CURS MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

1. Intreprinderea industriala
- Definire. Trasaturi de a!a. C"n#eptii te"reti#e.
- $un#tiunea de pr"du#tie a intreprinderii si "ie#ti%ele prin#ipale ale #"ndu#at"rului
intreprinderii
&. Clasifi#area intreprinderii industriale. Criterii de #lasifi#are
- Clasifi#area in rap"rt #u f"r'ele (uridi#e
- Clasifi#area in fun#tie de )radul de 'ari'e
- Clasifi#area in rap"rt #u #ara#terul ra'urii
- Clasifi#area in rap"rt #u )radul de #"ntinuitate al a#ti%itatii
*. Mediul in#"n(urat"r
- Definirea si #"n#eptual de 'ediu in#"n(urat"r al intreprinderii si #ara#teristi#ile
prin#ipale ale a#estuia
- $"r'ele prin#ipale ale 'ediului in#"n(urat"r
- Influenta a#ti%itatii intreprinderii asupra 'ediului
+. Or)ani!area pr"du#tiei
- C"n#eptul )eneral de "r)ani!are
- S#urt ist"ri# al stiintei "r)ani!arii
- Studiul siste'el"r de pr"du#tie industriala
- N"tiuni de a!a referit"are la studiul siste'el"r
- Siste'e de pr"du#tie #ierneti#" industriale
- Met"d"l")ia pr"ie#tarii siste'el"r de pr"du#tie
,. Pr"#ese de pr"du#tie si #"n#eptie a unei intreprinderi industriale
- $a#t"rii #are influentea!a pr"#esul de pr"du#tie
- Stru#tura de pr"du#tie. Definire. -eri)i stru#turale
- Cerinte ale pr"ie#tarii stru#turii )enerale si "r)ani!at"ri#e ale intreprinderii
- Tipuri de stru#turi de pr"du#tie si #"n#eptie si fa#t"rii #are le influentea!a
- Pr"ie#tarea unei stru#turi de pr"du#tie
- Indi#at"rii #are refle#ta efi#ienta e#"n"'i#a a unei stru#turi de pr"du#tie
.. Ele'ente de "r)ani!are te/ni#a a unei intreprinderi
- Pr"ie#tarea intreprinderii. Met"de si te/ni#i
0. Prin#ipalele #"'p"nente ale ela"rarii planului )eneral de "r)ani!are a intreprinderii
- 1"narea terenului intreprinderii industriale
2. Met"de de studiu si anali!a a pr"#esului de pr"du#tie
- Grafi#ul )eneral al flu3ului de pr"du#tie
- Grafi#ul de anali!a )enerala4 anali!a detaliata si #ir#ulatie
- Met"da inter")ati%a
5. Met"de de stailire "pti'a a a'plasarii utila(el"r
- Met"da %eri)il"r
- Met"da )a'el"r fi#ti%e
- Met"da Ca'er"n
- Met"da planuril"r )enerale suprapuse
16. Mana)e'entul "r)ani!atiei in unitatile de pr"du#tie
- Tipurile de pr"du#tie. Definire. Clasifi#are. I'p"rtanta
- Tipul de pr"du#tie in 'asa
- Tipul de pr"du#tie in serie
- Tipul de pr"du#tie indi%idual
11. Met"de de "r)ani!are a pr"du#tiei de a!a
- Prin#ipiile "r)ani!arii pr"#esului de pr"du#tie
1
- Or)ani!area pr"du#tiei in flu3
- Or)ani!area spatiala a liniil"r de pr"du#tie in flu3
- Or)ani!area fari#arii pr"dusel"r dupa 'et"da pr"du#tiei industriale4 indi%iduale si
de serie 'i#a
1&. Ci#lul de pr"du#tie
- Definitie. I'p"rtanta. Stru#tura
- Cal#ulul duratei #i#lului de pr"du#tie
- Tipurile de i'inare a e3e#utarii in ti'p a "peratiil"r te/n"l")i#e
Intreprinderea industriala
Definirea #"n#eptului
Intreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza in cadrul economiei nationale
privita in ansamblul ei ca o unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei activitati industriale
specifica ramurii sau subramurii din care face parte.
Intreprinderea industriala este atat utilizatoare de resurse cat si sursa de bogatie si detinatoare
de putere economica.
Ca organizatie economica, intreprinderea utilizeaza resurse materiale si umane, impune
stabilirea unei ierarhii cu precizarea diferitelor nivele de responsabilitate; impune o anumita repartitie a
sarcinilor, existenta unor raporturi formale si neformale intre diferiti participanti la activitatile efectuate si
impune existenta unei anumite structuri organizationale a carei complexitate variaza in functie de o
multitudine de factori:
- particularitatile ramurii din care intreprinderea face parte;
- gradul de marime al intreprinderii;
- personalitatea fondatorilor intreprinderii;
- reglementarile existente,etc.
Finalitatea economica reprezinta acea caracteristica a intreprinderii care defineste ca obiectiv
principal, satisfacerea cerintelor pietelor carora se adreseaza intreprinderea respective in conditiile
crearii unei anumite bogatii sociale, destinate vanzarii.
Existenta unei anumite autonomii de decizie reprezinta acea caracteristica a intreprinderii, care
defineste modul in care intreprinderea dispune de un centru de decizie care asigura coordonarea si
conducerea tuturor activitatilor, existand si posibilitatea unei anumite descentralizari la nivelul deciziilor
care trebuiesc insa luate respectand reglementarile si limitele stabilite de nivelurile ierarhice
superioare.
radul de autonomie in luarea deciziilor depinde de sistemul economic al tarii in care
intreprinderea isi desfasoara activitatea, de cadrul !uridic existent ca si de o serie de factori ce pot frana
libertatea de actiune a intreprinderii.
Enumeram:
- influenta diferitelor grupe de presiune;
- dificultatea de a dispune de anumite influente,etc.
"copul principal al intreprinderii este acela de a fabrica bunuri sau de a furniza servicii pentru a
satisface cerintele pietei, existand un context relational economic client # furnizor, in care
intreprinderea !oaca alternativ unul dintre aceste roluri.
produs $ produs$
Furnizor Intreprindere Client
%finante %finante
2
Inteprinderea industriala, ca forma specifica de intreprindere, reprezinta o unitate economica in
care se desfasoara, in mod nemi!locit, procesul de productie industriala.
Intreprinderea industriala poate fi definite ca o unitate de baza a economiei nationale, care
dispune de resurse fizice, umane si financiare, pe care un colectiv de oameni le foloseste pentru
realizarea procesului de productie, pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate in vederea obtinerii
de bunuri a executarii de lucrari si servicii cu character industrial, destinate satisfacerii cerintei pietei
interne si externe.
&in obiectul activitatii ei, o intreprindere industriala are rolul de a administra, cu eficienta
maxima, mi!loacele de care dispune pentru a asigura indeplinirea ritmica si integrala a productiei
prevazute, folosirea completa a capacitatii de productie, modernizarea proceselor tehnologice,
cresterea productivitatii muncii, reducerea continua a cheltuielilor de productie si sporirea pe aceasta
baza a profitului.
' intreprindere industriala poate fi caracterizata prin existenta a trei trasaturi de baza:
(. unitatea tehnico productiva;
). unitatea organizatorico administrativa;
3. unitatea economico sociala.
Unitatea tehnico productiva este determinata de faptul ca intreprinderea industriala dispune de
un complex de mi!loace de productie *cladiri, masini, utila!e, instalatii, materii prime, etc+, in anumite
rapoarte cantitative si calitative, astfel determinate, incat sa asigure o activitate ritmica conform
obiectului de activitate stabilit in conditiile unei folosiri complete a potentialului productiei de care
dispune intreprinderea si in raport cu cerintele pietei interne si externe.
,nitatea tehnico # productiva a intreprinderi se poate prezenta sub doua aspecte:
a. omogenitatea procesului tehnologic in toate unitatile de productie de baza specializate in
executia anumitor tipuri de produse sau parti ale acestora.
-a intreprinderile care se caracterizeaza prin acest aspect, procesul tehnologic este asemanator
in toate unitatile de baza ale productiei, folosindu-se utila!e cu aceeasi destinatie tehnologica, aceeasi
forta de munca, aceleasi profesii si grad de calificare, existand o organizare asemanatoare a
procesului de productie.
b. unitatea productiei fabricate de intreprindere, cu reuniunea in acest scop a unor unitati de
productie, unde se desfasoara procese neomogene din punct de vedere netehnologic.
"ub raportul reunirii proceselor tehnologice neomogene in cadrul unitatii de productie ale
intreprinderii pot exista diferite variante:
- in mod frecvent, este aceea in care se constituie unitati de productie cu executarea unui
anumit stadiu.faze a procesului tehnologic pentru toate produsele sau piesele prevazute in
planul intreprinderii;
- se organizeaza unitati de productie pentru organizarea unui anumit tip de produs, numindu-
se in cadrul fiecarei unitati toate stadiile.fazele necesitate de executarea lui;
- se organizeaza sectii de productie pentru executarea anumitor stadii ale procesului de
productie, de regula stadii pregatitoare pentru toate produsele intreprinderii, urmand a se
constitui sectii de productie pentru executarea celorlalte stadii ale procesului tehnologic.
Unitatea organizatorico administrativa este o alta trasatura ce se concretizeaza in faptul ca
intreprinderii, inca de la infiintare i se stabileste un obiect de activitate, i se da un sediu, o denumire,
dispunand de un complex de mi!loace de productie, de o conducere proprie, in cadrul ei lucrand un
colectiv organizat de oameni.
Unitatea economico sociala este a treia trasatura prin care fiecare intreprindere este inzestrata
inca de la infiintare cu mi!loace fixe si prevazuta cu mi!loace circulante proprii. Ea are un plan propriu,
cont in banca, beneficiaza de credite bancare avand relatii economice, financiare si !uridice cu alte
unitati.
Intreprinderea industriala are autonomie in gospodarirea fondurilor si in folosirea potentialului
productiv de care dispune. ' intreprindere industriala, ca unitate economico # sociala, poate fi
3
desfiintata, reorganizata prin fuziune, absorbtie, divizare totala.partiala sau poate sa-si modifice
obiectul activitatii, denumirea si sediul.
In vederea exercitarii unui rol activ in procesul de dezvoltare al economiei nationale, o
intreprindere industriala realizeaza atributii in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai executarii si
indeplinirii acestora in domeniul cercetarii si dezvoltarii, in domeniul productiei, comercial, financiar #
contabil si in cel al activitatii de personal. /ceste atributii sunt reglementate in mod precis prin
regulamente de ordine interna care sunt proprii fiecarei intreprinderi.
(. /tributiile in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai exercitarii si controlului
executarilor se impart in doua grupe:
a. grupa privind elaborarea si fundamentarea indicatorilor economici, care cuprinde atributii
privind dimensionarea indicatorilor economici, tinand seama de misiunea intreprinderii si de
obiectivele strategice stabilite; pentru buna functionare a acestor indicatori economici,
intreprinderea asigura studierea si cunoasterea pietei interne si externe si contracteaza
intreaga productie, valorificand la maxim potentialul productiv prin utilizarea integrala a
capacitatii de productie si prin folosirea rationala a fortei de munca si largirea profilului de
fabricare.
b. executia acestora # intreprinderea trebuie sa urmareasca indeplinirea ritmica si integrala a
indicatorilor, sa tina evidenta statistica a realizarii productiei, a folosirii capacitatii de
productie si a celorlalti indicatori.
). In domeniul cercetarii si dezvoltarii:
a. cercetarea stiintifica;
b. ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic;
c. investitii si constructii.
0. In domeniul productiei:
a. intreprinderea organizeaza si asigura indeplinirea programului de productie in conditii de
eficienta ridicata;
b. asigura incadrarea in consumuri normate de materiale si valorificarea superioara a
materialelor.
1. In domeniul comercial:
a. aprovizionarea tehnico # materiala # intreprinderea are ca atributii, elaborarea si
fundamentarea programelor de aprovizionare tehnico # materiala corespunzatoare productiei
prevazute, incheierea contractelor economice si realizarea aprovizionarii la termenele
necesare;
b. activitatea de mar2eting si desfacere # intreprinderea incheie contracte economice si
urmareste executarea acestora. Intreprinderea trebuie sa participe la prospectarea pietei
interne sau externe, in scopul cunoasterii cerintelor consumatorilor, asigura reclama,
participa la expozitii si targuri si ia masuri pentru introducerea in fabricatie numai a
produselor care au asigurata desfacerea prin contracte sau comenzi ferme.
c. atributii pentru activitatea de comert extern si cooperare internationala. Intreprinderea incheie
contracte cu beneficiari externi, asigurand fundamentarea indicatorilor economici pentru
export, pe baza de contracte cadru, comenzi sau conventii.
3. In domeniul financiar contabil:
a. intocmirea si executia bugetului de venituri si cheltuieli # intreprinderea
elaboreaza bugetul, urmarind sa-si acopere din veniturile obtinute, cheltuielile si sa obtina si
beneficii;
b. alte atributii # intreprinderea organizeaza controlul financiar preventiv si
controlul gestionar de fond asupra gospodaririi mi!loacelor materiale si banesti; organizeaza
si conduce contabilitatea, intocmind bilantul contabil; intreprinderea stabileste preturi si tarife
la produsele si serviciile pe care le executa, urmareste situatia valorilor materiale, face
inventarierea bunurilor din patrimonial intreprinderii.
4
4. In domeniul activitatii de personal:
a. intreprinderea organizeaza orientarea profesionala, selectionarea, incadrarea in munca si
promovarea personalului;
b. asigura evidenta cadrelor si aplicarea unor criterii obiective de apreciere anual.
$un#tiunea de pr"du#tie a intreprinderii
' intreprindere industriala, in cadrul unei economii de piata, are 3 functiuni de baza:
(. productie;
). mar2eting;
0. distributie;
1. personal;
3. financiar.
&in punct de vedere organizatoric, directia generala a intreprinderii indeplineste aceste functiuni
printr-o directie comerciala pentru functiunea de mar2eting si distributie, o directie tehnica pentru
functiunea de productie si o directie financiara si administrativa pentru functiunea financiara si de
personal.
Functiunea de productie ocupa un rol important in cadrul intreprinderii industriale si trebuie sa
asigure producerea bunurilor, executarea de lucrari sau servicii la termenele prevazute, in cantitatile
cerute, la un cost de productie bine determinat, sa asigure productie de calitate in conditiile optimizarii
resurselor, a dezvoltarii intreprinderilor si a competitivitatii. 5ornind de la continutul functiunii de
productie, directorul general al intreprinderii, prin strategia adoptata, trebuie sa urmareasca
minimizarea riscurilor intreprinderii, optimizarea stocurilor, reducerea stocurilor de productie ale
intreprinderii si diminuarea termenelor de livrare; conducerea intreprinderii va trebui sa urmareasca
reconceperea produselor fabricate, optimizarea cheltuielilor pentru diferite achizitii si cresterea
productivitatii.
Clasifi#area intreprinderil"r industriale
1. Clasifi#area intreprinderil"r industriale in rap"rt #u f"r'ele (udi#iare7
/. Intreprinderi care fac parte din sectorul privat;
6. Intreprinderi care fac parte din sectorul public.
/. Intreprinderile care fac parte din sectorul privat se clasifica in:
a. intreprinderi private individuale;
b. intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata;
c. intreprinderi private societare.
Intreprinderile private individuale sunt intreprinderile la care proprietatea apartine unei singure
persoane fizice, care desfasoara activitati economice *familie, unul sau mai multi salariati+. &in randul
acestor intreprinderi fac parte si intreprinderi artizanale, care pot cuprinde un numar mai mic de (7
salariati si la care munca desfasurata poate fi de fabricatie sau reparatie. 5ersonalul poseda o anumita
calificare profesionala si participa efectiv la munca desfasurata.
Intreprinderile unipersonale cu personalitate limitata se caracterizeaza prin faptul ca patrimoniul
intreprinderii este separat de patrimoniul personal al antreprenorului, iar acesta are o raspundere
limitata vis-a-vis de patrimoniul intreprinderii.
Intreprinderile private sociatare functioneaza sub forma de societati, in general sub forma
societatilor sub nume colectiv, ".8.-., societati anonime, societati anonime, societati in comandita si
societati civile. Caracteristica acestor societati o constituie faptul ca, in cadrul societatii, capitalul este
impartit pe mai multe persone, cel putin doua, sub forma de parti sociale sau actiuni. 5otrivit statutului
de functionare, asociatii au drept sa participe la conducere si sa primeasca o parte din beneficii sub
forma de dividende.
"ub raportul !uridic, aceste societati beneficiaza de personalitate !uridica, putand efectua in
numele lor, toate operatiile necesare unei bune functionari.
5
Societatea in nume colectiv nu are limita egala a numarului de asociati, fiind de regula un numar
redus *minim )+. 8esponsabilitatea asociatilor este totala; conducerea este asigurata de una sau doua
persoane, titlurile emise fiind denumite parti sociale.
Societatea anonima cu responsabilitate limitata face parte din randul societatilor de capitaluri,
putand avea un numar minim de ) asociati unul maxim de 37. 8esponsabilitatea asociatilor este
limitata; pot fi conduse de o persoana, titlurile emise fiind sub forma partilor sociale.
Societatile anonime sunt de tipul societatilor de capitaluri: numar minim de asociati9:,
maxim9nelimitat, raspunderea asociatilor este limitata, conducerea este asigurata de un Consiliu de
/dministratori, titlurile emise9actiuni.
Societatile in comandita sunt apropiate de cele in nume colectiv; cele in comandita pe actiuni
sunt apropiate de cele anonime.
Societatile civile au ca obiect realizarea de operatiuni, considerate ca necomerciale.
6. Intreprinderile care fac parte din sectorul public # au menirea, in
principal, sa asigure statului posibilitatea de a avea o anumita influenta in ramuri ale economiei de
interes national. 5rin intermediul acestor intreprinderi, statul asigura anumite servicii publice, cum sunt
cele din domeniul invatamantului si educatiei, din domeniul postei, etc. si concentreaza anumite
sectoare, strict necesare punerii in aplicare a unor decizii de politica economica sau de aparare
nationala.
&in aceasta categorie pot fi mentionate:
a. intreprinderile semi # publice;
b. intreprinderile publice;
c. intreprinderile ce pot fi clasificate ca privat # publice.
Interprinderile semi publice grupeaza societatile economice, mixte, concesiunile si regiile. Ca
intreprinderi semi # publice, finantarea si gestiunea sunt asigurate partial de catre stat, prin
reprezentanti numiti si, partial, de persoane private. Concesiunile reprezinta acele intreprinderi private
carora, o colectivitate publica, le-a incrediintat exploatarea unui serviciu public, in anumite conditii
prevazute.
Regiile pot fi grupate in regii interesate, acestea fiind intreprinderi publice care sunt conduse de
o persoana privata, cu salariu fix si o cota de participare in raport cu beneficiul obtinut sau cu cifra de
afaceri realizata.
Intreprinderile publice cuprind regiile denumite directe, publice, comerciale, nationalizate, etc.
/ceste intreprinderi detin in totalitate capitalul de stat. 8egiile directe sunt intreprinderi publice care
sunt subordonate statului, !udetului, municipiului, etc., functionand pe baza respectarii regulilor
contabilitatii publice; veniturile si cheltuielile sunt inscrise in bugetele organismelor carora se
subordoneaza.
Institutiile publice comerciale si industriale functioneaza pe baza unei largi autonomii
economico-financiare, trebuind sa-si acopere cheltuielile din veniturile realizate. Intreprinderile
nationalizate pot exista in state cu o economie de piata, fiind create prin transferul si gestiunea de la
intreprinderile private la stat. Ele functioneaza ca societati anonime, fiind supuse regulilor societatilor
private, conduse de un Consiliu de /dministratie, din care face parte reprezentantul statului si altii.
&. Clasifi#area intreprinderil"r industriale in fun#tie de )radul de 'ari'e
5entru a putea diferentia intreprinderile sub raportul gradului de marime, vom folosi mai multe
criterii, cele mai des folosite fiind:
a. capitalul tehnic de care dispun intreprinderile;
b. cifra de afaceri;
c. marimea beneficiului obtinut;
d. volumul valorii adaugate;
e. numarul salariatilor, etc.
In functie de astfel de criterii se deosebesc:
/. intreprinderi mici si mi!locii;
6
6. intreprinderi mari.
Intreprinderile mici si milocii se caracterizeaza, in general, prin faptul ca proprietatea asupra
bunurilor intreprinderii si conducerea activitatii acesteia sunt concretizate in cadrul unui grup relativ mic
de persoane. Intreprinderile mici si mi!locii se caracterizeaza printr-un puternic dinamism, ele
inregistrand de regula cea mai inalta rata de dezvoltare si fiind creatoare de cele mai multe locuri de
munca.
Intreprinderile mici si mi!locii au si unele puncte slabe: un grad de specializare mare care, intr-o
con!unctura nefavorabila, poate creea dificultati prin faptul ca se afla intr-un grad mare de dependenta
fata de un singur client sau existand slabiciuni sub raportul gestiunii intreprinderii, avand costuri
supradimensionate sau costuri de productie relative ridicate.
Intreprinderile mari ocupa o pondere mare in cadrul economiei nationale si in special in cadrul
industriei. /ceasta categorie cunoaste un grad mare de diversificare, are o mare putere financiara,
valorificand resursele financiare pe diferite piete si puternicul potential de care dispune. "ub raport
organizatoric, aceste intreprinderi se caracterizeaza printr-o ierarhie bine pusa la punct, cu functiuni
separate si cadre specializate in cazul fiecaruia, prin existenta unei tehnologii capabile sa adopte
decizii !udicioase pe baza unor procese complexe de studii si analize. In general, aceste intreprinderi
mari au vulnerabilitate mica, aflandu-se de regula in fruntea unei retele de intreprinderi asigurand
crearea de filiale pe care le controleaza in diferite grade.
*. Clasifi#area intreprinderil"r industriale in rap"rt #u #ara#terul ra'urii
In raport cu felul materiilor prime folosite, intreprinderile se impart in doua mari grupe:
/. din grupa industriei extractive: intreprinderi din industria carbonifera, feroase, neferoase, etc;
6. din grupa ramurii industriei prelucratoare: industria constructoare de masini, chimica,
alimentara, etc
In raport cu felul produsului fabricat si destinatia economica:
/. intreprinderi producatoare de mi!loace de productie;
6. intreprinderi producatoare de bunuri de consum.
In raport cu caracteristicile comune de ordin tehnic si tehnologic ale procesului de productie:
/. intreprinderi la care predomina procesele de productie mecanice;
6. intreprinderi la care predomina procesele chimice.
&upa gradul de continuitate a proceselor:
/. intreprinderi cu procese continue;
6. intreprinderi cu procese discontinue.
&upa gradul de continuitate:
/. cu functionare continua:
6. cu functionare sezoniera.
Intreprinderile cu functionare sezoniera ridica probleme speciale de conducere si organizare:
cele referitoare la folosirea capacitatii de productie, permanentizarea personalului, aprovizionarea cu
materii prime pentru o perioada cat mai mare.
In raport cu gradul de specializare:
/. intreprinderi specializate;
6. intreprinderi universale;
C. intreprinderi mixte.
Intreprinderile specializate sunt acele intreprinderi, care au aparut ca urmare a procesului de
separare sau divizare a unor ramuri industriale dotate cu utila!e specializate si personal de calificare
corespunzatoare, avand procese tehnologice omogene, in cadrul carora se obtin produse finite sau se
efectueaza anumite procese asemanatoare din punct de vedere tehnologic.
Intreprinderile industriale pot fi specializate pe obiect: uzinele de tractoare, autocamioane sau
specializate tehnologic: turnatorii, tesatorii, filaturi.
Intreprinderile universale executa o nomenclatura variata de produse, fiecare dintre acestea
executandu-se in cantitati mici sau unicate. Caracteristica acestor intreprinderi este ca folosesc utila!e
7
universale, ce permit prelucrarea unei mari varietati de produse si o forta de munca cu o asemenea
calificare, care sa poata efectua anumite operatii tehnice la orice produs sau piesa.
Intreprinderile mixte sunt intreprinderile care executa o nomenclatura relativ larga de produse,
unele din acestea fiind executate in serii relative mari, altele in serii mici sau unicate.
In raport cu nomenclatura si volumul fabricatelor:
/. intreprinderi cu productie in masa;
6. intreprinderi cu productie in serie;
C. intreprinderi cu productie individuala.
&upa modul de organizare a procesului de productiei:
/. intreprinderi cu productie organizata in flux;
6. intreprinderi cu productie organizata dupa modelele productiei individuale, pe grupe
omogene de masini, utila!e sau locuri de munca.
In cadrul intreprinderilor cu productie organizata in flux, lansarea si executarea produselor se
face in mod continuu, datorita caracterului de masa sau de serie mare al fabricatiei. -a productia
organizata cu fabricatia pe grupe omogene de masini si utila!e, lansarea si executarea productiei se
face pe comenzi, in loturi de produse.
In raport cu gradul de mecanizare si automatizare:
/. intreprinderi cu productia semi # mecanizata;
6. intreprinderi cu productia mecanizata;
C. intreprinderi cu productia automatizata.

Mediul in#"n(urat"r al intreprinderii industriale
5rin mediu inconurator se intelege ansamblul de elemente externe, constituite din indivizi,
intreprinderi, institutii, organisme, reglementari sau fenomene care pot influenta in mod direct sau
indirect activitatile intreprinderii.
/cest mediu incon!urator al intreprinderii prezinta o serie de caracteristici:
- este foarte diversificat;
- se afla intr-o schimbare continua;
- are un caracter de relativitate in raport cu intreprinderea si reprezinta o sursa de constrangeri
si riscuri.
!aracterul diversificat al mediului rezulta din faptul ca acesta este format dintr-un ansamblu de
domenii, cum sunt cele de ordin economic, social, tehnologic, politic si cultural.
!aracterul de schimbare continua este determinat intr-o mare masura de progresul tehnologic;
schimbarile in mediul incon!urator pot fi determinate de schimbarile care intervin in legislatie, politica
sau de alte elemente care nu pot fi prevazute.
!aracterul de relativitate este determinat de faptul ca fiecare intreprindere are mediul sau
incon!urator specific
Ca sursa de constrangeri si riscuri, mediul incon!urator exercita o puternica influenta asupra
intreprinderii. "ursele de constrangeri pot veni din interior: consumatori, stat, actionari sau fenomene
globale: inflatia, crizele economice, fenomene politice, sociale, etc.
Intreprinderea isi desfasoara activitatea si in conditiile unui mediu incon!urator de risc, specific
economiei de piata. Existenta riscului este determinata de modificarile ce pot aparea datorita
concurentei, modificarilor in politica de credite, etc.
$"r'ele prin#ipale ale 'ediului in#"n(urat"r #are8si e3er#ita influenta asupra a#ti%itatii
intreprinderii
&in cadrul componenetelor importante putem aminti: mediul incon!urator geografic, demografic,
socio # cultural, tehnologic, politic si social, economic.
8
"ediul inconurator geografic influenteaza activitatea intreprinderii si modul de organizare a
acesteia prin mi!loacele de comunicare existente: autostrazi, porturi, etc., prin existenta unor zone sau
platforme industriale, a surselor de energie si conditiilor climatice.
"ediul demografic are o influenta asupra activitatii intreprinderii prin aceea ca, in functie de
cresterea.descresterea populatiei existente in zona, varsta populatiei, sex, se adopta strategiile
economice adecvate.
"ediul socio cultural influenteaza economia unei intreprinderi sub diferite aspecte: nivelul
cultural al salariatilor, valorile morale si sociale ale acestora, stilul de viata, gradul de calificare,
existenta unei infrastructuri adecvate sub raportul existentei scolilor, spitalelor, institutiilor culturale.
"unt factori ce trebuie valorificati pentru bunul mers al activitatii intreprinderii.
"ediul tehnologic prin componentele sale referitoare la noile tehnologii de fabricare, la aparitia
de noi produse, metode de conducere si organizare, felul regimului economic, trebuie luate in
considerare la adoptarea unor politici si strategii adecvate cu caracter economic si implicatii directe
asupra procesului de modernizare a organizarii productiei.
In cadrul diferitelor componente a mediului incon!urator o influenta puternica asupra organizarii
productiei o are mediul incon!urator economic care determina particularitati in functie de sistemul
economic existent, caracterul legislatiei economice, pietele de desfacere, relatiile dintre intreprinderi,
etc. 5rin prevederile referitoare la asigurarea concurentei, a calitatii produselor privind protectia
mediului incon!urator, conditii de munca, fiscalitate, etc., intreprinderea fixeaza un cadru legal,
obligatoriu in care-si desfasoara activitatea.
In functie de pozitia pe care o ocupa in cadrul unei anumite filiere, in functie de ciclul de
dezvoltare al filierei, intreprinderea poate sa-si desfasoare o strategie eficienta de executare a tuturor
etapelor, de executare numai a anumitor etape, de orientare in cadrul filierei, de relatii de concurenta,
de complementaritate, executie de produse, substituite sau de creare a unor filiere comune cu alte
intreprinderi, evitand partial sau total raportul de concurenta.
-a randul ei, intreprinderea, prin activitatea pe care o desfasoara si prin modul de organizare,
influenteaza mediul incon!urator, aceasta reprezentand ansamblul de activitati legate de activitatea
prezenta sau viitoare privind productia, repartizarea veniturilor, activitatea de cercetare, mar2eting.
In conditiile unor influente reciproce intre mediul incon!urator si intreprindere, se poate spune ca
mediul incon!urator influenteaza intr-o masura mai mare, atat la nivelul activitatii desfasurate sub
raportul tehnologiilor, sistemelor de organizare, motivatiilor personalului cat si la nivelul pietelor,
concurentilor, consumatorilor si a celorlalti factori care apartin de mediul extern al intreprinderii.

Or)ani!area pr"du#tiei
INTREPRINDERE
PIATA MUNCII
REZERVORUL POPULATIE
BUNURI
SI
SERVICII
PIATA BUNURILOR SI
SERVICIILOR
PROD. DESTINATE VANZ.
PIATA DE ENERGIE SI M.PRIME
REZERVE ENERGIE SI M.PRIME
PIATA DE CAP
CCCAP
REZERVE
CAPITAL
PIATA DE
INOVATII
REZERVA DE A
STI SA SE FACA
PIATA BUN. DE
PRODUCTIE
ALTE INTREPRINDERI
CONSUM
9
'rganizarea stiintifica a productiei si muncii se poate defeni ca reprezentand totalitatea
activitatilor, masurilor, metodelor, tehnicilor sau a mi!loacelor adoptate de o anumita colectivitate,
stabilita pe baza de studii si calcule tehnico # economice care sa tina seama de dezvoltarea
tehnologica in scopul combinarii optime a mi!loacelor de munca, a obiectului muncii si a fortei de
munca, asigurand pe aceasta baza o eficienta maxima a folosirii lor.
Cuprinde:
a.organizarea productiei de baza a intreprinderii cu metode de organizare;
b.programarea si urmarirea operativa a productiei cu metode de programare;
c. organizarea pregatirilor tehnice a productiei;
d.capacitatea de productie si folosirea optima a acesteia;
e.organizarea miscarii si manipularii materiilor prime, a materialelor, semifabricatelor si
produselor in cadrul intreprinderii;
f. organizarea activitatii de intretinere si reparare a utila!elor;
g.gospodarirea energetica;
h.aprovizionarea procesului de productie;
i. organizarea controlului tehnic de calitate;
!. organizarea muncii.
Studiul siste'el"r de pr"du#tie industriala
5rin sistem se intelege un grup de elemente,care formeaza un intreg,ce interactioneaza si
functioneaza in scopul realizarii unui obiectiv comun. Conceptul de sistem si de abordare sistemica au
o larga aplicabilitate in diferite domenii ale tehnicii, economiei, biologiei, fiecare dintre acestea putand fi
considerate ca sisteme de un anumit tip.
' caracteristica esentiala a abordarii sistemice a problemelor o constituie faptul ca ceea ce
poate fi considerat ca pe un sistem intr-un context dat, poate fi doar o componenta a unui sistem intr-
un alt context dat. Ca regula generala, pentru orice proces sau fapt identificabil se poate asocial un
sistem. "ubsistemele se denumesc ca fiind parti componente sau procese elementare, care sunt
necesare pentru formarea unui sistem. -a randul lui, fiecare subsistem poate fi descompus in mai
multe subsisteme, cu un grad mai mare de detaliere.
In raport cu complexitatea unui sistem global se determina o anumita ierarhie a sistemelor si un
anumit numar de subsisteme.
"istemele pot fi grupate dupa anumite criterii:
a.in raport cu domeniul la care se refera:
- materiale # au un corespondent concret in realitatea incon!uratoare: masini,
echipamente, constructii, etc;
- abstracte # pot avea o existenta numai in gandirea analistului: notiunile, ipotezele,
ideile, etc.
b. in raport cu originea lor:
- stabile # naturale care raman constante, nemodificate in decursul unor perioade lungi;
adaptabile # se pot schimba structural sau functional, in raport de anumiti factori cu mediul in
care se desfasoara.
c. in raport cu legile care se stabilesc intre mediu si acestea:
- inchise # functioneaza fara modificari;
- deschise # functioneaza cu modificari continue ale componentelor lor sub influenta factorilor
mediului.
5utem defini sistemul prin prisma acestei clasificari ca pe un ansamblu de obiecte si un
ansamblu de relatii intre acestea si atributele lor. 5rin obiect intelegem parametrii sistemului referitor la
procese, rezultate, control iar prin atribute intelegem proprietatile prin care se manifesta in exterior
obiectul respectiv. In cadrul unui sistem, in functie de starea lor, parametrii pot lua diferite valori. 5rin
intermediul atributelor pot fi cuantificati parametrii sistemului. 5rin ansamblu de relatii se intelege
10
ansamblul legaturilor interne ale sistemului care leaga obiectele si atributele acestora, sistemul de
subsisteme sau diferite subsisteme componente.
Met"d"l")ia pr"ie#tarii siste'el"r de pr"du#tie
#roiectarea unui sistem de productie este o activitate complexa care se realizeaza in mai multe
etape, fiecare dintre acestea avand la randul lor o serie de subetape. Elaborarea proiectarii unui sistem
de productie necesita parcurgerea urmatoarelor etape:
(. formularea obiectivului proiectului # porneste de la o necesitate impusa de perfectionarea
prezenta sau viitoare a diferitelor unitati economice. Elaborarea unui sistem de organizare la
nivel macro # economic care sa asigure folosirea optima a capitalului de productie, conditiile
satisfacerii complete a cerintelor privind fabricarea produselor pentru piata interna si externa
poate constitui formularea obiectivului unui studiu pentru proiectarea unui astfel de sistem de
productie care sa satisfaca integral tema propusa.
). studiul posibilitatilor de realizare # are rolul de a preciza, pe baza analizei conducerii
existente, daca tema proiectului este posibil de realizat atat sub aspect tehnic cat si sub
raport economic. ' data cu aceasta, studiul preliminar al posibilitatilor de realizare trebuie sa
arate eficienta economica a sistemului de productie ce urmeza a se proiecta.
0. elaborarea proiectului - are ca subetape:
- definirea problemei;
- elaborarea modelului economico # matematic al sistemului;
- stabilirea solutiilor;
- aprobarea si omologarea sistemului.
-a elaborarea modelului se tine seama de componentele sistemului si de modul de interactiune
al acestor componente avandu-se in vedere anumite criterii de optimizare. In cadrul aprobarii si
omologarii se analizeaza comportamentul sistemului de productie proiectat cu performantele
precedente, prin comparatia performantelor sistemului in conditiile formei anterioare de organizare.
5revederea performantelor sistemului se face in mai multe variante. 5entru analiza si punerea la punct
a sistemului de productie se poate utiliza simularea functionarii sistemului prin folosirea metodei ;monte
carlo<.
1. realizarea sistemului se face in doua faze:
- faza preliminara, de experimentare;
- faza integrala, a!ungandu-se in final la functionarea efectiva, potrivit sistemului de
productie proiectat.
3. intretinerea sistemului presupune supravegherea relizarii continue a
performantelor prevazute pentru sistem, iar pe de alta parte, aducerea, ori de cate ori este
posibila, a unor ameliorari in functionare
In cazul sistemelor de productie mari, etapa 0 comporta urmatorii pasi:
a. definirea cerintelor de intrare # iesire a sistemului;
b. fixarea subsistemelor ce vor constitui obiectul modelarii;
c. definirea subsistemelor;
d. elaborarea diagramelor de flux, functionale ale sistemului si subsistemelor;
e. scrierea specificatiilor de interconditionare a subsistemelor;
f. stabilirea performantelor sistemului general si compararea cu cerintele operationale.
Pr"#esul de pr"du#tie si #"n#eptie a unei intreprinderi industriale
,nitatea industriala are ca functiune de baza productia bunurilor materiale care se realizeaza
prin desfasurarea procesului de productie industriala.
5rin fabricatie se intelege acea parte a activitatii de productie care consta in folosirea mi!loacelor
de munca existente, astfel incat, pornind de la anumite materii prime, sa se obtina produsele finite la o
calitate superioara cu un cost scazut si la termenele de executie prevazute.
11
In cadrul unitatii industriale, activitatea de productie cuprinde atat fabricatia propriu-zisa cat si o
serie de alte activitati, legate in mod direct de acestea, cum sunt cele privind lucrarile de laborator,
cercetare si asimilare in fabricatie a noilor produse. /ctivitatea de productie se realizeaza prin
intermediul procesului de productie care trebuie caracterizat atat sub raport socio-economic cat si sub
raport tehnico # material.
5rocesul de productie sub raport tehnico # material poate fi definit ca un proces de unire sau
modificare a muncii vii cu mi!loacele de productie.
5rin procesul de productie a unei intreprinderi industriale se intelege totalitatea actiunilor
constiente ale oamenilor, indreptate cu a!utorul mi!loacelor de munca asupra obiectului muncii, in
scopul transformarilor in bunuri materiale destinate pietei.
In cadrul procesului de productie, continutul principal il formeaza procesele de munca din care
intelegem actiunea muncitorului cu a!utorul uneltelor de munca, asupra obiectului muncii, in vederea
transformarii in bunuri materiale.
5rocesul de productie reprezinta o componenta de baza a unui sistem de productie.
&aca definim productia ca un proces destinat sa transforme un set de elemente considerate
intrari, intr-un set de elemente considerate iesiri, un sistem de productie poate fi definit prin acele
elemente care-l compun:
- intrari;
- iesiri;
- proces de productie.
Intrarile sunt formate din forta de munca, din diferite materiale, energie, etc.
Iesirile sunt reprezentate de produsele sau lucrarile care constituie obiectul activitatii sistemului
de productie.
5rocesul de productie este concretizat in totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor, bazate
pe folosirea cladirilor, instalatiilor, echipamentelor industriale si a tuturor celorlalte mi!loace de munca,
destinate transformarii elementelor materiale ale intrarii in elemente de iesiri, in produse sau servicii.
Criterii de clasificare a procesului de munca:
(. in raport cu modul in care acesta participa la obtinerea produsului finit:
a. procese de baza;
b. procese auxiliare;
c. procese de servire.
5rin procese de baza intelegem acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii
prime, materiale in produse finite, care constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii.
/ceste procese pot fi grupate:
EFECTUAREA PROCESULUI DE
PRODUCTIE PRIN FOLOSIREA
MILOACELOR DE MUNCA
ENERGIE FORTA DE MUNCA MATERIALE
PRODUSE SAU LUCRARI
12
- procese de baza pregatitoare # din aceasta categorie fac parte cele care executa o serie de
operatii ce au drept scop pregatirea materialelor sau asigurarea de piese sau semifabricate,
necesare in vederea prelucrarii propriu-zise;
- procese de baza prelucratoare # in aceasta categorie sunt incluse procesele care asigura
efectuarea operatiilor de prelucrare propriu-zisa a materiilor prime si materialelor, in vederea
obtinerii produselor finite;
- procese de baza de finisare sau monta! # in aceasta categorie se includ toate procesele care
asigura obtinerea in forma finala a produselor.
#rocesele auxiliare sunt acele procese care, prin desfasurarea lor, asigura obtinerea unor
produse sau lucrari, care nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii, dar care asigura si
conditioneaza buna desfasurare a proceselor de baza.
#rocesele de servire reprezinta acea categorie de procese de munca, care au ca scop
executarea unor servicii, ce nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii dar care contribuie,
prin efectul lor, la buna desfasurare a proceselor de baza cat si a celor auxiliare.
). in raport cu modul in care se executa procesele de executie:
a. procese manuale;
b. procese manual # mecanice;
c. procese mecanice;
d. procese automate;
e. procese de aparatura.
#rocesele manuale sunt acelea la care muncitorul actioneaza direct sau cu a!utorul sculelor
asupra obiectului muncii, in vederea transformarii lor in produse finite.
#rocesele manual mecanice reprezinta acea categorie de procese de productie, caracterizate
prin faptul ca o parte din procese se executa manual iar alta parte mecanizat.
#rocesele mecanice constituie acea categorie de procese de productie, caracterizate prin faptul
ca operatiile prin care se concretizeaza procesele se efectueaza mecanizat, muncitorul fiind acela care
conduce in mod direct diferite masini si utila!e.
#rocesele automate reprezinta acea categorie de procese de productie care se efectueaza cu
a!utorul unor masini, utila!e, instalatii automatizate, muncitorii avand rolul de a urmari si supraveghea
buna functionare a acestora.
#rocesele de aparatura cuprind acele procese de productie care se efectueaza in vase,
recipiente si alte instalatii industriale, capsulate, prevazute cu mecanisme care formeaza aparatura de
masura si control.
&upa gradul de continuitate al desfasurarii, procesele de aparatura se impart in procese
continue:
- ciclice # in aceasta categorie intra procesele ce se caracterizeaza prin faptul ca, in cadrul
instalatiilor capsulate are loc o transformare continua a materiilor prime in produse finite,
odata cu deplasarea materiilor prime si materialelor pe circuitul instalatiei, avand loc si reactii
chimice. In acest caz exista o stabilitate a parametrilor de functionare pe orice sectiune a
aparaturii si in orice punct al masei prelucrate in cursul desfasurarii proceselor.
- periodice # caracterizate prin faptul ca procesul de productie se efectueaza pe faze,
productia obtinandu-se sub forma de sar!e, existand intreruperi determinate de timpul
necesar pentru scoaterea productiei finite din aparat, incarcarea acestora cu materii prime,
etc.
0. in raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime:
a. procese directe;
b. procese sintetice;
c. procese analitice.
In categoria proceselor directe intra procesele de productie caracterizate prin faptul produsul finit
se obtine ca urmare a efectuarii unor operatii succesive asupra acestor materii prime.
13
#rocesele sintetice se caracterizeaza prin faptul ca produsul finit se obtine ca urmare a
efectuarii unor operatii succesive a folosirii mai multor tipuri de materii prime, care dupa diferite lucrari,
necesita operatii de asamblare sau monta!.
#rocesele analitice sunt caracterizate prin faptul ca dintr-un singur fel de materie prima se obtine
o gama variata de produse.
1. in raport cu gradul de periodicitate al desfasurarii proceselor in timp:
a. ciclice;
b. neciclice;
In grupa proceselor ciclice intra procesele care au un caracter repetitiv ciclic, dupa anumite
intervale de timp regulate, egale cu durata ciclului de fabricatie a lotului sau cu durata de elaborare a
sar!ei. /cest tip de procese se poate intalni in cadrul productiei de serie mare sau de masa.
#rocesele neciclice sunt acele procese de productie care se efectueaza o singura data,
repetarea lor putandu-se efectua numai cu character intamplator. /stfel de procese pot fi intalnite in
productia de unicate sau in procesul de reparatii accidentale.
3. in raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate:
a. procese chimice;
b. procese de schimbare a configuratiei *formei+;
c. procese de asamblare;
d. procese de transport.
#rocesele chimice sunt acele procese care se efectueaza in instalatii capsulate, procesul de
transformare din materii prime in produse finite avand loc prin efectuarea unor reactii fizice, chimice,
termo # chimice sau electro # chimice. /ceste procese pot fi continue sau ciclice.
#rocesele de schimbare a configuratiei pot fi intalnite cel mai frecvent in industria constructoare
de masini, de prelucrare a lemnului, maselor plastice, iar caracteristica lor esentiala se bazeaza pe
folosirea unor masini sau aggregate pentru schimbarea configuratiei sau a formei.
#rocesele de asamblare asigura, prin continutul sau, reuniunea diferitelor materiale, piese sau
subansamble.
#rocesele de transport asigura deplasarea diferitelor materiale sau produse, de la un loc la altul,
in interiorul intreprinderii.
In cadrul proceselor de productie, pe langa procesele de munca mai avem si procese naturale.
5rin continutul, aceste procese naturale pot contribui la obtinerea anumitor modificari de proprietati, de
natura fizica, chimica sau biologica. In timpul efectuarii proceselor naturale, procesul de munca
inceteaza partial sau complet.
In conditiile actuale, pentru reducerea duratei proceselor naturale, in durata ciclului de productie
se urmareste ori de cate ori este posibil, inlocuirea acestora cu procese industriale.
$a#t"rii #are influentea!a pr"#esul de pr"du#tie si "r)ani!are
/cesti factori sunt:
(. felul materiilor prime;
). caracterul produsului finit fabricat;
0. felul procesului tehnologic;
1. volumul productiei fabricate;
3. gradul de concentrare, combinare, specializare si cooperare a productiei.
"ub raportul materiilor prime folosite, procesele de productie pot fi:
a. procese extractive;
b. procese prelucratoare.
#rocesele de productie extractive se caracterizeaza prin aceea ca nu au materii prime ci numai
obiecte ale muncii, datorita faptului ca diferite bunuri extrase *carbuni, titei, minereuri, etc+ costituie un
dar nemi!locit al naturii. Ele nu au valoare pentru ca, in starea in care se gasesc in natura, nu s-a
cheltuit munca omeneasca pentru producerea lor si nu au nici valoare de intrebuintare intrucat, in
forma in care se afla in natura, nu pot fi folosite de catre om.
14
&upa efectuarea procesului de extractie, ele capata atat valoare cat si valoare de intrebuintare,
devenind astfel materii prime.
#rocesele prelucratoare au ca obiect prelucrarea materiilor prime provenite din industria
extractiva ca si prelucrarea industriala a produselor agricole.
In raport cu felul concret al materiilor prime folosite, exista diferentieri foarte mari in ceea ce
priveste organizarea procesului de productie din intreprinderile extractive si prelucratoare, determinate
de problemele pe care le ridica buna organizare si desfasurare a procesului de munca, de baza,
auxiliare si de deservire.
Felul materiilor prime folosite impune proiectarea unei retele dezvoltate de transporturi rutiere,
feroviare, a unei retele de depozite si magazii, folosirea unor mi!loace de transport si instalatii de
incarcare # descarcare mecanizate sau automatizate, cu mers continuu: benzile transportoare,
funicularele.
In intreprinderile unde, din procesul de prelucrare a materiilor prime rezulta mari cantitati de
deseuri, o problema importanta este aceea de a asigura colectarea si valorificarea acestora in cadrul
intreprinderii sau de a le pune la dispozitie altor intreprinderi pentru valorificare.
Felul materiilor prime folosite impune adoptarea unor masuri speciale de organizare si, anume,
in ramurile unde, prin prelucrarea materiilor prime, rezulta dega!ari de praf, fum sau substante nocive,
se pune problema prevederii unor instalatii de captare a acestora, de inlaturare a lor si de conditionare
continua a aerului. In ramurile in care se folosesc materii prime corozive, se impune proiectarea unor
instalatii rezistente la coroziune. In ramurile in care se folosesc materii prime perisabile, se impune
asigurarea unor conditii speciale de depozitare, conditii de temperatura si umiditate.
In functie de felul produsului finit fabricat avem:
a. produse omogene;
b. produse eterogene.
In timp ce produsele omogene au drept caracteristica faptul ca au proprietati identice in toate
partile lor, produsele eterogene au un caracter mult mai complex, proprietatile lor fiind diferite in raport
cu partile lor componente, ceea ce va necesita aparitia si rezolvarea unor probleme mai complexe.
#rodusele omogene pot fi fluide sau solide. Ele se pot regala continuu sau discontinuu.
5rodusele omogene solide difera intre ele, atat sub raportul continutului cat si sub raportul dimensiunii
de livrare.
#rodusele eterogene pot fi:
- de uz curent;
- de uz exceptional.
radul de folosinta determina marimea seriilor de fabricatie a produselor. In functie de acesta,
se impune adoptarea unui anumit tip de productie, iar acesta determina o anumita organizare a
productiei.
Fabricarea unor produse complexe si de mari dimensiuni necesita suprafete de productie
intinse, hale spatioase, instalatii de transport, instalatii de ridicare # coborare puternice, utila!e de inalta
tehnicitate si o forta de munca de inalta calificare si numeroasa, toate acestea putand fi solutionate intr-
o organizare superioara a productiei si a muncii.
Stru#tura de pr"du#tie a unei intreprinderi industriale
In cadrul intreprinderilor industriale, in raport cu volumul de productie, de complexitatea
procesului tehnologic, de importanta si specificul activitatii, structura organizatorica este formata din
doua componente:
(. "tructura de productie si conceptie;
). "tructura functionala.
Structura de productie si conceptie reflecta pe plan organizatoric locul de desfasurare a
activitatii de productie, de control tehnic, de calitate si cercetare pentru anumite verigi structurale.
/ceasta se poate defini in felul urmator: reprezinta numarul si componenta unitatilor de
productie, de control si cercetare, marimea si amplasarea lor pe teritoriul intreprinderii, modul de
15
organizare interna a acestora, pe subunitati si locuri de munca, precum si legaturile functionale care se
stabilesc intre ele, pe linia realizarii procesului de productie.
"tructura de productie si conceptie a unei intreprinderi industriale poate cuprinde urmatoarele
verigi de productie:
a. sectii de productie, monta!, service si pentru alte activitati productive;
b. ateliere de productie, monta!, service, proiectare si alte activitati proiective;
c. laboratoare de control si cercetare;
d. uzine, fabrici, exploatari.
5rin structura functionala a unei intreprinderi industriale se intelege numarul, componenta si
marimea unitatilor functionale, modul de organizare interna a acestora, precum si legaturile functionale
care se stabilesc intre ele pe linia conducerii activitatii intreprinderii.
"tructura functionala este formata din birouri si servicii, constituite pentru efectuarea unor
activitati functionale concrete. "e poate spune ca prin structura organizationala a unei intreprinderi
industriale se intelege modul de organizare a procesului de productie, precum si controlul, cercetarea
si activitatea de conducere pe unitati functionale, in vederea asigurarii unei functionari optime sub
raport tehnic si economic.
In afara de verigile functionale, intreprinderea industriala dispune de o serie de unitati de servire
social # culturala: cantine, camine, puncte sanitare, etc.
5rin structura generala a unei intreprinderi se intelege ansamblul format din structura de
productie si conceptie, structura functionala si unitatile de servire social # culturale.
Intreprindere
"ectii de baza
'rganizare
dupa
principiul
tehnic
'rganizare
dupa
principiul pe
obiective
'rganizare
dupa
principiul mixt
-aborator
de
intreprinde
re
"ectii
auxiliare
"ectii de
servire
"ectii
anexe
/telier de
proiectare
/telier
de
servire
"ectii
pregati
toare
"ectii
prelucra
toare
"ectii
de
monta!
sau
finisare
"ectia pt
fabricare
produs /
"ectia pt
fabricare
produs 6
"ectia pt
fabricare
produs C
"ectii
pregatitoa
re
"ectia pt
prelucrare,
finisare
sau monta!
produs /
"ectia pt
prelucrare,
finisare
sau monta!
produs 6
"ectia
de
scularie
"ectia
energeti
ca
"ectia
de
reparatii
ospo
daria
transpor
tului
8eteua
energeti
ca
ospo
daria
depozi
telor
"ectia
de
valorifi
care a
deseuri
lor
5roduse
=ehnolo
gii
&e control
&e
cerceta
re
16
5rin sectie se intelege o veriga de productie, distincta din punct de vedere administrativ, in
cadrul careia se executa un produs sau se desfasoara un anumit stadiu al procesului de productie.
"ectiile se pot constitui pentru desfasurarea activitatii de productie, monta!, service si alte activitati
productive, dar in toate cazurile, volumul activitatii necesita cel putin trei ateliere de productie sau
constituirea a sase formatii de lucru, in general conduse de un maistru sau tehnician.
5rin constituirea sectiilor se urmareste organizarea si conducerea unitara a activitatilor legate
intre ele din punct de vedere tehnologic. ' sectie de productie isi desfasoara activitatea pe schimburi si
este condusa de un sef de sectie coordonator, care indeplineste si functia de sef de sectie de schimb.
' sectie de productie poate avea procese de productie de patru feluri:
a. procese de productie care se desfasoara in sectiile de baza;
b. procese de productie care se desfasoara in sectiile auxiliare;
c. procese de productie care se desfasoara in sectiile de servire;
d. procese de productie care se desfasoara in sectiile anexe.
Sectiile de baza sunt acele unitati de productie in care se desfasoara procese de productie ce
au ca obiect transformarea obiectelor muncii, cu a!utorul mi!loacelor de munca, in produse ce
reprezinta obiectivul de baza al intreprinderii.
'rganizarea acestor sectii de baza se poate face dupa trei principii:
a. principiul tehnologic;
b. principiul pe obiect;
c. principiul mixt.
$rganizarea sectiilor de productie dupa principiul tehnologic consta in aceea ca proiectarea
amplasarii utila!elor si a locurilor de munca este astfel facuta incat sa asigure executarea unui stadiu
sau a unei faze a procesului tehnologic.
In raport cu felul procesului de productie care se executa exista:
- sectii de baza pregatitoare # in aceasta grupa se incadreaza sectiile in care se executa stadii
sau faze pregatitoare ale procesului tehnologic;
- sectii prelucratoare # in aceasta grupa se includ sectiile in care au loc operatii de
transformare a materiilor prime in vederea monta!ului sau a finisarii *exemplu: sectii
mecanice+;
- sectii de monta! sau finisa! # in aceasta grupa se includ sectiile in care se face asamblarea
diferitelor piese sau subansamble, in produse finite *exemplu: sectiile de monta!, sectiile de
vopsire, etc+.
$rganizarea sectiilor de productie dupa principiul pe obiect consta in aceea ca sectiile sunt
astfel organizate incat sa se asigure, in cadrul lor, executarea completa a unui produs sau a unor parti
ale produsului, prin executarea tuturor operatiilor necesitate de aceasta.
/cest mod de organizare se mai numeste si organizare pe baza principiului ciclului inchis de
fabricatie.
$rganizarea sectiilor de productie pe baza principiului mixt consta in aceea ca anumite sectii,
prin structura de productie si conceptie, de regula cele pregatitoare, se organizeaza dupa principiul
tehnologic, iar alte sectii se organizeaza dupa principiul obiectului de fabricatie.
Sectiile auxiliare reprezinta acele verigi de productie, in cadrul carora se desfasoara procese
auxiliare ce asigura, prin efectuarea lor, executarea unor anumite produse sau lucrari, care nu
constituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii, dar care sunt absolut necesare bunei desfasurari a
procesului de munca de baza.
Sectiile de servire sunt acele verigi structurale unde se executa procese de servire, procese ce
au ca obiect efectuarea anumitor activitati ce conditioneaza, in mod direct, buna desfasurare a
procesului de productie, de baza si auxiliare.
Sectiile anexe sunt verigi structurale care se constituie in cadrul intreprinderilor, la care rezulta
cantitati mari de deseuri sau resturi materiale si sunt destinate prelucrarii si valorificarii acestora.
17
In structura de productie si conceptie pot fi create ca verigi structurale, independente sau ca
subunitati ale sectiilor, ateliere de productie.
5rin atelier de productie, ca subunitate a sectiei, se intelege acea veriga structurala, delimitata si
separata din punct de vedere teritorial, in cadrul careia se executa fie in aceeasi activitate din punct de
vedere tehnologic, fie anumite operatii necesitate de fabricarea unor produse, a unor subansamble sau
piese identice sau de acelasi tip.
&aca atelierul de productie este constituit ca o veriga structurala independenta, el poate fi definit
la fel ca sectia de productie, dar difera de aceasta prin conditiile de constituire.
/telierul de productie se poate constitui pentru a desfasura activitatile de productie, monta!,
service si alte activitati similare. 5entru a se constitui un atelier de productie, conditia este ca volumul
de activitati sa necesite cel putin patru formatii de munca, conduse de catre un maistru.
/telierul de productie se poate constitui si cu un numar mai mic de maistri, sau fara maistri, seful
de sectie conducand nemi!locit activitatea muncitorilor. /telierele de productie isi desfasoara activitatea
pe schimburi, fiecare schimb fiind condus de catre un sef de atelier de schimb. In cazurile in care
procesele de productie sunt de complexitate deosebita, formatiile de munca pot fi conduse de catre
ingineri.
%telierul de proiectare se constituie ca veriga structurala a intreprinderii, atunci cand volumul de
munca necesita de regula cel putin )3 de persoane. 5entru un volum de munca mai redus, in locul
atelierului se constituie un colectiv de proiectare; alaturi de sectii si ateliere, in structura avem si
laboratoare de control si cercetare, ori de cate ori volumul de munca necesita cel putin 3 persoane.
In cazul laboratoarelor se executa analize, probe, masuratori pentru determinarea calitatii
materiilor prime, materialelor, subansamblelor, produselor sau diferitelor lucrari cu caracter de studiu si
cercetare.
In cadrul structurii de productie si conceptie ale unitatilor industriale foarte mari, intalnim ca
verigi structurale de productie: fabricile si uzinele, care au in subordine mai multe sectii de productie,
acestea la randul lor avand in subordine atelierele de productie.
In cadrul organizarii unitatilor de productie, veriga structurala de baza o constituie locul de
munca. 5rin loc de munca se intelege acea parte a suprafetei de productie a unui atelier, sau a unei
sectii dotata cu utila!e si echipamente corespunzatoare, destinate executarii anumitor operatii, in
vederea obtinerii productiei sau a servirii procesului de productie.
,n loc de munca poate fi universal atunci cand, in cadrul lui, se executa un tip de operatie la o
mare varietate de produse, sau specializat, atunci cand se executa o operatie la un fel de produs sau
piesa, in mod repetat.
-a un loc de munca poate lucra un singur muncitor sau mai multi muncitori, sub forma de
echipa, sau un singur muncitor poate lucra la mai multe masini.
Tipuri de stru#turi de pr"du#tie si #"n#eptie
Exista trei tipuri principale:
(. "tructura de productie de tip tehnologic;
). "tructura de productie pe produse;
0. "tructura de productie mixta.
Structura de productie tehnologica se bazeaza pe modul organizarii sectiilor de productie de
baza dupa principiul tehnologic. /cest tip de structura la care unitatile de productie sunt specializate
pentru executarea unui anumit stadiu sau a unei anumite faze a procesului tehnologic pentru toate
produsele intreprinderii care necesita acest lucru, se adopta la intreprinderile cu productie individuala
sau de seri mica.
/vanta!e:
a. asigura fabricarea unei nomenclaturi variate de produse;
b. permite o folosire rationala a utila!elor printr-o incarcare completa;
c. creeaza conditii pentru folosirea optima a muncitorilor din intreprindere, care au o astfel de
participare incat sa poata executa un tip de operatie la o diversitate de produse.
18
&ezavanta!e:
a. necesita un volum sporit de transporturi interne, ca urmare a amplasarii utila!elor pe grupe
omogene de masini;
b. cresc intreruperile in functionare a utila!elor, datorita timpilor de reglare necesitati de trecerea
de la fabricarea unui produs la altul;
c. se micsoreaza raspunderea colectivitatii sectiilor pentru calitatea produsului final, ca urmare
a trecerii produselor pentru prelucrare la mai multe sectii;
d. nu permite folosirea organizarii productiei in flux, cu avanta!ele pe care prezinta aceasta.


Structura de productie pe produse se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor de
productie este facuta dupa principiul obiectului de fabricatie, fiecare sectie fiind astfel organizata incat
sa asigure fabricarea unui produs sau a unei parti a acestuia. /cest tip de structura este recomandata
la intreprinderile organizate pe productia in masa sau in serie mare.
/vanta!e:
a. asigura organizarea productiei in flux in cazul sectiilor de productie;
b. permite o specializare continua a productiei cu toate avanta!ele ce decurg din aceasta;
c. creeaza conditii necesare pentru introducerea de tehnologii noi;
d. permite specializarea cadrelor si cresterea calificarii lor;
e. asigura cresterea productivitatii muncii, reducerea ciclului de productie si a costului de
productie;
f. reduce volumul de transport ca urmare a asigurarii continuitatii productiei in cadrul organizarii
productiei in flux.
&ezavanta!e:
a. are o flexibilitate redusa, schimbarea sortimentului sau structurii acestuia necesitand
reorganizarea sectiilor de productie, ceea ce determina in prelucrarea folosirii utila!elor, a
fortei de munca si aparitia unor costuri suplimentare;
b. schimbarea structurii sortimentelor poate duce la folosirea incompleta a unor utila!e.
/cest tip de structura poate fi folosit in conditiile productiei de serie mare sau de masa.
INTREPRINDEREA
"EC=II &E 6/>/ "EC=II /,?I-I/8E "EC=II &E"E8@I8E "EC=II /AE?E
58E/=I='/8E
FI-/=,8/
=E"/='8IE
FIAI"/B
*C/CE8I>/8E,
IC58IC/8E,
/58E=/8E+
8E5/8/=II
EAE8E=IC/
58'&,C=I/ &E
F,"E "I ",@EICI
/C6/-/BE
=8/A"5'8=,8I
&E5'>I=E
-/6'8/='8
@/-'8IFIC/8E
&E"E,8I
19

Structura de productie mixta se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor de productie
se face dupa principiul mixt *o parte dupa principiul tehnologic si o parte dupa principiul pe produse+.
/vanta!e:
a. permite fabricarea unei nomenclaturi variate de produse, in conditiile folosirii organizarii
productiei in flux, la unitatile de productie cu productia organizata dupa principiul pe obiecte;
b. asigura o flexibilitate sporita a intreprinderii, atunci cand se trece la fabricarea unor noi
produse;
c. creeaza conditii pentru specializarea unor sectii in anumite produse, asigurand prin aceasta,
cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor de productie;
d. permite introducerea de tehnologii noi;
&ezavanta!e:
a. datorita organizarii sectiilor de productie dupa principiul tehnologic, volumul transporturilor in
aceste sectii este ridicat, avand loc intreruperi in fabricatia produselor, marind astfel durata
ciclului de fabricatie.
Pr"ie#tarea unei stru#turi de pr"du#tie si #"n#eptie. Indi#at"ri de studiu si anali!a.
5roiectarea unei structuri de productie si conceptie necesita cunoasterea tipurilor de structuri
posibile de folosit, cu avanta!ele si dezavanta!ele lor.
' structura de productie reprezinta o expresie concreta, pe plan organizatoric, a modului de
desfasurare a procesului de productie in intreprinderile industriale si impune, ca prin proiectarea sa, sa
se adopte solutii corespunzatoare referitoare la urmatoarele probleme:
a. stabilirea gradului de integrare a intreprinderii si a tipului de structura ce se va adopta;
b. precizarea gradului de marime a intreprinderii si a unitatilor de productie, precum si a
numarului de unitati de productie si felul lor;
c. asigurarea unei proportii intre capacitatile de productie;
d. asigurarea unui raport rational intre marimea unitatilor de productie de baza, a celor auxiliare
si a celor de deservire.
"e pot prevede unitati de productie pentru toate stadiile procesului de productie 9 integrare
completa, sau numai pentru anumite stadii 9 integrare partiala.
'data stabilite gradele de integrare, cunoscandu-se nomenclatura produsului fabricat si
cantitatea de executat, din fiecare fel de produs se va adopta tipul de structura cel mai potrivit pentru
conditiile date de fabricatie.
In cazul unei productii in masa, se va adopta o structura de conceptie si productie de tipul pe
obiect. 5entru o productie individuala sau de serie mica, se va adopta o structura de tip tehnologic, iar
pentru productia de serie mi!locie se va adopta o structura de tip mixt.
INTREPRINDEREA
"EC=II &E 6/>/ "EC=II /,?I-I/8E "EC=II &E"E8@I8E
C/8/CE-/B
CI'C'-/=/
BE-E,8I
&8/BE,8I
6'C6'/AE
CEA=8/-/ &E F'8=/
8E5/8/=II
C/8='A/B
C,=II
=/C5-/8IE
=8/A"5'8=,8I
'"5'&/8I/
&E5'>I=E-'8
20
&upa aceste doua etape, proiectarea unei structuri de productie necesita precizarea gradului de
marime a intreprinderii, care reprezinta un factor important in proiectare, luandu-se in considerare
avanta!ele si dezavanta!ele inteprinderilor mari, mi!locii si mici, pentru o ramura industriala data.
Construirea intreprinderilor mari cu o productie concentrata, permite folosirea unor utila!e si
agregate de inalta tehnicitate si de mare randament. 5entru ramurile industriale ce folosesc utila!e
scumpe din punct de vedere economic, se impune adoptarea tipului de intreprinderi mari.
-a determinarea gradului de marime a intreprinderii, trebuie tinut seama de principiul unanim
acceptat al imbinarii construirii intreprinderilor mari cu cel al construirii intreprinderilor mici si mi!locii. In
raport cu gradul de marime al intreprinderii se determina gradul de marime al unitatilor de productie. In
cazul folosirii unor masini, utila!e si agregate de mare capacitate, se impune, de la sine, adoptarea
solutiilor de construire a unor unitati de productie mari.
In celelalte cazuri, dimensionarea unitatilor de productie se face pe baza criteriilor tehnico #
economice, in functie de capacitatea de productie a verigii conducatoare. "e urmareste asigurarea
unui flux tehnologic rational, o folosire completa a suprafetei de productie, o buna organizare a
productiei si a muncii, si o reducere sistematica a costurilor de productie.
'data dimensionate, unitatile de productie urmeaza determinarea necesarului de personal
pentru fiecare unitate in parte, iar dupa aceea, se apreciaza sectiile, atelierele, sectoarele, liniile de
productie in flux si celelalte elemente structurale de baza.
In cadrul desfasurarii procesului de productie tehnologica intre diferite unitati de productie, exista
anumite legaturi functionale de productie. /sigurarea continuitatii si ritmicitatii in desfasurarea
productiei necesita o astfel de dimensionare a capacitatii de productie a diferitelor unitati, incat sa se
asigure continuitatea produsului pe baza proportionalitatii necesare intre diferitele capacitati, cu
eliminarea excedentelor sau deficitelor de capacitati de productie.
/sigurarea unei structuri de productie necesita analiza periodica a acestei proportionalitati, pe
baza intocmirii balantelor de capacitate, pe baza identificarii excedentelor sau a locurilor inguste si
adoptarea de masuri operative pentru lichidarea acestora sau pentru folosirea excedentelor create.
5roiectarea unei structuri de productie trebuie sa asigure un raport intre unitatile de productie de
baza, cele auxiliare si cele de deservire.
5entru a stabili necesarul unitatilor auxiliare si de deservire trebuie sa pornim de la stabilirea
necesarului activitatilor cu caracter auxiliar si de deservire, trebuie sa stabilim volumul de lucrari si
asigurarea de "&@-uri, necesarul de energie, asigurarea transportului extern, etc. =rebuie asigurate
volumele care vor fi precizate prin unitati proprii si volumele aduse din afara, de la diferite intreprinderi
specializate.
Indicatorii de studiu si analiza a unei structuri de productie:
(. greutatea specifica unitatilor de productie organizate dupa principiul pe obiect si dupa
principiul tehnologic fata de totalul unitatilor de productie de baza;
). ponderea unitatilor de productie de baza si auxiliare si ponderea unitatilor de deservire in
totalul unitatilor de productie ale intreprinderii;
0. proportia existenta intre sectiile de baza, auxiliare si de deservire, determinata in functie de
numarul de utila!e, marimea suprafetei de lucru si numarul de muncitori;
1. proportia dintre capacitatea de productie a unitatilor de productie de baza, precum si
marimea excedentelor sau deficitelor de capacitate existente;
3. marimea unitatilor de productie sub raportul capacitatii de productie a utila!elor, a volumului
productiei fabricate, a volumului mi!loacelor fixe si a numarului de muncitori.
5utem considera ca o structura de productie este rationala atunci cand, pentru conditiile
existente de fabricare, ponderea unitatilor de organizare dupa principiul pe obiect este preponderenta,
tinzand catre (77D, iar ponderea unitatilor de productie auxiliare si de deservire si gradul de marime al
acestora reflecta in mod obiectiv procesul de cooperare cu alte intreprinderi, vizand energia electrica,
"&@-urile, reparatiile sau transporturile si atunci cand nu exista deficite sau excedente de capacitate
de productie.
21
Caile de perfe#ti"nare a stru#turii de pr"du#tie
/sigurarea unei structuri de productie si conceptie rationala se realizeaza in primul rand prin
proiectarea corecta a intreprinderii, iar dupa realizarea proiectarii si a intreprinderii, in decursul
functionarii acestora, prin luarea unor masuri operative care sa duca la perfectionarea stocurilor in
raport cu modificarile care survin in intreprindere pe linia nomenclaturii produsului de fabricat, a
tehnologiilor de fabricatie sau a organizarii productiei si muncii.
(. ' cale de perfectionare a structurii de productie o constituie cresterea ponderii unitatilor de
productie specializate, organizate dupa principiu obiectului de fabricat, in totalul unitatilor de
productie ale intreprinderii. 5rin aceasta se creeaza conditii optime pentru generalizarea
introducerii in intreprindere a metodelor superioare de organizare a productiei in flux.
). /sigurarea adancirii, specializarii productiei si a extinderii relatiilor de cooperare, care duc la
reprofilarea unitatilor de productie pe o productie specializata, creand astfel conditii pentru
cresterea eficientei intreprinderii.
0. ' alta cale de perfectionare este cresterea volumului de productie sau de lucrari executate
pentru activitatea de baza, de catre intreprinderi specializate pentru executarea reparatiilor,
producerea de scule, energie si reducerea la minimum necesar a unitatilor de productie
auxiliare si de deservire proprii. /cest lucru este foarte important, datorita faptului ca in cazul
acestor unitati de productie lucreaza un numar mare de muncitori, ce dispun de un potential
productiv care ar putea fi folosit pentru dezvoltarea productiei de baza a intreprinderii.
1. 'ptimizarea gradului de marime al unitatilor de productie si asigurarea proportionalitatii intre
capacitatile de productie ale acestora, ce asigura o crestere puternica a productivitatii muncii,
deducerea costurilor de productie si o folosire rationala a capacitatii de productie.
3. "istematizarea intreprinderii, care trebuie sa duca la imbunatatirea planului general de
organizare al intreprinderii, ori de cate ori survin abateri.
Indi#at"ri #e refle#ta efi#ienta e#"n"'i#a a unei stru#turi rati"nale
(. @olumul, continutul si locul de amplasare al depozitelor intreprinderii, numarul acestora,
numarul de personal care lucreaza in cadrul gospodariei depozitelor si fondul de salarii
aferent acestora;
). Continutul si directia transporturilor interne, fondul de salarii afectat personalului ce lucreaza
in transporturile interne si volumul costurilor transportului intern;
0. Aumarul de personal ocupat in aparatul administrativ si fondul de salarii aferent acestuia;
1. &urata medie a ciclului de productie pe intreprindere, volumul productiei neterminate si
normativul de mi!loace circulante pentru productia neterminata;
3. radul de continuitate al fluxului tehnologic, al fluxului de materiale si al fluxului de oameni;
4. radul de folosire a teritoriului intreprinderii.
/cesti indicatori trebuie sa fie mereu in crestere, in sensul reducerii volumului de lucrari, a
numarului scriptic si a fondului de salarii aferent activitatii de transport si depozitare, a numarului
scriptic de anga!ati si a fondului de salarii aferent activitatii administrative, a reducerii duratei ciclului de
productie si al normativului de mi!loace circulante, al maririi gradului de folosire a suprafetelor de care
dispune intreprinderea, al maririi gradului de continuitate a fluxului si a reducerii lungimii lor.
M"delul de "r)ani!are al pr"du#tiei ela"rat de Institutul Nati"nal de Standarde si
Te/n"l")ie din SUA 9NIST:
1.

22
6
,>IA
/
1
/=E-IE8
&
CE-,-/
*post de lucru+
*
-'C &E C,AC/
+
C/"IAI FI>ICE
&.
F/68IC/=IE &E5'>I=/8E C'A=8'-
1. Cele 3 nivele ierarhice ale unui sistem de productie proiectat de Institutul Aational de
"tandarde si =ehnologie din ",/
Este un model standard, fiind utilizat indeosebi in conditiile unui sistem automatizat cu
interferente standard, cu legaturi informationale intre diferite nivele ale intreprinderii, cu transmitere de
dispozitii si comenzi si cu fluxuri informationale ascendente si descendente. 5otrivit acestui model,
fiecare nivel tehnic trebuie sa aiba un limba! unic de control, dezvoltat pentru nevoile specifice ale
fiecaruia, procesul de schimb de informatii realizandu-se dupa cicluri sincronizate globale:
- dispozitii;
- reintoarcerea dispozitiei;
- urmarirea.
&. ,n model standard de decriere a unui sistem de productie potrivit prevederilor AI"=
5/' 9 gestiunea de productie asistata de calculator;
CF/' 9 conceptia de fabricatie asistata de calculator;
C'CA 9 masini, unelte cu comanda numerica;
/5I 9 atelier de productie informatizat.
5/' CF/' F,AC=I,AE C'CE8CI/-/
'8&'A/A=/8E CEA=EA/A=/
",5E8@I>/8E
5I-'=/B 5I-'=/B 5I-'=/B
/5I C'CA /5I C//>IE /5I C/"IA/ &E =E"=/8E
23
+
C/"IAI FI>ICE
Su##esiunea etapel"r in pr"ie#tarea siste'ati#a
5roiect x 5roiect E 5roiect z
5roiectul ales
Pr"ie#tarea intreprinderii
#roiectarea are ca obiect aran!area fizica a sectiilor, uzinelor, depozitelor si a tuturor spatiilor
afectate birourilor sau laboratoarelor.
5roiectarea fabricilor se face dupa urmatoarele metode:
a. proiectarea sistematica;
b. preluarea unui proiect existent;
c. proiectarea dupa fluxul de materiale;
d. proiectarea pe baza unor metodologii elaborate sistematic, fie proiectarea dupa metoda
participarii totale.
#roiectarea sistematica reprezinta acea metoda, care ofera un sistem organizat si universal
aplicabil, format dintr-o serie de etape care se numesc etape cadru, o succesiune de proceduri sau
metode si un grup de reguli.
5otrivit proiectarii sistematice, proiectarea intreprinderii concentreaza activitatea in patru etape
cadru:
(. amplasamentul;
). proiectul de ansamblu;
0. proiectul de executie;
1. executia.
5entru proiectarea sistematica, in cadrul etapelor referitoare la proiectul de ansamblu si
proiectul de executie, se folosesc o serie de proceduri prin care se urmareste definirea in solutii cat mai
economice a urmatoarelor elemente:
- stabilirea interdependentelor # se realizeaza prin concentrarea necesara a diverselor
activitati sau spatii functionale;
"CFI=E 58E-ICIA/8E
*5,G,8,",=+
F-,?,- C/=E8I/-E-'8 IA=E8&E5EA&EA=/
/C=I@I=/=I-'8
"CFEC/
IA=E8&E5EA&EA=EI
"CFEC/
IA=E8&E5EA&EA=E-'8
"5/=II-'8
"5/=I,- &I"5'AI6I- "5/=II-E AECE"/8E
8E"=8IC=II 58/C=ICE C'A"I&E8EA=E C'8EC=I@E
E@/-,/8E
24
- stabilirea spatiilor necesare, sub raportul dimensiunii, tipului si a formei pentru fiecare
activitate sau zona functionala;
- a!ustarea suprafetelor aferente diverselor activitati.
In proiectarea sistematica, figura de mai sus reprezinta succesiunea fazelor sau etapelor ce
concretizeaza si procedurile specifice ale proiectarii sistematice prin care se solutioneaza cele trei
probleme enuntate: interdependentele, spatiul si a!ustarea. "intetizarea, intr-o varianta optima a
acestor probleme, necesita efectuarea unor activitati ce pot fi concentrate la randul lor intr-o serie de
faze.
"tabilirea interdependentelor implica trei faze:
- precizarea fluxurilor de materiale # se stabilesc precis, interdependentele dintre zonele de
activitati, tinand seama de fluxul de materiale in procesul de productie;
- precizarea interdependentei activitatilor # se stabileste concentrarea necesara pentru
activitatile de baza, asamblarea si integrarea lor in fluxul de materiale;
- elaborarea schemei interdependentelor # impune elaborarea unei diagrame de flux si a
schemei interdependentei activitatilor, care reprezinta de fapt, schema procesului tehnologic.
#reluarea unui proiect existent presupune gasirea unui astfel de proiect, care sa raspunda
intocmai cerintelor impuse pentru viitoarea constructie si, de asemenea, aducerea unor eventuale
corecturi.
' alta metoda, cea a participarii totale, presupune elaborarea proiectului de constructie a unei
intreprinderi, prin antrenarea unui colectiv larg de specialisti, prin solicitarea parerilor acestora si luarea
lor in consideratie, prin prezentarea vizuala a variantelor, prin dezbaterea proiectelor in colectiv,
introducerea schimbarilor si aprobarea finala in cadrul acelui colectiv. /ceasta metoda presupune mult
timp pana la adoptarea deciziilor finale.
#roiectarea dupa metoda fluxului de materiale este folosita cu rezultate bune in intreprinderile cu
ciclu continuu de fabricatie *rafinarii, etc+. /ceasta metoda consta in analiza deplasarilor de materiale
conform fluxului tehnologic, elaborarea proiectului plecand de la acest punct.
Planul )eneral de "r)ani!are a intreprinderii industriale
/sigurarea unei organizari eficiente a productiei si functionarea intreprinderii in conditiile de
eficienta maxima se realizeaza din faza de proiectare prin elaborarea planului general.
5roiectarea unei noi intreprinderi trebuie sa asigure o organizare si amena!are tehnica, optima,
adoptand solutii adecvate pentru problemele de ordin constructiv, tehnologic, hidrologic, probleme
electrice, energetice, de alimentare cu apa, aburi sau cele referitoare la circulatia rutiera, feroviera, etc.
5rin planul general de organizare a unei intreprinderi se intelege lucrarea de proiectare prin care
se stabileste amplasarea corespunzatoare a procesului tehnologic, a tuturor cladirilor si constructiilor in
stransa coordonare cu relieful, necesitatea de amena!are a terenului cu mi!loace de transport care, la
un loc, trebuie sa asigure functionarea rationala, tehnica si economica a intreprinderii.
5lanul general de organizare a intreprinderii este format din planuri pe probleme:
a. incadrarea in zona sau platforma industriala;
b. zonarea teritoriului intreprinderii;
c. reteaua cailor ferate normale si inguste;
d. caile rutiere carosabile si de pietono;
e. alte retele de transport;
f. lucrarile de terasament necesitate de intreprindere;
g. instalatiile sanitare de alimentare cu apa, canalizare, etc;
h. instalatiile energetice;
i. instalatiile electrice;
!. instalatiile si amena!arile speciale: furnizori de aer comprimat, acetilena, transport
pneumatic, etc;
25
2. amena!arile spatiilor verzi, de plantatii, a zonelor de odihna si protectie;
l. organizarea lucrarilor de executie, pregatirea terenurilor de constructie si de
depozitare;
m. amena!arile privind protectia si tehnica securitatii muncii in interiorul intreprinderii.
5entru o coordonare unitara in conditiile amplasarii intreprinderilor pe o platforma sau zona
industriala, se recomanda executarea lucrarilor de constructii # monta! de catre o singura organizatie
de constructii # monta!, cu un antreprenor general, care sa lucreze pe baza unui proiect de organizare
coordonator.
Cerintele de a!a ale ela"rarii planului )eneral de "r)ani!are a intreprinderii
5entru organizarea si amena!area optima a unei intreprinderi trebuie avut in vedere o serie de
cerinte de baza, care, in raport cu continutul lor, pot fi incadrate in urmatoarele grupe principale:
a. grupa cerintelor privind procesul tehnologic;
b. grupa cerintelor privind circulatia materialelor si a oamenilor;
c. grupa cerintelor privind alimentarea cu energie electrica;
d. grupa cerintelor impuse de conditii naturale, climatice, geologice si topografice;
e. grupa cerintelor de ordin arhitectonic, urbanistic, constructiv;
f. grupa cerintelor privind protectia contraincendiilor;
g. grupa cerintelor privind conditiile tehnico # sanitare.
a. 5otrivit cerintelor acestei grupe, procesul tehnologic trebuie astfel proiectat incat sa se
prevada folosirea tehnicilor avansate, asigurarea unui inalt grad de automatizare complexa si de
automatizare; ca mod de desfasurare partiala, procesul tehnologic trebuie sa aiba un caracter
continuu, sa fie cat mai scurt posibil, sa se evite directiile contrare sau incrucisarile fluxurilor principale,
precum si diferitele intoarceri, intretaieri si anulari ale procesului tehnologic.
b. &esfasurarea rationala a procesului de productie impune ca fluxul de materiale sa aibe un
caracter progresiv prin evitarea intoarcerilor si totodata sa fie cat mai scurt posibil; pentru deplasarea
materialelor trebuie prevazuta o astfel de retea de transport care sa permita miscarea materialelor pe
traseele cele mai scurte, cu incrucisarile cele mai putine, in conditiile unui inalt nivel de mecanizare a
executarii lucrarilor de incarcare # descarcare sau transport.
Fluxurile de oameni de pe teritoriul intreprinderii trebuie sa fie cat mai scurte, urmarindu-se
evitarea, pe cat posibil, a incrucisarilor cu fluxuri de materiale.
c. In planul general de organizare trebuie sa se prevada instalatiile si retelele
energetice atat pentru aducerea diferitelor feluri de energii din afara, cat si pentru producerea acestor
feluri de energie in intreprindere. /ceasta presupune prevederea diferitelor unitati pentru producerea
felurilor de energie necesara, precum si a retelelor energetice corespunzatoare.
d. -uarea in consideratie a cerintelor acestei grupe impune o anumita amplasare a
constructiilor si cladirilor pe teritoriul intreprinderii, astfel ca la amplasarea spatiala a unitatilor de
productie trebuie tinut seama de directia si frecventa vanturilor dominante din regiunea respectiva,
pentru a se evita imprastierea fumului, a gazelor sau a scanteilor de la o unitate la alta.
' iluminare naturala, optima impune amplasarea unitatilor intr-o anumita pozitie in raport cu
punctele cardinale, dupa cum stabilirea adancimii de pozare a diferitelor retele trebuie sa tina seama
de valorile minime si maxime de temperatura.
5entru a se asigura constructia intreprinderii cu deplasari minime pe teren, cu volum redus de
sapaturi, ca si pentru prevederea unor retele de canalizare si scurgere cat mai reduse si simple, se
impune studierea si cunoasterea exacta a conditiilor geologice, hidrologice si topografice a terenului pe
care se va amplasa viitoarea intreprindere.
e. Enumeram: zonarea teritoriului intreprinderii, gruparea in blocuri constructive a
diferitelor unitati de productie, asigurarea posibilitatilor viitoare de extindere.
Construirea unei noi intreprinderi necesita luarea in considerare a unor cerinte de ordin
arhitectonic si urbanistic, prin adoptarea unor solutii de proiectare, care sa asigure incadrarea in masa
26
a intreprinderii in stilul arhitectonic al orasului si asigurarea unei legaturi cat mai bune intre
intreprindere si cartierele de locuit ale muncitorilor din oras.
f. 5rin planul general de organizare a intreprinderii se prevad amena!ari necesare
pentru protectia impotriva incendiilor, cum sunt:
- asigurarea unor intervale minime intre cladiri, in functie de gradul de pericol la incendiu al
procesului tehnologic;
- amplasarea in zone izolate a unitatilor care prezinta pericol cel mai mare la incendiu;
- asigurarea unui acces operativ si rapid pentru autovehiculele pompierilor in toate punctele
din intreprindere, precum si prevederea gurilor de alimentare cu apa pe teritoriul
intreprinderii.
g. In raport cu specificul procesului tehnologic se prevad solutii de amplasare,
care tin seama de cerintele de ordin tehnico # sanitar.
In cadrul intreprinderii care dega!a mari cantitati de noxe, amplasarea intreprinderii se face in
afara oraselor, luand in considerare directia si frecventa vanturilor, pentru evitarea imprastierii noxelor
in oras. In cazul dega!arilor de gaze, in afara amplasarii in afara orasului a intreprinderii, se recomanda
prevederea unor zone sanitare de protectie *spatii verzi+. 5entru asigurarea unei iluminari bune,
naturale si a unei aerisiri naturale, trebuie executata o proiectare, care sa fie in concordanta cu aceasta
si, de asemenea, este necesara prevederea unor spatii verzi si locuri de recreere fizica si psihica
pentru toti lucratorii din intreprindere.
Datele de a!a ne#esare ela"rarii planului )eneral7
/. 5rofilul de fabricare a intreprinderii;
6. 5rocesul tehnologic;
C. Fluxurile tehnologice;
&. "tructura constructiilor intreprinderii;
E. Aivelul de specializare si cooperare;
F. 5erspectivele de dezvoltare a intreprinderii.
Cunoasterea profilului de fabricare a intreprinderii este punctul de plecare a analizei pentru
elaborarea planului general. 5entru aceasta, e necesar sa se cunoasca exact nomenclatorul
produselor ce urmeaza a fi executate, cantitatea de executat din fiecare produs, precum si calitatea
produselor.
5e baza datelor referitoare la programul de productie al intreprinderii se elaboreaza procesul
tehnologic si se apreciaza fluxurile de materiale si de oameni. 5rin planul general de organizare, pe
langa procesul tehnologic general, se vor elibera si procese tehnologice partiale sau de detaliu.
5rocesul tehnologic general poate fi definit ca reprezentand totalitatea operatiilor necesare de
prelucrare a materiilor prime, din momentul iesirii din depozit si intrarii in procesul de prelucrare si pana
in momentul iesirii din fabricatie sub forma de produs finit.
5rocesul tehnologic partial sau de detaliu reprezinta totalitatea operatiilor care se efectueaza in
interiorul unei sectii sau al unui atelier, deci pe o anumita faza a procesului tehnologic.
5rin planul general de organizare, procesul tehnologic este reprezentat grafic printr-o schema a
procesului tehnologic sau schema a fabricatiei, care va arata drumul pe care il parcurg materiile prime,
semifabricatele si produsele finite in procesul de fabricatie, precum si legaturile functionale care se
stabilesc intre diferitele unitati de productie ale intreprinderii.
Caracteristica esentiala a unei astfel de scheme de fabricatie o constituie faptul ca ea reprezinta
grafic numai procesul tehnologic pe faze, fara a implica si desfasurarea spatiala, concreta pe teritoriul
intreprinderii, sau a reprezenta la o anumita scara, unitatile de productie.
Elaborarea planului general necesita, de asemenea, cunoasterea si precizarea fluxurilor
tehnologice si de oameni.
Fluxul tehnologic este drumul parcurs de diferite materiale in decursul prelucrarilor. In raport cu
specificul procesului tehnologic pot fi adoptate trei tipuri de fluxuri tehnologice:
a. flux tehnologic orizontal;
27
b. flux tehnologic vertical;
c. flux tehnologic mixt.
a. b.
x
o



c.


1"narea terenului intreprinderii
5roiectarea intreprinderii industriale necesita zonarea teritoriului acestora pe baza unor criterii
unitare:
a. asemanarea operatiilor cerute de procesul tehnologic;
b. asemanarea mi!loacelor de transport folosite;
c. asemanarea instalatiilor sau retelelor de instalatii energetice;
d. identitatea conditiilor de paza contra incendiilor;
e. identitatea conditiilor sanitare si de tehnica securitatii muncii.
"e pot deosebi:
(. >ona de productie;
). >ona de intretinere;
0. >ona energetica;
1. >ona depozitelor;
3. >ona social # administrativa.
(. &ona de productie cuprinde acele cladiri sau constructii, unde se desfasoara procesele de
productie de baza. In raport cu specificul acestor procese, aceasta zona se imparte la randul ei in zona
de prelucrare la cald si zona de prelucrare la rece.
In cadrul zonei de prelucrare la cald, sunt amplasate acele unitati de productie, sectii, ateliere,
sectoare, care dau nastere la mari dega!ari de fum, scantei, gaze, pericol mare de incendiu, motiv
pentru care se recomanda a se amplasa cat mai izolat de celelalte unitati de productie.
&ona de prelucrare la rece grupeaza cladiri sau constructii, in cadrul carora se desfasoara restul
activitatii de baza: procese de prelucrare, monta!, finisare, confectii, etc. /ceasta zona se recomanda a
se amplasa in apropierea intrarilor in intreprindere, deoarece aici lucreaza ma!oritatea personalului.
). &ona de intretinere grupeaza cladirile sau constructiile unde se desfasoara activitati de
reparatii, confectionarea sculelor, etc. /ceasta zona se recomanda a fi amplasata in apropierea zonei
de fabricare.
0. &ona energetica cuprinde cladirile sau constructiile unde sunt grupate unitatile pentru
producerea energiei electrice, aburului, aerului comprimat sau statiile de transformare si depozitele de
combustibil. /ceasta zona fiind o zona cu pericol de incendiu si o zona de mare trafic, trebuie
28
amplasata tinand cont de directia vanturilor, pentru a se evita deplasarea dega!arilor spre cladirile
proprii sau spre cartierele de locuit. 5entru reducerea lungimii retelelor energetice sau de transport, se
recomanda ca aceasta zona sa fie situata in apropierea principalilor consumatori, a depozitelor de
combustibili si a cailor principale de transport.
1. &ona depozitelor cuprinde constructii si amena!ari folosite pentru depozitarea materiilor
prime, materialelor, produselor finite, etc. "e amplaseaza de-a lungul cailor de transport rutiere sau de
cale ferata, necesitand un mare trafic si, de asemenea, se amplaseaza cat mai aproape de unitatile de
productie pe care le deservesc.
3. &ona social administrativa cuprinde diferite cladiri cu caracter administrativ sau destinate
activitatilor social # culturale.
5entru a asigura reducerea deplasarii personalului ocupat in aceasta activitate, pe teritoriul
intreprinderii, se recomanda amplasarea acestei zone in imediata apropiere a intrarii principale a
intreprinderii, iar pentru diferite blocuri de locuinte sau cladiri ce adapostesc *cantina, club, gradinita+,
se recomanda amplasarea lor in afara incintei, dar foarte aproape de aceasta. 5entru a asigura o
functionalitate optima si, de asemenea, pentru a reduce cheltuielile de investitii pentru cladiri sau
investitii, este necesara ori de cate ori este posibil, gruparea diferitelor unitati in blocuri constructive, pe
baza unor criterii:
- asemanarea proceselor tehnologice;
- asigurarea conditiilor de paza contra incendiilor;
- reducerea fluxului tehnologic, de transport, etc.
5entru determinarea locului de amplasare a unitatilor de productie si a locurilor de munca in
cadrul cladirilor de productie, se folosesc o serie de tehnici de calcul pe calculator. &intre acestea, cea
mai des folosita este tehnica Craft, care poate asigura o amplasare optima pentru circa 17 centre de
activitate. 5entru solutionarea problemelor, programul Craft necesita ca date de intrare, fluxul intre
sectoare si cheltuielile de manipulare a materialelor, impreuna cu o reprezentare schematica pentru
planul existent la o anumita data, sau pentru o anumita amplasare.
Ale)erea felului #ladiril"r si #"nstru#tiil"r
-a proiectarea cladirilor sau constructiilor trebuie sa se asigure ca cerinte de baza, urmatoarele:
a. adapostirea in mod economic a activitatii intreprinderii si a bunurilor acesteia, in raport cu
intemperiile si evitarea posibilitatilor de distrugere sau sustragere;
b. folosirea optima a suprafetelor de productie;
c. sustinerea unor utila!e ce trebuie amplasate la inaltime *poduri rulante, rezervoare+;
d. compartimentarea rationala a suprafetelor destinate activitatii functionale;
e. asigurarea unor conditii corespunzatoare de iluminat, de conditionare a aerului, de izolatie
fonica, etc.
' prima decizie in alegerea tipului de constructie trebuie sa tina seama de faptul ca pot fi
adoptate doua tipuri de solutii constructive:
(. =ipul de cladiri fara eta!;
). =ipul de cladiri cu eta!.
(. !onstructiile de tipul fara eta se adopta, de regula, la intreprinderile ce folosesc utila!e grele
si necesita fundatii rezistente *exemplu: intreprinderi siderurgice, constructii de masini grele+.
/vanta!e:
- au capacitate specifica, portanta, mare a suprafetelor;
- permite executarea de fundatii solide de utila!e;
- asigura o amplasare a utila!elor si un flux tehnologic optim pe
suprafete;
- asigura flexibilitate in organizarea productiei, prin reamplasari
operative de utila!e si extinderi cu cheltuieli minime;
- au durata de constructie mica si cost pe mH mai redus fata de cel al
constructiilor cu eta!;
29
- asigura conditii optime de iluminare si ventilatie naturala;
- permit o folosire mai buna a suprafetelor prin evitarea suprafetelor
ocupate de coloane, pereti laterali, scari, ascensoare.
&ezavanta!e:
- necesita suprafete de teren mari;
- prelungesc fluxurile tehnologice;
- necesita cresterea retelei tehnico # sanitare pe teritoriul intreprinderii.
'. !ladirile cu eta
/vanta!e:
- asigura o folosire eficienta a terenurilor disponibile;
- duc la reducerea distantelor de transport si a lungimii retelelor tehnico # sanitare;
- permit amplasarea suprafetelor de productie pe verticala si proiectarea unor fluxuri
tehnologice pe verticala;
- necesita cheltuieli mai mici pentru conditionarea aerului, pentru incalzire, deoarece eta!ele
superioare sunt prote!ate impotriva frigului, prafului, zgomotului.
&ezavanta!e:
- limiteaza greutatea produselor sau pieselor care se executa la nivelele superioare;
- micsoreaza sarcinile admise pe plansee;
- propaga vibratiile in unitatile de productie, ceea ce poate fi influenta negativ calitatea
produselor.
Cladirile de acest tip se pot folosi pentru intreprinderile de mecanica fina, optica, electrotehnica,
tricota!e, confectii.
/legerea formei cladirilor si a amplasamentelor trebuie adoptate, de asemenea, la elaborarea
planului general de organizare a intreprinderii.
5ot fi adoptate solutii constructive pentru cladiri sub forma pavilioanelor izolate, a pavilioanelor
reunite sau a constructiilor monobloc. /legerea formei cladirilor se face tinandu-se seama de fluxul
general de materiale, de suprafetele necesare diferitelor unitati de productie, de solutiile de amplasare
a utila!elor si de cerintele dezvoltarii viitoare. &e regula, se pot alege forme constructive in linie, forme
in ,, in F, =, -, E, F sau combinatii ale acestora.
!ladirile sub forma pavilioanelor izolate prezinta avanta!ul unei simplitati constructive, creandu-
se conditii optime pentru aerisire, inlaturarea noxelor sau localizarea pericolului de incendiu.
&ezavanta! principal: aceste constructii duc la o extindere prea mare a intreprinderii, lungesc
reteaua de instalatii, reteaua de cale ferata, de drumuri, circuitele materiale si fluxurile tehnologice,
toate acestea ducand la cresterea cheltuielilor de intretinere ale intreprinderii.
!onstructiile in forma pavilioanelor reunite prezinta ca avanta!e principale: reducerea
dimensiunilor teritoriului necesar intreprinderii, micsorand fluxurile de materiale si de oameni, reducand
totodata si lungimea retelelor, toate acestea ducand la reducerea cheltuielilor de investiti si apoi de
intretinere.
&ezavanta!e:
- creste marimea complexitatii constructive;
- este afectata asigurarea iluminatului si aerisirea naturala;
- creste pericolul de incendiu;
- pot aparea dificultati de servire a productiei de baza cu alte activitati.
(orma constructiva in linie dreapta se poate folosi atunci cand fluxul tehnologic trebuie sa aiba
un caracter continuu iar circulatia materialelor sa se efectueze de la un capat la altul cu deplasari
rapide, cu posibilitati de extindere viitoare.
(orma in U # intrarea si iesirea materialelor se face prin aceeasi extremitate.
/vanta!e:
- alaturarea suprafetelor de intrare si iesire;
- economisirea spatiului de incarcare # descarcare;
30
- economisirea spatiului pentru amena!area drumurilor;
- reunirea suprafetelor si totodata a personalului pentru receptia materialelor si pentru
expeditie;
- alaturarea depozitelor de materii prime si produse finite;
- folosirea optima a mi!loacelor de ridicare, incarcare si transport.
(orma in ) se recomanda atunci cand o latura a constructiei trebuie aliniata la o linie feroviara,
la locul de incarcare # descarcare. /ceasta forma permite o buna sistematizare a unitatilor de
productie sau a fabricarii diferitelor grupe de produse.
Sistemul de constructii monobloc diferitele unitati de productie se concentreaza in cadrul
aceleiasi hale de fabricatie.
/vanta!e:
- reducerea fluxului tehnologic;
- reducerea lungimii retelelor;
- folosirea rationala a mi!loacelor de transport;
- folosirea rationala a suprafetelor de productie.
Intr-un astfel de sistem de constructii pot fi amena!ate, in cadrul aceleiasi cladiri, cateva fabrici,
economisandu-se astfel investitiile in cladiri.
In cadrul proiectarii cladirilor, intreprinderilor, trebuie adoptate solutii cu privire la structura
constructiva propriu-zisa, in practica intalnindu-se trei tipuri:
(. cladiri din beton armat;
). cladiri din structura din otel;
0. cladiri din caramida si lemn.
(. cladirile din beton armat se executa din parti prefabricate, prin turnare pe
santier a betonului armat. /vanta!e:
- asigurarea unei rezistente mari la incendiu;
- reducerea zgomotului si vibratiilor;
- cost de intretinere scazut.
&ezavanta!: - necesita un cost ridicat pentru eventualele modificari.
). /vanta!e:
- cheltuieli reduse de intretinere sau pentru eventualele modificari;
- se reduce la minim vibratiile.
0. /vanta!: - costuri de intretinere relativ mici.
5entru adoptarea unor solutii constructive optime, cladirile, sub raportul gradului de rezistenta la
foc, se impart in trei grade. In functie de periculozitatea aparitiei incendiilor se vor adopta solutii
constructive cu un grad mai mare sau mai mic de rezistenta la foc. Cladirile de gradul ( sunt cladiri
executate din materiale neinflamabile. Cladirile de gradul ) sunt executate din materiale partial
neinflamabile. Cele de gradul 0 sunt cele executate din materiale inflamabile *lemn+.
Reteaua liniil"r de #"'uni#atii pentru transp"rt
5roiectarea liniilor de comunicatii trebuie sa asigure adoptarea unei retele de transport, prin care
sa fie asigurata folosirea mi!loacelor de transport in raport cu felul materialelor, al cantitatilor si al
punctelor de transport, astfel incat transporturile sa fie operative, economice, investitiile necesare sa fie
minime iar cheltuielile de intretinere sa fie reduse.
In cadrul intreprinderii industriale, in raport cu locul unde se efectueaza, transporturile pot fi de
doua feluri:
(. transporturi interioare;
). transporturi exterioare.
*ransportrile interioare, in raport cu modul de efectuare, pot fi tranporturi pe sol, feroviare sau
rutiere, transporturi aeriene, transporturi subterane sau transporturi pe apa.
In intreprindere se pot folosi patru scheme de transport pe cale ferata:
a. schema cu linii continue;
31
b. schema cu linii moarte;
c. schema cu linii in bucla;
d. schema mixta.
a.

CF

=8I/B =8I/B

b. CF
=8I/B
c. CF =8I/B
d. CF =8I/B
Schema cu linii continue, sau de trecere, se adopta la intreprinderile cu trafic mare de materiale
amplasate pe terenuri ce au forma alungita. Caracteristica acestui tip de schema o constituie faptul ca
transportul are un caracter continuu, vagoanele fiind introduse de la un capat al retelei, circula de-a
lungul liniilor si ies la celalalt capat al retelei. -a ambele capete ale retelei exista cate o statie de tria!.
Schema cu linii moarte se foloseste la intreprinderile cu trafic redus si la care terenul limitat nu
permite folosirea unor linii de cale ferata cu caracter continuu. Caracteristica acestei scheme o
constituie faptul ca liniile de cale ferata se termina prin linii moarte in anumite puncte de pe teritoriul
intreprinderii.
Schema cu linii in bucla, sau inelara, se foloseste la intreprinderile care dispun de un teritoriu
mare si necesita deplasarea unor cantitati mari de materiale. "e caracterizeaza prin faptul ca liniile de
cale ferata, urmand un traseu continuu de-a lungul unor unitati de productie, se inchid sub forma unor
bucle sau inele.
32
Schema mixta contine elemente caracteristice celor trei tipuri de scheme analizate anterior. "e
foloseste la intreprinderile cu un volum mare de transport si unde terenul permite asigurarea
continuitatii.
-a acest tip de schema se vor prevedea linii moarte si linii continue cu inchidere in bucla, in
raport cu cerintele de transport ale unitatilor de productie.
-a proiectarea retelelor de transport pe cale ferata trebuie prevazute toate instalatiile necesare
bunei functionari a acesteia: statiile de tria!, platformele rotative, macazurile, instalatiile de incarcare-
descarcare. -iniile de cale ferata, prin traseul lor, trebuie sa fie paralele sau perpendiculare cu axul
longitudinal al cladirilor, pentru a asigura folosirea optima a instalatiilor de incarcare-descarcare,
indeosebi a podurilor rulante.
'data cu proiectarea retelelor de transport pe cale ferata, trebuie sa se prevada si retelele de
transport rutier.
In raport cu importanta si locul pe care il ocupa in cadrul retelei, drumurile se impart in:
a. drumuri principale, de clasa I sau magistrale si drumuri principale de clasa II;
b. drumuri secundare de clasa III si I@;
c. drumuri speciale.
Retelele te/ni#e
&in cadrul retelelor tehnice fac parte retelele electrice, telefonice, radio si semnalizare,
conductele de apa, canalizare, retelele sanitare, instalatiile de incalzire, retelele de abur, gaze, aer
comprimat, petrol.
/ceste retele pot fi aeriene sau subterane, iar la proiectarea lor se folosesc normative tehnice si
tehnico # sanitare, care prevad modul de amplasare, adancimea sau inaltimea de instalare, distantele
dintre ele si conditiile de functionare. 5otrivit acestor norme, diferite feluri de retele trebuie amplasate
intre cladiri si drumuri, pe cat posibil in afara arterelor principale de transport, pentru asigurarea
efectuarii de reparatii operative, fara perturbarea transportului.
&iferite retele trebuie proiectate pe trasee drepte, paralele sau perpendiculare fata de axele
cladirilor. Exista cazuri cand retelele tehnice trebuie amplasate in tuneluri amena!ate.
A'plasarea instalatiil"r in aer lier
/mplasarea instalatiilor in aer liber duce la reducerea fondurilor necesare de investitii si la
scurtarea termenului constructiei. /ceste solutii de proiectare pot fi adoptate intr-o serie de ramuri
industriale, cum sunt: industria siderurgica, cea de prelucrare a titeiului, industria chimica.
/doptarea acestor solutii de constructii duce la inlocuirea unor cladiri de dimensiuni importante
cu instalatii si utila!e amplasate in aer liber, determinand in acest mod schimbari importante in aspectul
de ansamblu al complexelor industriale.
Met"de de di'ensi"nare a suprafetel"r ne#esare
"e folosesc urmatoarele metode:
/. metoda prin calcul;
6. metoda prin transpunere;
C. metoda prin elaborarea unui proiect sumar;
&. metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor;
E. metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii.
"etoda prin calcul este cea mai exacta metoda de dimensionare a spatiilor si consta in stabilirea
necesarului de masini, utila!e si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utila! in
parte. 5e total, pentru toate utila!ele, pe baza normativelor de suprafata existente, se determina
suprafetele necesare pentru servicii de intretinere, depozitare, circulatie a materialelor, etc. "uprafata
totala se obtine adaugand la suprafetele de productie, suprafetele necesare serviciilor auxiliare,
suprafetele destinate administratiei, etc.
Folosirea metodei de administrare a suprafetei de productie pe baza de calcul, necesita
stabilirea, in prealabil, al unui inventar al masinilor si utila!elor, echipamentelor necesare.
33
Aecesarul de masini si utila!e se poate calcula prin metode adecvate, sau poate rezulta din
gradul de proiectare tehnologica, pentru instalatiile sau agregatele unitare, constituite intr-un flux
continuu de fabricatie. Celelalte date referitoare la dimensiuni, performante, etc. se gasesc in fisele
tehnice ale acestora sau ale unor utila!e asemanatoare. &eterminarea numarului necesar de masini,
utila!e sau instalatii se face utilizand relatii de calcul care tin cont de caracteristicile tehnice, de
exploatare, normele tehnico # economice, de timpul disponibil de functionare, etc.
"etoda prin transpunere consta in aceea ca se pleaca de la marimea suprafetelor afectate
diferitelor masini sau sectoare de activitate, de la un proiect similar existent, care se a!usteza tinand
cont de cerintele existente si se corecteaza cu anumiti coeficienti de multiplicare, in raport cu cerintele
ce se urmaresc pentru obiectivul proiectat.
Stabilirea suprafetei dupa un proiect sumar consta in aceea ca se elaboreaza un prim proiect de
detaliu cu caracter sumar, care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare, in raport cu
solutiile adoptate, precum si asupra proportionalitatii spatiului intre zonele de activitate si
echipamentele respective.
"etoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor se foloseste in mod frecvent in cazul in care
anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul. 5entru aceasta categorie se stabilesc
anumite normative sau standarde, care vor fi folosite la fundamentarea suprafetelor necesare.
Exemplu: normative pentru tipuri de masini, suprafete auxiliare, spatii administrative.
"etoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii se pot stabili o serie de coeficienti utili
pentru proiectare: raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si cea a terenului, raporturile
dintre suprafetele ocupate de constructii si suprafata utila sau coeficientul care exprima raporturile
dintre spatiu si functiune.
"uprafata necesara pentru o anumita activitate se poate calcula pe baza unor astfel de
coeficienti si prin extrapolare, tinand seama de tendinta valorii acestuia in viitor.
Tipul de pr"du#tie
=ipul de productie reprezinta o categorie economica cu caracter organizational, reprezentand o
stare organizatorica si functionala a intreprinderii, determinata de nomenclatura produselor de fabricat,
volumul productiei executate, de gradul de specializare intreprinderii, a sectiilor si locurilor de munca si
de modul de deplasare a obiectelor muncii, de la un loc de munca la altul.
In industrie, in functie de ansamblul acestor factori, se deosebesc trei tipuri de productie:
a. tipul de productie in masa;
b. tipul de productie in serie;
c. tipul de productie individual.
Categoria de tip de productie prezinta o deosebita importanta din punct de vedere economic,
deoarece elementele caracteristice care-i definesc continutul, determina, in vederea realizarii unei
eficiente economice maxime, metode de organizare a productiei si a muncii, de conducere si de
planificare a activitatii intreprinderilor, de pregatire a fabricatiei noilor produse, de evidenta si control a
productiei.
In raport cu cele trei tipuri de productie existente, au fost elaborate doua grupe de metode de
organizare a productiei de baza, care sunt cuprinse si definite in mod sintetic prin organizarea
productiei in flux si organizarea productiei pe grupe omogene de masini si instalatii.
rupa de oganizare a productiei in flux corespunde, in principal, elementelor caracteristice
tipului de productie in masa. Cealalta grupa corespunde tipului de productie in serie si tipului de
productie individual.
In cadrul unitatilor industriale exista intreprinderi in care nu pot fi intalnite, intr-o forma pura, cele
trei tipuri de productie. In aceste cazuri, intreprinderile vor fi incadrate intr-un tip sau altul, in raport cu
tipul de productie predominant, urmand ca organizarea productiei de baza sa se faca in functie de
conditiile concrete existente.
34
Tipul de pr"du#tie in 'asa
"e caracterizeaza prin fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neintrerupt, in
cantitati mari sau foarte mari. /cest tip de productie ocupa o pondere insemnata in cadrul
intreprinderilor industriale.
=ipului de productie in masa ii este caracteristica o specializare adancita, atat la nivelul
intreprinderii cat si la cel al sectiilor de productie, pana la locul de munca. Ca urmare a fabricarii
neintrerupte a acestui fel de produs, miscarea produselor sau a pieselor de la un loc de munca la altul
se face bucata cu bucata sau in flux continuu. Existenta acestei caracteristici determina pe plan
organizatoric, dotarea locurilor de munca cu utila!e specializate, amplasate potrivit succesiunii locurilor
de munca, determina folosirea unor mi!loace de transport cu mers continuu: benzi rulante, conveioare
pe sine, planuri inclinate, determina folosirea unei forte de munca si a unor scule si dispozitive
specializate.
In cadrul intreprinderilor moderne, tipul de productie in masa creeaza conditii optime pentru
automatizarea productiei, constituindu-se pe aceasta baza linii de productie, sectii sau uzine complet
automatizate.
Tipul de pr"du#tie in serie
Caracterizeaza intreprinderile care fabrica nomenclaturi mai reduse sau o gama mai larga de
produse, in mod periodic, in loturi sau serii mi!locii si mici. In raport cu fabricarea unei nomenclaturi
reduse, largi sau foarte largi, in loturi mari, mi!locii sau mici, se deosebeste productia de serie mare, de
serie mi!locie sau de serie mica.
-a intreprinderile caracterizate prin productie de serie, gradul de specializare al intreprinderii, al
sectiilor si locurilor de munca are un caracter mai redus decat la productia in masa, fiind mai ridicat sau
mai scazut, in raport cu marimea seriilor de fabricatie.
In cadrul intreprinderilor caracterizate prin tipul de productie in serie, deplasarea produselor sau
pieselor de la un loc de munca la altul se face pe loturi, folosindu-se in acest scop, mi!loace de
transport cu deplasare continua sau discontinua, in raport cu marimea seriei de fabricatie.
-a tipul de productie in serie, ca urmare a caracteristicilor sale de baza, pe plan organizatoric,
se impune dotarea locurilor de munca cu utila!e mai putin specializate, folosirea unei forte de munca cu
o astfel de calificare, capabile sa execute o operatie tehnologica pentru diferitele produse care necesita
aceasta si o astfel de amplasare a locurilor de munca pe grupe omogene sub raport tehnologic, in
functie de marimea seriilor de fabricat.
Tipul de pr"du#tie indi%idual
Intreprinderile industriale cu tipul de productie individual se caracterizeaza prin fabricarea unor
nomenclaturi foarte largi de produse, in cantitati reduse, uneori unicate. -a aceste intreprinderi,
fabricarea diferitelor piese sau produse se poate repeta la intervale de timp nedeterminate, putand fi
posibil ca fabricarea anumitor produse sa nu se mai repete niciodata.
Ca urmare a fabricarii unei varietati foarte largi de produse, atat intreprinderile cat si diferitele
sale unitati de productie, sub raportul specializarii, au un caracter universal, dispunand de masini si
utila!e cu caracter universal, folosind personal cu o calificare ridicata pentru a face posibila fabricarea
unei mari varietati de produse.
' caracteristica a tipului de productie individual o constituie faptul ca diferitele produse sau
piese fabricate sunt deplasate de la un loc de munca la altul, bucata cu bucata sau in loturi de cateva
bucati, miscarea lor efectuandu-se in mod discontinuu.
-a intreprinderile caracterizate prin tipul de productie industriala, sub raport organizatoric,
utila!ele sunt amplasate dupa principiul tehnologic, pe grupe omogene, folosindu-se un echipament
tehnologic si mi!loace de transport cu caracter universal.
Met"de de "r)ani!are a pr"du#tiei de a!a
' organizare riguroasa a procesului tehnologic de baza trebuie sa tina seama de:
- gruparea intreprinderilor dupa gradul de transformare al produsului finit *intreprinderi
extractive, producatoare de materii prime de baza+;
35
- tipul concret de industrie specific ramurii industriale;
- gradul de arborescenta a operatiilor procesului tehnologic;
- tipul de productie caracteristic intreprinderii *de masa, series au individual+.
&eoarece orice intreprindere industriala poate fi incadrata intr-un anumit tip de productie,
metodele de organizare a procesului tehnologic de baza si a desfasurarii lui se grupeaza, de regula, in
functie de cele trei tipuri, in doua mari categorii:
a. metode de organizare a productiei in flux pentru intreprinderile cu productie in
masa;
b. metode de organizare a productiei pe grupe omogene de masini si utila!e
pentru intreprinderile cu productie in serie si pentru intreprinderile cu productie individuala.
In mod practic, intre cele doua grupari exista si posibilitati de circulatie. &atorita acestui fapt, o
intreprindere cu productie de serie mare poate folosi metode de organizare a productiei in flux. &e
asemenea, in vederea cresterii eficientei productiei, exista tendinta de elaborare a anumitor metode si
tehnici care sa permita organizarea productiei in flux si la intreprinderile care fabrica un larg sortiment,
in serii mici sau chiar unicat.
Prin#ipiile "r)ani!arii pr"#esului de pr"du#tie
'rganizarea productiei intreprinderilor are la baza respectarea unor principii:
a. continuitatea desfasurarii intregului proces de productie;
b. defalcarea procesului de productie in partile sale componente: stadii, faze, operatii;
c. simultaneitatea lucrului in toate stadiile de productie.
'rganizarea procesului de productie in intreprinderile industriale, indiferent de tipul de productie
existent, trebuie sa asigure respectarea unor principii de organizare de baza:
a. principiul proportionalitatii;
b. principiul ritmicitatii;
c. principiul paralelismului;
d. principiul liniei drepte;
e. principiul continuitatii.
#rincipiul proportionalitatii subliniaza necesitatea, ca in vederea asigurarii continuitatii in
organizarea procesului de productie, sa existe anumite raporturi sau proportii in functie de
productivitatea muncitorilor sau randamentului utila!ului. &e exemplu, ca urmare a aplicarii acestui
principiu, numarul de muncitori necesar pentru executarea unei operatii sau faze de productie trebuie
sa fie proportional cu volumul de munca necesar prelucrarii.
In conditiile unei cooperari largi intre diferitele locuri de munca, sectoare, ateliere, sectii de
productie, incalcarea principiului proportionalitatii si nerespectarea proportiei numerice necesare in
diferite grupe de muncitori sau sisteme de masini, duce la aparitia locurilor inguste sau la aparitia
excedentelor la diferite verigi de productie.
In raport cu noile tehnologii, cu modificarile care apar in organizarea productiei ce duc la
schimbari in productivitatea grupelor de muncitori sau in randamentul grupelor de utila!e, se impune
adoptarea operativa a unor masuri, care sa refaca proportionalitatea necesara dintre acestea.
#rincipiul paralelismului consta in executarea simultana a diferitelor parti ale unui produs sau a
produselor, precum si a diferitelor parti ale procesului de productie: faze, operatii, stadii.
In conditiile unei organizari superioare a productiei, desfasurarea in paralel a diferitelor faze sau
operatii impune, ca o conditie necesara, existenta unei anumite sincronizari in executarea acestora, in
vederea obtinerii la termenele fixate a productiei finite.
#rincipiul liniei drepte necesita, ca in proiectarea desfasurarii tehnologice, sa se asigure cel mai
scurt drum in trecerea diferitelor materii prime sau auxiliare, de la un loc de munca la altul, de la un
atelier sau o sectie la alta.
/cesta presupune ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurt
posibil, evitandu-se intoarcerile, directiile contrare sau intersectarile.
36
#rincipiul continuitatii consta in asigurarea desfasurarii procesului de productie fara intreruperi
sau cu intreruperi cat mai mici, pe toate fazele sau stadiile procesului de productie, astfel incat
intreruperile intre operatii sau intre schimburi sa fie cat mai reduse, a!ungandu-se la o lichidare a lor in
conditiile automatizarii complexe de ansamblu a procesului de productie.
Or)ani!area pr"du#tiei in flu3 trasaturi #ara#teristi#e de a!a ale pr"du#tiei in flu3
'rganizarea productiei in flux reprezinta o forma superioara de organizare a procesului de
productie, fiind folosita in mod eficient in toate cazurile in care se poate permanentiza executarea unei
operatii sau a unui grup de produse pe anumite locuri de munca, asigurandu-se ca o conditie
necesara, o incarcare completa a acestora.
Conditia se poate exprima prin:
G I nt J Ft, unde G9 volumul de productie ce trebuie executat din produsul considerat
nt9 norma de timp pe produs pentru operatia data
Ft9 fondul de timp disponibil al masinii pe care se executa operatia
Existenta acestei conditii creeaza posibilitatea fixarii si a executarii in mod permanent a
operatiilor necesitate de fabricarea unui produs sau piese, pe anumite locuri de munca, amplasarea
acestor locuri de munca in ordinea de executare a operatiilor si asigurarea deplasarii diferitelor
materiale, produse sau piese, de la un loc de munca la altul, cu a!utorul unor mi!loace de transport
adecvate. 5e baza acestor cerinte, se poate trece la sincronizarea executarii in timp a operatiilor si la
executarea pe aceeasi baza a unei unitati de produs, la intervale de timp regulate, legale si la folosirea
unor mi!loace de transport pentru deplasarea produselor, mecanizate sau automatizate, cu o viteza de
deplasare reglementata in mod strict.
'rganizarea productiei in flux se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi de baza:
(. divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple, sub raportul volumului de
munca necesar executarii lor. /cest lucru se realizeaza pe de-o parte, prin descompunerea procesului
tehnologic in operatii simple, iar pe de alta parte, prin agregarea lor pentru a asigura conditiile egalitatii
sau a multiplicitatii duratei lor.
). repartizarea executarii unei operatii sau unui grup de operatii, obtinute prin agregarea pe
un anumit loc de munca. In cadrul operatiei repartizarii, trebuie avut in vedere inzestrarea masinilor,
unde acestea se vor executa cu mai multe organe de lucru.
0. amplasarea locurilor de munca, unde se vor executa diferite operatii, in ordinea impusa
de succesiunea executarii operatiilor, procesului tehnologic dat, de regula sub forma liniei de productie
in flux. 5rin aceasta amplasare se asigura trecerea pe traseul cel mai scurt a obiectului muncii, ce
trebuie prelucrat de la un loc de munca la altul.
1. trecerea obiectelor muncii de la un loc de munca la altul, in mod continuu sau
dicontinuu, cu ritm reglementat sau liber, in raport de gradul de sincronizare a executarii operatiilor in
timp. In cadrul nesincronizarii in timp a operatiilor, executarea acestora se face in mod discontinuu,
desfasurarea productiei efectuandu-se pe baza unui ritm liber, acestea find elemente caracteristice ale
unor forme mai putin avansate de organizare a productiei in flux.
3. executarea, in mod concomitant, a operatiilor pe toate locurile de munca din cadrul
liniilor de productie in flux.
-a formele superioare de organizare a productiei in flux, lansarea produsului in fabricatie,
trecerea lor de la un loc de munca la altul si livrarea sub forma finita se poate face la intervale de timp
egale, cu marirea tactului de functionare. &esfasurarea procesului de productie pe baza unui tact de
functionare este posibila ca urmare a respectarii conditiei ca duratele operatiilor sa fie egale sau intr-un
raport multiplu cu marimea tactului. Centinerea tactului de functionare necesita prevederea unei masini
sau mai multora pentru executarea unor operatii, dupa cum durata operatiei este egala cu tactul sau se
afla intr-un raport multiplu.
4. deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul se
face prin folosirea unor mi!loace de transport adecvate. -a formele superioare de organizare a
productiei in flux, pentru deplasarea obiectelor mici si a produselor se folosesc mi!loace automatizate
37
sau mecanizate de transport, numite benzi transportoare sau conveioare, a caror viteza de deplasare
este corelata in mod strict cu tactul de functionare a formei de organizare a productiei in flux.
:. executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux *pe linie
tehnologica, automata, banda rulanta, etc.+ a unui fel de produs sau piesa, sau a mai multor feluri de
produse sau piese, apropiate intre ele, sub raport constructiv, sub raportul procesului tehnologic si sub
raportul gabaritelor.
5entru toate acestea trebuie sa existe o anumita omogenitate a calitatii si dimensiunii
materialelor sau semifabricatelor folosite, potrivit prevederilor standard sau normelor interne.
5rin organizarea productiei in flux se intelege acea forma de organizare a productiei
caracterizate prin specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii, necesitate de
fabricarea unui produs sau piese sau a unui grup de produse sau piese, prin amplasarea locurilor de
munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea obiectului muncii sau
a produselor de la un loc de munca la altul, cu mi!loace adecvate de transport, de regula mecanizate
sau automatizate, iar in stadiile superioare de organizare, intregul proces de productie desfasurandu-
se in mod sincronizat pe baza unui tact de functionare, dinainte stabilit.
Clasifi#area %ariantel"r de "r)ani!are a pr"du#tiei in flu3
Formele de productie in flux se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
a. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor;
b. dupa gradul de continuitate;
c. dupa nomenclatura productiei fabricate;
d. dupa gradul de ritmicitate;
e. dupa pozitia obiectului de prelucrat;
f. dupa modul de trecere al produsului de la un loc de munca la altul;
g. dupa configuratia liniei;
h. dupa gradul de cuprindere a productiei intreprinderii;
i. dupa modul de deplasare a produsului de la o operatie la alta.
a. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor:
(. forme de organizare a productiei in flux unde predomina munca manuala;
). forme de organizare a productiei in flux unde predomina productia semi-mecanizata;
0. forme de organizare a productiei in flux cu productia mecanizata sau automatizata.
b. dupa gradul de continuitate:
(. forme de organizare a productiei in flux continuu;
). forme de organizare a productiei in flux discontinuu sau intermitent.
In cadrul liniilor de productie in flux continuu, trecerea obiectului muncii sau a produsului de la o
operatie la alta se face in mod continuu, potrivit tactului de functionare stabilit, ca urmare a faptului ca
pe fiecare loc de munca, durata operatiilor de executat este egala cu tactul sau multiplu al tactului.
/sigurarea continuitatii lucrului se realizeaza ca urmare a sincronizarii executarii in timp a
operatiilor de productie. 5otrivit acestei sincronizari, produsele trec spre prelucrare la diferite operatii
pe locuri de munca, la intervale de timp precise, fara a astepta nici un moment lansarea in fabricatie a
produsului pe linie.
Forma de organizare a productiei in flux discontinuu sau intermitent se caracterizeaza prin lipsa
de sincronizare a executarii in timp a operatiilor, functionarea acestora neavand la baza un tact bine
stabilit. &atorita faptului ca durata diferitelor operatii nu este egala sau intr-un raport multiplu,
incarcarea utila!elor si a muncitorilor nu se poate face in mod uniform, procesul de productie
intrerupandu-se, aparand locuri inguste si stocuri mari de productie neterminate. "unt necesare masuri
organizatorice pentru evitarea acestor fenomene negative, de exemplu la locuri de munca insuficient
incarcate, putandu-se repartiza lucrari de la alte sectoare, productia desfasurandu-se pe loturi, sau
daca acest lucru nu este posibil, se poate trece la lucrul la mai multe masini deservite de un singur
muncitor, pentru folosirea completa a fondului de timp disponibil.
38
c. in raport cu nomenclatura productiei fabricate, formele de organizare a productiei in
flux se clasifica in trei categorii:
(. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta;
). forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila;
0. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup.
(ormele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta se caracterizeaza prin
aceea ca, in cadrul lor, se fabrica in mod constant un singur fel de produs, in cantitati mari; aceasta
categorie se fabrica la productia de masa, putandu-se specializa mai multe locuri de munca din firma
respectiva.
(ormele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila se caracterizeaza prin
aceea ca se fabrica mai multe feluri de produse de acelasi tip, care au un proces tehnologic
asemanator. /ceste forme de productie sunt astfel concepute incat sa poata fi restructurate usor atunci
cand se trece de la fabricarea unei categorii de produse la alta. Folosirea lor se face, de regula, la
productia de serie, unde se executa o nomenclatura relativ larga de produse, in cantitati relativ mici.
(ormele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup se foloseste la acele
intreprinderi ce executa o nomenclatura larga de produse care sunt asemanatoare sub raportul
procesului tehnologic si al configuratiei constructive. -a aceasta forma, locurile de munca sunt dotate
cu astfel de masini si utila!e si cu un astfel de echipament tehnologic incat sa fie posibila prelucrarea
diferitelor grupe de produse sau piese asemanatoare, sub raport constructiv sau tehnologic, cu reglari
minime.
5entru prelucrare se constituie grupuri de produse sau piese asemanatoare, care cuprind
anumite feluri de produse, ce se executa in cantitatile solicitate. Formele de organizare a productiei in
flux, unde se executa mai multe feluri de produse, se denumesc si linii polivalente.
d. in raport cu ritmul de functionare, formele de organizare a productiei in flux se impart in:
(. linii de productie in flux cu ritm reglementat;
). linii de productie in flux cu ritm liber.
In cadrul organizarii productiei in flux prin ritm se intelege cantitatea de produse executata de
catre o linie, pe o unitate de timp.
)iniile de productie in flux cu ritm reglementat se caracterizeaza prin aceea ca trebuie sa livreze
pe unitate de timp o anumita cantitate de productie, egala cu marimea stabilita a ritmului. -a aceasta
forma trebuie sa existe o sincronizare a executarii in timp a operatiilor de productie, mi!loacele de
transport folosite pentru deplasarea obiectului muncii sau a produsului avand o viteza de miscare
corelata in mod strict cu ritmul de functionare adoptat.
(ormele de organizare a productiei in flux cu ritm liber nu necesita sincronizarea executarii
operatiilor, iar livrarea produselor se face la intervale de timp neregulate. In cazul in care exista
diferente de productivitate la diferite locuri de munca, pentru a se putea asigura continuitatea lucrului
se creeaza stocuri tampon intermediare de produse sau piese, ce pot fi folosite de muncitori dupa
necesitati.
-a formele de organizare a productiei in flux cu ritm liber, mi!loacele de transport au rolul de
asigura doar deplasarea produselor de la un loc de munca la altul, fara ca viteza lor sa fie corelata in
mod strict cu durata operatiilor.
&e regula, la formele de organizare a productiei in flux cu ritm reglementat produsele se afla
permanent pe mi!loace de transport care pot fi: conveior sau banda, durata de executie a operatiilor
fiind corelata in mod direct cu viteza de deplasare. /cest tip de organizare se intalneste la productia de
series au de masa.
e. in raport cu pozitia obiectului de prelucrat, se deosebesc:
(. linii de productie in flux cu obiect mobil;
). linii de productie in flux cu obiect fix.
39
)iniile de productie in flux cu obiect mobil reprezinta cea mai raspandita categorie in industrie. In
acest caz, produsul sau piesa se deplaseaza cu mi!loace de transport de la un loc de munca la altul,
dupa executarea operatiei sau grupului de operatii.
)iniile de productie in flux cu obiect stationar se folosesc, de regula, in industria de masini grele,
la fabricarea diferitelor masini, utila!e sau agregate de dimensiuni mari si cu greutate ridicata, cum sunt
vasele maritime si fluviale, turbine, cazane. -a aceasta forma de organizare, obiectul este stationar iar
muncitorii se deplaseaza intr-o anumita ordine, la anumite intervale de timp, de la un produs la altul,
pentru executarea diferitelor operatii.
f. in raport cu modul de trecere a produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul,
se deosebesc:
(. forme de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se face
bucata cu bucata;
). forme de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se face in
loturi.
In primul caz, aceasta organizare se foloseste cand avem productie in flux continuu cu tact de
functionare pentru produsele care necesita prelucrare, monta! sau finisare si, care, prin greutatea si
volumul lor, impun o deplasare individuala. Cea de-a doua forma se foloseste la productia in flux
discontinuu sau intermitent, de regula pentru produsele de dimensiune si greutate mica si la care,
datorita lipsei tactului de functionare, se poate face prelucrarea la un loc de munca a mai multor
produse sau piese sub forma de loturi.
g. dupa configuratia modului de amplasare a locului de munca pe suprafata de productie, organizarea
productiei in flux se poate prezenta sub diferite variante:
(. forme de organizare a productiei in flux in linie dreapta;
). forme de organizare a productiei in flux in careu;
0. forme de organizare a productiei in flux in zig-zag;
1. forme de organizare a productiei in flux in linie curba;
3. forme de organizare a productiei in flux in cerc, etc.
/doptarea uneia sau alteia dintre variante se face in functie de numarul operatiilor ce trebuie
executate la masinile sau utila!ele necesare, in functie de suprafata de productie disponibila, de gradul
de automatizare a transportului, etc.
Forma cea mai des intalnita de amplasare a locurilor de munca, in cadrul productiei in flux este
cea in linie, potrivit careia, locurile de munca se pot aseza de-a lungul benzii transportoare pe un rand
sau pe doua, cu diferite scheme de deplasare a obiectului sau a produsului, de la un loc de munca la
altul.
h. dupa gradul de cuprindere a productiei intreprinderii in cadrul organizarii productiei in flux se
deosebesc:
(. forme de organizare a productiei in flux pe sectoare;
). forme de organizare a productiei in flux pe sectii;
0. forme de organizare a productiei in flux pe intreaga activitate.
(ormele de organizare pe sectoare se organizeaza pentru fabricatia diferitelor piese sau
semifabricate din cadrul sectorului de productie.
$rganizarea pe sectii se intalneste atunci cand intregul proces de productie al sectiilor se
desfasoara in flux, cum este cazul organizarii liniilor tehnologice pentru fabricarea diferitelor piese in
sectiile de prelucrare mecanice sau in sectiile de monta!.
$rganizarea productiei in flux pe intreaga intreprindere se intalneste in cazul in care toate
operatiile de productie si transport, din momentul lansarii in fabricatie a materiilor prime si pana in
momentul iesrii din fabricatie sub forma de produs finit, se desfasoara in mod continuu sincronizat,
potrivit tactului de functionare stabilit.
i. in raport cu modul de deplasare a produselor intre operatii:
(. forme de organizare a productiei in flux neinzestrate cu mi!loace de transport speciale;
40
). forme de organizare a productiei in flux inzestrate cu mi!loace de transport neactionate
mecanic;
0. forme de organizare a productiei in flux inzestrate cu transportoare mecanice.
Pr"ie#tarea liniil"r de pr"du#tie in flu3 este legata direct de proiectarea produselor, de
particularitatile de ordin constructiv si tehnologic ale produselor ca si de marimea seriilor de fabricat ale
acestora.
5roiectarea liniilor de productie in flux se realizeaza pentru intreprinderile sau unitatile de
productie odata cu proiectarea intreprinderii iar, pentru intreprinderile de!a existente, cu ocazia
efectuarii studiului de modernizare sau dezvoltare a diferitelor unitati de productie.
5roiectarea optima a liniilor de productie in flux necesita crearea unor conditii materiale, prin
proiectarea constructiva si tehnologica a produselor. /stfel, la proiectarea constructiva a diferitelor
produse sau piese, trebuie sa se tina seama de posibilitatile fabricarii lor in conditiile productiei in flux,
asigurand stabilitatea lor constructiva, folosirea constructiilor tip pentru diferite piese sau semifabricate,
unificarea si tipizarea pieselor, posibilitatea prelucrarii acestora in conditii superioare. 5e baza acestor
conditii se trece la proiectarea tehnologica de fabricatie, prevazandu-se prin aceasta, formele concrete
de desfasurare a procesului tehnologic, in conditiile organizarii productiei in flux.
In cadrul proiectarii tehnologice se va stabili nomenclatura produselor sau pieselor ce se vor
executa, se va elabora tehnologia de fabricatie prin precizarea operatiilor de executat, a succesiunii lor,
a utila!elor ce vor fi folosite, a echipamentului tehnologic, precum si a normativelor de baza referitoare
la normele de munca ale muncitorilor, la normele de folosire a utila!ului, a masinilor si instalatiilor, la
regimul de lucru, etc.
5e baza acestor date cu caracter tehnologic se va adopta tipul de linie de productie in flux
continuu sau discontinuu, configuratia liniei, modul de deplasare a produselor, bucata cu bucata sau in
loturi, felul mi!loacelor de transport care vor fi folosite pentru deplasarea obiectului muncii sau
produsului de la un loc de munca la altul, gradul de sincronizare a executarii in timp a operatiilor si
elementele de calcul legate de functionarea liniei.
8ezolvarea acestor probleme se face in mod diferentiat, prin luarea in consideratie a
particularitatilor produsului de fabricat, a procesului tehnologic, pe baza de analiza economica,
urmarindu-se adoptarea unei variante optime.
5roiectarea liniei de productie in flux la intreprinderile de!a existente necesita rezolvarea
acelorasi probleme ca la intreprinderile noi, daca este vorba de introducerea in fabricatie a unor noi
produse, caz in care trebuie acordata o atentie deosebita reorganizarii productiei pentru trecerea la
organizarea productiei in flux, astfel incat sa se faca cu perturbari minime in activitatea de productie
curenta.
Introducerea productiei in flux la intreprinderile de!a existente necesita o revizuire a constructiei
produselor si a procesului de fabricare a acestora, urmarindu-se prin aceasta simplificarea si tipizarea
constructiilor si a procesului tehnologic, folosirea unor piese sau subansamble normalizate, adoptarea
unor tehnologii tip, folosirea unor mi!loace specializate si de mare randament.
Or)ani!area spatiala a liniil"r de pr"du#tie in flu3
5roiectarea liniilor de productie in flux necesita, ca o conditie esentiala, amplasarea diferitelor
masini, utila!e si agregate, potrivit mersului procesului tehnologic si adoptarea unei organizari spatiale a
desfasurarii fluxului de fabricatie.
5entru organizarea spatiala pot fi adoptate diferite configuratii de amplasare a utila!elor care sa
respecte succesiunea prelucrarii conform mersului procesului tehnologic.
/doptarea configuratiei de amplasare se face prin luarea in considerare a unor factori:
(. numarul si durata operatiilor care trebuie executate pe o linie;
). numarul de masini sau locurile de munca necesitate de efectuarea operatiilor;
0. lungimea liniei;
1. forma si marimea spatiului disponibil al unitatii de productie pe care urmeaza sa se
amplaseze linia;
41
3. marimea, greutatea pieselor sau produselor ce urmeaza a se executa.
Configuratia unei linii de productie in flux nu trebuie sa fie neaparat in linie dreapta ci poate fi si
sub forma unor litere: ", ,, -, C, A, ', K, C.
' configuratie optima trebuie sa asigure alimentarea in mod automat a unei masini cu produsul
sau piesa de prelucrat de la masina anterioara. Casinile sau locurile de munca trebuie astfel
amplasate, incat fiecare muncitor sa poata lua produsul sau piesa cat mai usor de la locul unde a fost
depus de muncitorul care a efectuat operatia anterioara, sau de pe mi!locul de transport, sau sa poata
efectua operatia in conditii optime fara a deplasa obiectul muncii de pe mi!locul de transport.
'rganizarea spatiala a utila!elor necesita ca o conditie esentiala, stabilirea mi!loacelor de
transport ce vor fi folosite pentru deplasarea obiectului muncii. 5ot fi folosite mi!loace de deplasare cum
sunt: benzi rulante, transportoare pe role, conveioare, carucioare, etc.
Ci!loacele de transport folosite pot fi de lucru atunci cand ele asigura atat transportul cat si locul
de munca pe care se executa operatia la produsul respectiv, sau pot fi distribuite atunci cand acesta
asigura numai transportul produselor de la un loc de munca la altul.
/legerea tipului de mi!loc de transport se face in functie de conditiile de fabricare.
In cazul liniilor la care piesele se deplaseaza intr-o singura directie se recomanda folosirea
transportoarelor pe role, in timp ce la deplasarea alternativa a pieselor se recomanda folosirea
carucioarelor manuale. 5entru operatiile de manipulare legate de functionarea liniilor se folosesc
macarale manuale electrice iar in cazul unor piese mici, sub (3 2g, incarcarea liniei se face manual. In
cadrul unitatilor de productie cu spatii inguste se folosesc pentru transport, monoraiurile, iar in cazul
liniilor care necesita efectuarea transportului cu o anumita viteza pentru piese de greutate mica se
recomanda folosirea benzilor transportoare de cauciuc, textile, plastice.
$"r'e de "r)ani!are a pr"du#tiei in flu3 in diferite ra'uri industriale
'rganizarea productiei in flux se prezinta sub forme concrete, specifice, in diferite ramuri
industriale determinate de particularitatile procesului tehnologic, felul si cantitatea produselor fabricate,
felul materialelor folosite, numarul si caracteristicile utila!elor necesare, etc.
In industria constructoare de masini, electrotehnica, electronica, organizarea productiei in flux se
prezinta sub forma liniilor tehnologice de prelucrare, a liniilor automate de productie. In cadrul unitatilor
industriale din aceste ramuri care au productia in masa, liniile de productie in flux sunt cu caracter
continuu, organizandu-se pe sectii de productie, de regula avand caracter sincronizat. -a unitatile
industriale de productie in serie se folosesc linii de turnare iar in sectiile de tratament, liniile automate
de tratare. In sectiile de prelucrare, forma principala de organizare o constituie linia tehnologica de
prelucrare, iar in sectiile de monta!, liniile de monta!. /cestea pot fi cu un tact bine stabilit, linii in flux
continuu pentru seriile mari sai in flux liber.
In aceste ramuri, forma superioara de organizare o constituie liniile automate in flux, la care
utila!ele tehnologice de baza si auxiliare si instalatiile de transport formeaza un complex unic,
prelucrarea si deplasarea obiectului muncii efectuandu-se automatizat pe baza de comanda
centralizata, in conditiile sincronizarii operatiilor si a desfasurarii lor pe baza unui tact unic.
/ceste linii automate pot fi de doua feluri:
a. linii automate cu functionare discontinua;
b. linii automate cu rotor.
)iniile automate discontinue pot fi de tip sectionat sau complet. -iniile automate de tip sectionat
se caracterizeaza prin faptul ca procesul tehnologic, fiind impartit pe sectiuni, si liniile sunt organizate
pe sectiuni. -iniile automate complete se caracterizeaza prin aceea ca liniile cuprind intregul proces
tehnologic de fabricare. -iniile sectionate prezinta avanta!ul ca in cazul aparitiei unei defectiuni pe un
punct al liniei, nu se opreste intreaga linie ci numai sectiunea unde a aparut defectiunea, celelalte
sectiuni functionand pe baza unor stocuri tampon care se creeaza din timp. Caracterul discontinuu al
acestor linii este determinat de faptul ca procesul de prelucrare in cazul transportului pieselor de la o
masina la alta inceteaza.
42
)iniile automate rotor se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare se efectueaza in
mod continuu, in timpul deplasarii piesei dispunand de rotoare de lucru si rotoare de alimentare,
piesele si sculele fixandu-se pe rotoarele de lucru.
In ramurile industriale cu procese continue: industria chimica, petrochimica, alimentara, a
cimentului, se creeaza linii tehnologice automatizate pentru intregul proces de fabricatie al unui produs,
proces condus de la o camera de comanda.
In industria metalurgica, organizarea productiei in flux se realizeaza prin asigurarea unei
prelucrari succesive continue a materiilor prime, in sectii de furnale, otelarie si laminoare.
' conditie de baza o constituie asigurarea proportionalitatii necesare intre capacitatile de
productie a diferitelor stadii de productie. &e exemplu, functionarea continua presupune ca pentru un
agregat de mare capacitate intr-un stadiu, sa se prevada mai multe agregate de capacitate mai mica
pentru stadiul urmator. Intre acestea va exista un raport cantitativ binedeterminat, impus de cerinta
fluxului continuu.
In industria metalurgica organizarea productiei in flux se poate face in flux simplu sau in flux
combinat. -a organizarea productiei in flux simplu se organizeaza o sincronizare intre functionarea
agregatului principal si a utila!elor cu caracter auxiliar care impreuna formeaza o unitate.
'rganizarea fluxului combinat consta in corelarea si functionarea fluxurilor simple, asigurand o
folosire completa a capacitatii de productie a agregatelor ce realizeaza productia de baza a utila!elor si
instalatiilor cu caracter auxiliar, precum si a suprafetei de depozitare. In conditiile sincronizarii fluxului
tehnologic, tactul de functionare este determinat de agregatul conducator.
In industria textila organizarea productiei in flux se bazeaza pe crearea sistemului de aparate;
acesta se constituie pentru obtinerea unei anumite productii, prin gruparea diferitelor masini si utila!e
necesitate de efectuarea operatiilor de baza si conexe, intr-o anumita proportionalitate inclusa de
cerinta asigurarii continuitatii. In industria textila se foloseste, de regula, organizarea productiei in flux
discontinuu.
In industria de confectii se folosesc mai multe forme ale organizarii productiei in flux:
- banda rulanta;
- sistemul prod-sincron;
- sistemul agregat cu transport orizontal mecanizat.
+anda rulanta cu functionare continua si ritm reglementat se foloseste pentru fabricarea unui
singur produs sau a unui numar redus de produse in serii mari de fabricatie. In cazul in care trebuie sa
se treaca la intervale relativ scurte de timp de la fabricarea unui fel de produs la fabricarea altuia,
datorita seriilor mici de fabricatie, banda rulanta trebuie restructurata, ceea ce necesita cheltuieli
suplimentare de munca si materiale si intreruperi in functionare.
Sistemul prod,sincron prezinta avanta!ul posibilitatii executarii simultane a mai multor feluri de
produse cu procese tehnologice asemanatoare. -a aceasta forma de organizare nu mai exista o
sincronizare a executarii in timp a operatiilor, ceea ce face ca fiecare muncitor sa lucreze cu o
productivitate la nivelul posibilitatilor lui, fara a mai depinde direct de productivitatea celorlalti muncitori.
-a sistemul prod-sincron operatiile se executa pe locuri de munca grupate dupa specificul
operatiilor pe zone si grupe de faze intre diferite grupe de locuri de munca, creand magazii
intermediare pentru aprovizionare cu semifabricate a locurilor de munca.
-ansarea in fabricatie se face pe loturi, trecerea unui lot de la un loc de munca la altul facandu-
se dupa executarea operatiei la toate produsele care formeaza loturi. &upa terminarea executarii
operatiei la un lot, muncitorii il predau la magazia intermediara si preiau un nou lot pentru prelucrare de
la magazia intremediara.
-a acest sistem, locurile de munca nu se mai amplaseaza in !urul benzii transportoare ci in
diferite forme, in functie de spatiul disponibil.
&ezavanta!e:
- cresterea productiei neterminate, ca urmare a lipsei sincronizarii si a benzii transportoare;
43
- necesitatea folosirii unor muncitori auxiliari pentru deplasarea produselor la diferite grupe de
operatii;
- necesitatea restructurarii modului de organizare si de amplasare a masinilor in cazul trecerii
la fabricarea unor produse cu procese tehnologice diferite fata de cele executate anterior.



"istemul de organizare a productiei prod-sincron
( $ 39 magazii intermediare
I( $ IL9 locuri de munca pe care se executa diferite operatii
9 muncitor
Efi#ienta e#"n"'i#a a "r)ani!arii pr"du#tiei in flu3
Eficienta economica a organizarii productiei in flux se concretizeaza in primul rand in faptul ca
duce la o puternica crestere a productivitatii muncii.
/ceasta crestere se realizeaza ca urmare a faptului ca locurile de munca fiind specializate,
pentru executarea unei operatii sau a unui numar redus de operatii se pot folosi masini si utila!e de
mare randament si un echipament tehnologic perfectionat pentru executarea produselor. Cuncitorul,
executand in mod repetat anumite operatii, poate sa adopte metodele de lucru cele mai rationale, sa
aleaga reguli de lucru optime, sa asigure o rationalizare a executarii operatiei, in conditiile unei
organizari superioare a locurilor de munca, ceea ce permite, in final, o reducere sistematica a
cheltuielilor de timp, munca.
'rganizarea productiei in flux duce in mod direct la o crestere a volumului productiei fabricate,
ca urmare a cresterii puternice a productivitatii muncii si a faptului ca se asigura o folosire completa a
capacitatii de productie pe baza unei mai bune folosiri a timpului de lucru a utila!ului. =oate acestea
sunt ca urmare a fluxului continuu si a intreruperilor necesitate de aprovizionarea cu materiale.
'rganizarea productiei in flux asigura o imbunatatire a calitatii produselor si reducerea efectiva a
rebuturilor, datorita faptului ca are la baza un proces tehnologic elaborate in detaliu, creand totodata
44
I(
I(
I(
I(
I0
I0
I)
I)
I1
I3
I4
I:
IM
IL
( )
1
0
4
3
cadrul organizatoric necesar respectarii intocmai de catre muncitori a documentatiei referitoare la
modul de executare a operatiei.
Calitatea superioara a produselor se realizeaza si pe baza specializarii locurilor de munca in
executarea operatiilor, fapt care asigura o mare decizie de executat. Eficienta economica se
concretizeaza si prin faptul ca asigura o reducere a duratei ciclului de productie, micsorarea stocului de
productie neterminata si accelerarea vitezei de rotatie a mi!loacelor circulante. /ceste avanta!e au loc
ca urmare a faptului ca se reduce timpul necesar efectuarii transportului si a duratei operatiilor, a
intreruperilor dintre operatii, accelerandu-se totodata viteza de rotatie a mi!loacelor circulante.
/lte avanta!e ale organizarii productiei in flux:
- amplasarea rationala a masinilor si utila!elor pe suprafetele de productie existente prin
reducerea suprafetelor ocupate de magaziile intermediare de pastrare a materialelor si
semifabricatelor;
- intarirea disciplinei muncii si a imbunatatirii conditiilor de munca, prezenta tuturor muncitorilor
la locurile de munca intr-un program strict fiind obligatorie, datorita necesitatii asigurarii tactului de
functionare a liniei.
-a organizarea productiei in flux se recomanda pregatirea muncitorilor la un nivel superior, astfel
incat sa poata asigura conditiile si functionarea optima a masinilor, reglarea si intretinerea lor,
cunoasterea in ansamblu a procesului care se desfasoara in cadrul liniei si nu numai a operatiilor pe
care o executa, asigurand totodata conditiile superioare de ordin ergonomic si de respectare a
normelor de tehnica securitatii muncii.
$"l"sirea 'et"dei te/n"l")iei de )rup pentru 'arirea l"turil"r de pr"du#tie si "r)ani!area
pe a#easta a!a a pr"du#tiei in flu3
' cerinta de baza o constituie trecerea de la fabricarea unor loturi mici de produse sau piese la
loturi mari si folosirea unor metode superioare de organizare a productiei.
Fabricarea produselor in serii mici necesita utila!e si echipament universal, amplasarea utila!elor
pe grupe omogene determinand o folosire incompleta a utila!elor datorita reglarilor frecvente si a
stocurilor mari de productie neterminata, toate acestea nepermitand intreprinderii sa desfasoare
activitati in conditii de eficienta economica maxima.
5entru trecerea de la fabricarea unor loturi mici la loturi mari se poate folosi metoda tehnologiei
de grup, potrivit careia diferite produse sau piese care trebuie executate in serii mici pot fi incadrate in
anumite grupe de fabricatie, dupa asemanari constructive si tehnologice, dupa utila!ul tehnologic si
echipamentul necesar. &in randul fiecarei astfel de grupe, se alege o piesa sau produs, avand
elemente constructive si tehnologii caracteristice tuturor pieselor sau produselor din grupa; in functie de
aceasta se elaboreaza procesul tehnologic pentru intreaga grupa, se alege utila!ul necesar si se
proiecteaza echipamentul tehnologic.
In cazul in care nu exista un produs sau piesa cu caracter reprezentativ, aceasta se proiecteaza
avand toate caracteristicile constructive sau tehnologice ale celorlalte piese sau produse, in functie de
care se elaboreaza tehnologia.
5rin folosirea acestei metode, in loc sa se elaboreze procesul tehnologic pentru fiecare fel de
produs sau piesa in parte, in loc sa se proiecteze echipamentul tehnologic si sa se foloseasca utila!e
universale, se elaboreaza o tehnologie de grup unica, care va asigura succesiunea operatiilor,
echipamentul tehnologic si utila!ele specializate folosite la fabricarea fiecarui fel de produs sau piesa,
care face parte din grupa respectiva.
&atorita faptului ca folosirea tehnologiei de grup asigura marirea lotului de productie si
repetabilitatea acestora, va permite folosirea unor masini si utila!e de mare randament si trecerea
fabricarii produselor sau pieselor din cadrul grupei de baza intr-o metoda superioara de organizare cu
toate avanta!ele ce decurg din aceasta.
/plicarea acestei metode permite proiectarea si folosirea unor dispozitive universale de monta!
si dispozitive universale de grup pentru fabricarea produselor sau pieselor din grupa data, in locul unor
45
dispozitive proiectate si utilizate pe produs, reducandu-se in acest mod atat volumul de munca necesar
proiectarii cat si costul acestora.
Folosirea metodei tehnologiei de grup influenteaza in mod pozitiv cresterea nivelului de
organizare si productie a muncii, a nivelului de conducere si organizare, permitand simplificarea
activitatii de elaborare a tehnologiei si a normativelor de baza, marirea loturilor, reducerea ciclului de
productie, imbunatatirea folosirii capacitatii de productie, fabricarea produselor pe baza unor planuri
standard si, in final, reducerea costurilor productiei.
Folosirea tehnologiei de grup presupune ca o cerinta de baza, tipizarea, normalizarea si
modularizarea pieselor, subansamblelor sau semifabricatelor.
Or)ani!area fari#arii pr"dusel"r dupa 'et"da pr"du#tiei indi%iduale 9pe uni#ate: si de
serii 'i#i. Cara#teristi#i prin#ipale ale "r)ani!arii fari#arii pr"dusel"r dupa 'et"da pr"du#tiei
indi%iduale si de serii 'i#i.
' caracteristica principala a productiei individuale o constituie faptul ca ea necesita organizarea
unitatilor de productie dupa principiul tehnologic. 5otrivit acestei metode de organizare, unitatile de
productie se constituie pentru efectuarea anumitor faze sau stadii ale procesului tehnologic,
amplasarea utila!elor in cadrul unitatilor de productie facandu-se pe grupe omogene de masini, utila!e
sau instalatii.
In cadrul fabricarii unor produse de mare complexitate, organizarea unitatilor de productie se
face dupa principiul denumit ;al pozitiei fixe<, produsele avand o pozitie fixa in cadrul unitatii de
productie, operatiile executand-se prin deplasarea muncitorilor de la un produs la altul, in ordinea
executarii operatiilor la anumite intervale de timp binedeterminate.
In cazul organizarii dupa principiul tehnologic, dotarea locurilor de munca se face cu masini si
utila!e universale si cu echipament universal, care sa permita executarea unui anumit gen de lucrari la
o mare varietate de produse sau piese.
' alta caracteristica a organizarii productiei pe unicate o constituie faptul ca produsele trec spre
prelucrare de la o operatie la alta, bucata cu bucata, in loturi mici, existand mari intreruperi in procesul
de fabricare, ceea ce determina un ciclu de productie mare si stocuri de productie neterminata in
cantitati ridicate.
Faptul ca produsele se fabrica in serii mici determina caracteristici si asupra modului de
pregatire a executarii productiei. 5entru fabricarea acestor produse se elaboreaza o serie de
caracteristici, o tehnologie sumara, precizand fazele de executie, felul si succesiunea operatiilor de
executat, grupele de utila!e pe care se vor executa aceste operatii, felul sculelor, dispozitivelor si
verificatoarelor universale ce urmeaza a fi folosite. /ceasta tehnologie va fi definitivata de catre
tehnologi pe fiecare loc de munca.
5rintre caracteristicile principale ale organizarii productiei pe unicate sunt si cele care se refera
la faptul ca, in cadrul proiectarii tehnologiei de fabricatie se folosesc normative grupate, evitandu-se
elaborarea unei tehnologii detaliate care ar cere mult timp si care ar necesita costuri ridicate; in acest
caz, executarea operatiilor se fectueaza pe baza unor norme de timp grupate, cu o mare pondere a
timpului de pregatire, incheiere, existenta unor muncitori cu calificare superioara.
Or)ani!area spatiala a unitatil"r de pr"du#tie in #"nditiile pr"du#tiei indi%iduale
/plicarea pe unicate sau loturi mici a produselor impune adoptarea unui astfel de sistem de
organizare spatiala a productiei, care sa permita fabricarea unei largi nomenclaturi de produse in
conditii de eficienta economica maxima. 5otrivit principiului tehnologic de organizare spatiala a
productiei, diferite unitati de productie se constituie in vederea executarii unui stadiu sau a unei faze a
procesului tehnologic prin gruparea diferitelor masini si utila!e asemanatoare, sau a executarii anumitor
operatii de acelasi fel, in cadrul anumitor unitati de productie.
'rganizarea spatiala dupa principiul tehnologic prezinta o serie de avanta!e si dezavanta!e.
/vanta!e:
- asigurarea unei mari flexibilitati in folosirea mi!loacelor de munca, acestea putand fi folosite
la fabricarea unei mari varietati de feluri de produse, la gruparea diverselor produse sau piese, la
46
crearea conditiilor pentru o indeplinire ritmica a programului de productie, eventualele defectiuni ale
unor utila!e neproducand perturbari in continuitatea procesului de productie;
- asigurarea unei conduceri eficiente a unitatilor de productie, acest lucru fiind permis de
gruparea pe utila!e omogene.
&ezavanta!e:
- necesita un volum de transporturi si manipulare ridicat;
- necesita muncitori cu grad superior de calificare;
- presupune un ciclu de productie ridicat;
- necesita un control complex pentru asigurarea unei calitati superioare a productiei.
' problema de baza a organizarii unitatilor de productie dupa principiul tehnologic este aceea
de a stabili ordinea de amplasare a subunitatilor de productie si a diferitelor masini si utila!e in cadrul
subunitatilor de productie. /ceasta se face prin folosirea unui ansamblu de tehnici si metode: metoda
verigilor, metoda gamelor fictive, metoda Cameron, metoda diagramei bloc, metoda machetelor bi sau
tridimensionale si metoda repartizarii pe suprafetele de productie a subunitatilor cu a!utorul calculelor
electronice.
Or)ani!area #elulara de fari#are
/cest mod de organizare este folosit in tarile cu o industrie dezvoltata, la intreprinderile care
fabrica o nomenclatura larga de produse, in serii mici sau unicate: producatoare de masini, unelte,
masini textile, etc.
5otrivit acestui sistem, in cadrul unitatilor de productie se creeaza celule de fabricatie unde se
grupeaza mai multe feluri de masini si utila!e, pe baza cerintelor asigurarii prelucrarii conform unor
tehnologii de grup impuse de fabricarea pieselor.
Celulele de fabricatie se constituie pentru fabricarea sau prelucrarea diferitelor piese
componente ale subansamblelor sau produselor. /ceste piese sau subansamble se grupeaza dupa
asemanarea secventei de operatii de prelucrare, in familii sau grupe. 5entru executarea secventelor de
operatii pentru fiecare familie sau grupa de piese se constituie celule de fabricatie dotate cu utila!e
necesare executarii acestora, in cadrul carora lucreaza echipe sau formatii de muncitori, specializate in
executarea operatiilor din familia sau grupa respectiva.
In conditiile acestei organizari, in cadrul unei celule se face prelucrarea completa a grupei de
piese sau a grupelor de piese repartizate spre prelucrare, spre deosebire de organizarea specifica
tehnologiei de grup, care asigura numai prelucrarea specifica acesteia.
/vanta!e:
- reducerea ciclului de prelucrare a pieselor;
- scurtarea circuitului de transport a pieselor si reducerea timpului de intreruperi inter-
operationale;
- cresterea calitatii pieselor executate, ca urmare a responsabilitatii unei singure celule de
fabricare in executarea lor;
- asigurarea unei folosiri mai bune a timpului disponibil al masinilor si a timpului de lucru al
muncitorilor in cadrul celulei de fabricare;
- asigurarea posibilitatii trecerii la policalificare, lucrul la mai multe masini, cu toate avanta!ele
care decurg din aceasta;
- cresterea productivitatii muncii, ca urmare a folosirii unui personal specializat, a unor utila!e
si sdv-uri specializate in executarea operatiilor specifice celulei de fabricare;
- reducerea stocurilor de productie si accelerarea vitezei de rotatie a mi!loacelor circulante.
/cest sistem de organizare, folosit indeosebi in intreprinderile din /nglia si Baponia, a
determinat reducerea ciclului de fabricatie pe loturi de piese cu circa 37D. =ot in acest sistem de
organizare, stocurile de productie neterminata s-au redus cu 07D, iar productivitatea muncii a crescut,
avand tendinta de a se dubla.
Ci#lul de pr"du#tie
47
Ciclul de productie reprezinta unul din indicatorii de baza ce caracterizeaza nivelul de
organizare al intreprinderii industriale.
5rin ciclu de productie al unui produs sau loturi de produse se intelege perioada de timp din
momentul lansarii in fabricatie sub forma de materii prime si pana in momentul iesirii din fabricatie sub
forma de produse finite.
&urata ciclului de productie determina marimea stocurilor de productie neterminata in
intreprindere, marimea mi!loacelor circulante, productia neterminata si viteza de rotatie a mi!loacelor
circulante. &urata ciclului de productie constituie un normativ de baza al activitatii de pregatire, lansare
si urmarire a fabricatiei produselor, determinand momentul de incepere si de incheiere a executarii
produselor si ordinea de lansare in fabricatie, incarcarea utila!elor si folosirea utila!elor in timp.
"tructura ciclului de productie este determinat pentru cunoasterea duratei ciclului de productie.
5rin structura ciclului de productie intelegem componenta acestuia sub raportul duratei operatiilor
tehnologice a activitatii auxiliare, a intreruperilor precum si raporturile dintre cheltuielile de timp pentru
diferite feluri de operatii si intreruperile in procesul de productie.
"ub raport structural, durata ciclului de productie este formata din doua mari componente:
(. perioada de lucru;
). timpul de intrerupere.
#erioada de lucru este formata din:
a. durata ciclului operativ;
b. durata proceselor naturale;
c. durata proceselor auxiliare.
&urata ciclului operativ constituie o parte a perioadei de munca care exprima durata activitatii
principale, legate de executarea produselor sau lotului de produse. Este formata din durata operatiilor
tehnologice si durata lucrarilor de pregatire # incheiere.
&urata proceselor naturale intra in componenta duratei ciclului de productie, numai in ramurile
in care obtinerea productiei finite necesita o perioada de timp pentru actiunea unor factori naturali.
Exemplu: industria de vinuri, de prelucrare a lemnului, a berii.
&urata proceselor auxiliare este formata din doua subcomponente:
- durata operatiilor de control;
- durata operatiilor de transport.
*impul de intrerupere este format din:
a. timpul de intreruperi interoperationale *in interiorul schimbului+;
b. timpul de intreruperi intre schimburi.
=impul de intreruperi interoperationale determina modul de organizare a lucrului in cadrul
unitatilor de productie si este format din timpul de intreruperi datorat:
- executarii lucrului pe loturi # sunt determinate de faptul ca o piesa sau un produs din cadrul
lotului trebuie sa astepte pana-i vine randul spre a fi prelucrat, iar dupa aceasta, pana se prelucreaza si
celelalte produse din lot;
- asteptarii la locurile de munca # sunt determinate de faptul ca piesele sau produsele sosite
la locul de munca trebuie sa astepte pana se elibereaza locul de munca ocupat cu executarea unor
produse sau piese apartinand unor loturi lansate anterior;
- timpul de intreruperi pentru completare # au loc in ramurile unde obtinerea unui produs finit
are loc prin montarea sau asamblarea diferitelor piese sau subansamble; sunt determinate de
nesincronizarea in timp a acestora, unele din ele trebuind sa astepte pana se completeaza setul de
piese sau semifabricate care urmeaza a fi supuse monta!ului.
=impul de intreruperi intre schimburi este format din trei subcomponente:
- timpul de intreruperi datorita zilelor nelucratoare;
- timpul de intreruperi datorita regimului de schimburi;
- timpul de intreruperi pentru masa, conform organizarii interne a intreprinderii.
48
' caracteristica importanta o prezinta durata ciclului operativ sub raportul continutului
economic al celor doua componente, astfel, in timp ce timpul tehnologic format din suma duratelor
operatiilor tehnologice necesare obtinerii unui produs sau piese, se efectueaza cate o data pentru
fiecare unitate de produs, timpul de pregatire # incheiere se efectueaza o singura data pentru intreg
lotul de produse indiferent de marimea lotului acestuia.
Cunoasterea structurii duratei tipului de productie si a continutului fiecarei componente
prezinta o mare importanta economica.
Cai de redu#ere a duratei #i#lului de pr"du#tie
5rin reducerea ciclului de productie se poate mari numarul de cicluri care se pot efectua in
aceasta perioada de timp, care poate fi semestru sau an, ceea ce asigura cresterea volumului de
productie prin folosirea aceleiasi capacitati de productie si acelasi numar de muncitori.
5rin reducerea duratei ciclului de productie se asigura reducerea stocurilor de productie
neterminata in cadrul unitatilor de productie ale intreprinderii, influentand prin aceasta, micsorarea
normativului de mi!loace circulante si accelerand viteza de rotatie a mi!loacelor circulante.
8educerea duratei ciclului de productie reprezinta un puternic factor de crestere a
productivitatii muncii, de reducere a costurilor de productie si de crestere a rentabilitatii.
Cai de reducere a duratei ciclului de productie:
a. introducerea tehnicilor noi si perfectionarea tehnicilor de fabricatie, asigurandu-se astfel
automatizarea procesului de productie si folosirea unor masini si utila!e cu randament sporit;
b. inlocuirea proceselor naturale cu procese artificiale, ori de cate ori este posibil, reducand
astfel ponderea acestor procese in durata ciclului de productie;
c. mecanizarea si automatizarea procesului de transport si control si executarea lor intr-un
mod organizat, astfel incat sa se desfasoare in paralel procesul tehnologic de baza;
d. ridicarea nivelului de organizare a productiei si a muncii, fiind vorba de organizarea
productiei in flux, care contribuie la reducerea intreruperilor procesului de productie, organizarea
executarii in timp a operatiilor dupa felul lor *modul de imbinare paralel sau paralel # succesiv+,
folosirea schimburilor nelucratoare pentru efectuarea operatiilor de control, reglare si reparare a
utila!elor;
e. imbunatatirea aprovizionarii tehnico # materiale, care contribuie la reducerea intreruperilor
datorate lipsei de materii prime, la disparitia intarzierilor datorita absentei ritmului, etc.
f. ridicarea calificarii muncitorilor, prin faptul ca un singur muncitor poate lucra la mai multe
masini, crescand productivitatea muncii;
g. imbunatatirea programarii productiei care sa asigure prin grafice de productie intocmite
foarte riguros, reducerea asteptarilor pentru completare sau pentru a intra in lucru pe masini, intreruperi
care pot avea o pondere ridicata.
Siste'ul de indi#at"ri
Este format din trei grupe:
/. grupa indicatorilor care caracterizeaza nivelul de organizare sub raportul metodelor de
organizare folosite;
6. grupa indicatorilor ce caracterizeaza nivelul de specializare a productiei;
C. grupa indicatorilor ce caracterizeaza gradul de cooperare a productiei.
/. :
(. numarul unitatilor de productie organizate pe baza metodei de productie in flux si pe baza
metodei de organizare specifice productiei de unicate si serii mici si ponderea acestora fata de totalul
unitatilor de productie de baza ale intreprinderii;
). ponderea volumului productiei, a valorii mi!loacelor fizice si a numarului de muncitori
corespunzator unitatilor de productie, organizarea pe baza metodelor productiei in flux si pe baza
metodelor productiei de unicate si de serii mici fata de totalul indicatorilor similari pe intreprindere;
49
0. nivelul productivitatii muncii, al gradului de folosire a mi!loacelor fixe si nivelul cheltuielilor
de productie la (777 lei productie corespunzatoare unitatilor de productie cu productia in flux si la
unitatile organizate pe baza altor metode;
1. numarul liniilor tehnologice de prelucrare, monta! al benzilor rulante, al liniilor automate de
productie sau a altor forme de organizare a productiei in flux, existente in intreprindere;
3. nivelul de inzestrare tehnica a productiei cu dispozitive, matrite ce revin pe o piesa sau
operatie precum si greutatea specifica a dispozitivelor de grup si a celor universale, folosite fata de
totalul echipamentului tehnologic existent;
4. durata ciclului de productie pe fiecare produs sau grupa de produse, precum si volumul
productiei neterminate;
:. normativul de mi!loace circulante pentru productia neterminata si nivelul vitezei de rotatie a
mi!loacelor circulante.
5e baza acestor indicatori se pot face aprecieri cantitative si calitative referitoare la nivelul de
organizare al productiei si la masura in care metoda de organizare folosita da eficienta economica
estimata sau nu si masurile ce trebuie adoptate pentru valorificarea potentialului productiv existent.
6. :
(. ponderea unitatilor de productie specializate si a productiei obtinute in unitatile specializate
fata de totalul productiei intreprinderii;
). ponderea pieselor, semifabricatelor si a subansamblelor normalizate, tipizate sau
standardizate in numar total de piese, semifabricate sau subansamble fabricate pe totalul intreprinderii;
0. numarul si ponderea utila!ului specializat si universal in totalul utila!ului unitatii industriale.
Cunoasterea acestor indicatori permite caracterizarea nivelului de specializare existent la un
moment dat, totodata putand fi adoptate masuri pentru cresterea numarului de unitati specializate
privind scoaterea din productie a pieselor sau produselor care nu intra in profilul optim de fabricatie al
unitatii industriale sub raportul omogenitatii tehnologice sau constructive, sau cu privire la intensitatea
actiunilor de normalizare, tipizare sau standardizare a produselor sau pieselor.
&in analiza numarului si ponderii utila!ului specializat, special si universal, corelat cu
specializarea unitatilor de productie, se vor putea desprinde concluzii cu privire la extinderea ponderii
utila!ului specializat in totalul utila!ului intreprinderii.
C. :
(. ponderea valorii pieselor, a semifabricatelor si subansamblelor aduse prin cooperare, in
valoarea totala a productiei fabricate de unitatile industriale;
). numarul de intreprinderi cu care unitatea industriala coopereaza pe linia primirii de piese,
semifabricate sau a executarii de lucrari, pe linia expedierii sau executarii de piese.
Interpretarea acestor indicatori trebuie facuta in corelatie cu nivelul de specializare si cu
tendintele viitoare ale specializarii. /naliza corelata a nivelului de organizare a productiei trebuie sa
permita desprinderea rezervelor existente in ceea ce priveste perfectionarea organizarii la nivelul
unitatilor industriale cu organizare superioara.
Met"de si te/ni#i de studiu si anali!a a pr"#esului de pr"du#tie

(. graficul general al fluxului de productie;
). graficul de analiza generala;
0. graficul de analiza detaliata;
1. graficul de circulatie.
-raficul general al fluxului de productie are ca scop trasarea in faza de proiectare sau
urmarirea in faza de analiza a circuitelor pe care le parcurg diferite piese, subansamble sau produse,
aratand grafic diferite etape sau faze de productie in succesiunea lor din momentul iesirii din depozite
sub forma de materii prime, pana in momentul iesirii din fabricatie sub forma de produse finite.
50
Fluxul tehnologic se reprezinta pe planul general al intreprinderii pentru piesele,
subansamblele sau produsele generale cu adoptarea pentru fiecare in parte a unei culori sau a unei
reprezentari caracteristice.
In cazul in care fabricatia se desfasoara pe mai multe nivele, reprezentarea grafica poate fi
facuta pe mai multe planuri. In proiectare, pe baza cunoasterii procesului tehnologic se poate stabili
fluxul general iar in functie de aceasta se elaboreaza proiectul de amplasare a unitatilor de productie
pe teritoriul intreprinderii.
Schema generala a procesului de productie se intocmeste pentru un produs, subansamblu sau
piesa, avand scopul de a da o imagine de ansamblu asupra intregului proces. Elaborarea acestui grafic
urmareste numai succesiunea operatiilor de baza si a operatiilor de control, reprezentand punctele in
care materialele prelucrate sau in forma bruta intra in proces. Intocmirea acestui grafic nu tine seama
de locurile de munca in care sunt realizate operatiile, putandu-se preciza timpul necesar pentru
executarea acestor operatii.
5entru reprezentarea grafica se folosesc anumite simboluri si reguli de reprezentare, astfel:
operatia de baza 9 N, operatia de control 9 O.
-raficul de analiza detaliata urmareste in afara de operatiile de baza si control si operatii de
transport, asteptare si depozitare. "pre deosebire de graficul de analiza generala, care se intocmeste
pentru un produs sau piesa, graficul de analiza detaliata se poate intocmi si pentru un muncitor,
inregistrandu-se procesul raportat la activitatea muncitorului iar pentru materiale sau produse, procesul
raportat la ceea ce se intampla cu acestea sau cu utila!e.
5otrivit simbolizarii, operatiile de transport 9 $, cele de asteptare 9 P, cele de depozitare 9
Q. In cazul in care doua operatii se executa in acelasi timp, simbolurile se combina, trecandu-se
operatia mai importanta in exteriorul celeilalte.
raficul de analiza generala va arata succesiunea executarii operatiilor si timpul de executare,
inscriindu-se in interiorul simbolului cifra de ordine corespunzatoare conform succesiunii existente in
cadrul procesului, iar in partea stanga a simbolului, timpul de executie.
-raficul de circulatie se intocmeste reprezentand pe un plan de situatii al intreprinderii, intocmit
la o scara, circulatia materialelor sau a produselor, prin trasarea traiectoriei sau a circuitului acesteia in
procesul de productie, cu indicarea tuturor activitatilor ce au loc: operatii de baza, de control, asteptari,
transport, depozitari.
/cest grafic trebuie sa arate amplasarea locurilor de munca in spatiul analizat cu indicarea
instantelor de deplasare si cu trasarea itinerariului parcurs de produse, materiale sau de executant, pe
la diferite locuri de munca, folosindu-se aceleasi simboluri ca si la graficul de analiza detaliata.
5entru trasarea circuitului diferitelor produse sau materiale se pot folosi culori diferite, linii
diferite cu indicarea sensului de circulatie prin sageti. "e vor arata in mod exact: directia, distantele,
locurile de depozitare si control, precum si locurile de prelucrare, asteptare cu amplasarea exacta pe
trasee. In cazul in care procesul proiectat sau analizat se desfasoara pe mai multe nivele se va face o
reprezentare izometrica *pe mai multe nivele+, potrivit cerintelor de redare exacta a circuitului
produselor sau materialelor.
5entru a se imbunatati variantele de prelucrare sau situatiile existente in intreprindere, se
impune folosirea metodei interogative. 5otrivit acestei metode, procesul se analizeaza operatie cu
operatie, urmarindu-se obiectivul sau scopul efectuarii operatiilor, locul unde se efectueaza, momentul
executiei, persoana care executa si mi!loacele de executie.
"e pun o serie de intrebari principale si o serie de intrebari secundare, urmarindu-se in final,
pe baza acestor intrebari si a raspunsurilor rezultate, obtinerea unor solutii noi de proiectare care se
vor concretiza intr-o noua varianta, intocmindu-se un final monografic.
Ele'ente de #al#ul ale unei linii de pr"du#tie in flu3
5roiectarea unei linii de productie in flux necesita stabilirea elementelor de calcul ale acesteia
si dimensionarea ei optima.
Elemente de calcul:
51
a. tactul;
b. ritmul;
c. numarul de masini sau locuri de munca;
d. numarul de muncitori;
e. lungimea liniei;
f. viteza de deplasare a mi!loacelor de transport.
*actul reprezinta intervalul de timp la care un produs sau piesa iese sub forma finita de pe linie
si se calculeaza ca un raport intre fondul de timp disponibil al liniei pentru perioada considerata si
cantitatea de productie prevazuta a se fabrica pe acea perioada.
= 9 tdI47 . 5p
td 9 fond de timp disponibil al liniei pe perioada de timp considerata *ore+
5p 9 productia prevazuta
In cazul in care pentru linia de productie in flux sunt prevazute intreruperi planificate in timpul
schimbului, timpul de functionare al liniei trebuie diminuat cu marimea acestuia, caz in care se va
folosi:
= 9 tdI47 # I . 5p
i 9 marimea intreruperilor planificate *min+
= 9 tdI47 : 2 . 5p
2 9 coeficient de utilizare al timpului de munca
Ritmul este cantitatea de produse ce se executa in cadrul liniei, pe unitatea de timp. Este
inversul tactului.
.umarul de masini sau locuri de munca se calculeaza facand raportul dintre suma duratelor
operatiilor necesitate de obtinerea unei cantitati de produs pe linie si tactul liniei.
Amt 9 &t . =
Amt 9 numarul total de masini sau locuri de munca
&t 9 suma duratelor operatiilor de executat pentru un produs sau piesa
In cadrul executarii unei operatii, este egala cu marimea tactului; pentru executarea acestei
operatii este necesara o masina sau un loc de munca.
.umarul de muncitori, ce urmeaza sa lucreze la locurile de munca, se stabileste in functie de
numarul de locuri de munca din cadrul liniei de productie in flux si in functie de norma de servire pentru
aceleasi locuri de munca. -a fiecare loc de munca, durata medie de executie a unei operatiuni este
formata din timpul de munca al muncitorului si timpul de lucru al masinii.
Cand in aceasta durata medie, ponderea timpului de munca al muncitorului este
predominanta, la fiecare loc de munca e necesar sa lucreze un muncitor, numarul muncitorilor va fi
egal cu numarul locurilor de munca din cadrul liniei. In cadrul in care aceasta pondere este redusa,
pentru o folosire completa a timpului de lucru al muncitorilor se impune organizarea lucrului de catre un
muncitor la mai multe locuri de munca.
"tabilirea necesarului de muncitori pentru o linie de productie in flux trebuie sa aiba la baza
numarul operatiilor de executat, cunoasterea timpului in decursul careia muncitorii sunt ocupati cu
executarea operatiilor precum studiul posibilitatii de lucru a unui muncitor la mai multe masini.
)ungimea liniei se determina ca un produs intre distanta dintre centrul a doua locuri de munca
alaturate si numarul total al locurilor de munca de pe linie care coincide cu numarul masinilor, atunci
cand la fiecare loc de munca exista o masina.
- 9 dxIA
d 9 distanta dintre centrele a doua locuri de munca alaturate
A 9 numarul de locuri de munca de pe linie
/iteza de deplasare se calculeaza facand raportul intre distanta dintre centrele a doua locuri
de munca si tactul liniei de productie in flux.
@ 9 d . =
Met"dele de anali!a a a'plasarii "pti'e a utila(el"r f"l"site in pr"ie#tare si anali!a
52
(. metoda verigilor;
). metoda gamelor fictive;
0. metoda Cameron;
1. metoda diagramei cu file;
3. metoda planurilor generale suprapuse # se executa pe hartie transparenta, machete cu
doua sau trei dimensiuni.
"etoda verigilor # se determina schema teoretica de amplasare a locurilor de munca in raport
cu frecventa legaturilor dintre locurile de munca si cu volumul materialelor sau produselor care trebuie
deplasate intre acestea.
"etoda gamelor fictive consta in stabilirea ordinii de amplasare a locurilor de munca in functie
de frecventa operatiilor, numerele de ordine ale executarii lor potrivit procesului tehnologic respectiv.
"etoda !ameron se foloseste pentru stabilirea amplasamentelor utila!elor si a deplasarii
materialelor in cadrul constructiilor existente.


53