu radacinile sale in dreptul roman.
Necatind la considerabilele asemannari cu dreptul continental, sistemele juridice socialiste au avut evidente
trasaturi specifice, determinate de caracterul sau pronuntat de clasa. Unicul sau principalul izvor a dreptului socialist
de la inceputut
era creatia revolutionara a executantilor, iar mai tirziu actele normativ-juridice, cu referinta la care se declara ca ele
reflecta vointa proletariatului, majoritatii populatiei, iar apoi intregului popor, condus de partidul comunist. Actele
normative adoptate, marea parte a carora o formau actele normative subordonate legii, de fapt exprimau vointa si
interesele aparatului de partid statal.
Guverna tratarea, intelegerea juridica ingusta, restrictiva. Dreptul Public prevela, devinea dominant fata de
cel privat. Pentru sistemul juridic socialist raminea straina ideea de cautare a unui drept ce ar corespunde principiului
de dreptate. Dreptul avea un caracter imperativ, era in cel mai strins mod legat de politica de stat, era un aspect al
ei, se asigura cu puterea de partid si forta de constringere a organelor de drept.
Teoriei, stiintei i se reducea rolul de interpretare stricta a dreptului. Necatind la proclamarea independentei
intstantelor judecatorilor, acesta raminea un instrument in mainile clasei (grupei) dominante, garanta dominatia ei si
proteja interesele ei.
Asupra sistemelor juridice socialiste ale Europei, Asiei si Americii Latine o influenta considerabila a avut
prima din ele sovietica. Sistemele nationale a acestor tari au fost si ramin a fi o varietate a dreptului socialist.
La momentul actual se poate de constatat anumite schimbari in tarile ex-socialiste, care au pornit pe calea
democratizarii societatii, marea majoritate din care merg, in procesul de creare a dreptului national, pe calea
dreptului continental.
Sistemele juridice a multor tari din Asia si Africa nu au o unicitate atit de evidenta ca sistemele analizate
deja, in schimb au multe in comun din punct de vedere a esentei si formei; toate ele se bazeaza pe concepte diferite
decit cele din tarile occidentale. Se considera ca principiile de care se conduc tarile neoccidentale, sint de doua feluri:
1) se recunoaste valoarea mare a dreptului, dar insasi dreptul se intelege altfel decit in Occident,
are loc intercalarea dreptului si a religiei;
2) se renunta la insasi ideea de drept si se afirma ca relatiile sociale trebuie sa fie reglementate pe
alta cale.
La prima grupa se refera tarile musulmane, hinduse si dreptul evreesc; la a doua tarile Orientului
Indepartat, Africii si Madagascarului.
Test8
Sensul numeroaselor legi adoptate dupa 17 iunie 1789 a constat in inlaturarea
mecanismului statului feudal si in crearea unui mecanism propriu celui modern in conturarea
cadrului juridic propice dezvoltarii relatiilor capitaliste.
Un moment de referinta in formarea marelui sistem ramano-germanic il reprezinta
elaborarea si adoptarea codului civil al lui Napoleon, cel mai raspandit act normativ aflat in
vigoare in lumea moderna.
Napoleon nu a fost jurist, ca cei chemati sa redacteze codul adoptat intre anii 1803
si 1804, sub forma unui numar de 36 de legi, care au fost reunite intr-un singur cod la 21
martie 1804. Dar, ca om de stat eminent, Napoleon a intuit necesitatea politica a legii civile,
a luat parte activa la dezbateri, s-a ghidat dupa ideea de bine, a impulsionat si a perorat, a
dovedit vointa si tenacitate, a imprimat un stil. A dorit un cod simplu, clar, logic si l-a avut.
Multi recunosc in frazele scurte si limpezi, elocventa sa simpla, spiritul sau incandescent. Se
spune ca Stendhal citea zilnic pentru a-si imbunatati stilul, o pagina sau doua din codul civil.
Despre aceasta creatie juridica insusi imparatul afirmase: "adevarata mea glorie nu consta
in a fi castigat 40 de batalii, Waterloo va sterge amintirea atator biruinte. Ceea ce va trai
vesnic este codul meu civil"[3].
In forma sa finala codul cuprindea 2.281 de articole si inlatura vestigiile oranduirii
feudale din regimul proprietatii mobiliare si imobiliare - dreptul de proprietate fiind "drept
sacru si inviolabil de care nimeni nu poate fi privat decat in baza unei juste si prealabile
indemnizatii" - din raporturile succesorale, din relatiile de familie, promovand constant
principiile de libertate, egalitate si fraternitate promovate de revolutia franceza.
La codul civil s-au adaugat codul comercial (1806) si codul de procedura civila
(1807), conturandu-se astfel dreptul privat francez, care a fost apoi receptat in teritorii prin
diferite cai de raspandire, cu un numar enorm de locuitori.
Astfel, legea franceza a fost introdusa prin forta armelor in teritorii supuse
imperiului (Belgia, Luxemburg, o parte din Elvetia, din Germania si Italia - pacea de la
Amiens din 1802), infrangerea lui Napoleon neinsemnand abrogarea legislatiei
napoleoniene.
Dreptul francez a fost receptat in unele tari datorita calitatilor sale incontestabile si
ascendentei culturii franceze (Romania, Portugalia, Spania, Egipt). Tarile care erau
posesoarele unor vaste imperii coloniale (Spania, Portugalia, Olanda) au exportat legislatia
provocand receptari de gradele 2 si 3. Cel de-al doilea val al receptarii directe a dreptului
francez s-a produs in prima jumatate a secolului nostru in colonii franceze, acesta ramanand
in vigoare dupa dobandirea independentei fostelor colonii[4].