VALORILE STILISTICE ALE MODURILOR I TIMPURILOR VERBALE

Textul literar opineaza Dumitru Ieremia in studiul Introducere in stilistica- poate fi considerat
ca o realitate cu doua ipostaze consubstantiale(1) structura stilistica si (2) functia de semnificare
poetica. In prima ipostaza, structura stilistica parta marcile Eului auctorial in ipostaza a doua, structura
stilistica !enereaza lumea semantica a textului si poarta totodata marcile Eului reztului. "mbele serii de
marci stilistice ale eului auctorial si ale eului textual isi definesc identitatea si, implicit,
ori!inalitatea, prin modul de #alorificare a potentialuilui ezpresi# al limbii, a di#erselor cate!orii
estetice, semantice, morfolo!ice si sintactice.
VERBUL, prin re!imul sau pri#ile!iat de nucleu al enuntarii, reprezinta o sursa ma$ora de
ezpresi#itate artistica. "ceasta se construieste nu numai la ni#elul continutului semantic si al
structurii lin!#istice(#erbe%locutiuni #erbale), ci si la ni#elul cate!oriilor morfolo!ice specifice-
timpurile, modurile, personale.
&TIMPUL, cea mai compleza cate!orie, dez#olta !radul cel mai inalt de complezitate in stiulul
beletristic. 'tilul beletristic isi defineste specificul prin construirea timpului !ramatical intr-o cate!orie
narati#a (D. Irimia), implicand perspecti#e temporale si capacitate de spatiere (prim-plan si planuri de
adancime).
VALORILE STILISTICE ALE CATEGORIILOR GRAMATICALE
PREZENTUL este forma #erbala care dez#olta re!istrul sematic cel mai bo!at, acoperind
functional toate cele treiperspecti#e temporale( trecut, prezent, #iitor sau dez#oltand un sens
pantemporal. (Dumitru Irimia)
1. prezentul narati#- propune o perspecti#a sincronica, in care timpul nararii si timpul
e#enimentelor narate se suprapuntimpul lecturarii intra si el in rezonanta cu acest timp inte!rator,
!enerand o temporalitate coincidenta, in care scriitorul aduce timpul naratiunii in timpul cititorului& (D.
Irimia)
ex( Exploziile se succed or!anizat.
-caracteristic naratiunii in simultaneitatea, prezentul narati# dinamizeaza actiunea, induce lectorului
sentimentul participarii directe la e#enimentele istorisite, creand iluzia ca acestea sunt rel)atate pe
masura ce se desfasoara
ex( *mul se scoala, trezeste in+ama caii si umbla de colo pana colo prin curte. (,. -reda)
- #alori expresi#e multiple( &reliefarea, dramatismul. .apiditatea, plasticitatea dar si
ruptura, e#aluarea, surpriza& (.. /afiu)
ex( El zboara, !and purtat de dor,
-an&piere totul,totul (,. Eminescu)
1
- in poezia epica si in creatia lirica in care #iziunea poetica se intemeiaza pe un scenariu
narati#, prezentul determina anularea +otarelor semantic-temporale specifice (D. Irimia)
conferind un relief stilistic deosebit situatiei%e#enimentului%experientei de cunoastere
surprinse in desfasurare.
ex( *rele plutesc pe lan!a umarul tau,
sfere-albastre, si-ntre ele e 'aturn.
2. prezentul istoric%dramatic- anuleaza opozitia cate!oriala prezent- trecut prin actualizarea unor
e#enimente anterioare in prezentul naratorului si, implicit, al lectorului
-in alternanta cu #erbe la timpuri trecute, produce ierar+ia planurilor de adancime, prin te+nica
basoreliefului, aducand, fi!ura si faptele eroului &in clara lumina a prezentului&, in contrast cu
ad#ersarii lui si &actiunile coneze care sunt impinse in penumbra timpului (T. 0ianu)
- -referinta pentru perfectul simplu ca timp narati# in proza si pentru prezentul istoric in
poezie este in secolul trecut, principala diferenta dintre norma narati#a a prozei si cea a poeziei (..
/afiu).
ex( ,i+nea incaleca, calul sau tropota,
1u!e ca #antul (D. 2olintineranu)
3. prezentul etern%atemporal - mi$loc al potentarii retorice&(T. 0ianu), prin care timpul naratiunii ,
timpul enuntarii si al receptarii se inscriu intr-un continuum temporal, fara inceput si fara sfarsit,
perceput din perscti#a cosmica sau metafizica
- de-realizeaza cate!oria timpului (considerata irele#anta), exprimand conditia ontolo!ica a unor
entitati considerate atemporale( Di#initatea, 4atura, 5reatia, "rta, Iubirea, 6ibertatea etc
- #aloarea expresi#a #izeaza inscrierea fenomenului intr-o perspecti#a uni#ersala, incadrarea
experientei indi#iduale, a e#enimentului particular intr7un tipar mitic ca modalitate stilistica a
subordonarii faptelor la idee (T. 0ianu), prezentul etern are rol de relieferea unor cate!orii
filosofice, a unor concepte etice, estetice sau co!niti#e, a unor #alori umane considerate
atemporale.
ex( 4umai poetul,
5a pasari ce zboara
Deasupra #alurilor,
Trece peste nemar!inirea timpului
(,. Eminescu)
2
8. prezentul !nomic% pantemporal are ca efect stilistic suspendarea opozitiilor temporale,
conferind enunturilor o #aloare omnitemporala si un !rad mare de !eneralitate
- este specific enunturilor sententioase autonome (pro#erbe, zicatori, maxime), meditatiile
filozofice, cu!etariile di#erse asupra conditiei umane, asupra raportului om-lume, om-di#initate,
fiinta creatoare-creatie etc
- in plan semantic, imprima o dimensiune co!niti#a textului si o #aloare morala, !eneral-umana,
mesa$ului
- in plan stilistic, #aloarea expresi#a e !enerata de concizia plastica a discursului si, fre!#ent, de
#alentele metaforice%metonimice ale #erbelor la prezentul !nomic in creatii neo% postmoderniste,
prezentul !nomic este asociat unor realitatii prozaice.
ex( Toata lumea se uita pe fereastra.
5iteste, spala, iubeste, moare
'i din cant in cand da fu!a
'i se uita pe fereastra. (,. 'orescu)
9. prezentul liric realizeaza un decupa$ in fluxul temporal continuu, exprimand intensitatea trairii
intr-o durata concentrata
- in planul semnificatiilor, presupunem constiinta limitelor ontice ale fiintei si asumarea conditiei
existentiale exprima explicit sau implicit dorinta de a da un sens duratei fra!mentare, ori
refuzul %neputinta starii pe loc etc.
- la ni#elul stilistic prezentul liric accentueaza opozitia intre perspecti#ele temporale, #alorizand &
clipa cea repede ce ni s-a dat in contrast cu trecutul sau cu #iitorul.
ex( -ururi tanar, infasurat in manta-mi,
*c+ii mei naltam #isatori la steaua%
'in!uratatii.
5and deodata tu rasarisi in cale-mi
::::::::::::::
;alnic ard de #iu c+inuit ca 4essus,
*ri ca <ercul in#eninat de +aina-i
1ocul meu al stin!e nu pot cu toate
3
"pele marii.
(,. Eminescu)
=. prezentul e#ocati#% al reprezentarii fictionale are o #aloare durati#a, propunand o perspecti#a a
unui trecut care se desc+ide spre prezentul nararii%al rostirii lirice si al lecturarii
- semantizarea poetica a prezentului e#ocat determina anularea succesiunii lineare a doua durate pe
care le dizol#a intr-un flux temporal continuu
- #aloarea expresi#a a prezentului e#ocati# rezida in desc+iderea perspecti#elor temporale si
instalarea eului rostitor % a naratorului intr-o durata continua dinamizeaza ima!inile artistice%
actiunea, prin referentul temporal de aspect durati#.
ex( 'a ai noroc in #iata, #orba "uric+ii, asta e tot. >nul se zbate de mic, in#ata, isi umple plamanul
de oftica si altuia ii pica mostenirea de-a !ata. (?. 5alinescu)
@. prezentul anticipati# %prosaecti# impune o perspecti#a orientata spre #iitor
- la ni#elul semnificatiilor, prezentul anticipat al #erbelor la modul indicati# exprima certitudinea
naratorului%a eului liric si iminenta e#enimentului, in #reme ce prezentul con$uncti#ului creeaza un
orient de asteptare pe o coordonata a probabilitatii
- inscrierea prezentului si a #iitorului intr-o structura #erbala a simultaneitatii determina in plan
stilistic o dimensiune #izionara, o productie explicita in ima!inar, in spatii ipotetice.
ex( 5ur!i in <imeria. Te-ntorci intre! si mut si-ti #ine sa canti la trompets, A:B, sC-noti pe sub
apa cu oc+ii desc+isi, sa dispari intr-un nor sclipicios. ('. -opescu)
D. prezentul iteratic reliefeaza caracterul repetabil al ciclurilor cosmice sau existenteale, al unor
actiuni etc
- este exprimat prin #erbe cu sens iteratic sau prin #erbe care primesc un asemenea continut
semantic in contextul stilistic
- #aloarea stilistica interati#a rezida in fi!urarea existentei ca succesiune de situatii repetabile, de
ciclul inc+is, de automatismele cotidiene, de actiuni repetiti#e.
ex( Iar acolo batranul dascal, cu-a lui +aina roasa-n coate,
Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate (,. Eminescu)

IMPERFECTUL 0aloarea stilistica a imperfectului, #irtutea lui de a #ra$i miscarea il indica drept
timpul propriu literaturii de amintiri, adica al aceleia care infatiseaza o succesiune de e#enimente
ale trecutului (T. 0ianu)
8
1. imperfectul narati# % e#ocati# opereaza o dubla desc+idere temporala( timpul naratiunii este
prelun!it spre timpul istorisirii si spre cel al lecturarii, iar prezentul scriitorului si al cititorului
se desc+ide spre referentul temporal trecut, spre contemporaneitatea e#enimentelor si a eroilor
- are o functie dinamic - e#ocati#a( ca timp al e#ocarii concrete A:B si ima!ine #ie a
miscarii& (T. 0ianu), proiecteaza un e#eniment, un un proces sau o stare intr-o durata
nedeterminata si instituie o perspecti#a subiecti#a, un punct de #edete al naratorului%al
persona$ului%al eului liric
- cand este utilizat in poezie, imperfectul de#ine &timpul narati#itatii subiecti#e , e#ocatoare,
lirice, impresioniste (D.Irimia) impune planuri referential al unei experiente ontolo!ice sau
!noseolo!ice pro!resi#e, ori perspecti#a interioara a eului rostitor efectul obtinut poate fi de
uniformizare, de incompletitudine, dar si de ritualizare sau simbolizare& (.. /afiu)
- in poezia populara epica sau lirica #aloarea expresi#a este conferita, frec#ent, de
situarea intr-o durata indeterminata, specifica timpului baladesc, mitic la final de #ers, #erbele
la imperfect !enereaza monorima.
ex( El asculta tremurator
'e aprindea mai tare
'i s-arunca ful!erator,
'e cufunda in mare
(,. Eminescu)
2. imperfectul descripti# actualizeaza in ima!ini plastice o realitate trecuta situand-o intr-o durata
indeterminata
- accentueaza #iziunea auctoriala subiecti#a si in acelasi timp imprima reprezentarii actualizatoare o
perspecti#a pro!resi#a
- functia descripti# e#ocati#a se realizeaza prin aspectul imperfecti# al #erbului care confera
descrierii (lirice sau inserate in textul narati#) un caracter dinamic, in opozitie cu decupa$ul static
determinat d utilizarea prezentului ( "stfel c+iar cand este exclusi# descripti#, imperfectul
construieste o potentialitate narati#a- . /afiu).
ex( Ea era frumoasa ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei, (4. 'tanescu)
3. imperfectul iterati# con#erteste capacitatea specifica imperfectului de a prelun!i durata
actiunii ( 1. 2runetiere) in posibilitate de a exprima fluxul temporal a inlantuire duratelor circulare,
a situatiilor repetabile
9
- #aloarea expresi#a a imperfectului a unor #erbe cu sens iterati# (sau a #erbelor care primesc
conotatii ec+i#alente prin determinarii ad#erbiale%substanti#ale etc.) rezita in forta cu care exprima,
su!ereaza o dubla inscriere a fiintei intr-un continuum temporal si intr-un tipar repetabil al
existentei.
ex( -artea deza!reabila era ca urcam si coboram fara sa stim de ce, iar asta ni se comunica simplu
de catre cei imbufnati si initiati sumar A:B imi repetam necontenit, ca idiotizat( 4-as fi crezut-o
niciodata in stare sa faca asta: (5amil -etrescu)
8. imperfectul oniric situeaza lumea narata intr-un timp ima!inar de !rad secund (durata
fictionara exterioara)( Este timpul la care se po#estesc #isele sau cosmarurile:(>. Eco)
- functia stilistica este acea de a institui un plan al ima!inarului oniric si de a semnala caracterul
ireal al succesiunii de e#enimente sau de stari si trairii lirice.
ex( 'e facea ca la o curte #erde in paraclisul patimilor rele cei trei 5rai, mari e!umeni ai ta!mei
prea senine slu$eau pentru cea din urma oara #ecernia: (,ateiu 5ara!iale)
9. imperfectul anticipati# modifica aspectul imperfecti#, dez#oltand sensul de prezent si
ambi!uizand relatia dintre real si ireal de#ierea de norma specifica uzului transforma acest timp
intr-un iz#or de misterioase treiteti, fiindca in clipa insasi in care ne e#oca actiuni reale sau posibile,
le face iluzorii si lre nimiceste in trecut (,. -roust)
- rolul stilistic de indice al trecerii de la realitate la ima!inar in $ocurile de copii& (I. 5oteanu),
de#ine o strate!ie discursi#a prin care se construiesc premise ale #iziunii poetice, se intemeiaza
lumi posibile, se ima!ineaza experiente ipotetice.
ex( : incepu #ec+iul $oc de-a ima!inile( incerca sa aduca la suprafata ima!ini cat mai #ec+i, cat
mai departate, sa le mareasca, sa le dea #iata A:B si nu era deloc usor, pentru ca trebuia sa fie tot
timpul atent:
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai #ulturul, tu erai ora
din care-si curmau asupra-ne zborul
secundele dandu-se tuturora. (4. 'tanescu)
PERFECTUL SIMPLU &putin frec#ent in limba literara comuna, este, in stilul beletristic un al
doilea timpal narati#itatii& (T. 0ianu)
1. perfectul simplu narati# exprima o durata absoluta, de mare concentrare epica, situand prim
planul e#enimentelor%al momentelor relatate, al starilor enuntate intr-un trecut recent, apropiat
de timpul nararii
- este timpul naratiunii ulterioare, timp al narati#itatii obiecti#e, descripti#e neutre, epice miscarea
construita prin perfectul simplu este rapida si fara durata (D. Irimia)
=
- functia stilistica principala este determinata de caracterul inc+is(aspect perfect) si de caracterul
punctual (aspectul momentan) al actiunii%al starii poate marca stilistic perspecti#a dublu inc+isa
asupra actiunii momentul initial si cel final sau numai inceputul acesteia reliefeaza derularea
rapida a e#enimentelor ori #aloarea momentana unei stari
- situarea in finalul textului in care predomina al timp narati# imperfectul sau prezentul
pro#oaca o sc+imbare de ritm narati#, a#and rolul de accelerare brusca a relatarii
ex('e apleaca, lua in maini un bul!are si-l sfarama intre de!ete cu o placere infricosata. (6.
.ebreanu)
2. perfectul simplu descripti# presupune o de#iere expresi#a de la caracter al acestui timp
#erbalutilizarea atipica situeaza sec#enta descripti#a in prim-plan, in relatie contrasti#a cu
planul de adancime in care se scriu in mod obisnuit #erbe la imperfect
functia dinamica specifica perfectului simplu confera #i#acitatea ima!inilor descripti#e,
or!anizand elementele intr-o succesiune alerta descrierea de acest tip are caracter li#resc
ex( Deodata se facu rece si incepu sa bata #antul A...B -loaia incepu sa cada in stropi mari,
tunetele incepura sa rasune de-a lun!ul #aii cu cu niste z!uduituri mai puternice si mai
puternice. (I. 'la#ici)
MAI-MULT-CA-PERFECTUL stabileste cadrul temporal, limita de la care urmeaza a se
desfasura episodul respecti# aceasta necontenita raportare la e#enimente anterioare realezeaza ceea
ce s-ar putea numi stilul naratiunii, adica acel mod de prezentare a faptelor care pune #iu in lumina
succesiunea lor, le!atura lor dupa ordinea temporala& (T. 0ianu)
1. mai-mult-ca-perfectul incadrarii cataforic situat in incipit, desc+ide seria de e#enimente prin
e#ocarea unor circumstante propriu-zisesc+iteaza fundalul e#enimentelor care urmeaza a fi
narate
- ca strate!ie discursi#a este utilizat cu precadere in proza traditionala,marcand succesiunea
cronolo!ica a e#enimentelor, or!anizate pe doua planuri( un plan secund, al anterioritatii (dominat
de mai-mult-ca-perfectul #erbelor) si un prim-plan al actualitatii (actiunea propriu-zisa relatata cu
a$utorul #erbelor la perfectul simplu% campus, ori la prezentul narati#)
- rolul stilistic este acela de a diferentia timpul die!etic situat intr-un trecut indepartat de timpul
istorisirii si al receptarii, creand o tensiune narati#a prin relatia contrasti#a intre planul de adancime
al relatarii sintetice% al e#ocarii si prim-planul e#enimential in literatura sec. al-EE-lea este utilizat
si ca mi$loc stilistic de ar+aicizare.
ex( In prima#ara anului 1F1=, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu
un re!iment de infanterie din capitala, la fortificarea #aii -ra+o#a, intre 2usteni si -redeal. (5.
-etrescu)
2. mai-mult-ca-perfectil narati#% anaforic intrerupe seria e#enimentelor din prim-planul narati#
pentru a insera un enunt % o sec#enta retrospecti#a. (T. 0ianu)
@
- #aloarea expresi#a este conferita de intreruperea fluxului temporal, de o dislocare
semnificati#a in ordinea cronolo!ica a e#enimentelor, a situatiilor sau a starilor comunicate
interferenta intre mai-mult-ca-perfectul si timpuri ce exprima ulterioritatea creeaza acronia
narati#a
- #aloarea expresi#a este conferita de intreruperea fluxului temporal, de o dislocare
semnificati#a in ordinea cronolo!ica a e#enimentelor, a situatiilor sau a starilor de
comunicate interferenta intre mai-mult-ca perfectul si timpul ce exprima ulterioritatea
creeaza acronia narati#a
.ostul mai-mult-ca-perfectului se modifica la scriitorii mai noi, care nu #or sa exprime prin el
anterioritatea cronolo!ica, ci foarte deseori si anterioritatea cauzala. (T. 0ianu)
4iciodata femeia aceasta nu ma iubise. .eluam tot ce a fost la *dobesti, la tara, si acum simteam ca
acolo am a#ut dreptate, ca atunci #azusem limpede, ca seria ei aceea fusese. (5. -etrescu)
VIITORUL conform definitiilor clasice, o sec#enta de enunturi in care timpul #erbelor e #iitorul
nu ar putea sa constituie o naratiune in literatura el poate totusi de#eni un timp al reprezentarii unei
lumi posibile de tipul #isului sau al #iziunii, care reduce diferenta dintre cate!oriile real si ireal.
(.. /afiu)
1. #iitorul cu functie narati#a este o de#iere expresi#a con#entionalizata, a#and ca punct de
referinta prezentul enuntarii pe care il prelun!este intr-o durata ima!inara, pro!resia in ireal nu
are o limita, poate conduce spre infinit
- proiectarea unei suite e#enimentiale%a unei serii de textele poetice strate!iile discursi#e canonice
sunt bazate pe cronolo!ie directa (prezent-#iitor) sau in#ersata (acronia), marcand in primul caz
constiinta irealitatii, iar al doilea, iluzia iminentei unui #iitor ce #a sa fie (#iitorul apare in incipit,
instituind cadrul ireal, premisa a unei realitati fictionare care de#ine treptat o certitudine exprimata
in final prin timpul prezent)
- rolul stilistic principal este crearea unei perspecti#e #izionare, reprezentarea unui plan interior al
re#eriei sau al dorintei, al anticiparii profetice ori al presimtirilor nelinistite referentul iluzoriu,
proiectat ca potentialitate sau ca realitate fictionala se construieste frec#ent pe scenarii consacrate
(calatoria initiatica, #isul de iubire, aspiratia spre ideal, apocalipsa)
- formele in#ersate, cu auxiliarul postpus au rol de a accentua stilistic planul semantic al #erbului
prin topica marcata afecti#.
ex( 5u #oia mariei-tale, zice 'troici, #edem ca mosia noastra o sa cada de isnoa#a in calcarea
pa!anilor. 5and asta ne!ura de turci #a prada si #a pustii tara, pe ce #ei domni maria-taG (5.
4e!ruzzi)
2. #iitorul coloc#ial (popular), diferentiat la ni#elul !raiului (,untenia, *ltenia, Dobro!ea( o sa
plec in restul zonelor, formele obtinute de la constructia standard a #iitorului prin afereza
primei consoane a auxiliarului(oi pleca, ii pleca etc) are o mare frec#enta la ni#elul limbii
#orbite (stilul coloc#ial)
D
- #aloarea expresi#a rezida in marea incarcatura afecti#a, in conotatiile dubitati#e si in
aspectul modal care il apropie de con$uncti# forma sa analitica mai complexa decat a
#iitorului literar accentueaza componenta durati#a si incarca de un continut sufletesc di#ers in
literatura culta, utilizarea acestei forme nu mai marc+eaza exclusi# re!istru stilistic oral si
popular, ci si un re!im liric, marcat subiecti# ori un re!im familiar, deliberat prozaic.
ex( Eu am sa scriu .omanul adolescentului miop. Dar am sa-l scriu ca un ;urnal al
autorului. 5artea mea nu #a fi un roman, ci comentarii, note, sc+ite pentru roman. (,. Eliade)
3. 0iitorul anterior construieste o succesiune de sec#ente anticipati#e situand starea sau
e#enimentul exprimat inaintea altei actiuni% stari proiectate in #iitor
- absent in limba actuala, #iitorul anterior confera discursului un caracter li#resc si aparenta
de #ec+ime
- in caz particular al constructiei diferentiate prin utilizarea !erunziului (#ei fi fost% #ei fi
fiind considerata o forma a modului prezumti#), #aloarea stilistica este cea de exprimare a
incertitudinii locutorului sau a unei posibilitati dezirabile, nesi!ure ori irealizabile
ex( -e unde, Doamne, #ei mai fi fiindG
5e #iscol te-a inzapezit pe !rindG
5ine te-a rasti!nit in neluminaG
-lan!and ca botezatu-ne-ai cu #ina, pe unde Doamne, #ei mai fi fiindG (<. 2adescu)
PERFECTUL COMPUS con#ertit in timp narati#, prin caracterul perfecti# al temporalitatii sale, A:B
fixeaza intr-o perspecti#a de anterioritate ire#ersibila inc+eierea implacabila a unor procese situate in
succesi#itatea. (D. Irimia)
-erfectul compus inscrie e#enimentele narate, procesele, starile sau experientele lirice intr7o durata
trecuta inc+isa, intr-un inter#al de timp anterior timpului enuntarii
- functia stilistica principala este aceea de a crea un decupa$ in fluxul duratei, delimitand o
sec#enta de temporalitate situata in anterioritatea imediata a prezentului sau, dimpotri#a, intr-
un trecut foarte indepartat cum este cel al basmului din perspecti#a momentului enuntarii,
acest trecut ire#ersibil este prezentat ca actiune inc+eiata, ca rezultat al unui proces sau ca un
efect al unei stari are rol de narare a unor e#enimente trecute istorisite in succesiune
cronolo!ica sau rol de e#ocare marcata de indici ai subiecti#itatii (formele in#ersate, de
exemplu)( * actiune trecuta ale carei ecouri sunt inca #ii in sufletul nostru e exprimam prin
perfect simplu (I. Iordan)
- alta functie stilistica este delimitarea planului naratorului (a carui obiecti#itate poate fi
exprimata prin perfectul simplu) de planul persona$elor, marcat subiecti# prin perfectul
compus
F
- situarea in finalul textului% al episodului narati# (in contrast cu timpul narati# principal
prezentul, perfectul simplu sau imperfectul), poate a#ea un rol rezumati# sau conclusi#,
reliefand astfel caracterul ire#ersibil al e#enimentelor
- forma in#ec+ita a perfectului compus (a#and doua auxiliare ( eu l-am fost zarit) este o
marca a re!istrului stilistic ar+aic.
ex( -e trei co#oare de racoare
6in adormi, torcand #erdeata,
5and eunucul lui batran,
0eni s-o-imbie cu dulceata(
- Eni!el, Eni!el,
Ti-am adus dulceata,iaca, (I. 2arbu)
VALORI STILISTICE/ EXPRESIVE ALE MODURILOR VERBALE
ExprimHnd atitudinea emiICtorului faIC de acIiunea, procesul sau starea enunIate, modurilor
#erbale an!a$eazC eul rostitor Jn discursul epic, liric sau dramatic. .esursele de expresi#itate artisticC
ale acestei cate!orii !ramaticale specifice #erbului sunt actualizate prin marcara m!"#$#% &' car
m%()*!r#$ (naratorul, eul liric, persona$ul epic sau dramatic) + ra,!r*a-) $a !.%c*#$ '#'-
()r%%, /$#$ &' car $ ,rc, Ki %,!+*a-a $#%- implicat, subiectiv sau nonparticipativ,
obiectiv - /a() " 0'%m'*$, +%*#a(%%$, !r% +*)r%$ c!m#'%ca* ,r%' "%+c#r+.
VALORI EXPRESIVE EXEMPLE
,*D>6 I4DI5"TI0 imprim un caracter obiectiv
aciunilor, proceselor, strilor pe care le exprim.
5a mod al enunICrii unor fapte considerate reale Ki a unor
stCri apreciate ca si!ure, indicati#ul apare Jn limba$ul comun
ca un mod neutru din punct de #edere stilistic.
Ln textul literar, capacitatea de a exprima certitudinea
locutorului(narator, persona$e% eul liric), Jn raport cu
obiectul enunICrii, conferC referentului aparenIa unei
realitCIi #alidate Jn uni#ersul ficIional.
DatoritC timpurilor - mai multe decHt la celelalte moduri -
permite instituirea unor raporturi diverse ntre
evenimentele istorisite(cronolo!ie - anterioritate,
simultaneitate, ulterioritate - sau acronie), Jntre timpul
narat i timpul narrii, Jntre momente e#ocate Ki prezentul
Exploziile se succed or!anizat. >nele le
aud la cHIi#a paKi, altele Jn mine. A...B "
fost destul sC aparC nemIii... focul a douC
baterii. Mi totuKi acum soarele era sus, prie-
tenii mC aKteptau...
(5. -etrescu)
,-ai lo#it destul pHn-acum. A...B 'earC de
searC, secundC de secundC, de ani Ki ani de
zile. ,-ai fCrHmiIat, m-ai $upuit, m-ai
distrus. "i fCcut din mine o fantomC, o
1N
liric.
0alorile expresi#e ale indicati#ului sunt difereniate n
funcie de forma temporal a verbului, fiecare dintre cele
Kapte timpuri ale indicati#ului a#Hnd propriile #alenIe
stilistice (prezentul, imperfectul,
perfectul simplu, perfectul compus Ki mai-mult-ca-
perfectul, #iitorul simplu Ki #iitorul anterior).
fantoKC, m-ai umilit. Osta-iPper-sona$G
(,. 0iKniec)
Qi-e lumea toatC acoperCmHnt. * mierlC
scoate soarele din apC facerea lumii poate
sC JnceapC, a Jnflorit un #iKin pe pCmHnt.
4u spune-am fost, nici cC #oi fi, ci suntR
(<. 2Cdescu)
,*D>6 I,-E."TI0 instituie o relaie de comunicare
direct exprimnd dorina sau voina emitorului de a
determina o aciune ori de a o mpiedica.
0aloarea stilisticC a imperati#ului rezidC Jn capacitatea
de exprimare a unor atitudini i triri subiective, printr-un
dublu sistem de semnale(verbale i paraverbale (accentele
afecti#e, pauzele expresi#e, intonaIia specificC ordinului,
ameninICrii, Jndemnului, ru!CminIii, concesiei, ironiei etc.)
5a marcC textualC a stilului direct, imperativul are rol
de teatralizare" Ki, Jn acelaKi timp, rol de dinamizare a
discursului persona$elor (Simperati#ul dramatic
Ki narati#T) alturi de substantivele/ adjectivele n
vocativ reprezint un in
dice al oralitii stilului Jn limba$ul popular, poate
apCrea fCrC referire la o persoanC anumeU#aloare !enericC
-rezenIa imperati#ului n textul liric semnalizeazC disc
ursul dialo!ic sau monolo!ul adresat(care poate lua forma
in#ocaIiei retorice).
V DestulR stri!C 6CpuKneanul, nu te mai
boci ca o muiereR fii romHn #erde.A...B
<aideR luati-l de-l daIi norodului Ki-i
spuneIi cC acest fel plCteKte "lexandru-
#odC celor ce pradC Iara.
(5. 4e!ruzzi)
'ti+uri, zburaIi acum din mHna mea
Mi Kc+iopCtaIi Jn aerul cu floare,
(T. "r!+ezi)
... daIi-mi #oie( ori sC se re#izu-i
iascC, primescR Dar sC nu se R
sc+imbe nimica ori sC nu se re#izuiascC,
primescR dar atunci sC se $ sc+imbe pe ici
pe colo... W
(I.6. 5ara!iale)
MODUL CON1UNCTIV exprim potenialitatea unei
aciune realizabile, posibile, probabile sauatitudinea
emitorului fa de aciunea, starea, trirea enunate"
incertitudinea, ezitarea, aproximaia, deliberaia, dorina,
protestul, indi!narea etc.
exprimC stCri afecti#e (atitudini Ki trCiri subiecti#e).
Ln discursul naratorului, al persona$elor (discurs direct,
indirect% indirect liber), ori al eului liric, con$uncti#ul poate
a#ea rolul de a institui un nivel al aciunilor, al tririlor
interioare, al strilor ipotetice, alternative ori
anticipative#Uindicativ viitor$
presupune dependenIa acIiunii enunIate de o altC acIiune
sau de o stare, de o dorinIC.
substituire a imperativului cu rol de accentuare a
subiectivitii
Jn cazul special al #erbelor la persoana a III-a a con$unc-
ti#ului (cHnd poate apCrea fCrC morfemul SsCT), rolul stilistic
este de completare a paradi!mei imperati#ului - care nu are
decHt persoana a II-a.
Jn textul liric eprezintC, deseori, o marcC textualC a
A:BKi de lopeIi de bCrci, izbit, sC mor,
(4. 'tCnescu)
>nde sC mer! de-acumG
-e cine sC mai aKteptG
(I. -illat)
11
unui plan al ima!inaruluiU trecerea de ladimensiunea rea
l la cea ideal.
,*D>6 5*4DIQI*4"6 *-T"TI0dezvolt, prin
aceeaKi paradi!mC #erbalC, douC #alori modale" exprimarea
unei aciuni dependente de o condiie #explicit sau
implicit$ i exprimarea unei aciuni reali
zabile/irealizabile, prezentate ca opiune asumat% la
timpul perfect aciunea este ireal.
exprimarea eventualitii, a posibilitii, a unor ipoteze/
scenarii posibile sau imposibile, a unor aciuni presupuse,
realizabile sau nerealizate
de ambi!uitatea conotaiilor subiective - de la incertitudine
la aserIiune fermC, de la dorinIC concretC la aspiraIie #a!C
etc.
optati#ul care preia funcIia indicati#uluiU ca Soptativ al
modestiei, al politeiiT (D. Irimia), cHnd Snu exprimC nici
condiIia, nici dorinIa, ci aratC cC acIiunea #erbului este posi-
bilC, realizabilCT (E. 5Hmpeanu).
substituire a modului con$uncti# Jn enunIuri intero!ati#e
sau exclamati#e U accentuare a unei tonaliti subiective
uimirea, indi!narea sau ameninarea
ve&ement specific
blestemului/ imprecaiei% Jn asemenea enunIuri, apare
frec#ent forma in#ersatCUamplificC
Jn textul liricUmai rar, a#Hnd mai ales rolul de a exprima
o situaie ipotetic, o experien liric ima!inat.
De pildC, as fi putut spune nu:
(,. 0iKniec)
4-ai lCuda de n-ai Ktii sC blestemi,
'urHd numai acei care suspinC,
"zi n-ai iubi de n-ar fi fost sC !emi,
De n-ai fi plHns, n-ai duce-n oc+i luminC.
(.adu ?Xr)
Din contra, doamnC, aK dori, te-aK ru!a sC
fii bunC a-mi acorda o prelun!ire de
termen.
(I.6. 5ara!iale)
>sca-s-ar iz#oarele toate Ki marea,
Mi stin!e-s-ar soarele ca lumHnarea.
(T. "r!+ezi)
,*D>6 I41I4ITI0 este o "form verbal" cu trsturi
duble, de tip verbal i nominal", verbele la infinitiv
numesc n c&ip !eneral, abstract aciunea, procesul sau
starea.
cu valoare sentenioas U indice al re!istrului !nomic,
valoarea livresc (obIinutC prin substituirea con$uncti#ului,
dupC o construcIie impersonalC sau dupC #erbul Sa
puteaT) UspecificC re!istrului stilistic cult
conser#area valorii verbale a infiniti#ului lun!Ure!istrul
stilistic ar&aic sau re!istrul popular (Jn care se utilizeazC Ki
Jn formele in#ersate ale #iitorului%ale condiIionalului)
asocierea valorii imperative - care conferC un ton imperso-
nalUmarc+eazC stilul oficial
forma de perfect a infinitivului(1oarte rar folositC Jn limba
actualC,) JndeplineKte funcIia stilisticC de marc a
narativitiiprin instituirea unei succesiuni temporale.
'nfinitivul lun!, c+iar dacC este substanti#izat Jn limba
romHnC, pCstreazC urme semantice aleaciunii,
numind rezultatulacesteia apare frecvent n titlurile
.Czboiul dCdu lui 1elix, peste cHIi#a ani,
prile$ul de a se afirma JncC de tHnCr.
(?. 5Clinescu)
5Cci ei se nasc spre a muri R Mi mor spre a
se naKte
(,. Eminescu)
Mi-am cHntat din coasta mea
din #ertebra ca o stea,
de-a-ncClecare pe-o Ka,
pe o Ka de cal mCiastru,
foaie #erde de albastru.
(4. 'tCnescu)
12
poeziilor.
Mtefan-0odC a Jnceput a-i batere pHnC ce i-
au trecut de DunCre.
(I. 4eculce)
Lmi era a scCpare de dHnsul.
(I. 5rean!C)
,*D>6 ?E.>4/I> este sin!urul mod nepersonal care
conser#C coninutul dinamic specific verbului, surprinznd
o aciune n desfurare, un proces, o stare
durativ% Jnscriereaacestora Jntr-o temporalitate fr
referire la momentul enunrii permiteexprimarea oricrei
durate prezente, trecute ori viitoare , n funcie de
context.
capacitatea de a crea ima!ini dinamice
determin circumstanele aciunii exprimate prin #erbul
re!ent sau Jiadau! acestuia o alt aciune ntrun ritm
alert
antepus re!entului, el poate a#ea ofuncionalitate
polivalent, exprimHnd, Jn acelaKi timptemporalitatea i
cauzalitateaUambi!uitate stilisticC.
rolul de a atribui substantivului o nsuire dinamic,
a#Hnd (de cele mai multe ori) funcIia stilisticC
de,%**2 aceastC funcIie este accentuatC frec#ent
prin valoarea adjectival a !erunziului U rol de semnalizare
a re!istrului stilistic cult
la ni#el fonetic - prin sonoritatea specificC a terminaIiei care
susIine deseori valoarea onomatopeic a verbului
la ni#elul sintaxei poetice, dacC osuit de !erunzii sunt
situate la sfritul versurilor,
!enernd monorima (frec#entC Jn poeziile populare)
structura unui !rup #erbal (cum este prezumti#ul prezent)
prin care se accentueazC caracterul durativ al aciunii sau
al stCrii7 se reliefeazCpercepia subiectiv(U acIiune
ipoteticC, probabilC, incertC, presupusC, bCnuitC, doritC).
Dar ,oromete parcC nici nu auzea A...B,
conducHnd mai de-parte torentele de apC,
facHndu-le loc cu sapa Ki continuHnd
liniKtit Ki neturburat sC #orbeascC...
(,. -reda)
5a Ki cum ai #edea munIii plHn!Hnd,
ca Ki cum ai ceti Jn deserturi un !Hnd,
ca Ki cum ai fi mort Ki totuKi aler!Hnd,
ca Ki cum ieri ar fi Jn curHnd,
astfel stau palid Ki trist fume!Hnd.
(4. 'tCnescu)
.uxandra ieKi tremurHndC Ki !albCnC Ki,
rCzemHndu-se de pare-te( S0oi sC daIi
seamC Jnaintea lui DumnezeuY, zise
suspinHnd.
(5. 4e!ruzzi)
,CicuIC bCtrHnC
5u brHul de lHnC,
Din oc+i lCcrimHnd,
-e cHmpi aler!Hnd,
-e toIi JntrebHnd
Mi la toIi zicHnd
(,ioriIa)
Mi poate Ki acum a mai fi trCind, dacC n-a fi
murit.
(I. 5rean!C)
,*D>6 -".TI5I-I> prezint o aciunea nc&eiat sau
rezultatul acesteia implicnd o valoare temporal trecut,
Iertat sC fie cel ce la mHnie
,i-a JmplHntat cuIitul pHn-la os,
13
cu efecte care persist sau au ncetat n momentului (
enunrii% avnd un comportament dublu" verbal i
adjectival" #)icionar de tiine ale limbii$,
participiul cumuleaz funcii stilistice specifice celor dou
clase morfolo!ice.
conser#C particularitCIile #erbului (ca element formati#
pentru diateza pasi#C, pentru perfectul con$uncti#ului, al
condiIionalului sau al infiniti#ului, pentru indicati# -
perfectul compus sau #iitorul anterior) este actualizatC
prin tipare sintactice care se abat de la normele limbii
standard( inversiuni topice, recuren, dislocare
sintactic.
participiul cu #aloare ad$ecti#alC Ufi!uri semantice (epitet,
metaforC, metonimie etc)
ad$ecti#ul participial poate primideterminani cir
cumstaniali specifici verbului sau poate a#ea!rade de
comparaie specifice adjectivelor, ceea ce Ji conferC #alenIe
stilistice multiple.
*articipiul substantivizat (prin articulare), cu formC
afirmati#C sau ne!ati#C, are rol
Jn diversificarea/mbo!irea lexicului Ki Jn structurarea
unor fi!uri stilistice specifice substantivului.
Dar neuitat Ki neiertat sC fie
5el care-a rHs de !Hndu-mi bCtCios.
(4. 6abiK)
5asa lui moK 5ostac+e era leproasC,
Jnne!ritC. -oarta era IinutC cu un lanI, Ki
curtea toatC nCpCditC de i scaieIi.
(?. 5Clinescu)
>manitatea JnfometatC, iradiatC,
atomizatC,
e prea ocupatC.
(,. >rsac+i)
5onfuz, Jnnebunit, deza!re!at, i 'tamate
abia putu sC aparC cu i cCruciorul prin
canal...

(>rmuz)
.otit de douC ori la mCrul-soare, Jn
minutare-aprins - Ki Jncrestat.
(I. 2arbu)
DacC oc+ilor tCi le-ar plCcea
4e#Czutul Ki neKtiutul...
(T. "r!+ezi)
,*D>6 '>-I4 exprimC Jn c+ip !eneral, abstract,
aciunea, procesul sau starea vzute ca
potenialitate% a#Hnd o formC #erbalC in#ariabilC precedatC
de un morfem-prepoziIie care poate crea le!Cturi sintactice
atHt Jntr-un !rup #erbal, cHt Ki Jntr-o structurC nominalC
-supinul are valene combinatorii multiple i implicit,
funcii stilistice diverse.
supinul care JKi menIine statutul #erbal este, mai ales, cea
de epitet(al #erbului ori al substanti#ului re!ent)
supinul ad#erbializat JndeplineKte, frec#ent, funcIia
stilisticC de epitet
are Ki #aloare metaforic%
supinul substanti#izat acti#eazC, preponderent,
funcIia metonimic%
ec&ivalen cu imperativul ca Ki infiniti#ul, supinul prin
care se exprimC o solicitare imperati#C, un ordin, un
Jndemn, confer enunului un ton impersonal, de#enind un
indice textual al stilului oficial,
Jn textul literar, poate supramarca inserIiile nonartistice,
Iar Manea ofta
i se apuca
Zidul de zidit
Visul de-mplinit.
(Mnstirea Argeului)
Aerul miroase a umed, a sfrit de
iarn

(!. Adameteanu)
"ra o gospodrie #oem, cu prieteni
tineri, cu sr#tori mici impro$izate, pline
de $eselie i de nepre$zut.
(%. &etrescu)
18
Sdecupa$eleT cu #aloare documentarC menite sC
amplifice efectul de realY.

VALORI STILISTICE/ EXPRESIVEALEMODURILOR VERBALE
ExprimHnd atitudinea emiICtorului faIC de acIiunea, procesul sau starea enunIate, modurilor #erbale
an!a$eazC eul rostitor Jn discursul epic, liric sau dramatic. .esursele de expresi#itate artisticC ale acestei
cate!orii !ramaticale specifice #erbului sunt actualizate prin marcarea modului Jn care emiICtorul
(naratorul, eul liric, persona$ul epic sau dramatic) se raporteazC la obiectul enunICrii, felul Jn care le
percepe Ki ipostaza lui - implicatC, subiecti#C sau nonparticipati#C, obiecti#C - faIC de e#enimentele,
situaIiile, ori stCrile comunicate prin discurs.
MODUL INDICATIV
ImprimC un caracter obiecti# acIiunilor, proceselor, stCrilor pe care le exprimC.5a mod al enunICrii unor
fapte considerate reale Ki a unor stCri apreciate ca si!ure, indicati#ul apare Jn limba$ul comun ca un mod
neutru din punct de #edere stilistic. Ln textul literar, capacitatea de a exprima certitudinea
locutorului (narator, persona$e% eulliric), Jn raport cu obiectul enunICrii, conferC referentului aparenIa
unei realitCIi #alidate Jnuni#ersul ficIional.DatoritC timpurilor - mai multe decHt la celelalte moduri -
permite instituirea unor raporturidi#erse Jntre e#enimentele istorisite (cronolo!ie - an- terioritate,
simultaneitate, ulterioritate sau acronie), Jntre timpul narat Ki timpul narCrii, Jntre momente e#ocate Ki
prezentul liric.0alorile expresi#e ale indicati#ului sunt diferenIiate Jn funcIie de forma temporalC
a#erbului, fiecare dintre cele Kapte timpuri ale indicati#ului a#Hnd propriile #alenIe
stilistice(prezentul,imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus Ki mai-mult-ca-perfectul, #iitorul
simpluKi #iitorul anterior).
MODUL IMPERATIV
Instituie o relaIie de comunicare directC exprimHnd dorinIa sau #oinIa emiICtorului de a determina o
acIiune ori de a o Jmpiedica. 0aloarea stilisticC a imperati#ului rezidC Jn capacitatea de exprimare a
unor atitudini KitrCiri subiecti#e, printr-un dublu sistem de semnale( #erbale Ki para#erbale (accentele
afecti#e,pauzele expresi#e, intonaIia specificC ordinului, ameninICrii, Jndemnului, ru!CminIii,
concesiei,ironiei etc.) 5a marcC textualC a stilului direct, imperati#ul are rol de SteatralizareT Ki, Jn
acelaKi timp,rol de dinamizare a discursului persona$elor (Simperati#ul dramatic Ki narati#T) alCturi de
substanti#ele% ad$ecti#ele Jn #ocati# reprezintC un indice al oralitCIii stilului Jn limba$ul popular, poate
apCrea fCrC referire la o persoanC anumeU#aloare !enericC -rezenIa imperati#ului Jn textul lric
semnalizeazC discursul dialo!ic sau monolo!ul adresat(care poate lua forma in#ocaIiei retorice).
MODUL CON1UNCTIV
ExprimC potenIialitatea unei acIiune realizabile, posibile, probabile sau atitudinea emiICtorului faIC de
acIiunea, starea, trCirea enunIate( incertitudinea,ezitarea, aproximaIia, deliberaIia, dorinIa, protestul,
indi!narea etc.exprimC stCri afecti#e (atitudini Ki trCiri subiecti#e).
VALEN3E SEMANTICO-STILISTICE ALE TIMPURILOR VERBALE
4N LIMBA ROM5N6. PREZENTUL 7I VIITORUL INDICATIVULUI
Timpul reprezintC una dintre dimensiunile fundamentale ale uni#ersului. S5Hmpul
19
semantic al temporalitCIiiY conIine trei subcHmpuri de interes( trecut, prezent Ki #iitor acestea
constituind Ki Stimpurile de referinICY
. Timpul !ramatical SJKi are ori!inea Jn raportul dintre temporalitatea procesului de comunicare
lin!#isticC Ki temporalitatea acIiunii
#erbuluiY
"lCturi de spaIiu, timpul se constituie Jntr-o cate!orie narati#C. 5ele trei #alori ale timpului narati#(
ordinea, durata Ki frec#enIa asi!urC polifuncIionalitatea #erbului. Ln naraIiune, !raniIele dintre
timpurile #erbale nu se respectC, deoarece timpul !ramatical nu se suprapune timpului
ontolo!ic%real%existenIial sau timpului artistic (timpul e#enimenIial,timpul naraIiunii%enunICrii, timpul
receptCrii). ,odificarea ordinii temporale (discontinuitatea temporalC) pro#oacC a(na)cronii, care se
manifestC sub forma analepsei Zsalt Jn trecut( S"lexandru parcC o #ede: Era astC-toamnC. 'e dusese
Ki el la o KedinIC a 5enaclului literar (:). 0Czuse afiKul Ki rCmCsese foarte surprins (:). Mi +otCrHse
sCparticipe neapCrat.Y (?eor!e Mo#u, DeclaraIie de dra!oste) sau sub forma prolepsei Z salt Jn #iitor(
S'emeI, #iteaz Ki rCzboinic, calitCIi JnnCscute naIiei lui, (:), Jl #om #edea Jn cursul acestei istorii, unde
#a $uca o rolC mare Ki JnsemnatC (:).Y S0aiR scriam aceste rHnduri Jn anul 1D8@. 5ine Jmi #rea fi zis
atunci cC abia un an #a trece, Ki inima-mi #a fi Ki mai crud de durere ispititC. Era Jn #remea unei
frumoase deKteptCri naIionale (:).Y (4. 2Clcescu, .omHniisupt ,i+ai-0oie#od 0iteazul).
Ln calitate de cate!orie specificC #erbului, timpul SplaseazC temporal acIiunea, stabileKte
cronolo!iae#enimentelor Ki durata acestora, dC coerenIC unui text, $ucHnd un rol decisi# Jn or!anizarea
acestuiaY
5ate!oria !ramaticalC a timpului cunoaKte #arii forme de realizare, definindu-se din douC mari
perspecti#e(
- prin raportarea acIiunii%e#enimentului%stCrii la momentul #orbirii%enunICrii( S"cum e
sHmbCtC, (:). -este o orC #a trebui sC fie la o nouC dezbatere din cadrul 5ercului de filozofie
pe care-l conduce 'ocrate, (:).Y (?eor!e Mo#u, DeclaraIie de dra!oste)
- prin raportarea acIiunii%e#enimentului%stCrii la aspectul procesului( S"u prins sC batC clopotele de
furtunC. (:) Mi bCteau mai tare clopotele.Y (Eusebiu 5amilar, 'te$arul din
2orzeKti) aspect incoati# Z aspect continuati#.
Dincolo de trCsCturile specifice (temporale, aspectuale, modale), timpurile #erbale pot actualiza o serie
de semnificaIii deri#ate, conotati#e, Jmbo!CIind astfel re!istrul stilistic al faptelor lin!#istice. Deseori,
mCrcile ad#erbiale Ki celelalte determinCri temporale care JnsoIesc #erbul identificC timpul de referinIC
sau atribuie acestuia di#erse nuanIe semantice.
De exemplu, determinCrile temporale de !enul( de acum (Jnainte), (JncepHnd) de mHine, pHnC la anul,
pe parcursul anului, de ce#a timp, de mult timp, de mulIi ani, Jn timp K.a. SextindY acIiunea exprimatC
de #erb, conferindu-i un aspect durati#. -rezentului extins, menIionat de autorii ?"6.8 S Dra!ul meu
"llan, eKti pierdut fCrC putinIC de scCpare de-acuma:Y (,ircea Eliade, ,aitreXi) S["li-?ian-<o!ea,
cHIi ani sunt de cHnd mCnHnc sarea Ki pHinea taG\ ['unt douCzeci de ani\, rCspunse turcul.Y (4.
2Clcescu, .omHnii supt ,i+ai0oie#od 0iteazul) S'unt trei ani de cHnd te catY (Iancu ;ianul), Ji
adCu!Cm #iitorul extins, mult mai rar JntHlnit Jn exprimare( De mHine Jnainte nu #ei mai absenta de la
cursuriR
"cIiunile%e#enimentele%stCrile se pot repeta la anumite inter#ale de timp, JnsC #aloarea semanticC
iterati#C o dau anumite determinCri temporale care JnsoIesc #erbul( ori de cHte ori, zilnic, zi de zi,
sCptCmHnal, lunar, anual, din cHnd Jn cHnd, Jntruna, timp de:, tot, mai K.a.(
- prezentul iterati#( S(:) da o datC, de douC ori pe lunC tot JKi ia IoaKca de piele (:).Y
SE tot filmul de-asearC, reluare, dar el Jl mai #ede o datC.Y (?abriela "dameKteanu, DimineaIC
pierdutC)
- #iitorul iterati#( -acientul #a #eni lunar la control. S (:) "m sC mC mai !Hndesc la premiu.Y ("l.
"ndrei, /Cpezile iubirii, II).
1=
5Hnd douC acIiuni%e#enimente%stCri exprimate prin #erbe aparIinHnd aceluiaKi timp de referinIC se
situeazC temporal Jn imediata #ecinCtate, se #orbeKte despre timpuri #erbale Sde
proximitateY. "lCturi de #iitorul de proximitate8 S(:) 1iIi si!ur cC #C #om anunIa JndatC ce
#a sosi ce#a.Y (I. 6. 5ara!iale, 6a poKtC) S"re s-o Ktear!C 6eana, dacC au s-o c+eme (:).Y
(?abriela "dameKteanu, DimineaIC pierdutC), putem a#ea Jn #edere Ki prezentul de proximitate(
S5um mC #ede, opreKte trCsura (:).Y (I. 6. 5ara!iale, 2acalaureat) SKi #oi tocmai acum plecaIi
spresud % cHnd ceru-i aiurit Ki descusut % cHnd se confundC bocetul cu naIiaGY (,ircea Dinescu, Exil).
-rezentul Ki #iitorul sunt Sforme [ #ii \Y, deoarece prezintC faptele fie Jn desfCKurarea
lor actualC, fie din perspecti#a aKteptCrii realizCrii lor.
I. -rezentul prototipic se caracterizeazC prin mCrcile( A7'imultaneitate%75oincidenIC cu tNB, A7.ealB, A-
-erfecti#B. "ici JncadrCm prezentul de actualitate%instantaneu8 S-rimCria ,ediaK Ji premiazC pe ele#ii
olimpiciY (titlu Ktire, Jn 'ibiu 1NN], nr. 211, 1N-1= noiembrie 2N12, p. =). -rezentul de actualitate este
apt sC reproducC un comentariu $urnalistic (Ktire, reporta$, comentariul unui e#eniment sau $oc sporti#
K.a.), transmis Jn direct, la radio sau la tele#iziune( S"stafei este blocat de *ros. -reia pe piept *ros.
?azul stC foarte bine Jn ofensi#C.Y (1otbal, Di!i'port 1, 1F noiembrie 2N12) sau un comentariu
KtiinIific (demonstraIii, explicaIii)( S'e iau 1NN ! piliturC de fier Ki 9N ! floare de sulf, care se amestecC
cu atHta apC JncHt sC se formeze o pastC !roasC de consistenIa plastilinei.Y
-ri#it din aceastC perspecti#C, prezentul este considerat timp al comentariului
DatoritC #alorii sale Scomentati#eY, prezentul este timpul preferat al discursului eseistic
ExtrasC din context, forma de prezent are #aloare SomnitemporalCY
5aracteristicile de bazC ale prezentului sunt deseori JnlCturate prin forIa contextualC, acest timp
exprimHnd fie participarea intensC a emiICtorului la actul comunicCrii (prezent descripti#%liric), fie o
acIiune continuC sau permanentC (prezent etern%permanent). "lCturi de #aloarea sa implicitC, timpul
prezent Jnre!istreazC o multitudine de semnificaIii temporal-aspectuale.
-rezentul descripti#, !raIie caracterului sCu imperfecti#, redC pitorescul descrierilor subiecti#e, unde
sentimentul timpului este, de cele mai multe ori, anulat( S-e culmea cea mai naltC a munIilor 5arpaIi, se
Jntinde o IarC mHndrC Ki binecu#HntatC (:). Ea seamCnC a fi un mCreI Ki Jntins palat, (:), unde sunt
adunate Ki aKezate cu mCiestrie toate frumuseIile naturale ce Jmpodobesc celelalte Iinuturi ale Europei,
pe care ea (:) ni le aduce aminte. >n brHu de munIi ocolesc, (:), toatC aceastC IarC, (:) mai multe
Kiruri de dealuri (:), care #arsC urnele lor de zCpadC (:). ,ai presus de acel brHu muntos, se JnalIC
douC piramide mari de munIi, (:). -Cduri stufoase, (:), umbresc culmea acelor munIi. (:) "stfel este
Iara "rdealului.Y (4. 2Clcescu, .omHnii supt ,i+ai-0oie#od 0iteazul).
5unoscutC Ki sub denumirea de prezent liric, aceastC formC #erbalC poartC cu sine o umbrC de mister(
SDar a nopIei nea!rC mantC peste dealuri se lCIeKte, % 6a apus se adun norii, se Jntind ca un #eKmHnt %
-este unde Ki-n tCrie Jntunerecul domneKteY (?ri!ore "lexandrescu, >mbra lui ,ircea. 6a 5ozia).

-rezentul etern%permanent include(
1. -rezentul !eneric%pancronic (acIiunea%e#enimentul%starea are caracter uni#ersal#alabil Jn timp Ki Jn
spaIiu)(
a. prezentul Scopulei lo!iceY%copulati#( S['int darC Ki eu muritoriu om, asemenea tuturor oamenilor.\
(LnIelepciunea lui 'olomon (:).Y (Dimitrie 5antemir, Di#anul sau
?Hlcea#a JnIeleptului cu lumea)
b. prezentul !nomic( S2anii nu aduc Jn#CICturC, Jn#CICtura aduce bani.Y S-re#ederea este mama
JnIelepciunii.Y ade#Cruri uni#ersale, confirmate Jn timp prin manifestarea faptelor enunIate
c. prezentul aforistic( S5ea dintHi dorinIC a fiecCrui popor este dorinIa de a fi.Y
S1aptele mari opresc c+iar moartea.Y (,i+ail ^o!Clniceanu, .eflecIii) cu!etCri, maxime iz#orHte din
experienIa de #iaIC a !Hnditorului.
1@
2. -rezentul KtiinIific (ocurent Jn formularea le!ilor fizice, a teoremelor, a axiomelor din domeniul
KtiinIelor exacte)( SDouC corpuri punctiforme de masC m1 Ki m2 se atra!reciproc printr-o forIC direct
proporIionalC cu produsul maselor corpurilor Ki in#ers proporIionalC cu pCtratul distanIei dintre ele,
orientatC pe direcIia dreptei ce uneKte centrele de !reutate ale celor douC corpuri.Y (I. 4e_ton, 6e!ea
atracIiei uni#ersale).
3. -rezentul $uridico-administrati# (ocurent Jn formularea documentelor, a actelor administrati#e, a
le!ilor $uridice etc.)( S"rt. 2==. -ersonalul din Jn#CICmHntul preuni#ersitar are drepturi Ki obli!aIii care
decur! din le!islaIia Jn #i!oare, din prezenta le!e, din re!ulamente specifice Ki din pre#ederile
contractului indi#idual de muncC.Y (6e!ea educaIiei naIionale, 2N11).
8. -rezentul !eo!rafic (ocurent Jn textele referitoare la caracteristicile !lobuluiterestru)( S,unIii
"puseni sunt munIi tineri, de JncreIire, formaIi Jn oro!eneza alpino-carpato+imalaXanC. 'unt compuKi
Jn !eneral dintr-un mozaic de roci, predominant calcare de aceea se explicC numCrul foarte mare de
peKteri existente Jn zonC.Y
0orbitorul se poate exprima la prezent pri#ind JnsC Jnspre trecut (prezentul istoric,
prezentul narati#, prezentul dramatic, prezentul acronic) sau spre #iitor (prezentul futuric,
prezentul #irtual).
". -rezentul indicati#ului substituie trecutul prezent retrospecti#8 S-ristanda( (:) "searC pe la zece
Ki $umCtate, mC duc acasC, Jmbuc ce#a Ki mC dau aKa pe-o parte sC aIipesc numai un minuIel (:).Y (I. 6.
5ara!iale, * scrisoare pierdutC) S;upHn Dumitrac+e( (:) la lCsata secului am mers la !rCdinC la [
Iunion \ (:) 4e punem la o masC (:). Trece aKa preIca la un sfert de ceas, Ki numai ce mC pomenesc
cu un Cla, (:) :Y (I. 6. 5ara!iale, * noapte furtunoasC).
0orbitorul aduce Jn prezent, pe calea memoriei, a amintirii sau a rememorCrii, acIiuni%e#enimente
desfCKurate Jn trecut sau anumite stCri din trecut, pe care le retrCieKte JnsC cu intensitatea prezentului. Ln
aceastC cate!orie se Jnscriu mai multe forme de prezent(

a. -rezentul istoric este un timp trecut, ca acIiune, dar timp prezent, ca relatare.
"cesta caracterizeazC operele cu conIinut istoric sau e#ocati#( SLntoarcerea sa Aa lui ,i+ai0odC, n.n.B
Jn IarC este un marK triumfal toIi ostaKii sunt JncCrcaIi de prCzi poporul Jl primeKte cu cHntece de
#eselie Ki #rC$maKii tremurC de numele lui.Y (4. 2Clcescu, .omHnii supt ,i+ai-0oie#od 0iteazul).
ExistC la 4icolae 2Clcescu Ki un alt tip de prezent istoric, prezentul contemporan scrierii operei(
S"stCzi aceastC #ale se aflC Jntocmai dupe cum ne-o descrie analiKtii acelor timpuri. 4ici un monument
nu ne aratC cC acolo fu lupta cea crHncenC pentru libertateRY (op. cit.).
-rezentul istoric este ocurent Ki Jn textele de criticC Ki istorie literarC, Jn cronici, recenzii, tabele
cronolo!ice K.a.( S5ronolo!ie( 1D13-1D19 'tudiazC sub Jndrumarea cClu!Crului (:). 1D19-1D1D
Ln#aIC la Kcoala !receascC (:). (:) 1D2@ LmpreunC cu Dinicu ?olescu, <eliade pune bazele (:).
(:) 1D@2 aprilie 2@ <eliade JnceteazC din #iaIC.Y (5onstantin ,CciucC despre I. <eliade .Cdulescu,
Jn I. <eliade .Cdulescu, 'crieri alese, 2ucureKti, Editura "lbatros, 1FD8, p. 229, 22D) SLn proza de
idei, <eliade procedeazCprin Koc (:). <eliade ilustreazC #irtuos (:). (:) <eliade atacC cele mai
dificile probleme (:).Y (-aul 5ornea, aprecieri critice despre I. <eliade .Cdulescu, Jn op. cit., p. 298-
299).
Ln pofida distanIei temporale, prin forIa prezentului #erbului, acIiunea este proiectatC
Jn prim-plan( S<anul a primit cu#Hntul lui Mtefan cel ,are (:). " scrHKnit( (:) 5um JndrCzneKte sC-
mi trimitC astfel de cu#Hnt, mie, +anul +anilorGR...Y (Eusebiu 5amilar, 'te$arul din 2orzeKti). Este
e#ident cC, din punct de #edere temporal, acIiunea redatC prin forma de prezent indicati# este anterioarC
atHt perfectului compus care-l precedC Jn enunI, cHt Ki prezentului con$uncti#ului care-i succedC. Ln
acest caz, se e#idenIiazC o #ariantC particularizatC( Sun prezent istoric anterior altui prezent istoricY.
b. -rezentul narati#Ape care noi Jl delimitCm de prezentul istoricB, JndeplineKte douC funcIii8
1D
- timp al SactualizCriiY (se JntrebuinIeazC cu succes Jn $urnalism)( S1 Decembrie mobilizeazC toate
autoritCIile medieKeneY (titlu Ktire, Jn 'ibiu 1NN], nr. 213, 28-3N noiembrie 2N12, p. D) ori Sal
reliefCriiY( SLn cale, trecHnd pre lHn!C 2iserica "lbC, (:), spun cC Jl lCsarC a intra Jn bisericC Ki,
ru!Hndu-se, se fC!Cdui lui sfHntu 4icolae, (:), cC de-l #a mHntui, sC-i facCmCnCstire Jn numele lui,
precum a Ki fCcut, de se numeKte acea bisericC acum ,i+ai-0odC.Y (4. 2Clcescu, .omHnii supt ,i+ai-
0oie#od 0iteazul)
- timp al SintercalCrilor comentati#eY Aprezentul reflecIieiB( S4ici un monument nu ne aratC cC acolo fu
lupta cea crHncenC pentru libertateR "tHt suntem de nesimIitori la !loria naIionalCRY (4. 2Clcescu,
.omHnii supt ,i+ai-0oie#od 0iteazul) S-entru mine JnsC, aceastCconcentrare era o lun!C deznCde$de.
De multe ori, seara, la popotC, era destul un sin!ur cu#Hnt ca sC trezeascC rCscoliri Ki sC JntCrHte dureri
amorIite. E Jn!rozitoare uneori aceastC putere a unei sin!ure propoziIiuni (:).Y (5amil -etrescu,
>ltima noapte de dra!oste, JntHia noapte de rCzboi).

-rezentul narati# Saduce timpul naraIiunii Jn timpul cititoruluiY( S?abriel se repede Jn camera lui, JKi
lasC !eanta cu cCrIi, dezbracC tunica (:) Ki intrC (:). Ln acest timp, Ioana (:) JncClzeKte mHncarea Ki
pre!CteKte masa. 2Ciatul se spalC pe mHini (:). 6a un moment dat, scoate limba (:).Y (?eor!e Mo#u,
DeclaraIie de dra!oste).
STe+nica basoreliefuluiYscoate Jn e#idenIC #aloarea prezentului istoric Ki a prezentului reflecIiei( SLn
aceste minute dureroase, care ar fi desperat pe oricine, ,i+ai sin!ur nu despereazC Aprezent istoricB Ki
#CzHnd cC nu e Aprezent istoricB nici un mi$loc pacinic de mHntuire, +otCraKte Aprezent istoricB a deKtepta
Iara, a o scula Ki a ridica sabia rCzbunCtoare Jn contra barbarilor tirani. (:) 'C dCm Aprezentul
reflecIieiB o oc+ire acestor e#eniminte. LmpCrCIia turceascC Jncepuse Amai-mult-ca-perfectul narati#B a
apune din culmea mCrirei la care a$unsese Amai-mult-ca-perfectul narati#B supt 'oliman.Y S,i+ai, (:),
pre#CzHnd toate Ki luHnd toate mCsurile cerute de Jmpre$urCri (:), cum prinse Aperfectul simplu
narati#B acea #este, socoti Aperfectul simplu narati#B a nu mai JntHrzia (:). Ln calea sa, ucide Ki
fu!CreKteAprezent istoricB mai multe cete de tCtari (:).Y (4. 2Clcescu, .omHnii supt ,i+ai-0oie#od
0iteazul).
c. -rezentul dramatic pe care noi Jl delimitCm de prezentul istoricB creeazC impresia cC lectorul de#ine
spectator, ca Jn cazul reprezentCrii scenice, implicarea afecti#Cfiind maximC, uneori c+iar dramaticC(
S>n fior rece ca !+eaIa Ji trece prin #ine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde Jn tot trupul, Ki oc+ii
i se pain$inesc. Mi ce era nu era a bineR...Y (Ion 5rean!C, 5apra cu trei iezi). 4aratorul este Ki el implicat
direct, ceea ce amplificCdramatismul acIiunii%stCrii.
d. Diferit de prezentul etern sau de cel istoric este prezentul acronic%atemporal (pe care Jl considerCm
#ariantC a prezentului SextinsY), realizat sub forma prezentului tabular (al inscripIiilor, Sal notiIelor
intime pro memoriaY)( S-entru curCIirea mea, fraIii duc torIele Jn camera nunIii, % Ln casele acestea, ei
sunt nerCbdCtori sC prCznuiascC % 5+iar Jn timp ce se roa!C la TatCl Ki Jl preaslC#esc pe 1iul. % (Lntru
TatCl Ki 1iul) este sin!urul iz#or de "de#CrY (inscripIie scrisC Jn !reaca #ec+e)
>nii lin!#iKti considerC cC prezentul KtiinIific este o #ariantC a prezentului atemporal.
,ai mult, autorii ?26. stabilesc o relaIie de ec+i#alenIC semanticC Jntre prezentul atemporal Ki
prezentul etern, JnsC, Jn opinia noastrC, nu existC suprapunere semanticC a termenilor atemporal (`care
nu este determinat de timp) Ki etern (`care nu are limite Jn timp).
2. -rezentul indicati#ului substituie #iitorul(
a. -rezentul futuric%prospecti#, JnsoIit de determinCri temporale care indicC drept
timp de referinIC #iitorul( SIa seama, -etre, cC mHine Jn zori plecCm Jnapoi, pe frontRY (6i#iu
.ebreanu, -Cdurea spHnzuraIilor) SDacC mHine searC nu-mi dC drumul pentru douC zile,
dezertez.Y (5amil -etrescu, >ltima noapte de dra!oste, JntHia noapte de rCzboi) S(:) dacC

nici Jn zece minute nu pleacC, poate sC nici nu mai plece.Y (?abriela "dameKteanu, DimineaIC
1F
pierdutC).
Ln cazul utilizCrii prezentului cu #aloare de #iitor nu conteazC depCrtarea temporalC realC, ci starea
psi+olo!icC de moment a #orbitorului, certitudinea cC acIiunea se #a realiza( S'unt trei ani de cHnd te
cat, % 'unt trei ani K-o sCptCmHnC, % -Hna te-oi dobHndi la mHnCY (Iancu ;ianul). .ealizarea acIiunii deKi
este incertC, procesul anticipat este considerat un fapt si!ur( S (:) mama ia c+enzina abia mHine:Y
(?abriela "dameKteanu, DimineaIC pierdutC).
1orma #erbalC este de prezent, JnsC timpul de referinIC cerut de determinanIii temporali este #iitorul( S
Ln cel mult o $umCtate de orC aflCmRY ("l. "ndrei, /Cpezile iubirii, II).
Ln intero!aIii, prezentul exprimC o acIiune mai puIin si!urC, apropiindu-se de #aloarea unui #iitor( *are
#ine sfHrKitul lumiiG
DouC forme distincte de prezent alCturate un semiauxiliar de modalitate%aspect Ki un con$uncti# pot
exprima sensul unui #iitor apropiat( S'tC sC creascC iarba-ntr-Jnsa (:).Y
(,i+ai Eminescu, 5Clin 4ebunul (#ersuri). "cIiunea este pe cale sC se desfCKoare, aspectul interferHnd
aici cu cate!oria timpului.
b. -rezentul #irtual( DacC participi, cHKti!i: cele douC acIiuni nu pot fi simultane, una precedHnd-o
pe cealaltC sau condiIionHnd-o. 5on$uncIia condiIionalC redC caracteristica #irtualC, potenIialC a
prezentului.

II. Timpul de referinIC #iitor cuprinde douC #ariante temporale(
1. 0iitorul propriu-zis%0iitorul I proiecteazC acIiunea%e#enimentul%starea Jntr-un inter#al timp posibil
de atins. Ln cazul #iitorului prototipic, mCrcilor semantico-aspectuale A7-osterioritate faIC de tNB Ki A-
-erfecti#B li se alCturC marca specificC Jntre!ului mod indicati#( A7.ealB. DacC indicati#ul este
considerat mod al certitudinii, nu se poate afirma cC #iitorul se JncadreazC aici, deoarece acIiunea
exprimatC prin forma de #iitor este probabilC, c+iar dacC#orbitorul considerC deseori acIiunea sC#HrKitC.
"ceastC realitate lin!#isticC Ki ontolo!icC l-a determinat pe Tudor 0ianu sC se !HndeascC la posibilitatea
de a-l considera un mod #erbal distinct, Sal #oinIei sau al intenIieiY
a. 1ormele de #iitor propriu-zis redau, Jn !eneral, si!uranIa realizCrii acIiunii( S(:) $oi la orele 18,NN,
Jn sala noastrC de festi#itCIi, #a a#ea loc sesiunea de comunicCri (:).Y ("l. "ndrei, /Cpezile iubirii, I).
Ln intero!aIii JnsC, #iitorul lasC loc Jndoielii( S Dar oare #or #eniG 0or #eni.Y (5ostac+e 4e!ruzzi,
"lexandru 6CpuKneanul).
"semenea prezentului, considerCm cC se poate #orbi Ki despre #iitorul aforistic (#ariantC a #iitorului
!eneric)8 91CrC familie, nu #om a#ea societate, nu #om a#ea naIiune.Y S4u #om a#ea artC Ki literaturC
dacC nu ne #om adCpa Jn iz#oarele naIionalitCIii noastre:Y (,i+ail ^o!Clniceanu, .eflecIii).
b. Ln exprimarea #orbitorilor%scriitorilor se Jnre!istreazC ocurenIa masi#C a formelor ec+i#alente de
#iitor coloc#ial, care exprimC o dozC mai mare de si!uranIC pri#ind realizarea acIiunii, comparati# cu
#iitorul prototipic(
- #iitorul construit cu auxiliarul morfolo!ic Sa a#eaY( S (:) "re sC #inC foarte repede, foarte curHnd
Ki rHndul meu (:).Y (?abriela "dameKteanu, DimineaIC pierdutC) S -e ,itruI am sC-l rCzbun eu, cu
mHna meaR (:) "m sC rCzbun sHn!ele lui ,itruI (:).Y (Eusebiu 5amilar, 'te$arul din 2orzeKti) S,-
aIi popit #oi, dar de mC #oi Jndrepta, pre mulIi am sC popesc Ki euRY (5. 4e!ruzzi, "lexandru
6CpuKneanul) #iitor profetic
- #iitorul construit cu particula in#ariabilC o 7 con$uncti#ul #erbului de con$u!at( S (:) Mi, pHnC la
urmC, o sC-l con#in! Ki pe tataRY (?eor!e Mo#u, DeclaraIie de dra!oste) S (:) o sC ne ducem, aKa, cu
toIii, pe rHnd: (:).Y (?abriela "dameKteanu, DimineaIC
pierdutC).
c. 0iitorul popular dez#oltC nuanIe modale diferite(
2N
- nesi!uranIC Smodul posibilitCIii, al JndoieliiY8 S *m #edea. 5C, auzi-l, #ine-ntracoaceRY S Doar
dacC om #Hna: zimbrul cel mare, l-om sCtura (:).Y (Dumitru "lmaK, 0HnCtoarea lui Dra!oK) S'-o
face el cenuKCG #reun pHr$ol #-aduceGY (I. <eliade .Cdulescu, DestCinuirea)
- supoziIie( S Qi-o fi Ki foame, Iie, 0ico, (:) Ii-o fi foame, nu #rei ce#aGY (?abriela "dameKteanu,
DimineaIC pierdutC) S (:) 5C de ne-om tra!e Jn munIi, ne-o fi mai fri! ca aici:Y (Dumitru "lmaK,
0HnCtoarea lui Dra!oK) S5Hnd #Hntu-a trece peste-a apei Crii % Tu-i auzi cHntarea lui pe #al % Qi-i
Jnc+ina #iaIa ta #isCriiY (,i+ai Eminescu, 1ata-n !rCdina de aur).
0iitorul popular poate primi conotaIii meditati#-ele!iace( S5e #oi fi cHnd m-oi Jntoarce % 6a obHrKie, la
iz#orGY (6ucian 2la!a, 5Hntecul obHrKiei).
-rezentul Ki #iitorul se succedC firesc Jn textul dinescian 'Hrma de aur, JnsCanticiparea
acIiunilor%stCrilor se exprimC prin forme distincte de #iitor, Jntr-un climax al ima!inaIiei poetice( Ste
#oi duce acolo cu sania % (:) % ,ii de popi au sC-mi cHnte sfeKtania % (:) % mii de muKte-or Jncepe
campania % (:) % o sC par, sCrutat, pocitania % cu o sHrmC de aur Jn rHtY.
Ln contexte su!esti#e, #iitorul poate sC substituie celelalte timpuri de referinIC.
". 0iitorul I substituie prezentul(
a. 0iitorul instantaneu apropie temporal #iitorul de prezent( SDacC #oi acum #eIi pierde marea cauzC
romHnCY (?ri!ore "lexandrescu, >nirea -rincipatelor) S ToatC #iaIa mea n-am a#ut timp, (:), JnsC
acum am sC mC apuc:Y S* sC JnceapC acum po#eKtile cu madamele ei:Y (?abriela "dameKteanu,
DimineaIC pierdutC).
b. 0iitorul Jndoielii Jn enunIuri intero!ati#e, #iitorul coloc#ial se apropie de #aloarea prezentului(
S*are unde-o fi el acumGY (?eor!e Mo#u, DeclaraIie de dra!oste) S[ (:) 5ine Ktie Jn ce ICruKi Ki-o
a#ea arborele !enealo!icG\ S,are minune dacC dl. matematician n-o fiun [ cascC !urC \ pe malul
lacului (:).Y ("l. "ndrei, /Cpezile iubirii, I) SOsta era ofu-lui( ce fel de ne!ustor oi fi io dacC nu am
burtCGY (?abriela "dameKteanu, DimineaIC pierdutC).
c. 0iitorul politeIii sau al modestiei se aseamCnC, semantic, cu imperfectul politeIii, exprimHnd, Jn
!eneral, teama locutorului de a nu fi refuzat( S ,onKerR te superi dacC te-oi ru!a pentru un pa+ar cu
apCG...Y S(:) ,onKer, te superi dacC te-oi ru!a sC-mi dai batista dtaleG... numai un moment.Y (I. 6.
5ara!iale, -etiIiune).

2. 0iitorul I substituie trecutul( Mtim cC Jn 1D9N se #a naKte ,i+ai Eminescu.
2. 0iitorul anterior%0iitorul II, caracterizat prin mCrcile A7-osterioritate faIC de tNB, dar A7"nterioritate
faIC de t#B, A7.ealB Ki A7-erfecti#B, este un timp de relaIie( S'C uit cum dup-o clipC din braIele-mi te-ai
smult... % 0oi fi bCtrHn Ki sin!ur, #ei fi murit de multRY (,i+ai Eminescu, Departe sunt de tine:).
-rin forma sa popular-coloc#ialC, #iitorul II poate reda supoziIia( S6-o fi tras #reun curent !lacial
dinspre sudY (,ircea Dinescu, >KC cu mort) S0-am spus, cum mi se pare, de nu JIi fi uitatY (?ri!ore
"lexandrescu, 6upul moralist) sau incertitudinea( S'-a trezit de nenumCrate ori (:), JntrebHndu-se
dacC 6aura o fi a$uns cu bine acasC.Y ("l. "ndrei, /Cpezile iubirii, I).
3. 0iitorul Jn trecuteste o formC distinctC, construitC cu imperfectul semiauxiliarului Sa a#eaY Ki
con$uncti#ul #erbului de con$u!at (ireal, potenIial), exprimHnd posterioritatea Jn relaIie cu un timp
trecut( S"cum se lCsa Jncet, la loc, Jn pat, (:)( a#ea sC intre ,aria, a#ea sCdea la o parte draperiile
!rele, a#ea sC desc+idC lar! ferestrele (:) el a#ea sC soarbC (:).Y S (:) " Ktiut cu precizie
momentul cHnd a#eau sC-l aresteze.Y (?abriela "dameKteanu, DimineaIC pierdutC).
"ceastC formC #erbalC perifrasticC poate a#ea funcIie de anticipare prolepsC( SEra cu JncC un bCiat, un
cole! de-al lui, "drian ,eriKanu, cum a#eam sC aflu mai tHrziu:Y (?eor!e Mo#u, DeclaraIie de
dra!oste).
". 0iitorul Jn trecut substituie trecutul( Mtim cC Jn 1F39 a#ea sC se nascC 4icolae 6abiK.
2iblio!rafia de specialitate Jnre!istreazC numeroase mi$loace de redare a cate!oriei !ramaticale a
timpului Jn limba romHnC, consecinIC a conIinutului semantic deosebit de bo!at al #erbului. IntenIia
21
noastrC a fost de a e#idenIia, de a clasifica Ki de a exemplifica #alenIele semantico-stilistice ale
prezentului Ki ale #iitorului indicati#ului, completHnd tabloul cHmpului temporalitCIii Jn limba romHnC,
ilustrat de lin!#iKti consacraIi, cu #ariante a cCror specificitate este de remarcat.
Textul e asemenea labirintului lui Dedal( il inc+ide in el pe autorul sau, iar cand lectorul isi
asuma acel text de#ine si el capti#.T (>mberto Ec*). 5reatie in #ersuri sau in proza, opera literara
modeleaza realitatea prin ima!ini artistice, selectand, combinand, modificand limba pentru a comunica
ideea si pentru a emotiona lectorul. -aul 0alerX #ede in literatura aplicarea unor proprietati ale
limba$ului prin care se a$un!e la ma!ia cu#antului, cu re#erberatii intre suflet si lumea de#enita obiect
al reflectarii. .eceptarea textului literar din perspecti#a stilistica presupune descifrarea lin!#istico--
artistica a operei, intele!erea cu#antului si a latentelor sale, descompunerea ima!inarului artistic, pentru
ca scriitorul selecteaza, combina cu#inte si sensuri, opereaza de#ieriT estetice. 5riticul 4. 2alota
apreciaza ca discursul poetic participa la ordinea limba$ului comun si, totodata, transcende aceasta
ordine. S-oezia purcede din radacina insasi a cu#antului ea este o #orbire ori!inaraT. "naliza stilistica
urmareste aspectele esentiale ale operei sub raportul realizarii expresi#itatii, al mestesu!ului cu#intelor
ce primesc relief, culoare si insufletire. *ri!inalitatea poeziei se manifesta prin limba$ul ei specific,
prin re!istrul #ariat al fi!urilor de stil, prin proiectarea #iziunii lirice despre lume si #iata intr-o
substanta su!esti#a, inedita, la limita neobisnuitului, a inefabilului, a noncon#entionalului.
I. N%0$#$ /!'*%c a$ $%m.%% este dat de manifestarea ei in substanta sonora, prin sunete
cu un anumit ton, cu inaltimea, durata sau amplitudinea lor, la care se adau!a silabele,
accentul, ritmul, intonatia cu posibile #alori expresi#e..esurse ale expresi#itatii(-
onomatopee, cu#inte deri#ate de la acestea (Iar 'etila dand fundurile afara la cate o
bute, +orp R Ti-o su!ea dintr-o sin!ura sorbitura.T 'i asa tremurau de tare, de le
dardaiau dintii in !ura.T - I. 5rean!a)- cu#inte expresi#e prin sunete si #olum sonor
(pirpiriu, molcom, domol, #al#ataie, #altoarE)- asocierea sunetelor in context -
aliteratie, armonie imitati#a, asonanta, ecou, rima.- contraste sonore - locul, tipul
#ocalelor (inc+ise%desc+isE), accentuarea lor- modificarea sunetelor (4a-#a de
c+eltuiala, !+ia#oli ce suntetiR T -Ion 5rean!a)( caderea sunetelor, a silabelor sau
adau!area lor- sc+imbarea accentului (exprima o atitudinE)( 0aiR tot mai !andesti la
anii cand #isam in academii.T - ,. Eminescu (e#ocarea scolilor de altadata)- ritmul -
expresia necesitatii de simetrie si armonie - apare nu numai in #ersul traditional, ci si
in #ersul liber - succesiunea silabelor se asociaza cu miscarea ideii si a sensibilitatii
poetului- exista si o ritmica a prozei, elaborata de autor prin atentia pentru cadenta si
cur!ere a frazei (textul sado#enian)- pauza - este componenta a ritmului, dar are
#alorile ei expresi#e( fra!menteaza #ersul (cezura), intrerupe brusc comunicarea,
pentru a su!era o stare sufleteasca, o emotie- debitul - numarul de sunete emis in
unitatea de timp ( tempoul #orbirii poate fi mai rapid sau mai lent ca manifestare
temperamentala, afecti#a sau retorica (in discurs)
II. II. N%0$#$ $:%ca$-+ma'*%c este cel la care sensul apare in le!atura cu expresia
acestuia, sub forma semnului lin!#istic, manifestat in cu#ant, dar si in constructii mai
lar!i, sintactice c+iar. 5onstruirea sensului este un proces, semantica demonstreaza ca
un cu#ant nu are sens in afara contextului sauT, iar actul lecturii, descoperirea unui
text, este o colectare de operatii semanticeT (5onstanta 2arboi, ,etodica predarii
limbii si literaturii romane in liceu). .esurse ale expresi#itatii(- moti#e
poetice%laitmoti#e- cu#inte polisemantice (arii semantice)- #alorificarea sinonimiei-
expresii, locutiuni cu rol afecti# (tipenie de om nu le desc+idea usaT, m-a #arat in toti
sparietiiT - I. 5rean!a)- nuante ar+aice, re!ionale ale limbii- relatii de simetrie, de
opozitie prin surprinderea contrastelor, a antonimelor sau prin paralelism- resursele
afecti#e ale deri#arii( diminuti#e, au!mentati#e (dra!alita doamneT, dra!ut de
22
biciusorT, #adu#oi batranT, +otomanul de -a#elT - I. 5rean!a), prefixe su!esti#e,
contaminarea (2ine-ai #enit, nepurcele R T, ,ai fiecare to#aras al meu furluase cate
ce#aT - Ion 5rean!a)- compunerea (-asari-6ati-6un!ila, dau c+iori unul peste altul,
de parca a#eau orbul-!ainilorT - Ion 5rean!a)- imbo!atirea sensurilor prin metafora,
metonimie, sinecdoca, eufemism, ironie, +iperbola (sensuri fi!uratE)- folosirea
mi$loacelor lexical-semantice pentru a exprima umorul, satira ($ocul de cu#inte,
unitati neolo!ice, paradoxul).
III. III. N%0$#$ +*r#c*#r%% m!r/!$!;%c #izeaza- frec#enta unor parti de #orbire
(substanti#ele, ad$ecti#ele in tablouri, descrierile statice, #erbele imprima dinamism,
traduc emotii, stari, actiunI)- forme rare ale cu#intelor- superlati#ul stilistic al
ad$ecti#elor - dati#ul etic, dati#ul posesi# - #alori stilistice ale timpurilor si
modurilor #erbale (prezentul narati#, istoric, etern, imperfectul - timp al duratei, al
nedeterminariI)- elemente ale oralitatii - #ocati#e, inter$ectii, #erbe la imperati#,
pronume personale% de politete- prezenta unei parti de #orbire inutile in
context%absenta unei parti de #orbire utile comunicarii.
I0. I0. N%0$#$ +%'*ac*%c reprezinta dinamizarea structurilor limbii, miscarea intre!ului
mecanism prin relatii si concepte importante. 'trans le!ata de lo!ica, sintaxa este
expresi#a prin( .- topica (topica normala este neutra expresi#, abaterile de la topica
sunt expresi#E), constructii redundante (reluarea si anticiparea( cine in urma #ine,
acela inc+ide usaT), incadrare (Destule am tras de pe urma dumitale, destule T - I.6.
5ara!ial)- constructii care reflecta destramarea structurii lo!ice a enuntului(
anacolutul, parantezele, di!resiunile (constructii incidentE), elipsa (5ine se incalzeste
la soare nu-i pasa de luminaT ( anacolut 5at ii mic, prinde muste cu ceaslo#ul Iarna
pe !+eata si la saniusT( elipsa - I. 5rean!a)- apozitii- propozitii exclamati#e si
intero!ati#e - paralelismul sintactic- c+iasmul (repetitia incrucisata ( 'i toamna si
iarna% 5oboara-amandoua % 'i ploua, si nin!e,% 'i nin!e si ploua.T)- structuri
complexe, arborescente (reflecta miscarea !andirii, a sensibilitatiI).
0. 0. N%0$#$ +*%$%+*%c al limbii determina or!anizarea limba$elor, a stilurilor, in functie
de factorul sociocultural. "cum se constituie textul ca unitate superioara enuntului
este un ni#el transfrastic, dincolo de fraza, loc de intalnire a tuturor ni#elurilor
anterioare. >n text literar se #a diferentia de cel publicistic, administrati# sau stiintific
comunicand emotia, trairea, semnificatia adanca a discursului. Elementele lin!#istice
sunt completate de cele extralin!#istice, textul se raporteaza la context (cultural,
psi+olo!ic, istoric et5).- 'e #or identifica fi!urile de stil, expresi#itatea structurilor,
sistemul de conotatii ale textului, notele definitorii ale stilului unei opere literare.- 'e
poate #orbi de un ni#el artistic - subordonat celorlalte, dar si superior acestora, un
ni#el al creati#itatii lin!#istice manifestate in si prin opera de arta.- 'tratul ima!istic
contine ima!ini poetice, artistice de tip #izual, auditi#, olfacti#, tactil, sinestezic,
iradiind semnificatii afecti#e si intelecti#e, in timp ce stratul prozodic propune ritmuri
si rime #ariate, #ers alb sau #ers liber, un ritm interior al textului, constatari ce #or
conduce lectorul spre o receptare complexa a creatiei, in totalitatea si armonia
elementelor ei de structura si limba$ poetic.
23