1

TEORIA COMUNICRII














I. TEORIA PROCESELOR
DE COMUNICARE
















id24037239 pdfMachine by Broadgun Software - a great PDF writer! - a great PDF creator! - http://www.pdfmachine.com http://www.broadgun.com
2

Toate definitiile date comunicrii umane, indiferent de colile de gandire
!rora le apartin sau de orientrile in care se inscriu, au cel putin
!rmtoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de
!nformatii, idei, opinii, preri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup
!a altul, nici un fel de activitate, de la banalele activitti ale rutinei
!otidiene pe care le trim fiecare dintr! noi :ilnic i pan la activittile
!omplexe desfurate la nivelul organi:atiilor, societtilor, culturilor, nu
pot fi concepute n afara procesului de comunicare.





1. COMUNICAREA - DEFINITII
!. PARTICULARITTI ALE COMUNICRII
!. COMUNICARE $I INFORM!TIE
4. PROCESUL DE COMUNICARE
5. ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE


1. COMUNICAREA ! DEFINITII

Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica si
substantivul comunicare sunt ambele polisemantice, altIel spus comport o pluralitate de
semniIicatii. Cei care se ocup de domeniile !omunicatiei si !omunicrii, ntlnesc astfel,
de la bun nceput, o diIicultate major: acestia nu au de a Iace cu o operatiune bine
determinat, ci cu o multitudine de operatiuni, despre care este greu de spus cu
certitudine n ce msur se aseamn.
,!ictionarul enciclopedic vol. I oIer termenului ,comunicare o deIinitie deosebit de
complex, acoperind aproape toate domeniile n care acest termen este Iolosit:
! nstiintare, stire, veste. (DR) Aducere la cunostiinta prtilor dintr-un proces a unor
acte de procedur (actiune, ntmpinare, hotrre) n vederea exercitrii drepturilor si
executrii obligatiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, n limita unor termene care
curg obisnuit de la data comunicrii.
! Prezentare ntr-un cerc de specialisti a unei lucrri stiintiIice.
! 3 (SOCIOL) ,Mod Iundamental de interactiune psiho-social a persoanelor, realizat
n limbaj articulat sau prin alte coduri, n vederea transmiterii unei inIormatii, a
obtinerii stabilittii sau a unor modiIicri de comportament individual sau de grup.

Ce este comunicarea? Este o ntrebare la care au ncercat s oIere rspuns toti autorii
literaturii de specialitate. DeIinitiile sunt numeroase si diIerite. n cele ce urmeaz vom
prezenta dou dintre acestea, mai largi ca sIer de cuprindere.
,!n sensul cel mai general, se vorbete de comunicare de fiecare dat cand un sistem,
3
!espectiv o surs influentea: un alt sistem, in spet un destinatar, prin miflocirea unor
semnale alternati!e care pot fi transmise prin canalul care le leag (Charles E. Osgood,
A vocabulary for Talking about Communication).
,Cuvntul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin
care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris
!au vorbit, ci i mu:ica, artele vi:uale, teatrul, baletul i, in fapt, toate comportamentele
!mane. In anumite ca:uri, este poate de dorit a lrgi i mai mult definitia comunicrii
pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul
!utomat de reperaf al unui avion i de calcul al traiectoriei acestuia) afectea: un alt
!ecanism (spre exemplu, o rachet teleghidat in urmrirea acestui avion) (Shannon si
Weaver).
Cnd un cuvnt este la mod, cum este astzi cazul cuvntului ,comunicare,
cnd activittile sau evenimentele pe care le reprezint se multiplic, sensul su tinde s
se lrgeasc datorit chiar interesului de care se bucur. AstIel, odat cu diversiIicarea si
masificarea comunicrii, oamenii politici, seIii de ntreprinderi, artistii cunoscuti chiar si,
n general, orice persoan a crei carier depinde ntr-o msur mai mic sau mai mare de
opinia pe care publicul si-o Iace despre ea, apeleaz la serviciile specialistilor numiti
!onsilieri in domeniul comunicrii.
n acest caz, trebuie s ntelegem prin comunicare transmiterea unei imagini,
transmitere care se realizeaz mai ales prin mass-media. n mod Iiresc, trebuie ca aceast
imagine, altfel spus, reprezentarea pe care ne-o Iacem despre persoana n cauz, s Iie
puternic si n acelasi timp Iavorabil; n caz contrar, vom spune c persoana vizat nu
are ,trecere la public, c ,nu reuseste s comunice. Imaginea sa nu este cea pe care
doreste s o oIere. n loc s o lase astIel la voia ntmplrii, este n interesuul ei s o
consolideze si s Iac n asa Iel nct s Iie pozitiv.
ns aceasta depinde de o multitudine de Iactori, cum ar Ii mbrcmintea,
aspectul fizic, timbrul vocii, elemente care adesea nu au nimic de-a face cu personalitatea
real a persoanei respective. Rmne de stabilit dac vorbim de comunicare n adevratul
sens al cuvntului doar n msura n care acest imagine este voit (Iie de persoana n
cauz, Iie de ctre mandatarii si) sau si atunci cnd anumite indicii spun neintentionat
,ceva asupra persoanei n cauz.


!volu(ia yi semnifica(ia termenului comunicare

Comunicarea a Iost perceput ca element Iundamental al existentei umane nc
din antichitate. n Iapt, nssi etimologia termenului sugereaz acest lucru; cuvntul
,comunicare provine din limba latin; ,communis nseamn ,a pune de acord, ,a Ii n
legatur cu sau ,a Ii n relatie, desi termenul circula n vocabularul anticilor cu sensul
de ,a transmite si celorlalti, ,a mprtsi ceva celorlati. Desi termenul este de origine
latin, primele preocupri, cu deosebire practice pentru comunicare le-au avut grecii.
Pentru acestia, arta cuvntului, miestria de a-ti construi discursul si de a-l exprima n
agora era o conditie indispensabil statutului de cettean (trebuie ns s avem n vedere
Iaptul ca accesul la Iunctiile publice ale cettii era accesibil oricrui cettean grec doar
prin tragere la sorti. Mai mult, legile din Grecia Antic stipulau dreptul cettenilor de a se
4
reprezenta pe ei nsisi n Iata instantelor de judecat, textul lui Platon ,Aprarea lui
Socrate Iiind un exemplu n acest sens).
Elemente concrete de teorie a comunicrii apar ns prima dat n lucrarea lui
Corax din Siracuza, ,Arta retoricii, n secolul VI ante.Hr.. Platon si Aristotel vor
continua aceste preocupri, institutionaliznd comunicarea ca disciplin de studiu alturi
de IilosoIie sau matematic, n Lyceum si n Academia Greac.
Romanii vor prelua de la greci aceste preocupri, dezvoltndu-le si elabornd n
jurul anului 100 ante Hr. primul model al sistemului de comunicare.
Evul Mediu, odat cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului su n viata
oamenilor, odat cu dezvoltarea drumurilor comerciale si cu cristalizarea primelor
Iormatiuni statale, va conferi noi dimensiuni comunicrii. Putem vorbi chiar de o
institutionalizare a acestei activitti, n sensul c n toate statele exista pe lng liderul
autohton indivizi instruiti care aveau tocmai menirea de a se ocupa de redactarea actelor
oficiale, de consemnarea faptelor, de elaborarea legilor. Mai mult, putem chiar vorbi de
existenta unui sistem comun de semne si simboluri pentru anumite zone ale lumii. Este
vorba, de exemplu pentru Europa, de Iolosirea cu preponderent a limbii slave n zona
rsritean, ca limb de circulatie, ca sistem comun de semne si simboluri, si a limbii
latine pentru zona apusean. Un rol important n extinderea comunicrii l-a avut si
dezvoltarea drumurilor comerciale; acestea au Iacilitat crearea postei ca principal sistem
de comunicare, ncepnd cu secolul XIV. Epoca modern a reprezentat boom-ul
dezvoltrii comunicrii sub toate aspectele ei. Progresul tehnico-stiintiIic a Iavorizat
aparitia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificnd comunicarea nu att ntre
indivizi, ct mai cu seam ntre comunitti; de asemenea, a determinat crearea de noi
sisteme si modalitti de comunicare.


2. !ARTICULARITTI ALE COMUNICRII

Avnd n vedere cele de mai sus, putem identiIica cteva din particularittile
comunicrii:
! comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni n legatur unii cu ceilalti, n mediul n
care evolueaz;
! n procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmreste realizarea anumitor
scopuri si transmiterea anumitor semniIicatii;
! orice proces de comunicare are o tripl dimensiune: comunicarea exteriorizat
(actiunile verbale si nonverbale observabile de ctre interlocutori), metacomunicarea
(ceea ce se ntelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizat de
fiecare individ n Iorul su interior, la nivelul sinelui);
! orice proces de comunicare se desIsoar ntr-un context, adic are loc ntr-un anume
spatiu psihologic, social, cultural, Iizic sau temporal, cu care se aIl ntr-o relatie de
strns interdependent;
! procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorit Iaptului c orice comunicare,
odat initiat, are o anumit evolutie, se schimb si schimb persoanele implicate n
proces;
! procesul de comunicare are un caracter ireversibil, n sensul c, odat transmis un
mesaj, el nu mai poate Ii ,oprit n ,drumul lui ctre destinatar.
5


La cele enumerate mai putem aduga:
! n situatii de criz, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sIer mai mare
de cuprindere;
! semniIicatia dat unui mesaj poate Ii diIerit att ntre partenerii actului de
comunicare, ct si ntre receptorii aceluiasi mesaj;
! orice mesaj are un continut maniIest si unul latent, adeseori acesta din urm Iiind mai
semnificativ.


3. !OMUNICARE $I INFORMATIE

,Comunicare (apud J.J Cuilenburg, O.Scholten, G.W.Noomen !tiinta
!omunicrii) si ,inIormatie sunt dou concepte att de nrudite astzi, nct nici o
consideratie asupra comunicrii nu poate Ii deplin Ir o explicitare a inIormatiei.
n stiinta comunicrii, inIormatia este, n general, ,!eea ce se comunic intr-unul
sau altul din limbajele disponibile. Cu alte cuvinte, inIormatia trebuie considerat ca o
combinatie de semnale si simboluri. Semnalele ne pot duce cu gndul la undele sonore pe
care le emitem n actul vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune. Purttoare de
inIormatie, semnalele sunt n sine lipsite de semniIicatie. Ele pot ns purta semniIicatii
care datorit unor conventii sociale pot Ii decodate. AltIel spus, semniIicatia unui
simbol este dependent de un consens n practica social. IndiIerent care este natura
semnalelor Iolosite de emittor pentru ca inIluentarea receptorului s se produc si s se
obtin eIectul scontat, ambele instante att emittorul ct si receptorul trebuie s
atribuie aceeasi semniIicatie semnalelor utilizate.

Putem distinge astIel trei valente ale conceptului de inIormatie:
! !spectul sintactic al informa(iei succesiunea impus semnalelor graIice, auditive
sau electrice; succesiunea este impus de ctre emittor;
! aspec!ul semantic al informa(iei semniIicatia ce le este acordat semnalelor pe
baza conventiilor sociale. SemniIicatia nu are cum s Iie identic pentru cei ce
particip la actul comunicativ. AstIel, trebuie Icut distinctia ntre inIormatia
semantic intentional (inIormatia pe care emittorul vrea s o transmit) si
inIormatia semantic realizat (inIormatia pe care receptorul o desprinde din mesajul
receptat).
! aspectul pragmatic, ceea ce se ntmpl cu inIormatia primit sau cu eIectul acesteia
asupra receptorului.

Comunicarea porneste de la emittorul care intentioneaz s transmit inIormatia
si care Ioloseste un cod care i serveste cel mai bine scopului su. Actul comunicrii se
ncheie cu implicatiile pragmatice pentru receptor, etapa Iinal a transferului de
inIormatie.



6


!aloarea informativ a mesajului

S-au nregistrat diverse tentative de a stabili ,obiectivitatea valorii inIormative,
la nivel Iormal sau la nivel semantic. Formal, valoarea inIormativ poate Ii stabilit
printr-un calcul diIerentiat al tuturor sanselor posibile de iesire dintr-o situatie dat. ns
,valoarea inIormativ rmne, de Iapt, un concept pragmatic. Cel care determin pn la
urm ct de mare este valoarea inIormativ a unui mesaj este publicul. Dou aspecte sunt
n acest cadru importante. n primul rnd, gradul de incertitudine presupus de un anumit
eveniment (probabilitatea ca acel eveniment s se produc); dac, pentru o anumit
categorie de public, aceast incertitudine este Ioarte pronuntat, valoarea inIormativ
pragmatic a mesajului este Ioarte mare. n al doilea rnd, importanta pe care o categorie
sau alta de public o acord evenimentului n cauz: cu ct importanta acordat
evenimentului este mai mare, cu att mai mare este valoarea inIormativ (pragmatic) a
stirii care se reIer la el.
Asadar, valoarea inIormativ a mesajului este dependent:
1. nainte de emiterea/receptarea mesajului, de incertitudinea receptorului n ceea
ce priveste posibilittile de a iesi dintr-o situatie; aceast incertitudine trebuie corelat
cu importanta pe care receptorul o acord Iiecrei posibilitti de a depsi situatia
dat.
2. dup receptarea mesajului, de improbabilitatea care nconjura evenimentul
nainte ca acesta s se Ii produs si de importanta social a evenimentului nsusi.

4. PROCESUL DE COMUNICARE

J.J.Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W.Noomen deIinesc comunicarea ,un proces
!rin care un emittor transmite informatii receptorului prin intermediul unui canal, cu
scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte (!tiinta comunicrii). Altfel
spus, Iiecare proces de comunicare are o structur speciIic reprezentat de un
anume tip de relatie dezvoltat de trinomul emittor-mesaj-receptor.

Cea mai simpl schem a structurii procesului de comunicare a Iost propus nc din anul
1934 de Karl Buhler, n lucrarea ,Die Sprachtheorie (Iigura 1).



7


Ulterior, Roman Jakobson, urmrind schema lui Karl Buhler, dezvolt structura
procesului de comunicare, adaugndu-i nc trei componente: cod, canal, reIerent (Iigura
2). Relatia de comunicare se realizeaz astIel: emittorul transmite un mesaj ntr-un
anumit cod (limbaj) ctre receptor, care va initia o actiune de decodare a mesajului ce i-a
fost transmis. Acest mesaj este constituit ntr-un anume cod care trebuie s Iie comun
celor doi parteneri aIlati n contact. ntre emittor si receptor are loc un transIer de
inIormatie. InIormatia pleac de la emittor si devine inIormatie pentru receptor. Att
emittorul, ct si receptorul sunt entitti orientate ctre un scop. Emittorul are scopul de
a oIeri, receptorul are scopul de a primi inIormatie.
Cum am mai spus, transmiterea mesajului se realizeaz ntr-un anume cod. ntre
mesaj si cod exist o anumit discrepant. AstIel, n vreme ce mesajul se caracterizeaz
prin coerent, cursivitate, claritate, Iiind determinat de loc, de timp, de starea psihic a
emittorului, codul e Iix, invariabil, abstract, redus la un numr destul de mic de semne.




J.J.Van Cuilenburg, O.Scholten si G.W.Noomen realizeaz un ,model
fundamental al procesului de comunicare (Iigura nr.3)









8

Pentru ,citirea acestuia, autorii mentionati oIer urmatoarea explicatie: ,!ac un
!mittor dorete i transmite informatia (x) unui receptor, informatia trebuie s fie
!nteligibil. Emittorul trebuie s-!i gseasc cuvintele, s se exprime. Pentru a se face
!nteles, oral sau in scris, el trebuie si code:e mesaful, s foloseasc coduri. Odat
!odat, mesaful este transpus in semnale (v) care pot strbate canalul spre receptor.
Receptorul trebu!e s decode:e mesaful transpus in semnale i s-! interprete:e (x). In
!ine, comunicarea poate fi ingreunat de un surplus nerelevant de informatie (:) sau de
!gomotul de fond (noise)(...). Reuita in comunicare implic intr-! msur oarecare
izomorfismu! dintre (x) i (x), receptorul acord mesafului o semnificatie (x) care e
!ceeai ca i pentru emittor (x-!). Acelai model indic ins obstacolele ce pot
!nterveni astfel incat i:omorfismul s nu se reali:e:e. pot interveni erori de codare sau de
dec!dare, precum i :gomotul de fond (!tiinta comunicrii)
n Iunctie de criteriul luat n considerare, distingem mai multe forme ale
!omunicrii.
Un prim criteriu luat n clasiIicarea Iormelor comunicrii l constituie
modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului. IdentiIicm astIel, dup Ioan
Drgan, (!aradigme ale comunicrii de mas) !omunicarea direct, n situatia n care
mesajul este transmis uzitndu-se mijloace primare - cuvnt, gest, mimic; si
!omunicarea indirect, n situatia n care se Iolosesctehnici secundare - scriere,
tipritur, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice etc.
n cadrul comunicrii indirecte distingem ntre:
! comunicare imprimat (pres, revist, carte, aIis, etc.);
! comunicare nregistrat (Iilm, disc, band magnetic etc.);
! comunicare prin fir (telefon, telegraf, comunicare prin cablu, fibre optice etc.);
! comunicare radioIonic (radio, TV, avnd ca suport undele hertziene).
n Iunctie de !odul n care individul, sau indivizii, particip la procesul de
comunicare identiIicm urmtoarele Iorme ale comunicrii:
! comunicare intrapersonal (sau comunicarea cu sinele; realizat de Iiecare individ n
Iorul su interior);
! comunicare interpersonal (sau comunicare de grup; realizat ntre indivizi n cadrul
grupului sau organizatiei din care Iac parte; n aceast categorie intr si comunicarea
desIsurat n cadrul organizatiei);
! comunicare de mas (este comunicarea realizat pentru publicul larg, de ctre
institutii specializate si cu mijloace specifice);
Un alt criteriu l reprezint modul de realizare a procesului de comunicare n
Iunctie de relatia existent ntre indivizii din cadrul unei organizatii; putem astIel
identifica:
! comunicare ascendent (realizat de la nivelele inIerioare ale unei organizatii ctre
cele superioare);
! comunicare descendent (atunci cnd Iluxurile inIormationale se realizeaz de la
nivelele superioare ctre cele inIerioare);
! comunicare orizontal (realizat ntre indivizi aIlati pe pozitii ierarhice similare sau
ntre compartimentele unei organizatii n cadrul relatiilor de colaborare ce se stabilesc
ntre acestea).

9




5. ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE

IndiIerent de Iorma pe care o mbrac, orice proces de comunicare are cteva
elemente structurale caracteristice :
! existenta a cel putin !oi parteneri (emi(tor yi receptor) ntre care se stabileste o
anumit relatie;
! capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale ntr-un anumit cod, cunoscut de
ambii parteneri (de mentionat Iaptul c, n general, n orice proces de comunicare
partenerii ,joac pe rnd rolul de emittor si receptor);
! existenta unui canal de transmitere a mesajului.
Procesul de comunicare ia astIel nastere ca urmare a relatiei de interdependent ce
exist ntre elementele structurale enumerate mai sus. Aceast relatie de interdependent
Iace ca orice proces de comunicare s se desIsoare astIel: exist cineva care initiaz
comunicarea, emittorul, si altcineva cruia i este destinat mesajul, destinatarul. Acest
mesaj este o component complex a procesului de comunicare, datorit Iaptului c
presupune etape precum codiIicarea si decodiIicarea, presupune existenta unor canale de
transmitere, este inIluentat de dependenta modului de receptionare a mesajului, de
deprinderile de comunicare ale emittorului si destinatarului, de contextul Iizic si
psihosocial n care are loc comunicarea.
Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal, neverbal sau
paraverbal.
Limbajul verbal reprezint limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor.
Limbajul nonverbal este limbajul care Ioloseste alt modalitate de exprimare
dect cuvntul (gesturi, mimic etc.).
Limbajul paraverbal este o Iorm a limbajului nonverbal, o Iorm
vocal reprezentat de tonalitatea si inIlexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de
accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale.
Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-back-ul,
canalele de comunicare, mediul comunicrii, barierele comunicationale.
Feed-back-ul este un mesaj speciIic prin care emitentul primeste de la destinatar
un anumit rspuns cu privire la mesajul comunicat.
Canalele de comunicare reprezint ,drumurile, ,cile urmate de mesaje.
Exist dou tipuri de canale de comunicare:
1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizatie;
2. canale neIormale stabilite pe relatii de prietenie, preIerinte, interes personal.
Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele
tehnice care pot veni n sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comunicare):
telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video.
!ediul comunicrii este inIluentat de mijloacele de comunicare; exist mediu
oral sau mediu scris, mediu vizual.
Filtrele, zgomotele, barierele reprezint perturbatiile ce pot interveni n procesul
de comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate, nct
10
ntre acesta si mesajul primit s existe diIerente vizibile. Perturbatiile pot Ii de natur
intern - factori fiziologici, perceptivi, semantici, factori interpersonali sau intrapersonali
si de natur extern - care apar n mediul Iizic n care are loc comunicarea (poluare Ionic
puternic, ntreruperi succesive ale procesului de comunicare). n procesul de
comunicare, ,barier reprezint orice lucru care reduce Iidelitatea sau eIicienta
transIerului de mesaj. n Iunctie de caracteristicile pe care le au, barierele pot Ii clasiIicate
n bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere datorate pozitiei emittorului si
receptorului, bariere de conceptie.

Bariere de comunicare

Doctor Leonard Saules, de la Grand School of Business, Universitatea Columbia,
considera c n procesul de comunicare pot interveni urmtoarele bariere:

Bariere de limbaj:
! aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
! cel ce vorbeste si cel ce ascult se pot deosebi ca pregtire si experient;
! starea emotional a receptorului poate deIorma ceea ce acesta aude;
! ideile preconcepute si rutina inIluenteaza receptivitatea;
! diIicultti de exprimare;
! utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

Barierele de mediu sunt reprezentate de:
! climat de munc necorespunztor (poluare Ionic ridicat);
! Iolosirea de suporti inIormationali necorespunztori;
! climatul locului de munc poate determina angajatii s-si ascund gndurile adevrate
pentru c le este Iric s spun ceea ce gndesc.

!"#$%$& ()$%*+",-.-$ /$ ,(0(1+",-.-$ 23 comunicare poate, de asemenea, constitui
o barier datorit:
! imaginii pe care o are emittorul sau receptorul despre sine si despre interlocutor;
! caracterizrii diIerite de ctre emittor si receptor a situatiei n care are loc
comunicarea;
! sentimentelor si intentiilor cu care interlocutorii particip la
comunicare.

O ultim categorie o constituie !&,$(,(.( 4( 0"30(1%$(, acestea fiind reprezentate
de:
! existenta presupunerilor;
! exprimarea cu stngcie a mesajului de ctre emittor;
! lipsa de atentie n receptarea mesajului;
! concluzii grbite asupra mesajului;
! lipsa de interes a receptorului Iata de mesaj;
! rutina n procesul de comunicare.
11
Desi mbrac Iorme diIerite, constituind reale probleme n realizarea procesului
de comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existnd cteva aspecte ce trebuie luate n
considerare pentru nlturarea lor:
- planiIicarea comunicrii;
- determinarea precis a scopului Iiecrei comunicri;
- alegerea momentului potrivit pentru eIectuarea comunicrii;
- clariIicarea ideilor naintea comunicrii;
- folosirea unui limbaj adecvat.














































12













!.2.VOCABULARUL $TIINTELOR
!OMUNICRII
1






!ac polisemantismul cuvantului ,comunicare` ridic probleme
!ercettorilor, la fel stau lucrurile i cu termenii ce formea: vocabularul
specific al disciplinei. Este simpl! s utili:e:i cuvinte ca . semn, simbol, cod,
!esaf fr a da impresia c se pun probleme serioase de intelegere. Ins
!fortul definirii lor nu inseamn pur i simplu crearea unei testuri de
!uvinte de dragul cuvintelor, ci exist o complexitate real pe care nu o
!oate acoperi o singur formul, o complexitate care are mai multe surse, in
!fara cantittii de elemente i etapelor implicate.














1
Atunci cand nu este specificat alt autor, continutul acestei teme a fost preluat dup Christian
Baylon, Xavier Mignot, ,!omunicarea`

13
A comunica / comunicare

Actul de comunicare se constituie ca un proces de transmitere a inIormatiilor,
ideilor si sentimentelor (atitudinilor, opiniilor), de la un individ la altul, de la un individ
ctre un grup social si de la acesta la altul. Comunicarea este procesul prin care se Iace un
schimb de semniIicatii ntre persoane. The World Book Dictionary, editat de Clarence L.
Barnhart si Robert K. Iace distinctie ntre comunicare si comunicatii, deIinindu-le pe
acestea din urm drept:

! un sistem de comunicare prin teleIon, telegraI, radio, televiziune si altele;
! un sistem de rute sau Iacilitti pentru transportarea proviziilor militare, a vehiculelor
si a trupelor;
! studiul transmisiei inIormatiei si divertismentului prin vorbire sau scriere, prin reviste
si ziare, prin radio, televiziune, discuri, IonograI sau alte mijloace.

Pentru Robert Escarpit, ,! comunica nu inseamn numai a emite i a primi, ci a
!articipa, la toate nivelurile, la o infinitate de schimburi felurite care se incruciea: i
!nterferea: unele cu altele (!e la sociologia literaturii la teoria comunicrii).
Dup cum am vzut, comunicarea este nteleas ca un proces al transmiterii expresiilor
semnificative ntre oameni, ca un concept care include toate acele procese prin care
oamenii se inIluenteaz unii pe altii. Actul comunicrii se realizeaz atunci cnd o surs
de mesaje transmite semnale, prin intermediul unui canal, la receptor, cnd emittorul
transmite o inIormatie, o idee sau o atitudine. Studiat ca proces social, comunicarea a
devenit obiect de cercetare al stiintelor sociale. S-a constituit astIel o stiint autonom, a
comunicrii, caracterizat prin pluralitatea modurilor de abordare a comunicrii
(lingvistic, semiotic, psiho-social, sociologic, cibernetic etc).

Indice/Semnal

Din punctul de vedere al comunicrii, putem numi indice ceea ce oIer inIormatii
asupra unei stri psihologice care, prin natura sa, neIiind nici vizibil, nici accesibil nici
unuia din celelalte simturi ale noastre, rmne ascuns n msura n care nu se maniIest
prin consecinte perceptibile. n principiu, indicele, nu serveste comunicrii voluntare
dect ca accesoriu, atunci cnd ntreste sau modiIic inIormatiile pe care destinatarul le
are asupra continutului comunicat sau intentiei comunicante.

Semnalul este orice element purttor de inIormatie, cu conditia ca acesta s Ii Iost
produs n mod deliberat de cineva care se asteapt ca acesta s Iie nteles ca atare. Vom
spune deci c este vorba de un indice intentional. Spre deosebire de indicele non-
intentional, care nu este exclus din procesele de comunicare, dar care nici nu este necesar
acestora, semnalul joac un rol Iundamental. Nu exist comunicare deplin Ir semnal.
De exemplu, cuvintele constituie semnale cu ajutorul crora inIormatiile sunt transmise.
De multe ori, sensul cuvintelor comunicate nu poate fi stabilit n ntregime dect dac ne
servim de indici. AstIel, diIerenta dintre indice si semnal devine relativ, deoarece si unii
si altii au acelasi rol. Indicele nu oIer inIormatii dect n mod ocazional, n timp ce
14
semnalul le Iurnizeaz prin chiar natura sa. Indicele este un dat al realittii, care nu este n
sine un indice, dar care devine un indice atunci cnd este Iolosit de creierul uman ca surs
de inIormatii. n ce priveste semnalul, acesta este produs pentru a Ii semnal, el nu pre-
exist sensului pe care i-l dm atunci cnd l emitem. Cu toate acestea, aceleasi realitti
pot servi uneori drept indici, alteori drept semnale. Cnd cineva apare la televizor,
spectatorii si Iac asupra sa o opinie nu numai n Iunctie de ce a spus, ci si n Iunctie de
coaIura sa, tinuta sa, aspectul Iizic etc. Dac acestea constituie aspectul su obisnuit,
cruia nu i-a acordat atentie n mod deosebit, putem vorbi de indici. Dac le-a adoptat n
mod deliberat n vederea emisiunii, putem vorbi de semnale. Doar c, n aceast situatie,
pentru a obtine maximum de eIicacitate, este bine ca spectatorii s nu-si dea seama de
intentiile celui pe care l privesc si ca semnalul s Iie interpretat drept indice. Va trebui,
deci, s distingem, n cadrul semnalelor, pe cele care sunt emise pentru a Ii percepute ca
semnale si cele care sunt emise pentru a Ii percepute ca indici. ntr-un semnal vzut din
punctul de vedere al destinatarului, intentia comunicatorului poate Ii aparent, sau,
dimpotriv, ascuns. Binenteles, tine de strategia comunicatorului de a prevedea, nu Ir
riscul de a gresi, cum va Ii interpretat semnalul de ctre destinatar: dac este receptat ca
atare, ca semnal, sau, dimpotriv, ca indice.

Mesaj
Se spune n mod obisnuit c se comunic prin mesaj. Acest termen desemneaz
un semnal, sau un ansamblu de semnale, transmise n cursul unui act de comunicare.
Exist si alte cuvinte, cu extensie mai redus, dar tot att de importante, pentru a desemna
mesajele. Unul dintre acestea este enuntul: un enunt este un mesaj lingvistic, n general
sub Iorm oral, deoarece un mesaj sub Iorm scris este denumit mai degrab text. Un
mesaj nu poate Ii eIicace dect dac este nteles: semnalelor din care este constituit din
punct de vedere material, trebuie s le Iie asociat un sens. Acest idee conduce la
notiunea de semn.

Semn
Termenul semn primeste n lingvistic, ncepnd cu Ferdinand de Saussure un
sens precis, destul de diferit de cel din limbajul curent unde este echivalent uneori cnd
cu indicele, cnd cu semnalul; el desemneaz o unitate complex, compus din alte dou
unitti: semnalul si sensul su. Pentru aceste dou entitti, Saussure a utilizat alte
denumiri, Iolosite deja de gramaticienii stoici ai antichittii grecesti. n loc de semnal, el
propune semnificant si pentru sens - semnificat, ceea ce are avantajul de a pune n valoare
complementaritatea termenilor: unui semnificant i corespunde n mod necesar un
semniIicat si invers. Se utilizeaz Irecvent (Hjelmslev, Eco) termenul ,expresie pentru
semniIicant si ,continut pentru semniIicat.
Saussure utilizeaz cuvntul semn avnd n vedere un Ienomen complex, compus
dintr-o ,imagine acustic si un ,concept (obiectul semniIicat). Un cuvnt sau o
combinatie de cuvinte dintr-o limb indic sau se reIer la un obiect exterior sau o idee
existent. Acesta este sensul comun al semnului, cnd discutm comunicarea prin
intermediul limbajului. Semnul este asociat n mod arbitrar si conventional unui concept,
iar utilizarea sa convoac imaginea mental a conceptului. ConIorm modelului dominant
n lingvistic, semnalele incluse n semn, nu au, prin ele nsele, nimic n comun cu sensul
pe care sunt destinate s-l transmit. Se spune n acest caz (Saussure) c semnele
15
lingvistice sunt arbitrare, cu alte cuvinte c nu exist o justiIicare pentru alegerea unui
anumit semnal n detrimentul celorlalte, pentru un anumit sens. De aceea, n limbi
diferite, unui anumit sens i corespund semnale complet diferite.

Exist si semne motivate, cele n care semnalele prezint analogii cu semniIicatia
lor. n limbaj se dau ca exemple de semne motivate ,onomatopeele, cuvinte a cror
Ionie reprezint un zgomot sau un sunet. Dar corespondenta nu este dect relativ. De
altfel, sunetul emis de unul si acelasi animal (de exemplu, un cocos), este transcris
fonetic diferit n Iunctie de limb (cock-a-doodle-doo, quiquiriqui etc.) n concluzie,
motivatia semnelor lingvistice nu este dect relativ si este impregnat de un arbitrar care
rmne predominant. Acest arbitrar se regseste si n alte domenii dect cel al limbajului.
Exemplul clasic este cel al semaIoarelor rutiere, unde semniIicatia culorilor este pur
arbitrar. Totusi, atunci cnd pe un panou rutier desenul unei curbe semnaleaz
utilizatorilor c vor aborda o curb, avem de-a face cu un semn motivat. Curba a fost
aleas pentru asemnarea sa cu virajul. n general, atunci cnd comunicarea se Iace altfel
dect prin limbaj, partea de motivatie creste. O imagine este mai putin si mult mai rar
arbitrar dect un cuvnt sau o Iraz, si, de aceea, comunicarea prin intermediul imaginii
este mult mai eficace. Se pare c semniIicatia se transmite cu att mai usor cu ct ea este
mai solid ancorat n suportul su, cu ct diIerenta dintre sens si semnal este mai mic.
Ne putem pune ntrebarea de ce sunt, nc, des preIerate cuvintele imaginilor. Aceasta se
ntmpl deoarece imaginea nu poate vehicula toate tipurile de sensuri, ci doar acele
sensuri crora le ,seamn: n esenta ei chiar, vorbim de imaginea unui element cruia i
seamn, si exist o multitudine de notiuni care nu se preteaz sau se preteaz cu
diIicultate unei reprezentri vizuale. Limbajul, care utilizeaz semne arbitrare, nu este
supus acestei limitri, el permitnd comunicarea oricrui tip de semn. Acest caracter
universal, numit !mnipotent, caracterizeaz limbajul n cadrul mijloacelor de
comunicare: sunt cazuri n care nu putem alege ntre limbaj si un alt mijloc, deoarece
acesta este singurul care nu este atasat unui domeniu limitat. n acelasi Iel, ntelegem de
ce televiziunea tinde s nlocuiasc radioul, unde comunicarea se face prin limbaj.
Televiziunea cumuleaz omnipotenta limbajului si eIicacitatea imaginii. Pentru
aceleasi motive, un aIis, care tine de domeniul imaginii, comport aproape ntotdeauna o
parte scris: inIormatiile pe care imaginea nu reuseste s le redea sunt ncredintate
cuvintelor.

Cuvnt
Prototipul semnului lingvistic este cuvntul, dar rareori vorbim de cuvinte
izolate. Cuvintele nssi sunt Icute pentru a se combina n Iraze complexe, care
reprezint macrosemne, (semne formate la rndul lor din alte semne). Aceast proprietate
este vizat n general atunci cnd spunem c limbajul este articulat. Unitatea de
comunicare n acest caz este fie fraza, fie ansamblul de Iraze pe care l putem numi enunt
sau text. Dar putem generaliza la toate tipurile de comunicare ceea ce este evident pentru
limbajul vorbit sau scris? Comunicarea nu opereaz ntotdeauna cu ajutorul mesajelor
articulate, n sensul deIinit mai sus. Un aIis, un clip publicitar se descompun mult mai
greu n elemente semniIicante, n semnale distincte avnd un sens, dect o Iraz pe care o
putem descompune n cuvinte.

16
Cod
Cnd se vorbeste de comunicare, se Ioloseste adeseori cuvntul cod. Este un
termen diIicil din cauza polisemiei sale. S plecm de la codiIicare: aceasta desemneaz
uneori operatiunea care Iace s corespund unei semniIicatii anumite semnale, elaborarea
unui mesaj plecnd de la o semniIicatie care, chiar dac nu a Iost dat n prealabil, cel
putin nu a Iost nc raportat la o serie de semnale. Alteori, codiIicarea desemneaz
operatiunea care const n a nlocui semnale care apartin unui anumit sistem, cu semnale
care apartin unui alt sistem. n acest al doilea sens, vom merge de la un mesaj deja
constituit, n general un text, la un alt mesaj. n cazul codiIicrii lingvistice, n cauz este
semniIicatia. Comunicatorul produce un mesaj, deci o suit de semnale, dar l elaboreaz
n Iunctie de sensul cruia acest mesaj va trebui s-i corespund. Si decodiIicarea va
reprezenta acum ntelegere: n momentul n care percepe un mesaj constituit din semnale,
destinatarul i aIecteaz un sens, ct mai apropiat de sensul la care se gndea
comunicatorul.
n sens lrgit, codul este un sistem de ntelesuri comun membrilor unei culturi sau
subculturi. El const att n semne, ct si n reguli sau conventii care determin n ce mod
si n ce context semnele sunt Iolosite si cum pot Ii ele Iolosite pentru a Iorma mesaje
complexe. Orice aspect al vietii noastre sociale (J.Fiske, Introduction to communication
studies) care este conventional sau guvernat de reguli la a cror aplicare consimt membrii
unei societti, poate Ii numit ,codat. Trebuie s distingem ntre coduri ale
comportamentului (numite conventii sociale) si coduri de semniIicatii. Codurile de
semniIicatii sunt sisteme de semne (lingvistice, imagistice, gestuale etc). Fcnd aceast
distinctie, trebuie totusi s admitem c cele dou tipuri de coduri sunt interconectate. Nici
un cod de semniIicatii nu poate Ii separat de practicile sociale si de utilizatorii si.

Fiske consider c orice tip de cod are urmtoarele trsturi:
! contine un numr de elemente din care poate Ii Icut o selectie; aceasta este
dimensiunea paradigmatic (semantic). Aceste unitti pot Ii combinate prin
intermediul regulilor si conventiilor; aceasta este dimensiunea sintagmatic
(sintactic);
! depinde de un acord prealabil ntre cei ce l Iolosesc si care mprtsesc acelasi
Iundament cultural. Codurile si cultura interactioneaz dinamic;
! ndeplineste o Iunctie comunicativ sau de identiIicare social;
! este transmisibil prin mijloacele de comunicare sau canalele care i sunt aplicabile.

Umberto Eco (!ratat de semiotic general) este autorul unei semiotici speciale,
bazate pe teoria codurilor, care pleac de la presupozitia c un cod nu poate fi separat de
cultura n care s-a Iormat si pe care o deserveste. Premisa de la care autorul pleac n
ealizarea acestei semiotici este c, pentru a explica Iunctionarea sistemelor semiotice nu
avem nevoie de conceptul de reIerent: ,dac reIerentul este conditia necesar pentru
proiectarea modelului semiotic nu e si conditia Iunctionrii semiotice. La surs se poate
aIla o minciun (un Iapt care nu este real), dar asta nu nseamn c nu mai exist
osibilitatea de semnificare. Astfel, semiotica lui Eco este, conIorm propriei deIinitii, o
semantic bazat numai pe conditiile de semniIicare (teoria codurilor) si nu pe conditii de
adevr (teoria reIerintei). Concepte ca semn, cod, mesaj si text, capt o acceptie diIerit.
Codul asociaz elementele unui sistem vehiculant (expresia) elementelor unui sistem
17
vehiculat (continutul). n aceast teorie, Iunctia semn se realizeaz atunci cnd o expresie
este corelat cu un continut, iar ambele elemente corelate devin Iunctive ale corelatiei.
Astfel, putem denumi semnul ca fiind constituit din unul sau mai multe elemente ale unui
plan al expresiei corelate conventional cu unul sau mai multe elemente ale unui plan al
continutului. Ca si la Saussure, dar exprimat n alti termeni, semnul este corespondenta
dintre un semniIicant si un semniIicat. Semnul nu este o unitate Iizic sau o unitate
semiotic Iix, ci locul de ntlnire al unor elemente reciproc interdependente, provenind
din dou sisteme diIerite si asociate printr-o relatie codiIicant. Un semnificant
ehiculeaz continuturi diIerite si nlntuite, iar ceea ce se numeste ,mesaj este de cele ai
multe ori un text al crui continut este un discurs cu mai multe nivele. Textul este
ezultatul coexistentei unor coduri diIerite, sau, cel putin, al unor subcoduri diferite. n
iziunea lui Eco, din punctul de vedere al Iunctionrii codului, referentul trebuie exclus ca
prezent stnjenitoare; chiar dac referentul poate fi obiectul numit, trebuie admis din
rincipiu c o expresie nu desemneaz un obiect, ci vehiculeaz un continut cultural.


!od restrns yi cod elaborat
Bernstein, n lucrarea Class, Codes and Control (apud Christian Baylon, Xavier
Mignot, omunicarea) examineaz raporturile dintre limb si societate, Iolosind
cercetrile proprii supra esecului scolar. Exist, observ Bernstein, dou modalitti
fundamentale de a vorbi, ilustrate n experienta urmtoare: niste copii de vrst scolar
trebuie s povesteasc cu voce tare episoadele dintr-o band desenat n Iata unui adult
care urmreste textul ntr-o carte. Unii copii nu pot transmite dect un numr mic de
inIormatii interlocutorului ce cunoaste deja povestirea (Iolosesc un cod restrns), n timp
ce alti copii descriu continutul complet al imaginilor Ir s uite nici un amnunt
(folosesc un cod elaborat). Bernstein vrea s arate c acei copii proveniti din mediile
deIavorizate nu ntrebuinteaz dect codul restrns, n timp ce elevii proveniti din clasele
superioare se folosesc la fel de bine de ambele coduri. Autorul nu aIirm c Iiecare clas
social ar poseda un limbaj distinct, dar raportul variaz n Iunctie de importanta care se
d n Iamilie nsusirii si Iolosirii corecte a limbajului. Ori, spune Bernstein, ,limbajul
vorbit este principalul mijloc prin care un !ndivid particulari:ea: regulile sociale. n
clasele superioare, discursului i este acordat o atentie special: copilul este obisnuit s
reIlecteze asupra sensului cuvintelor, s reIormuleze Irazele incorecte, s-si exprime
sentimentele personale. n mediile populare, folosirea limbajului vizeaz nainte de toate
respectarea unei norme. Limbajul comun pune accentul pe evidentele proprii
interlocutorilor si nu pe crearea unor semniIicatii noi.
Teza lui Bernstein, numit si teza !eficientei lingvistice a fost prost ntrebuintat,
Iiind acuzat de Iaptul c ,!u urmrete decat s inculce valorile clasei mijlocii copiilor
clasei muncitoare prin !nsuirea vorbirii elaborate. Dincolo de cauzele care duc ns la
Iolosirea codurilor restrnse sau a celor elaborate, distinctia n sine poate Ii Iolosit cu
mult succes n a analiza raporturile pe care codurile le au cu societatea.




18

Feed-back
Notiunea de Ieed-back desemneaz acele rspunsuri ale receptorului care
Iormeaz si deIormeaz mesajul ulterior al emittorului. El reprezint reversul fluxului de
comunicare. Emittorul devine receptor, iar receptorul devine noul emittor. Specialistii
n comunicare au identiIicat dou Ieluri de Ieed-back pozitiv si negativ.
Feed-back-ul pozitiv ncurajeaz comportamentul comunicational care se
desIsoar (de exemplu, dac ntr-un amIiteatru de studenti, proIesorul a reusit s capteze
atentia elevilor, acestia transmit un Ieed-back pozitiv: nu vorbesc, au ochii atintiti asupra
profesorului, figura lor denot atentie si concentrare, dac sunt ntrebati rspund la obiect
etc; toate aceste semne constituie un feed-back pozitiv ce ncurajeaz proIesorul s
continue n acelasi mod).
Feed-back-ul negativ ncearc s schimbe comunicarea sau chiar s o ntrerup
(pornind de la acelasi exemplu, dac proIesorul nu a reusit s capteze atentia studentilor,
acestia sunt neatenti, vorbesc, se Ioiesc, unii chiar citesc altceva sau si copiaz cursuri la
alt disciplin etc; aceste semne constituie un feed-back negativ care ar trebui s
determine proIesorul s schimbe modul de comunicare).

!gomot (barier de comunicare)
Orice lucru care intervine n transmiterea mesajului. Exist trei Ieluri de zgomot:
a) zgomotul semantic care apare atunci cnd oameni diIeriti au diIerite ntelesuri pentru
aceleasi cuvinte sau fraze;
b) zgomotul mecanic apare atunci cnd exist o problem cu mecanismul Iolosit pentru a
ajuta comunicarea;
c) zgomotul de mediu se reIer la zgomotele externe care intervin n proces (un
restaurant zgomotos pentru cineva care doreste s ntretin o conversatie etc). Feed-back-
ul este important n reducerea efectelor zgomotului.

Feed-back este un termen preluat din limba englez si este ntrebuintat cu
deosebire n cibernetic, semniIicnd !(&0%$( $35(,6*.Victor Shlenu consider c
principiul reactiei inverse este important pentru controlul eIicientei unei actiuni, pentru
asigurarea corectrii ei n scopul atingerii unui obiectiv fixat. De obicei, emittorul este
cel care trebuie s cear un Ieed-back, dar n situatia n care el nu Iace precizarea
necesar, atunci cellalt va trebui s eIectueze reactia invers. n decursul timpului s-au
putut structura inIormatiile despre tehnica si rolul Ieed-back-ului n comunicare. Cele mai
des Iolosite si eficiente tehnici de feed-back sunt:

1. Parafraza a reda mesajul cuiva cu propriile cuvinte, spre deosebire de citat,
cnd textul respectiv este reprodus; ea este util atunci cnd dorim s clariIicm pozitia
pe care o sustinem ntr-o discutie, sau cnd dorim s clariIicm o nentelegere.

2. !ntrebarea d!rect este interogatia prin care se poate rspunde prin da sau
nu. Necesitatea unor astIel de ntrebri este dovedit atunci cnd se doreste obtinerea
unor inIormatii scurte si concise, cnd ne aIlm n Iata unui interlocutor laconic, Ioarte
zgrcit la vorb. Acest gen de ntrebri nu trebuie puse n cazul n care cel ntrebat nu stie
nimic, iar cellalt stie totul.
19

3. !ntrebarea indirect acesta este ntrebarea la care nu se poate oferi un
rspuns categoric da sau nu, necesitnd o anume dezvoltare. Este Iolosit ori de cte ori
se ncearc a determina pe cineva s-si exprime sincer o prere.

4. !ntrebarea cu rspuns sugerat acest gen de ntrebri contin deja o prere,
intentia nedeclarat Iiind aceea de a-l inIluenta pe cellalt s-si nsuseasc acea opinie.
Cu alte cuvinte, se ncearc conducerea discutiei n mod deliberat spre a obtine de la
interlocutor rspunsul dorit, acest lucru realizndu-se Ir ca acesta s constientizeze
acest Iapt. n cele mai multe cazuri, aceste ntrebri au un pronuntat caracter manipulator.
Atunci cnd dorim s initiem o comunicare sincer este bine s ne Ierim de a pune sau de
a rspunde la astIel de ntrebri.

5. !scultarea activ Prin modul n care ascultm punctul de vedere al
interlocutorului ne exprimm acordul sau dezacordul Iat de acesta. Un rol aparte n acest
tip de feed-back l are comunicarea nonverbal (mimic, gestic). Cercetrile lui Thomas
Gordon au relieIat Iaptul c o comunicare poate s se desIsoare optim doar n cazul n
care fiecare receptor i dovedeste transmittorului mesajului c l accept ca partener de
discutie. Acceptarea partenerului de dialog trebuie dovedit prin gesturi sau mesaje
tipice. Un individ nesigur interpreteaz automat lipsa unui mesaj de acceptare ca pe unul
de refuz, astIel nct pot aprea divergente de preri. Limbajul (verbal sau nonverbal) al
neacceptrii se exprim prin sentinte, critici, amenintri, dojeni, gesturi speciIice etc;
aceste semnale de neacceptare i provoac partenerului de dialog team, indispozitie,
disconfort, pretext de interiorizare.

!enota(ie/conota(ie
Cuvintele au, pe lng semniIicatie, un surplus semantic. ,American are drept
semniIicatie ,orice individ care are cettenie american. Aceasta este denotatia, sau
latura denotativ pe care o semniIic ,american. Denotatia este acea latur a
semniIicatiei care, pentru toti cei care apartin unei comunitti de limb, este mai mult sau
mai putin identic. ,American poate avea ns diIerite adaosuri semantice: pentru
islamisti dup deschiderea de ctre SUA a rzboiului mpotriva terorismului n
AIganistan, de pild, ,american vizeaz acea persoan, cultur care le amenint modul
de viat si sistemul de valori. Aceste asociatii pe care le declanseaz cuvintele sunt
conotatiile. Conotatia aduce cu sine o asociere cu aspectul evaluativ si valoric al
cuvintelor. Cuvintele au o semniIicatie general (valabil pentru toti vorbitorii) si una
variabil (prezent doar la unii dintre vorbitori). Asa cum am vzut, ,american, poate
avea variabile semniIicatii secundare, eventual n asociere cu o evaluare diIerit (pozitiv
sau negativ) (apud Cuilenburg, !+$$3%& !")-3$0*,$$7.

Simbol
Un alt tip de semnal este simbolul. Din neIericire, nu exist un acord general
asupra continutului exact al termenului. Pentru Saussure, simbolul este un semnal care nu
este, sau nu n totalitate, ales n mod arbitrar: de exemplu, balanta care serveste drept
semniIicant justitiei, deoarece, metaIoric, justitia cntreste actiunile oamenilor. Pentru
alti specialisti ns, simbolul este si el un semn arbitrar. Dar simbolul este un termen
20
comod pentru a desemna un semnal emblematic cruia i se identiIic un grup social, o
doctrin, o idee-Iort: drapelul national, crucea crestin, semiluna Islamului, zvastica.

Simbolizarea este procesul prin care unui cuvnt, unui obiect, unui desen
Iigurativ i se atribuie o valoare particular, recunoscut pe plan social: cuvntul nu mai
are doar sensul su primar, obiectul nu se mai reduce la utilizarea sa imediat, desenul
exprim altceva dect ceea ce reprezint. n termeni tehnici, putem Iolosi cuplul
denotatie/conotatie pentru a explica aceast distinctie. Denotatia unui semn este realitatea
pe care acesta o desemneaz n mod direct; prin conotatie, trebuie s ntelegem realittile
desemnate n mod secundar de ctre semn, ca si eventualele evaluri (judecti Iavorabile
sau defavorabile) care sunt asociate realittilor primare sau secundare.
Putem considera simbolizarea (Denis McQuail, Comunicarea) un proces prin
care, n primul rnd, sensul este asociat cu obiecte, concepte, practici, naratiuni speciIice
sau cu reprezentri ale acestora. n al doilea rnd, prin aceste mijloace, ideile si imaginile
(puternice, ncrcate emotional, sacre, proIund semniIicative si extinse n timp si spatiu
dincolo de experienta imediat), sunt transmise ntr-un mod economic si sigur acelora
care au Iost socializati ntr-o cultur sau ntr-o societate. Simbolismul este un proces
esential colectiv. Utiliznd simbolurile pentru a comunica, individul face apel la fondul
colectiv de semniIicatii pe care le mprtseste cu interlocutorii si. Simbolurile sunt
exprimate ntr-un limbaj de semne, iconi, semnale, dar limbajul simbolic l constituie de
fapt obiectele sau evenimentele fizice la care se reIer limbajul.

Pentru a da numai cteva exemple: steagul semniIic
identitatea unei natiuni sau comunitti si ntruchipeaz ideea de
natiune; sabia este un simbol al drepttii, legii sau armatei; crucea
este simbolul crestinismului n general, leul este un simbol al
puterii si curajului. AstIel, putem spune c simbolurile, Iie
obiecte, practici sau mituri au o Iorm material concret,
relationndu-se unei idei abstracte; n al doilea rnd, ele sunt
proprietatea unei colectivitti si actioneaz pentru a lega individul
de colectivitate. Faptul care trebuie subliniat aici este limitarea
sIerei expresiei simbolice la anumite granite de spatiu si timp si
propriettile sale mediatice pentru colectivitate.

n Iigura 1 putem regsi legtura dintre denotatie, conotatie si simbol.



21



Figura 1 reprezint modelul lui Barthes reIeritor la cele dou nivele ale
semniIicatiei. La al doilea nivel, sistemul de semne al primului nivel este inserat n
sistemul cultural de valori.

Raymond Firth, n lucrarea sa teoretic, Symbols, Public and Private (apud Denis
McQuail, Comunicarea), prezint teoria lui Durkheim asupra simbolurilor si eIectueaz
un comentariu pertinent al ideilor acestuia. n opinia lui Firth, pentru Durkheim, existenta
sentimentelor sociale depinde de procesul de simbolizare: ,!iata social sub toate
!spectele ei i in toate momentele istoriei sale este posibil numai datorit unui vast
simbolism. Simbolul este un obiect sau o activitate direct experimentabile, asociate unor
concepte si idei generale a cror experient direct nu o putem avea, dar care sunt
importante pentru Iunctionarea unui grup sau a unei colectivitti. Plecnd de la aceste
considerente, Firth Iace dou observatii: una priveste simbolul ca ,depozit de
semniIicatie, care, ne ajut s Iacem Iat problemelor comunicrii n timp, sprijinind
rememorarea si prentmpinnd nevoia reIormulrii ideilor. Simbolul este un bun cultural
n special pentru societti preliterale sau pentru societti ce prezint diversitate cultural
si lingvistic. Valoarea sa depinde de gama de interpretri posibile ntr-un caz dat:
,pentru ca simbolul s Iie un instrument de comunicare eIicient, este esential ca el s
transmit n mare acelasi lucru persoanelor implicate. Aceasta nu exclude ns
ambiguitatea si caracterul aluziv al simbolului. Astfel, simbolul poate fi utilizat lesne de
individ, permitndu-i s Iac reIerinte, s actioneze n relatie cu ceilalti si s nteleag de
o manier multumitoare ceea ce constituie o entitate complex, greu deIinibil n alte
moduri.


22
Sens
Deoarece orice mesaj este compus din semnale si deoarece Iiecrui semnal i este
asociat un sens sau o semniIicatie, un mesaj comport un sens, simplu sau complex, dac
nu mai multe. Sensul nu este transmisibil pe cale material; nu exist sens dect pentru
mintea uman, si sensul nu poate exista n afara acesteia. Din acest punct de vedere,
comunicarea este deci paradoxal. Destinat sensului, care este singurul important, ea nu
este capabil s-l vehiculeze. Ea opereaz prin substitutie. Transmisiunea este legat de
elemente materiale sau mai exact perceptibile, semnalele, dar comunicarea nu reuseste
dect n msura n care comunicantii stabilesc o aceeasi echivalent ntre semnalele
percepute si semniIicatiile atribuite. Dar nu se ntmpl dect rar ca echivalenta s Iie
exact aceeasi si aproape ntotdeauna ne multumim cu o echivalent apropiat. Reusita
comunicrii nu este niciodat dect relativ si acest lucru nu trebuie neglijat; astIel se
explic Iaptul c un acelasi mesaj poate primi sensuri Ioarte diIerite. Este totusi posibil, n
anumite tipuri de comunicare cum ar Ii literatura, s vedem n aceast diversitate o
bogtie si nu o imperIectiune.

Sistem de semne
n linia traditiei saussuriene, limba este caracterizat nu ca un cod, ci ca un sistem
de semne. Termenul de sistem indic Iaptul c ntre elemente, n cazul de Iat semnele si
componentii lor, semnale si sens, exist relatii care le reunesc pentru a constitui o unitate,
sistemul. Notiunea de sistem implic coerenta ntre elementele constitutive, ,un ansamblu
n care totul se leag. Acest sistem poate Ii Ioarte bine el nsusi complex si constituit din
mai multe subansamble, n cadrul crora exist, ntre elemente, raporturi speciIice. Este
cazul sistemelor lingvistice, ceea ce l-a condus pe Gustave Guillaume la a declara c
limba este nu att un sistem, ct un sistem de sisteme.

!emiologia (semiotica) yi domeniile sale
DeIinind limbile ca sisteme de semne, Saussure admitea Iaptul c putem ntlni
semne si n alte domenii dect limbajul. De aceea, din punctul su de vedere, lingvistica
este un capitol dintr-o stiint mai general, care se ocup de semnele de toate tipurile. El
sugera numele de semiologie, dar astzi este preIerat termenul de !emiotic, care
corespunde, de altfel, termenului de semiotics al specialistilor anglo-saxoni, ncepnd cu
Pierce. Partea de semiologie care se ocup de limbaj si care se numeste lingvistic
prezint o mare diversitate, ca si obiectul nsusi. Poate si de aceea denumirea de
lingvistic cedeaz adeseori n ziua de astzi n Iata unei expresii plurale: stiintele
limbajului. Vom cita doar pe cele mai importante, cu denumirile utilizate n momentul de
Iat:


! Fonologia, (care studiaz constituentii semnalelor Ionetice, si, mai ales, dar nu numai,
pe cei pe care le numim foneme (fonetica, care studiaz semnele sub triplul aspect al
productiei, structurii si perceptiei lor, este, din punct de vedere semiologic o disciplin
auxiliar a Ionologiei);

! Morfologia, care studiaz Iorma cuvintelor;

23
! Sintaxa care studiaz capacitatea combinatorie a semnelor n
cadrul macro-semnului numit Iraz;

! Semantica, care studiaz sensul semnelor sau, dup cum aIirma
Charles Morris, raportul lor cu realitatea;

! Pragmatica, care studiaz utilizarea semnelor sau (Morris)
relatia lor cu utilizatorii;

! Lexicologia - modul n care se organizeaz ansamblul de
cuvinte, cu Iorma si sensul lor, ntr-o anumit limb;

! Semiotica textelor, literare sau nu, numit si analiza discursului
(scris sau oral, inclusiv conversatia);

! Sociolingvistica, care studiaz relatia dintre limbaj si societti;

! Psiholingvistica, care tine de psihologia limbajului.

n aIara limbajului, orice ansamblu de semne, si chiar un semn izolat constituie un
sector al semiologiei. Ca orice clasificare, clasificarea ansamblelor de semne pune si
probleme legate de frontierele dintre diferite tipuri de semne. Astfel, putem ezita n a
califica drept sisteme de semne diverse forme de activitate n care comunicarea pare s
joace totusi un rol. Spre exemplu, cinematograIia, utilizeaz att cuvntul, deci limbajul,
ct si imaginea mobil. Dac cinematografia este ntr-adevr un sistem de semne, aceasta
integreaz, la rndul su, altele dou, dintre care unul este mult mai arbitrar dect cellalt.
Dar semiologia cinematografiei nu se reduce la o simpl nsumare a semiologiei
limbajului si semiologiei imaginilor mobile: unitatea reprezint mai mult dect suma
prtilor sale.















24











!.3. TEORII $I MODELE
ALE
!OMUNICRII





Exist astzi un Iundal, un ansamblu de teorii si modele care Iormeaz un Iel de
patrimoniu comun al stiintelor comunicrii. Putem regsi aici lingvistica si derivatele sale
(pragmatica, retorica si semiotica), Scoala de la Palo Alto si comunicarea paradoxal,
cercetrile sociologice asupra impactului media (Lasswell, Lazarsfeld, Katz),
antropologia riturilor interactiunii (GoIIman, analiza conversatiei etc). Iat prezentate mai
jos, momentele de reIerint ce marcheaz ,istoria de 100 de ani a stiintelor comunicrii
si inIormatiei (apud Jean Francois Dortier, n La communication, Etat des savoirs):




25











26
!.3.1. TEORII $I MODELE CLASICE
!LE COMUNICRII


!n ultimii 50 de ani, fundamentele teoretice ale tiintelor informatiei i
!omunicrii s-!u imbogtit cu aporturi multiple. Totui, in ciuda negrilor
!i criticilor, trei curente ocup intotdeauna un loc central. este vorba de
!urentele fondatoare initiale. modelul cibernetic, abordarea empirico-
!unctionalist a comunicrii de mas, metoda structural i aplicarea sa in
lingvi!tic. Pre:entarea acestor modele face subiectul temei de fat.




!. PARADIGME ALE STUDIULUI COMUNICRII:
!COALA PROCES $I $COALA SEMIOTIC

!. $COALA PROCES
! Modelul Shannon & Weaver
! Modelul lui Gerbner
! Modelul lui Lasswell
! Modelul lui Newcomb
! Modelul Westley MacLean

!. $COALA SEMIOTIC
! Modelul lui Peirce
! Modelul Ogden si Richards
! Modelul Saussure












27

!. PARADIGME ALE STUDIULUI COMUNICRII:
!COALA PROCES $I $COALA SEMIOTIC

ntr-o carte clasic dedicat studiului teoretic al comunicrii, John Fiske
(Introduction to Communication Studies), ncearc s dea o unitate acestui studiu; pentru
aceasta, el pleac de la prezentarea presupozitiilor de baz asupra naturii comunicrii:

! toate tipurile de comunicare implic semne si coduri. Semnele sunt artefacte sau acte
care se reIer la altceva dect la ele nsele; prin aceasta, ele sunt constructii semniIicative.
Codurile sunt sisteme n care semnele sunt organizate si n care sunt precizate ce semne
pot fi corelate cu altele, precum si n ce mod.
! semnele si codurile sunt transmise altor persoane, iar transmiterea si receptarea lor este
o practic social;
! comunicarea este punctul central n viata culturilor: Ir comunicare, orice cultur nu
poate supravietui; n consecint, studiul comunicrii trebuie s implice si studiul culturii
n care ea este integrat; Plecnd de la aceste considerente, Fiske deIineste comunicarea
drept interactiune social prin intermediul mesajelor, si consider c, n studiul
comunicrii, putem deosebi dou mari scoli: scoala proces si scoala semiotic.

!coala proces vede comunicarea ca transmitere a mesajelor; important este
modul n care emittorii si receptorii codeaz si decodeaz un mesaj, modul n care
transmittorul Ioloseste canalele si mediile comunicrii. Scoala proces este interesat n
special de probleme ca eIicienta si acuratetea transmiterii mesajului. Aceast scoal vede
comunicarea ca un proces prin care o persoan aIecteaz comportamentul sau starea de
spirit a unei alte persoane. Dac efectul este diIerit de ceea ce se intentiona s se
comunice, tendinta este s se interpreteze acest lucru drept un esec al comunicrii si s
caute motivul esecului de-a lungul desIsurrii procesului de comunicare.
Pentru !coala semiotic, deIsurarea comunicrii reprezint o producere si un
schimb de sensuri (semniIicatii). Obiectul de interes l reprezint studierea modului n
care mesajele (textele) interactioneaz cu oamenii pentru a produce ntelesuri (sau
semniIicatii) si rolul textelor n cultura noastr. Scoala semiotic Ioloseste termeni ca
semniIicatie si nu consider nentelegerile ca Iiind neaprat eIecte ale esecului de
comunicare, ci consider c ele pot rezulta din diIerentele culturale dimtre emittor si
receptor. Pentru aceast scoal, studiul comunicrii este studiul textului si a culturii.
Principalele metode de analiz provin din interiorul semioticii.
!coala proces tinde s s rsIrng asupra stiintelor sociale, mai ales asupra
psihologiei si sociologiei si se autodeIineste ca studiul actelor de comunicare. !coala
!emiotic inIluenteaz lingvistica, studiul Ienomenelor artistice si se autodeIineste n
termeni de producere ai comunicrii. Fiecare scoal interpreteaz deIinitia dat
comunicrii (interactiune social a mesajelor) n termenii speciIici. Prima deIineste
interactiunea social ca Iiind procesul prin care o persoan relationeaz cu altele sau
aIecteaz comportamentul, starea de spirit sau reactiile emotionale ale unei alte persoane
si invers. Acesta este ntelesul obisnuit. Semiotica deIineste interactiunea social ca Iiind
ceea ce constituie individul ca membru al unei culturi specifice sau al unei societti. Cele
dou scoli se diIerentiaz, de asemenea, prin conceptia lor despre ceea ce nseamn
28
mesaj. !coala proces vede n mesaj ceea ce este transmis prin procesul de comunicare.
Multi dintre continuatori consider c intentia este un Iactor esential n deIinitia
mesajului. Intentia emittorului poate Ii declarat sau nedeclarat, dar ea este esential
pentru a putea analiza mesajul.
!coala semiotic vede mesajul ca o constructie a semnelor care, prin
interactiunea cu receptorii, produc ntelesuri. Emittorul, deIinit ca transmittor al
mesajului, si declin importanta, accentul este pus pe text si pe cum este el citit. Cititul
este procesul descoperirii ntelesurilor, atunci cnd receptorul interpreteaz textul.
Aceast negociere are loc pe msur ce cititorul introduce aspecte ale experientei sale
culturale n desciIrarea codurilor si semnelor din care este constituit textul. De asemenea,
este de la sine nteleas multiplicitatea de interpretri pe care o poate lua unul si acelasi
text n interactiune cu diIeriti cititori. Trebuie doar s vedem cum diIerite texte transmit
acelasi eveniment (Iapt) n mod diIerit pentru a ne da seama de ct de important este
acest ntelegere, acest conceptie asupra lumii pe care fiecare text o mparte cu cititorii
si. Faptul c receptori proveniti din diIerite culturi interpreteaz diIerit acelasi text, nu
este un eIect al esecului de comunicare, ci al diIerentei de orizonturi culturale. Mesajul nu
este ceva trimis simplu de la A la B, ci este un element dintr-o relatie structural ale crei
elemente includ att realitatea extern, ct si productorul de text/cititorul. Producerea si
citirea textului sunt vzute ca procese paralele, dar nu identice, n care A si B ocup
acelasi loc n relatia structural. Am putea modela aceast structur ca un triunghi n care
sgetile reprezint interactiunea constant; structura nu este static, ci este o realitate
dinamic
(figura 1).






29

!. $COALA PROCES

Modelul Shannon &Weaver
Modelul de baz al comunicrii creat de cercettorii americani are o reprezentare
linear.



n acest model, a comunica nseamn a transmite un semnal (o inIormatie) care
este primit. Unitatea de msurare a comunicrii este de natur binar, ceea ce nseamn
c transmiterea inIormatiei (emiterea si receptarea semnalelor) se poate realiza sau nu.
Notiunile principale ale modelului sunt cele de: emittor, receptor, canal, cod (dispozitive
tehnice de codiIicare, transmitere si decodiIicare a inIormatiei).

Sursa; este vzut ca un Iactor de decizie; aceasta nseamn c sursa decide ce mesaj s
trimit, sau, mai degrab, s aleag unul dintr-o serie de mesaje posibile. Acest mesaj
selectat este schimbat apoi de emittor ntr-un semnal care este trimis prin canal
receptorului.

Zgomot; este ceva care se adaug semnalului n procesul transmiterii care nu este
intentionat de surs. Poate avea loc la toate cele trei niveluri speciIicate de cercettori.

!nforma(ia; n acest model, inIormatia este nteleas ca ,!sur a ceea ce este transmis,
!ransportat de la emittor ctre receptor, msur a incertitudinii din sistem. Deci
inIormatia nu se identiIic cu semniIicatia a ceea ce este transmis.

!edundan(a/entropia; redundanta conceptul este strns legat de cel de inIormatie.
Poate Ii deIinit drept ceea ce poate Ii predictibil sau conventional ntr-un mesaj. Opus
redundantei este conceptul de entropie. Redundanta este rezultatul predictibilittii
ridicate, iar entropia, a unei predictibilitti sczute. Un mesaj cu o predictibilitate redus
poate Ii numit entropic si avnd un nivel ridicat de inIormatie. Invers, un mesaj cu o
predictibilitate ridicat este redundant si cu un nivel sczut de inIormatie.

Canalul; este pur si simplu mijlocul Iizic prin care este transmis semnalul. Principalele
canale sunt undele de lumin, de sunet si de radio, caburile teleIonice, sistemul nervos.
30
Mijloc de comunicare; reprezint mijlocul Iizic sau tehnic prin care mesajul este
convertit ntr-un semnal capabil s Iie transmis prin intermediul unui canal. Propriettile
fizice sau tehnologice ale mijlocului de comunicare sunt determinate de natura canalului
sau canalelor care l folosesc.




Mijloacele pot fi clasificate n trei mari categorii:
! mijloace prezentationale: vocea, Iata, corpul;
! mijloace reprezentationale: crti, picturi, IotograIii, arhitectura, decoratiunile interioare
etc.;
! mijloace mecanice: telefon, radio, televiziune, teletext.

Codul este un sistem de ntelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi. Const
att n semne (semnale Iizice care trimit la altceva dect la ele nsele), ct si n reguli sau
conventii care determin cum si n ce contexte pot Ii Iolosite si combinate aceste semne
pentru a Iorma mesaje mai complexe (morIologie, sintax, n raport cu sistemul
lingvistic).

ConIorm comentariului realizat de Ioan Drgan (!aradigme ale comunicrii de
!as), aceast teorie rspunde, n principal, la dou ntrebri:
1. cum poate Ii transmis o inIormatie n modul cel mai rapid si cu costurile cele mai
reduse;
2. cum se poate asigura identitatea dintre inIormatia primit si cea emis.

Dac prima ntrebare este generat de contextul crerii teoriei (n timpul celui de-
al doilea rzboi mondial cnd autorii se ocupau de eIicienta liniilor telegraIice), rspunsul
la a doua ntrebare nu poate Ii oIerit dect dac se iau n calcul cele trei nivele de
cercetare identiIicate de Shannon &Weaver n studiul comunicrii:
Nivelul A probleme tehnice; cu ct acuratete pot Ii transmise simbolurile de
comunicare;
Nivelul B probleme semantice; ct de precis transmit simbolurile ntelesurile dorite;
Nivelul C probleme de eficacitate; ct de mult poate fi modificat comportamentul
receptorului n sensul dorit de emittor.

Modelul lui Gerbner
George Gerbner, proIesor la universitatea din Pensylvania a ncercat s realizeze
un model de comunicare cu utilizare general. Modelul realizat a Iost semniIicativ mai
complex dect cel al lui Shannon & Weaver. Modelul lui Gerbner (figura 3) introduce ca
elemente originale: perceptia, productia, semniIicatia mesajului; mesajul ca unitate a
Iormei si continutului; notiunea de intersubiectivitate ca expresie a raportului dintre
productia mesajelor si perceptia evenimentelor si mesajelor; ConIorm acestui model,
procesul de comunicare este un proces subiectiv, selectiv, variabil si imprevizibil.


31











!xa orizontal red procesul de perceptie:
! la originea procesului de comunicare se aIl perceptia unui eveniment; primul element
al modelului este M (cel care percepe);
! perceptia implic o legtur ntre eveniment (E) si reconstituirea lui senzorial, creativ
si cognitiv de ctre M; E poate Ii un eveniment natural sau un eveniment mediatizat care
va fi un mesaj de tipul S/E;
! perceptia lui E este o reactie a lui M, reactie care se maniIest prin diIerite mijloace;
! Reactia si receptarea se produc ntr-o situatie dat care le poate inIluenta si modiIica.
Situatia are dimensiuni psihologice, Iizice si sociale. ntre E (eveniment) si E1 (perceptie,
mesaj) intervin:
Actiunea de selectie;
Accesibilitatea evenimentului (posibilitatea de a fi perceput);
Contextul n care se produce.
32

!xa vertical cuprinde elemente care caracterizeaz productia mesajelor (produsul
comunicrii) si controlul relatiei dintre M (agent) si S/E (mesaj). Este axa ,mijloacelor
comunicrii, a mijloacelor utilizate pentru creatia, transmiterea si distribuirea mesajelor.
! aceste mijloace sunt formate din:
agenti care permit transmiterea semnalelor (canale, mijloace tehnice, media);
procedee de alegere si combinare a mijloacelor utilizate;
resurse administrative, institutionale pentru controlul productiei si distribuirii
mesajelor;
Toate aceste mijloace permit transIormarea unei reactii (perceptii) ntr-un mesaj care
poate fi perceput.
! mijlocele servesc s Iac disponibile pentru destinatar elementele componente ale
mesajului;
! Iorma S este dat de enuntul mesajului; ea este legat de mijloacele utilizate si este
indisolubil legat de continutul mesajului. Mesajul trebuie s posede o Iorm si o
structur bine deIinite;
! enuntul mesajului se produce ntr-un context dat. Contextul se reIer la elementele
care intervin pentru a Iace ca un eveniment s Iie selectat pentru a fi perceput;
! orice transmisie structurat si nealeatoare este un semnal. Forma semnalului
(mesajului) cuprinde calitti de reprezentare, de reIerint, de simbolizare sau de
corespondent. Deci semnalul cuprinde elemente de Iorm si continut ale mesajului,
adic de semniIicatie a mesajului (S si E sunt indisolubile), ceea ce Iace ca mesajul s
aib calitti de Iorm si de continut speciIice;
! orice perceptie a unui enunt produce eIecte (consecinte); unele tin de eIicient
(atingerea obiectivelor vizate, a obiectivelor initiale ale comunicrii), altele sunt
consecinte neintentionate sau nedorite ale comunicrii.

Modelul indic n primul rnd importanta elementelor care intervin n perceptia
evenimentelor: punctele de vedere si experientele trecute ale lui M inIluenteaz perceptia
- E1. Acesta este un Iapt ,creat prin perceptie, Iiecare persoan avnd o perceptie
proprie. Diversi M pot percepe diIerit acelasi eveniment. n al doilea rnd, modelul arat
c sistemul comunicrii este dinamic si deschis, n sensul c eIectele (consecintele) sunt
partial previzibile, partial imprevizibile. El poate Ii aplicat n analiza diIeritelor situatii de
comunicare, pentru analiza de continut a mesajelor, a corespondentei dintre realitti si
mesajele comunicrii de mas, a receptrii mesajelor de ctre publicuri. (G. Gerbner,
Toward a General Model of Communication, apud Ioan Drgan, Paradigme ale
!omunicrii de mas).

Modelul lui Lasswell

Modelul lui Harold D. Lasswell este un model specific studiului comunicrii de
mas. Autorul sustine c, pentru a ntelege procesul comunicrii de mas, noi avem
nevoie s studiem nivelele ce corespund urmtoarelor ntrebri:

! Cine?
! Ce spune?
33
! Prin ce canal?
! Cui?
! Cu ce efect?

Aceast Iormul a Iost Iolosit de Lasswell n 1948 pentru a nzestra cu un cadru
conceptual sociologia Iunctionalist a mass-media. Tradus n termeni de sectoare de
cercetare, ea duce la urmtorul rezultat: analiza controlului, analiza continutului, analiza
mijloacelor de comunicare sau a suporturilor, analiza audientei si analiza eIectelor
(Armand, Michelle Mattelart, !storia teoriilor comunicrii).
Pentru Fiske (op. cit), acest model reprezint versiunea verbal a modelului
Shannon & Weaver; este un model liniar care priveste comunicarea ca o transmitere de
mesaje si este mai interesat de eIectele comunicrii dect de semniIicatii. Prin ,eIect se
ntelege c o schimbare observabil si msurabil a strii receptorului este cauzat de un
element identificabil n proces. Modificnd unul din elementele procesului, vom modifica
si eIectul. Dup Lasswell, procesul de comunicare ndeplineste trei Iunctii principale n
societate: ,supravegherea mediului, dezvluind tot ceeea ce ar putea ameninta sau aIecta
sistemul de valori al unei comunitti sau al prtilor care o compun, !-3(,(& 23 ,(.&%$( &
!")1"3(3+(.", 6"0$(+*%$$, pentru a produce un rspuns Iat de mediu, transmiterea
!"/+(3$,$$ 6"0$&.(. (Lasswell, !89( :+,-0+-,( &34 ;-30+$"3 "< ="))-3$0&+$"3 $3
!"0$(+>?, apud Mattelart, op. cit). LazarsIeld si Merton adaug la aceste trei Iunctii o a
patra, cea de entertainment sau distractie.

n traditia Iunctionalist a cercetrii comunicrii de mas se nscrie si studiul lui
Lazarsfeld despre alegerile prezidentiale din 1940. Acest studiu panel, destinat a stabili
contributia unor surse diIerite la modiIicarea optiunii politice n timp, a ajuns la concluzia
c discutia avea un rol mai important n acest sens dect mass-media. Un studiu ulterior,
care a testat eIicienta inIluentei personale, a conIirmat acest idee si a propus ipoteza unei
,comunicri n dou trepte. Conform rezultatelor acestui studiu, s-au putut decela cteva
grupuri mari de cauze ce actioneaz mpreun care pot explica Iaptul c indivizii sunt mai
predispusi s tin seama de inIormatiile si sIaturile venite din partea celor pe care i
cunosc personal, respectiv:
! au mai mare ncredere n ei;
! un contact personal poate exercita o presiune inIormal n sensul conIormrii;
! se oIer posibilitatea discutrii si argumentrii, persuasiunea fiind rezultatul schimbului
reciproc de opinii;
! o sugestie venit din partea unei cunostinte din propriul cerc de contacte sociale poart
n sine garantia conIormrii la normele de grup.
Pentru a comunica cu succes trebuie, deci, s se acorde o mai mare atentie
grupurilor si procesului de comunicare nonIormal de diIuziune a inIormatiilor n
interiorul Iiecrui grup sau categorie de public vizat.






34
Modelul lui Newcomb

SemniIicatia principal a acestui model const n Iaptul c este primul model care
introduce problematica rolului comunicrii ntr-o societate sau ntr-o relatie social.
Pentru Newcomb acest rol este simplu: acela de a mentine echilibrul n cadrul unui sistem
social. Modul n care Iunctioneaz acest model este urmtorul (Iigura 4): A/B este
comunicator/receptor; ei pot Ii indivizi sau conducerea unei ntreprinderi/reprezentantii
sindicatelor, sau guvern/guvernati etc. X este o parte din mediul social. ABX este un
sistem, ceea ce nseamn c relatiile interne sunt interdependente.














Componentele minimale ale sistemului ABX sunt:
! orientarea lui A ctre X incluznd n acelasi timp atitudinea Iat de X ca obiect
abordabil sau de evitat, caracterizat prin semn si intensitate, precum si atributele
cognitive (credinte si structuri cognitive);
! orientarea lui A spre B n exact acelasi sens (pentru a evita conIuzia ne vom reIeri la
atractie pozitiv sau negativ Iat de A sau B ca persoan si la atitudini Iavorabile sau
neIavorabile ctre X);
! orientarea lui B ctre X;
! orientarea lui B ctre A.
Acest model presupune, desi nu declar explicit, c oamenii au nevoie de
inIormatie. ntr-o democratie, inIormatia este de obicei privit ca un drept, dar nu se
constientizeaz c inIormatia este, n primul rnd, o necesitate. Fr ea, nu ne putem simti
ca o parte a societtii. Trebuie s avem inIormatie potrivit despre mediul nostru social
pentru a sti cum s reactionm la el si pentru a identiIica n reactia noastr Iactori pe care
35
putem s-i mprtsim cu membrii grupului, ai subculturii sau culturii din care facem
parte. Denis McQuail (Comunicarea) sustine c modelul lui Newcomb este un model al
,tensiunii ctre simetrie, de acelasi tip cu modelele inspirate de psihologia gestaltist.
Dinamica actelor de comunicare const n tensiunea produs de dezacord.



!odelul Westley yi MacLean

Acest model (Iigura 5) este inspirat de modelul lui Newcomb si descrie procesul
comunicrii interpersonale. Pe scurt, modelul arat c inIormatia, Iie este dat de un
individ A altui individ B, fie este cutat de B la o surs A dispunnd de competente
specifice n raport cu nevoile lui B.






X1, X2, X3, X4..X# reprezint ,obiectele de orientare, adic multitudinea de
evenimente si obiecte care compun mediul lui A si B si care pot eventual forma obiect de
comunicare ntre ei;
! A si B reprezint indivizi;
! X` reprezint mesajul;
! I BA reprezint Ieed-backul, adic un mesaj transmis de B spre A asupra situatiei lui
B, transIormat ca eIecte al X`;
! I reprezint Ieed-backul.
Potrivit acestei reprezentri simple asupra comunicrii dintre doi actori, persoana
A transmite o inIormatie ctre persoana B asupra evenimentului X. A este comunicatorul,
iar B este n situatia receptorului de inIormatie Iie c o cere, Iie pur si simplu c o
primeste. Comunicarea ncepe, de Iapt, prin selectionarea de ctre A a ,obiectelor de
36
orientare X crora le d o Iorm abstract (le transIorm n mesaj X` si l transmite ctre
B). Acesta din urm poate avea si el o perceptie direct a lui X (X1, B) sau suport eIectul
lui X`, rspunznd lui A prin retroactiunea IBA. Modelul Westley & MacLean subliniaz
nevoia social de inIormatie pe care a pus-o n evident modelul lui Newcomb. Ei vor
adapta acest model si pentru studiul mass-media.








!. $COALA SEMIOT!C


Termenii cu care opereaz semiotica (semn, semniIicatie, icon, denotatie,
conotatie) sunt termeni care se reIer la diverse modalitti de producerea a sensului, a
ntelesului. Modelele propuse de !coala semiotic diIer de cele propuse de !coala
proces nu numai prin Iaptul c nu sunt lineare, ci si prin Iaptul c nu contin indicatii
despre etapele transmiterii mesajului. Aceste modele sunt de tip structural, si indic
relatiile care se stabilesc ntre elementele prin care se creeaz sensul.

n centrul acestei stiinte st conceptul de semn. Semiotica are trei domenii
principale de studiu:

1. semnul nsusi; acesta const n studiul diIeritelor varietti de semne, n studiul
diIeritelor moduri n care acestea transmit ntelesul, precum si n studiul modului n care
semnul relationeaz cu oamenii care l Iolosesc. Semnele sunt deIinite ca Iiind niste
constructe umane si pot Ii ntelese numai n utilizrile pe care oamenii le atribuie.
2. codurile (sistemele n care semnele sunt utilizate); acest studiu cuprinde modurile n
care o varietate de coduri s-a dezvoltat pentru a satisIace nevoile unei societti sau culturi
sau pentru a exploata canalele de comunicare disponibile pentru transmiterea lor.
3. cultura n care aceste coduri si semne opereaz. La rndul ei, aceasta este dependent
pentru propria ei existent si Iorm de Iolosirea acestor coduri si semne.

Pentru a ntelege n mod ct mai adecvat originalitatea modelelor semiotice (n
special lingvistice) (Ioan Drgan, !eorii ale comunicrii de mas) este important de
retinut ceea ce unii autori numesc dubla situare sau dimensiune a mesajului:
! prima se reIer la Iaptul c mesajul este un element al circuitului comunicational: trimis
de ctre emittor, el circul printr-un canal si ajunge la receptor (este, s spunem, o
37
,inIormatie care circul ntre cei doi poli ai circuitului comunicational);
! sub alt aspect, mesajul poate Ii, totodat, descris ca element al unui proces de
reprezentare, ca intermediar ntre o realitate si imaginea acestei realitti (realitatea la care
mesajul se reIer sau la care trimite). Modelele semiotice iau n considerare dubla situare
(inIormational si simbolic) a mesajului; acestea se situeaz si se cristalizeaz la
intersectia celor dou procese de comunicare si de reprezentare (figura 6)














Modelul lui Peirce

Pentru Peirce, orice proces semiotic este o relatie ntre trei componente: semnul
nsusi, obiectul reprezentat si interpretantul (Iigura 7).

38




DeIinitia semnului implic, deci, un model triadic: ''Un semn, sau un
!epre:entamen este ceva care tine locul a ceva in anumite privinte sau in virtutea
!numitor insiiri. El se adresea: cuiva, creand in mintea acestuia un semn echivalent,
sau poate un semn mai dezvoltat. Semnul acesta pe care l creez! il numesc
!nterpretantul primului semn. Semnul tine locul a ceva, anume al obiectului su. El tine
!ocul acestui obiect nu in toate privintele, ci cu referire la un fel de idee pe care am
numit-o uneori fundamentul representamenului'' (Peirce, Comunicare i actiune,
apud Umberto Eco, Lector in fabula).
Un semn se reIer la altceva dect la el nsusi (obiectul) si este nteles de cineva:
acesta este efectul pe care l produce n mintea receptorului (interpretantul).
Interpretantul nu este interpretul semnului, ci este un concept mental produs deopotriv
de semn si de experienta obiectului pentru cel ce utilizeaz semnul. Interpretantul unui
obiect nu este o semniIicatie deIinit de dictionar, ci variaz n Iunctie de experienta pe
care utilizatorul semnului a avut-o vis-a vis de acel obiect. O semniIicatie nu este
niciodat o relatie ntre un semn si ceea ce reprezint semnul (obiectul). SemniIicatia
rezult din relalatia triadic, n care interpretantul are un rol mediator de inIormare, de
interpretare sau chiar de traducere a unui semn prin alt semn. Interpretantul este o alt
reprezentare, care se reIer la un acelasi obiect pe baza unui alt Iundament (ground-ul
reprezentrii); acesta este punctul de plecare al semiozei nelimitate: relatia semn-obiect
nu este posibil dect prin raportare la un alt interpretant care se explic pe sine printr-un
alt interpretant. n cadrul teoriei codurilor, (Umberto Eco, !ratat de semiotic general)
interpretantul poate Ii identiIicat cu ntrega serie de denotatii si conotatii succesive ale
unei expresii.
Dup Peirce, exist trei tipuri de semne: iconul, indicele (sau indexul) si simbolul.
Un semn iconic este un semn bazat pe o anumit asemnare cu obiectul real sau Iictiv, de
exemplu, o IotograIie, o schem, o diagram; un indice este un semn care se aIl ntr-o
relatie real, nu de reIlectare cu obiectul, Iunctionnd ca o indicatie sau o reIerint; de
exemplu, un indicator de drum, simptomele unei boli etc.; simbolul este un semn
determinat numai n cadrul unei interpretri, dar nu are legtur Iizic sau de asemnare
cu obiectul: de exemplu, un steag.

39











!odelul lui Ogden yi Richards

Modelul Ogden si Richards corespunde modelului lui Peirce. n aceast
perspectiv, n analiza comunicrii se poate da prioritate:
! realittilor (lucrurilor);
! psihicului, gndirii (ideilor);
! limbajului (cuvintelor), retinndu-se atunci dubla Iunctie a cuvintelor noi
gndim cu ajutorul cuvintelor si comunicm cu altii prin intermediul lor.







40



Modelul lui Saussure

Saussure este considerat ntemeietorul lingvisticii moderne si al semiologiei, Iiind
cel care a construit primul proiect al unei ,teorii generale a sistemelor de semniIicare,
initiind studierea ,vietii semnelor n snul vietii sociale. El se concentreaz, ca lingvist,
asupra semnului nsusi. Semnul, pentru Saussure, este unitatea ntre semniIicat si
semnificant. Semnificantul este imaginea acustic, Iorma Iizic a semnului pe care noi o
percepem, iar semnificantul este conceptul mental la care se refer acesta. Acest concept
mental este n mare msur comun tuturor membrilor unei culturi care mprtsesc
acelasi limbaj. Sunt vizibile similarittile ntre diada semniIicant/semniIicat al lui
Saussure, si cea peircean semn/interpretant. Saussure este ns mai putin interesat de
relatia semnului ca ntreg cu realitatea extern (obiectul, la Peirce) (Iigura 9).



Modelul arat c relatia dintre concept si obiectul real pe care l reprezint este
operatia de semniIicare: prin intermediul acestei operatii omul acord ntelesuri realittii,
o ntelege. Este important s reamintim c semniIicatul este, n aceeasi msur ca si
semniIicantul, productia unei culturi particulare. Este evident c semniIicantii (cuvintele)
sunt diIerite n Iunctie de limb. Acelasi lucru se ntmpl si cu semniIicatiile cuvintelor:
ele diIer, mai mult sau mai putin, de la cultur la cultur, Iiecare avnd propria
experient a obiectelor (vezi ipoteza Shapir-Worf).




DE RE!INUT:

Conform lui Fiske (Introduction to Communication Studies), putem considera c
exist dou paradigme clasice n studiul comunicrii: scoala proces si scoala semiotic
41
!,$3 0( 6( 0&,&0+(,$#(#* /0"&.& 1,"0(6 /$ 0&,( 6-3+ 1,$30$1&.(.( )"4(.( &.(
!")-3$0*,$$ 0&,( " ,(1,(#$3+*@
Caracteristicile !0".$$ 1,"0(6:
vede comunicarea ca transmitere a mesajelor;
este interesat n special de probleme ca eIicienta si acuratetea transmiterii mesajului;
dac eIectul este diIerit de ceea ce se intentiona s se comunice, tendinta este s se
interpreteze acest lucru drept un esec al comunicrii si s se caute motivul esecului
de-a lungul desIsurrii procesului de comunicare;
se autodeIineste ca studiul actelor de comunicare;
deIineste interactiunea social ca Iiind procesul prin care o persoan relationeaz cu
altele sau aIecteaz comportamentul, starea de spirit sau reactiile emotionale ale unei
alte persoane si invers;
vede n mesaj ceea ce este transmis prin procesul de comunicare.
intentia emittorului poate Ii declarat sau nedeclarat, dar ea este esential pentru a
putea analiza mesajul.

Modele reprezentative:
Modelul Shannon & Weaver;
Modelul lui Gerbner;
Modelul lui Lasswell;
Modelul lui Newcomb;
Modelul Westley MacLean.

!,$3 0( 6( 0&,&0+(,$#(#* /0"&.& 6()$"+$0*A /$ 0&,( 6-3+ 1,incipalele modele ale
!")-3$0*,$$ 0&,( " ,(1,(#$3+*@
Caracteristicile !0".$$ 6()$"+$0(B
deIsurarea comunicrii reprezint o producere si un schimb de sensuri (semniIicatii),
obiectul de interes l reprezint studierea modului n care mesajele (textele)
interactioneaz cu oamenii pentru a produce ntelesuri (sau semniIicatii) si rolul
textelor n cultura noastr;
nu consider nentelegerile ca Iiind neaprat eIecte ale esecului de comunicare, ci
consider c ele pot rezulta din diIerentele culturale dimtre emittor si receptor;
se autodeIineste n termeni de producere ai comunicrii;
deIineste interactiunea social ca Iiind ceea ce constituie individul ca membru al unei
culturi speciIice sau al unei societti;
vede mesajul ca o constructie a semnelor care, prin interactiunea cu receptorii,
produce ntelesuri.
Modele reprezentative:
Modelul lui Peirce;
Modelul Ogden si Richards;
Modelul Saussure.





42








I.3.2. NOI MODELE ALE
COMUNICRII





!a reactie la modelele inspirate de paradigmele structural-
!unctionaliste,care au dominat mult vreme scena teoretic a anali:ei
!omunicrii, au aprut !ontributii recente animate de ambitia de a depi
modelele clasice ,!nformationale` (procesuale) i ,lingvistice` (semiotice)
ale comunic!rii. Potrivit acestor modele, comunicarea nu se reduce la
transmiterea ,!nformatiei` !au ,mesafelor` prin codificare i decodificare
!au prin indicatii ale intentiilor comunicative. Comunicarea trebuie
!nteleas ca o comprehensiune reciproc, ca intercomprehensiune (acces la
!ubiectivitatea altuia, la intentiile i motivele sale). Aceste demersuri
!onsacr alte unitti de anali: ! persoana, grupurile, raporturile
intersubiective ! in experienta vietii cotidiene.


1. FUNDAMENTE TEORETICE ALE NOILOR
MODELE COMUNICATIONALE
!. $COALA DE LA PALO ALTO
!. ANALIZA CONVERSATIEI
!. TEORIA CONVERSATIEI


43



1. FUNDAMENTE TEORETICE ALE NOILOR


!ODELE COMUNICATIONALE

Noile paradigme ale comunicrii (care valorizeaz teoriile interactionismului
simbolic, etnometodologiei, Ienomenolgiei sociale) nu mai trateaz obiectivitatea lumii si
subiectivitatea actorilor ca date predeIinite. Acestea sunt raportate la o ,activitate
!rgani:at, mediat simbolic,efectuat impreun de ctre membrii unei comunitti de
!imbaf i de actiune n cadrul !oordonrii actiunilor lor practice. Din aceast
perspectiv, comunicarea reprezint ,modelarea unei lumi comune prin intermediul unei
!ctiuni confugate. Aceast perspectiv comun nu nseamn o simpl convergent a
unor puncte de vedere personale, ci Iaptul c partenerii construiesc mpreun locul comun
(norme, reguli) pornind de la care se vor raporta unii la altii, se vor raporta la lume si si
vor organiza actiunile mpreun. (Ioan Drgan, !aradigme ale comunicrii de mas)
n aceast conceptie, limbajul este o parte integrant a activittilor sociale; el articuleaz
practicile, orientrile si relatiile interumane ntr-o Iorm de viat. Aceast abordare se
ndeprteaz de optica epistemologic clasic, ,!u se mai acord prioritate reprezen!rii
!in punctul de vedere al unui observator de:angafat, a propriettilor unei lumi
!xterioare i al unei lumi interioare predeterminate, ci activittii organi:ante/confugate a
!ctorilor sociali, prin care o lume comun, un spatiu public, un camp practic, un sens
!mprtit al !ealittii comune sunt continuu modelate i mentinute drept conditii i
!e:ulate ale actiunii. (Dup Luis Quere, !un modele epistemologique de la
communication a un modele praxeologique, apud Drgan, op. cit.)



!nterac(ionismul simbolic

Herbert Blumer inaugureaz ,interactionismul simbolic si rezum cele trei
premise ale acestui demers, care si alege drept obiectiv studierea modului n care actorii
sociali interpreteaz simbolurile nscute din ,activittile lor interactive: ,!rima premis
!ste c !amenii actionea: fat de lucruri pe ba:a semnificatiilor pe care le au pentru ei
!ceste lucruri. A doua este c semnificatia acestor !ucruri deriv i se nate din
!nteractiunea social a unui individ cu !eilalti actori. A treia es!e c aceste semnificatii
!unt utili:ate i modificate pintr-un proces de interpretare efectuat de un individ n
!aportul su cu lucrurile pe care le intalnete. (H. Blumer, Symbolic Interactionism:
Perspective and Method, apud Armand si Michele Mattelart, Istoria teoriilor
!omunicrii)
Noile modele ale comunicrii se ndeprteaz de modelele initiale ale teoriei
inIormatiei si de modelul behaviorist care limitau comunicarea la transmiterea si
receptarea mesajelor unice (univoce, sens unic), circulnd ntr-un singur canal n acelasi
44
timp si la un receptor pasiv. DeIinitia si abordarea comunicrii se vor mbogti prin
elaborarea unor modele complexe care iau n considerare circularitatea comunicrii
(alternanta participantilor la procesul de comunicare n rolurile de emittor si receptor),
deosebirile individuale n stpnirea codurilor de comunicare, rolul opiniilor si al
atitudinilor n procesul comunicrii, importanta contextului social si cultural al
schimbului, inclusiv n cazul comunicrii de mas. Unele modele vor merge chiar mai
departe (scoala caliIornian de la Palo Alto); potrivit acestei scoli, comunicarea este nu
numai circular, ci si continu, presupunnd o interactiune nencetat ntre Iiintele
umane, desIsurat simultan prin multiple canale si prin mijloace variate. Notiunea
clasic de mesaj este si ea depsit: mai importante dect continuturile comunicrii
sunt interactiunile celor care particip la comunicare si interdependentele dintre
ansamblul comportamentelor lor: comunicarea este asemenea Iunctionrii unei orchestre
Ir dirijor, n care Iiecare interactioneaz cu toti si toti ntre ei, iar n acest proces de
interactiuni continue se creeaz realitatea social, care este o realitate socio-
comunicational. Este o iluzie de a crede c exist o singur realitate: realitatea este de
ordinul atribuirii de semniIicatie, care este produsul interactiunilor umane si al
comunicrii.



!c(iunea comunica(ional

Un model de reIerint n teoria comunicrii prin amploarea constructiei teoretice a
fost formulat de Jurgen Habermas, (!omunicare i actiune), reprezentant al ultimei
generatii a Scolii de la FrankIurt. Prelucrnd teoriile sociologiei actiunii initiate de
Talcott Parsons, Habermas elaboreaz n 1981 o sociologie a ,actiunii comunicationale.
Actiunea si interactiunea nu mai sunt considerate doar ca producere de efecte, ci se
analizeaz ca Iiind asociate unor schimburi simbolice si contexte de limbaj. Atitudinile,
opiniile care nsotesc actiunea nu pot da seam de realitate doar luate ele singure.
Sociologia critic trebuie s studieze retelele de interactiune ntr-o societate constituit
din relatii comunicationale, ,unirea n comunicare a subiectilor opusi. ,Actiunii
strategice, adic ratiunii si actiunii cu scop strict utilitar si instrumental (al cror
dispozitiv privilegiat l constituie mijloacele de comunicare de mas) si care risc s
colonizeze ,lumea social trit, Habermas le opune alte moduri de actiune sau de
raportare la lume, fiecare cu propriul su criteriu de validitate: actiunea obiectiv,
cognitiv, care si impune s spun adevrul, actiunea intersubiectiv, care tinteste
dreptatea moral a actiunii, actiunea expresiv, care presupune sinceritate. El consider
c, n principal, criza democratiei se datoreaz Iaptului c dispozitivele sociale care ar
trebui s Iaciliteze schimburile si desIsurarea rationalittii sale comunicationale au
devenit autonome; ele Iac s circule inIormatia, dar blocheaz relatiile comunicationale,
adic activittile de interpretare ale indivizilor si grupurilor sociale. Jean Marie Vincent
consider ns c notiunea de rationalitate comunicational a lui Habermas este ,puternic
!mpregnat cu !lemente normative, repre:entand un principiu de explicatie metasocial
(apud Armand si Michele Mattelart, Istoria teoriilor !omunicrii, Polirom 2001,
Mattelart), ceea ce ne poate Iace s ne ntrebm dac nu cumva relatiile comunicationale,
45
pe care filosoful german le consider Iundamentul socialului, nu sunt copiate dup o
conceptie a dialogului dintre Iilosofi.



2. !COALA DE LA PALO ALTO

Pozitia teoretic a scolii de la Palo Alto se caracterizeaz prin considerarea
comunicrii ca Ienomen social integrat, ncercnd prin ,gramatica (sau ,logica
comunicrii) s construiasc o punte de legtur ntre aspectele relationale si cele
organizationale, ntre mecanismele care regleaz raporturile interindividuale si cele care
regleaz raporturile sociale. Paul Watzlawick precizeaz: ,ascultm n permanent de
regulile de comunicare, dar regulile n sine, gramatica com!nicrii, sunt lucruri pe care
nu le cunoastem (Une logique de la communication). Precursor al noului model al
comunicrii teoretizat de Scoala de la Palo Alto, este recunoscut Gregory Bateson,
antropolog si ecologist englez, Iormat initial ca biolog. Lucrarea sa, Spre o ecologie a
spiritului, a ncercat s introduc o perspectiv ,organicist asupra comunicrii. Bateson
opune metaIora masinii (care ar Ii adecvat ca metaIor Iondatoare pentru modelul
matematic), metaIorei organismului, mai adecvat n a exprima natura sistemului
inIormational-comunicativ. Gndirea organicist situeaz inIormatia ca dimensiune
relevant a unui subiect aflat ntr-un mediu determinat, ambele neputnd fi definite dect
printr-o relatie de reciprociate: eu-l trieste ntr-o lume a crei parte este el nsusi, dar el
contribuie, la rndul lui, la constituirea acestei lumi. Metafora organismului introduce n
studierea comunicrii o gndire holist. Comunicarea nssi este oper si instrument:
opera si produsul nu sunt distincte de ceea ce le d nastere. Dup Bateson, comunicarea
este un schimb al subsistemelor unei totalitti, un schimb de inIormatie. La rndul ei,
inIormatia este o ,diIerent care produce diIerente. Ea este sursa dinamicii totalittii sau
sistemului, deoarece ,in!eractiunea dintre prtile unui spirit este !eclanat prin
!iferent.
Scoala de la Palo Alto, proiectnd organic comunicarea, va ajunge imediat la teza:
Totul este comunicare. Comunicarea este noul termen care exprim relatia omului cu
lumea. Comunicarea Iurnizeaz regulile de ntelegere pentru toate lucrurile din lume,
deoarece stiinta, arta sau practicile cotidiene nu sunt dect sectoare continute n
comunicarea care le nglobeaz. Comunicarea va reIlecta ntregul joc al ratiunii si al
activittilor ei. Cartea ! logic a comunicrii, scris de trei membri ai Colegiului
Invizibil: Paul Watzlawick, Janet Beavin, Don Jackson are drept scop s explice cum se
poate spune c Iiecare individ particip la comunicare, mai mult dect c s-ar afla el la
originea comunicrii sau c ar Ii tinta ei. Ei au Iormulat cteva principii de comunicare
interuman, numite axiome.

!xioma 1. Comunicarea este inevitabil. (Imposibilitatea de a nu comunica; nu
putem s nu comunicm). Aceast axiom are sens numai n conditiile n care nglobm
n sfera comunicrii si transmiterea neintentionat de inIormatie, ce se realizeaz prin
intermediul indicilor. Dac acceptm c orice comportament are o anumit valoare
comunicativ, c nu doar mimica si gesturile, ci si absenta lor este elocvent, vom putea
accepta usor prima axiom. ,!ac vom admite c, intr-! interactiune, orice
46
comportament are valoarea unui mesaj, cu !lte cuvinte, c este o comunicare, urmea:
!e aici c nu se poate s nu se comunice, indiferent !ac se vrea sau nu. Activitate sau
!nactivitate, vorbire sau tcere, orice are valoare de mesaf. Asemenea comportamente
!nfluentea: altele, iar acestea, la randul lor, nu pot s nu reactione:e !a comunicri i
!rin insui acest fapt s comunice. (Watzlawick, Une logique de la communication).
Comunicarea nu se mai reduce astIel la limbajul verbal si, mai ales, la
intentionalitate. Noi comunicm doar atunci cnd intentiile, constiente sau reusite se
transmit si sunt ntelese de receptor. Din punctul de vedere al noii teorii, comunicarea
verbal si intentional reprezint doar vrIul unui iceberg urias, care nchide ntr-o unitate
ntregul comportament al unui individ integrat organic ntr-o totalitate cuprinznd alte
moduri de comportament: tonul, postura, contextul. Evident, pentru nevoile analizei
putem distinge ,unitti ale comunicrii: mesajul (unitatea elementar), interactiunea (o
serie de mesaje schimbate ntre indivizi), modele de interactiune.

!xioma 2. ,Comunicarea se desfyoar la dou niveluri: informa(ional yi
re!a(ional, cel de-!l doilea oferind indica(ii de interpretare a con(inutului celui
!inti (Orice comunicare se analizeaz n continut si relatie; Orice comunicare prezint
dou aspecte: continutul si relatia, astIel nct al doilea l nglobeaz pe primul si prin
aceasta este o metacomunicare). Asta nseamn c orice comunicare nu se limiteaz s
transmit o inIormatie, ci induce n acelasi timp un comportament. n termenii lui
Bateson, se pot numi cele dou aspecte ,indicele respectiv ,ordinea oricrei
comunicri. Indicele este sinonimul continutului mesajului. Un mesaj, sub aspectul lui de
,indice transmite o inIormatie: n comunicarea uman, acest termen este de aceea
sinonim cu continutul mesajului. El poate avea ca obiect orice este comunicabil;
problema de a sti dac o asemenea inIormatie este adevrat sau Ials, valid ori nevalid
sau indecidabil nu intr aici n calcul. Aspectul de ,ordine dimpotriv, desemneaz
maniera n care este nteles mesajul si, n cele din urm, relatia ntre parteneri. Un raport
interesant se maniIest ntre cele dou aspecte ale comunicrii: cu ct o relatie este mai
spontan si sntoas, cu att aspectul relatie al comunicrii trece n plan secund. Invers,
relatiile bolnave se caracterizeaz printr-o dezbatere Ir sIrsit asupra naturii relatiei, iar
continutul comunicrii sIrseste prin a-si pierde orice important. Vorbitorii acord
planului relational o important decisiv si dac nentelegerile de ordin inIormational pot
Ii aplanate usor, cele ce privesc relatia genereaz adesea conIlicte ireconciliabile. Una din
descoperirile cercettorilor de la Palo Alto e tocmai aceea c atentia acordat comunicrii
distruge comunicarea.

!xioma 3. ,Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat n
termeni de cauz! efect sau stimul rspuns. Aceast a treia axiom se poate obtine din
studiul interactiunii sau schimbului de mesaje ntre parteneri. Vzut din aIar, o serie de
comunicatii poate Ii nteles ca un sir nentrupt de schimburi de elemente inIormationale.
Interlocutorii par a avea initiativa sau preeminenta, sau pot avea un statut de dependent;
se puncteaz rolurile pe care si le asum sau le revin partenerilor si care-i determin de
Iiecare dat ca ,stimuli sau ,rspuns ai secventei comunicationale.

A!ioma 4. ,Comunicarea mbrac fie o form digital, fie una analogic.
Termenii provin din cibernetic, unde un sistem este considerat digital atunci cnd
47
opereaz cu o logic binar de tipul 0 si 1 si analogic, n cazul utilizrii unei logici cu o
infinitate continu de valori. Dup Watzlawick, comunicarea analogic, n care se
include, practic, orice comunicare non-verbal (care nu ntretine ntre semn si obiect o
relatie pur conventional), si aIl rdcinile n stadiile arhaice ale evolutiei umane si are
o extensiune mult mai general dect comunicarea digital, verbal, relativ recent si
mult mai abstract, capabil s reprezinte nu numai sensuri, ci si logica limbajului.
Numai n comunicarea interuman sunt posibile cele dou tipuri. AltIel spus, omul este
singurul gen de organism capabil s utilizeze cele dou moduri de comunicare, digital si
analogic. Aparitia si utilizarea comunicrii digitale a avut o important capital pentru
evolutia omului, a culturii, ea Iiind cea care condenseaz o cantitate mai mare de
inIormatie si permite conservarea ei n timp precum si recuperarea ei recurent la orice
moment ulterior. Cum au artat ns studiile de etologie ale lui Timbertgen, Lorentz sau
Bateson, pentru aspectul de relatie al comunicrii rolul Iundamental l are tipul analogic
de comunicare. Interventia n cadrul comunicrii a dimensiunii relationale explic de ce
comunicarea analogic are o conexiune att de strns cu contextul comunicrii; acelasi
gest, de exemplu, pare normal ntr-un context si transmite o inIormatie de un anumit tip si
pare anormal ,bolnav, ntr-un alt context, alerteaz pe ceilalti oameni asupra strii
mentale a omului, nu-i Iace s reactioneze doar la inIormatia cuprins n comunicare.
Cele dou tipuri de comunicare nu exist paralel sau complementar; ele pot s
coexiste si s se completeze n orice mesaj. Dup toate probabilittile, continutul se
transmite digital si relatia analogic. Relatia analogic digital n cadrul comunicrii,
exempliIicat de diIerenta dintre tipurile corespunztoare de calculatoare, are numeroase
consecinte pragmatice n diverse domenii ale actiunii sociale. Prezenta si
complementaritatea celor dou tipuri n mesajele comunicrii, Iace necesar traducerea
continu ntre ele, att de cei care emit semnale, ct si de cei care le receptioneaz;
aceasta nu se poate Iace ns n chip complet Ir pierderi de inIormatie si de sensuri.
Limbajul digital posed o sintax logic complex si comod, dar e lipsit de o semantic
adecvat pentru relatie. Limbajul analogic posed semantica, nu ns si sintaxa
corespunztoare unei deIinitii neechivoce a naturii relatiilor. Exist o strns legtur
ntre axiomele 2 si 4: componenta inIormational a comunicrii e transmis cu precdere
pe cale digital, pe cnd cea relational prin mijloace analogice. Privirea, gestul, mimica,
tonul sunt parametrii de care depinde bunul mers al relatiei si tot ei Iac obiectul
incriminrilor atunci cnd raporturile dintre comunicatori nu mai Iunctioneaz normal.

Axioma 5. Pornind de la studiile antropologice si psihologice ale lui Bateson,
adeptii Scolii de la Palo Alto au Iormulat o alt idee de baz a analizei comunicrii: n
comportamentul comunicational se pot distinge sisteme simetrice n care partenerii
adopt un ,comportament n oglind, (ntemeiat pe egalitate) si sisteme complementare,
centrate pe diIerent (de exemplu, doctor-pacient, profesorstudent). n Ielul acesta se
ajunge la urmtoarea axiom: !Orice proces se comunicare este simetric sau
!omplementar, dac el se ntemeia!, respectiv, pe egalitate sau diferen(.

!xioma 6. ,Comunicarea este ireversibil. Asertiunea trebuie pus n legtur
cu proprietatea oricrei comunicri de a produce, odat receptat, un eIect oarecare
asupra celui ce a primit-o, mai intens sau mai slab, prompt sau manifest cu ntrziere,
perceptibil ori nu pentru un observator din aIar.
48

!xioma 7. Comunicarea presupune procese de ajustare yi acomodare.
ntelesul cuvntului nu exist nicieri altundeva dect n mintea vorbitorului, iar
semnificantul sonor, neIiind un crus al semniIicatului, ci doar un simplu stimul
senzorial, l poate evoca receptorului numai n msura n care acesta l posed deja.
Unicitatea experientei de viat si lingvistice a Iiecruia dintre noi atrage dup sine
necoincidenta sensurilor pe care locutori diIeriti le conIer acelorasi cuvinte.
n Iinalul studiului lor programatic, autorii modelului Iac urmtoarele consideratii
generale (apud Prvu, !ilosofia comunicrii):
Prima observatie: axiomele propuse sunt prime ncercri de a da o Iorm logic
sistematic unui proces extrem de complex si de aceea nu trebuie ntelese dect ca studii
preliminare la o teorie adecvat.
A doua observatie: aceste axiome sunt Ioarte eterogene, deoarece ele sunt extrase
din observarea unor fenomene sau genuri de comunicare diferite, sau din observarea
fenomenelor de comunicare n registre Ioarte diIerite. Dac ele au o unitate, aceasta nu
rezid n originea lor, ci n importanta lor pragmatic. Aceasta conduce la punerea
accentului nu pe ,actele individuale, ci pe conotatiile interpersonale.
Axiomatica global pe care o propun autorii, prin care se ncearc s se determine
prin conditii o ntreag ,situatie comunicational este astIel n acord stilistic cu natura
sistemic a comunicrii, redat de Birdwhistell: ,!n individ nu comunic, el ia parte la
comunicarea n care !evine un element. El se poate mica, poate face :gomot.dar el nu
!omunic. El poate vedea, !oate intelege, simti, gusta, atinge, dar el nu comunic. In alti
termeni, el nu este autorul !omunicrii, el particip la ea. Comunicarea, in calitatea ei
!e sistem, nu trebuie s fie conceput !up modelul elementar al actiunii i reactiunii,
!ricat de complex ar fi enuntul lui. Ca sistem, !omunicarea nu trebuie s fie definit
dect la nivelul unui schimb (apud Prvu, Filosofia !omunicrii).
n acest gen de prezentare structural a comunicrii, Iiecare axiom particip
determinativ la deIinirea global a situatiei de comunicare si si extrage semniIicatia
numai din acest participare.
,!stfel, imposibilitatea de a nu comunica face ca orice situatie care comport
!ou sau !ai multe persoane s fie o situatie interpersonal, o situatie de comunicare`.
Aspectul !relatie` al unei asemenea comunicri preci:ea: mai bine acest punct.
Impor!anta pragmatic, !nterpersonal a modurilor de comunicare digital i analogic nu
!e:id doar intr-un izomorfism !resupus cu continutul i relatia, ci in ambiguitatea,
!nevitabil i semnificativ, in care se afl !mittorul i receptorul atunci cand se pune
problema traducerii unui mod n altul. Ceea ce am spus despre problemele de punctare
!e ba:ea: tocmai pe metamorfo:a implicit a modelului !lasic ,actiune-!eactiune`. In
fine, paradigma simetrie-complementaritate este poate cea care se apropie cel mai mult
!e conceptul matematic de functie, po:itiile indivi:ilor nefiind decat variabile
!usceptibile de a lua o infinitate de valori al cror sens nu este absolut, ci nu se relev
!ecat in relatia lor reciproc`. (P.Watzlawick, Une logique de la communication).
Importanta conceptiei de la Palo Alto const n considerarea comunicrii ca o
activitate colectiv, condus de reguli nvtate inconstient. Modelul orchestral al
comunicrii tinde s pun n evident necesitatea gramaticii comunicrii Ir de care
aceasta nu-si poate realiza Iunctiile esentiale.

49



Asa cum arat B. Miege (La pense communicationnelle), modelului comunicrii
elaborat de Scoala de la Palo Alto i-au fost aduse trei critici importante:

! !ritic logic. Aceasta se reIer la o presupozitie epistemologic a modelui; nivelului
metacomunicational, care permite s se dea un sens nivelului comunicrii, trebuie s i se
confere posibilitatea de a-i observa Iunctionarea pentru a-i decela eventualele distorsiuni
introduse n comunicarea ,pur; rezult de aici c acest model este ntemeiat pe ideea c
observatorul a Iost dotat cu o capacitate de observatie si perceptie care nu introduce
distorsiune. Or, acest postulat epistemologic este astzi cel mai adesea respins.

! !ritic intern. Pornind de la o observatie a lui Peirce, D. Bougnoux identiIica
distinctiile Scolii de la Palo Alto dintre comunicarea de relatie si de continut cu distinctia
dintre comunicarea indicial si cea simbolic; prima este ns opac, putin mobil si
intranzitiv (Ir obiect). Ea nu se cunoaste pe sine nssi si e lipsit de intentie; de
aceea, nu poate avea rolul major acordat de modelul scolii de la Palo Alto.

! !ritic teoretic. Scoala de la Palo Alto este pandantul psihologic al Iunctionalismului
clasic: psihoterapia realizat de aceast scoala urmreste s evite suIerinta care rezult
din comportamentele disIunctionale prin conIormarea la normele sociale. Ca si
Iunctionalismul, aceast scoal are ca premis nevoia de comunicare a individului n
cadrul unui sistem; integrarea n sistem (lingvistic, psihologic, comportamental)
presupune ns mereu preeminenta, autonomia si rationalitatea sistemului.




3. !NALIZA CONVERSATIEI

,Analiza conversatiei este o component important a etnometodologiei. Loc
privilegiat al schimburilor simbolice, conversatia este abordat ca o actiune, nu doar
pentru studierea limbii, ci si ca practic de limbaj, pentru a ntelege n ce Iel construiesc
locutorii operatiunile acestei Iorme predominante de interactiune social si pentru a
dezvlui procedurile si asteptrile prin care este produs si nteleas aceast interactiune.



Etnometodologia

ntemeietor al etnometodologiei este Harold Garfinkel. Elev al lui Parsons si
apoi profesor la Universitatea California, Los Angeles, el pune bazele acestei abordri n
1967 cu lucrarea Studies in Ethnomethdology. Etnometodologia are ca obiectiv studierea
50
rationamentului practic de simt comun n situatiile obisnuite de actiune. Pentru GarIinkel
(Studies in Ethnomethdology, Prentice Hall, 1967) (apud !rmand yi Michele Mattelart,
Istoria teoriilor !omunicrii), analiza evenimentelor lumii sociale dintr-un punct de
vedere stiintiIic adecvat, adic exteriorul obiectului, este departe de a Ii o strategie ideal
n cazul n care se abordeaz Iluxul evenimentelor curente. ,Cercetarea
!tnometodologic anali:ea: !ctivittile de toate :ilele ca metode folosite de membrii
grupului cu !copul de a face aceste activitti vi:ibil-!ationale-!i-raportabile-(n sensul n
!are se poate da seam de ele)-pentru scopuri practice, !dic observabile i descriptibile
!a organi:are a activittilor !binuite de :i cu :i. Reflexivitatea acestui fenomen este o
activitate !pecial, constand in imprefurri practice, in cunoaterea comun, n
!tructurile sociale i rationamentul !ociologic practic. Aceast !eflexivitate ne ingduie
! reperm i s anali:m ocurenta lor. ca !tare, d posibilitatea de a le anali:a.
Autorul insist asupra caracterului metodic al actiunilor practice, iar sarcina
etnometodologului este s identiIice operatiunile prin care oamenii si dau seama si dau
seam despre ce sunt si ce Iac ei n activittile curente si n diIerite contexte de
interactiune. Conceperea relatiei dintre actiune si contextul ei este nnoit din temelii de
etnometodologie. Nu doar contextul inIluenteaz continutul presupus al actiunii, ci si
actiunea contribuie la sensul elaborat progresiv al contextului, al situatiei nsesi.

Conversatia, mai exact orice comunicare verbal n care mprtirea interventiilor
verbale nu este preformat, devine centru de interes Iiindc este una dintre Iormele
Iundamentale de organizare social, relativ simplu de deIinit si de delimitat. Este un
proces ce se desIsoar pe msur ce participantii Iac schimb de enunturi verbale; acestea
se construiesc n comun, Iiindc exist reciprocitate si cooperare n producerea unui text.
n cartea !onversatia ! structuri i strategii, Liliana Ionescu Ruxndroiu deIineste
conversatia prin comparatie cu discutia. ConIorm autoarei, conversatia reprezint
prototipul utilizrii limbii. Ea reprezint tipul Iamiliar curent de comunicare oral,
dialogic, n care doi sau mai multi participanti si asum n mod liber rolul de emittor.
Discutia presupune un cadru institutional si, cel putin partial, prealocarea rolului de
emittor. n cazul conversatiei, participantii se maniIest ca indivizi (interventia
consideratiilor de rol si de statut ca Iactor restrictiv, Ir s Iie exclus, nu este esential),
pe cnd discutia se poart din perspectiva rolului social al participantilor. DiIerentele
dintre conversatie si discutie sunt legate si de temele care pot Ii abordate: conversatia nu
implic limitri sub acest aspect, pe cnd tema de discutie este strict determinat de
cadrul institutional n care aceasta are loc.
!onversatia (apud Liliana Ionescu Ruxndroiu, !onversatia ! structuri i
strategii) se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi:
! este creat continuu, prin interactiune; este rezultatul interactiunii unor indivizi care
au obiective conversationale diIerite si adesea divergente. Evolutia conversatiei este,
n general, nepredictibil, dar att n producerea, ct si n interpretarea enunturilor, se
tine seama cu necesitate de partener. Att emittorul, ct si receptorul valoriIic n
cursul proceselor speciIice Iiecruia dintre aceste roluri datele pe care le posed n
legtur cu cellalt, date care conIigureaz orizontul productiv si cel interpretativ al
partenerului. Preocuparea emittorului de a Iacilita receptarea este reIlectat si de
gradul ridicat de redundant al enunturilor speciIice conversatiei;
! toate aspectele semnalate pun n evident caracterul de interactiune social speciIic al
51
conversatiei. Aceasta presupune existenta unui teritoriu comun participantilor, dorinta
de a mprtsi cu altii anumite inIormatii despre lume, realizarea unui anumit
echilibru ntre necesittile individuale si necesittile altor membri ai comunittii.
Pragmatic, conversatia apare ca o activitate serioas si necesar, cu Iunctie coeziv,
facilitnd cele mai diverse forme de interactiune social;
! conversatia este inerent contextual; contextul este parte integrant a conversatiei,
Iunctionnd ca un criteriu esential de a decide dac aceasta este coerent sau nu;
! este structurat; conversatia si are propria ei organizare. Ea se desIsoar sub Iorma
unei succesiuni de interventii alternative ale unor participanti. n cursul unei
conversatii se actualizeaz dou tipuri de roluri: !mittor i receptor. Se vorbeste si
despre un rol de auditor, prin care se desemneaz situatia celui care asist la
conversatie Ir a interveni. n situatia n care la conversatie particip mai multe
persoane, una (sau unele) dintre ele pot s nu Iie selectate ca destinatari ai anumitor
interventii, emittorul orientndu-se explicit spre cel de la care asteapt rspuns.
Ordonarea conversatiei nu este determinat n primul rnd de ordonarea diverselor
secvente componente, ci de Iaptul c interactiunea dintre emittor si receptor presupune
coordonarea interdependentei context/actiune puse n evident de etnometodologie.
activittii de producere a semniIicatiilor: negocierea sensurilor, crearea unor contexte
interpretative etc. Conversatia poate Ii deIinit prin trei caracteristici esentiale:
interactiune, ordine si ndeplinire (realizare). Un enunt verbal, complex sau nu, chiar si o
singur Iraz nu este produsul unui singur locutor, ci rezultatul unui proces interactiv.
Chiar dac unul dintre participanti nu contribuie verbal, sau dac este vorba
despre interventia verbal a unui singur locutor, partenerul contribuie la realizarea
enuntului prin simplul Iapt c locutorul i se adreseaz lui: prin nssi existenta sa,
interlocutorul contribuie la randamentul discursiv al locutorului, care nu poate vorbi Ir
a construi ipoteze asupra celuilalt. Datorit unei coordonri Ioarte precise ntre cel care
vorbeste si cel care ascult, discursul apare ntotdeauna ca o constructie. Fiecare
participant arat cum ntelege sau interpreteaz el activitatea celuilalt si cum ar dori s o
nteleag sau s o interpreteze cellalt pe a sa. Prin activitatea lor, participantii ncep s se
cunoasc repede si stabilesc aceleasi raporturi si cu partenerii, n vederea activittilor care
vor urma. Fiecare element al conversatiei poate constitui obiectul unei negocieri, de la
sensul unui cuvnt pn la tipul de activitate ce trebuie ndeplinit, ori pn la
interpretarea unei activitti deja realizate. Participantii si ndeplinesc activittile
conversationale n mod organizat. Ei dispun de metode (n sensul prestiintiIic), care le
permit rezolvarea sarcinilor conversationale pe care le-au propus sau pe care le-au
negociat la nceputul interactiunii si, de asemenea, s-si organizeze conversatia n acord
cu aceste sarcini. Aceast organizare este Iormat din secvente: ea se constituie prin
succesiunea interventiilor verbale. O interventie verbal asociat aceleia care o precede si
aceleia ce va urma Iurnizeaz contextul ,local pentru ntelegerea si interpretarea
sensului activittilor conversationale. Interventia verbal, moment Iundamental, nu
constituie o unitate lingvistic, ci una interactional, care acoper o multitudine de
mijloace lingvistice, mergnd de la constructii lexicale autonome pn la Iraze complexe.
Activittile partenerilor sunt determinate Ioarte putin de norme sau de concepte
exterioare; importanta lor este, mai curnd, determinat de randamentul dat, constituirea
sensului rezultnd tocmai din activitatea participantilor.

52





!. TEORIA CONVERSATIEI

O directie posibil a regndirii comunicrii pn la nivelul conditiilor ei de
posibilitate o oIer programele ,teoriei conversatiei. Conversatia pare a introduce un
ecran de barare a tentativelor stiintiIice. Ea mobilizeaz, n primul rnd, Iunctia Iatic,
cea centrat pe canalul de comunicare si distorsiunile acestuia. Fr. Berthet scria (apud
Mihai Dinu, Comunicarea): ,!ntr-!n anumit sens, functia fatic !ste conversatia prin
!xcelent. Dac obiectul functiei fatice este contactul sau accentuarea lui, pe scurt
!ac ceea ce e vi:at este legtura social ca atare (stabilire! ca i verificarea ei,
!onditia !i de existent ca i consolidarea ei), atunci toate celelalte obiective ale
schimbului de cuvinte nu !unt decat secundare, iar a vorbi nu mai inseamn a schimba
!nformatii, ci a stabili posibilitatea schimbului.
Teoria lui Paul Grice (Logic and Conversation, 1975) intentioneaz s degajeze
principiile care prezideaz orice comunicare, pe baza Iormulrii cadrului a priori implicit
al acesteia prin analiza conversatiei, a investigrii conditiilor ei de existent si adecvare.
Aceste conditii (,maxime ale actiunii comunicationale) care se aplic conversatiei n
sine, indiferent de tema ei, sunt Iormulate ca principii ale comunicrii, pornind de la
presupozitia c exist o conexiune substantial ntre structura conversatiei si natura
discursului n genere. De fapt, teoria lui Grice (apud Cristian Baylon, Xavier Mignot,
Comunicarea) ncearc s rspund la urmtoarele ntrebri: n ce mod emittorul,
adoptnd pozitia rezonabil de a nu spune tot (cci nu avem aproape niciodat timpul de
a spune tot), poate prevedea c mesajul su va Ii nteles asa cum doreste el? n ce mod
destinatarul ntelege altceva, sau mai mult dect ceea ce s-a spus? Ambii se sprijin pe
cunoasterea regulilor comunicative care ghideaz constructia sensului dincolo de simpla
echivalent ntre expresie si continut. AltIel spus, pentru a se ntelege, interlocutorii
trebuie nu numai s Ii memorizat sensul cuvintelor, asa cum ncearc dictionarele s-l
descrie, ci s si posede principiile generale care i vor permite mai mult.
Grice a ncercat s enumere, sub numele de maxime conversationale, regulile
crora trebuie s se conIormeze actorii unui dialog. Maximele conversatiei vor avea astIel
de-a face direct cu ,!rsturile generale ale discursului. Aceste maxime sunt formulate
pornind de la un principiu general, principiul cooperrii: ,!ontributia ta la conversatie
!rebuie s corespund cu ceea ce se !ere din partea ta, cu stadiul atins de conversatie, cu
!copul sau directia acceptat a discutiei in care !ti angajat.
Legnd o conversatie, nterlocutorii intreprind o activitate colectiv n care Iiecare
dintre ei trebuie s poat conta unul pe cellalt pentru ca aceasta s Iie dus la bun sIrsit.
Acesta este un Iel de transcendental al comunicrii, n sensul c dac ai acceptat s
conversezi, ai admis tacit un principiu normativ si etic prin care te angajezi s supui orice
diIerend argumentelor menite s realizeze un consens. Principiul de cooperare a lui Grice
conduce la Iormularea maximelor conversatiei; aceste categorii devin conditii pentru ca
acel ,implicit prezent n orice practic a comunicrii, s nu violeze principiul cooperrii.
53
Maximele !antittii se reIer la msura sau cantitatea inIormatiei de respectat
ntr-o conversatie; cele ale !alittii invit la veridicitate si adevrul sustinerilor; maxima
!elatiei (,Fii relevant! - se reIer la situatia partenerilor n cadrul conversatiei; cele ale
!odalittii ti cer s Iii clar si precis. Toate aceste maxime organizeaz nucleul potential
al comunicrii si induc, n viziunea lui Grice, un caracter reflexiv necesar teoriei
comunicrii.



!aximele conversa(ionale

!ategoria cantit(ii
1. Contributia voastr s Iie pe att de inIormativ pe ct se cere
(pentru Iinalittile din acel moment ale schimbului);
2. Contributia voastr s nu Iie mai inIormativ dect se cere.
!ategoria calit(ii
Supermaxim:
ncercati s Iaceti n asa Iel nct contributia voastr s Iie adevrat.
Dou maxime mai precise:
1. Nu spuneti ceea ce considerati c este Ials;
2. Nu spuneti lucruri asupra crora nu aveti inIormatia adecvat.
!ategoria rela(iei
Fiti relevant!
!ategoria modalit(ii
Supermaxim:
Fiti clar!
Maxime variate:
1. Exprimarea s nu Iie obscur;
2. Evitati ambiguitatea;
3. Fiti concis! (evitati orice prolixitate care nu este necesar);
4. Exprimati-v cu ordine.
n ce msur principiul cooperrii al lui Paul Grice, precum si
maximele stabilite plecnd de la acesta sunt respectate ntr-o
conversatie obisnuit? Comentati rspunsul la aceast ntrebare. Ce
v spune acest rspuns despre natura teoriei lui Paul Grice?



!E RETINUT:

!( (6+( /$ 0&,( 6-3+ 1,()$6(.( 4( .& 0&,( 1.(&0* $3+(,&0%$"3$6)-. 6$)C".$0@
Interactionismul simbolic reprezint studierea modului n care actorii sociali interpreteaz
simbolurile nscute din activittile lor interactive;
Premisele interactionismului simbolic (dup H.Blumer):
1. oamenii actioneaz Iat de lucruri pe baza semniIicatiilor pe care le au pentru ei aceste
lucruri;
54
2. semniIicatia acestor lucruri deriv si se naste din interactiunea social a unui individ cu
ceilalti actori;
3. aceste semniIicatii sunt utilizate si modiIicate pintr-un proces de interpretare efectuat
de un individ n raportul su cu lucrurile pe care le ntlneste.






!&,( 6-3+ &D$")(.( 0")-3$0*,$$ (.&C",&+( 23 0&4,-. E0".$$ 4( .& !&." F.+"@
Teza: Totul este comunicare.
!pera de baz: cartea ! logic a comunicrii, scris de trei membri ai Colegiului
invizibil: Paul Watzlawick, Janet Beavin, Don Jackson. Ei au formulat cteva principii de
comunicare interuman, numite de autori axiome.
Axiome
1. Comunicarea este inevitabil;
2. Comunicarea se desIsoar la dou niveluri: inIormational si relational, cel de-al doilea
oIerind indicatii de interpretare a continutului celui dinti;
3. Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate Ii tratat n termeni de cauz-efect
sau stimul-rspuns;
4. Comunicarea mbrac Iie o Iorm digital, Iie una analogic;
5. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dac el se ntemeiaz,
respectiv, pe egalitate sau diIerent;
6. Comunicarea este ireversibil;
7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare.
'!stfel, imposibilitatea de a nu comunica face ca orice situatie care comport dou sau
!ai multe persoane s fi! o situatie interpersonal, o situatie de comunicare. Aspectul
!relatie` al unei asemenea comunicri preci:ea: mai bine acest punct. Importanta
!ragmatic, interpersonal a modurilor de comunicare digital i analogic nu re:id doar
ntr-un izomorfism pre!upus cu continutul i relatia, ci in ambiguitatea, inevitabil i
!emnificativ, in care se afl emittorul i receptorul atunci cand se pune problema
!raducerii unui mod in altul. Ceea ce am spus despre problemele de punctare se ba:ea:
tocmai pe metamor!o:a implicit a modelului clasic 'actiune-!eactiune`. In fine,
paradigma simetrie complementaritate este poate cea care se apropie cel mai mult de
!onceptul matematic de functie, po:itiile indivi:ilor nefiind decat variabile susceptibile
de a lua o infini!ate de valori al cror sens nu este absolut, ci nu se relev decat in
!elatia lor !eciproc. (P.Watzlawick, Une logique de la communication)

!&,( 6-3+ +,*6*+-,$.( 0"35(,6&%$($@
Conversatia se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi:
este creat continuu, prin interactiune;
are un caracter de interactiune social;
conversatia este inerent contextual;
este structurat; se desIsoar sub Iorma unei succesiuni de interventii alternative ale
unor participanti.
55

!.4. COMUNICARE $I LIMBA1;
!OMUNICAREA ORAL

!xist vorbitori care ne fascinea:. Iar fascinatia nu vine numai din
!eea ce se comunic, ci, mai ales, din felul in care se comunic. In astfel de
!ituatii suntem in pre:enta a ,dou limbafe`, spune Paul Wat:lawick, intr-
!n eseu care poart chiar acest titlu. Unul dintre ele poate fi transpus n
!eguli, i se pot identifica elementele constitutive. este limbaful rational,
!uantificabil in fra:e, fudecti, propo:itii, cuvinte, silabe, sunete. Cellalt
!ste metaforic, figurat, operea: nu cu semne, ci cu simboluri. Din punctul
!e vedere al anali:elor de limbaf i comunicare, primul limbaf este atribuit
!nor fenomene de gandire dirifat, cellalt unor fenomene de gandire
!edirifat. Limbaful datorat fenomenelor de gandire dirifat urmea: legile
lingvistice! se supune regulilor gramaticale, ale sintaxei i semanticii.
!imbaful datorat fenomenelor de gindire nedirifat constituie o testur in
!are sunt prinse repre:entrile, experientele, gesturile, atitudinile,trsturile
!e personalitate, ,farmecul` vorbitorului. Formele gndirii nedirijate se
!ovedesc a avea un caracter pronuntat individual i sunt mai putin
susceptibile de normare n vederea constituirii unei discipline de studiu.
Formele gndirii dirijate, care nu au un specific individual accentuat, ci
unul general, au fost asamblate ntr-! disciplin, intr-o teorie a limbajului.
!e aceea doar acestea pot fi studiate cu pertinent i in mod sistematic. La
acest limbaj ne vom referi in continuare.



!. LIMB ! LIMBA1: CLARIFICRI CONCEPTUALE
!. OPERATIONALIZAREA LIMBAJULUI
!. LIMBA1 $I ACTIUNE
!. COMUNICAREA LINGVISTIC ! MODELE TEORETICE
!. COMUNICAREA ORAL ! STILURI DE COMUNICARE
!. COMUNICAREA INTERPERSONAL
!. COMUNICAREA VERBAL




56
1. !IMB ! LIMBA1: CLARIFICRI CONCEPTUALE

,!oate popoarele de pe p!ant, in ciuda diversittii idiomurilor, vorbesc unul i
!celai limbaj sustine Beauzee. Toate limbile au un Iundament comun, o ratiune
Iondatoare comun, datorit Iaptului c servesc aceluiasi scop: semniIicrii prin
intermediul limbii, transmiterii gndurilor personale unor altor oameni. Vorbirea este o
oglind, uneori o Iereastr, a noastr, a eu-lui, a persoanei. Persoana nu apare numai n
hainele care nvesmnteaz corpul nostru, ci si n cuvintele care mbrac ceea ce dorim s
comunicm.

Limbaj - desemneaz ceea ce este comun n modul n care toate Iiintele omenesti
Iolosesc cuvntul sau scrisul. Este un cuvnt Iolosit mai ales la singular; el reprezint o
aptitudine care este singular n lumea animal; l putem deIini drept orice sistem sau
ansamblu de semne care permite exprimarea sau comunicarea; n sens strict, reprezint o
institutie universal si speciIic umanittii, care comport caracteristici proprii.

!imb (sens comun) produs social particular al Iaculttii limbajului, ansamblu de
conventii necesare comunicrii, schimbului de inIormatii, adoptate n mod mai mult sau
mai putin conventional de ctre vorbitorii unei societti, pentru exercitarea acestei Iunctii
prin vorbire. Dac limbajul este Iacultatea sau aptitudinea de a construi un sistem de
semne, intraductibil sau universal, limba este instrumentul de comunicare propriu unei
comunitti umane. Limbile, ca expresii particulare, ca realizri conjuncturale ale
limbajului, sunt susceptibile de a fi traduse.

Vorbirea actul prin care se exercit Iunctia lingvistic; vorbirea ntr-o limb este
activitatea de codare, iar ascultarea este activitatea de decodare a comunicrii.
Distinctia dintre limb si vorbire constituie, dup cum se stie, dihotomia saussurian
primordial creia i se subordoneaz toate celelalte opozitii evidentiate de lingvistica
structural. Pentru Saussure, limba constituie un sistem existent n mod virtual n
constiinta unei comunitti umane determinate sub Iorma unui ansamblu de reguli si
conventii acceptate tacit de membrii corpului social, care le permite acestora exercitarea
Iaculttilor limbajului. Actualizarea limbii se realizeaz sub Iorma vorbirii, ce constituie
latura concret, de maniIestare practic a posibilittilor lingvistice ale indivizilor. Aceeasi
distinctie se regseste sub o terminologie diIerit la mai toti lingvistii structuralisti
(schem/uzaj la Hjelmsev, competent /perIormant la Chomsky).

Sistem de semne unitti conventionale, abstracte, care prin combinare pot Iorma unitti
semantice, cuvinte cu semniIicatie, expresii cu sens; sensul intrinsec al lor nu este altul
dect reIerentialitatea lor.

Codul lingvistic limba este necesar att emittorului ct si receptorului, pentru a
realiza comunicarea. El const ntr-o multitudine de semne izolate, care se pot asocia
pentru a desemna un referent, dintr-un set de reguli dup care se Iace asocierea acestor
designatori pentru a exprima o imagine mental, o reprezentare. Organizarea semnelor si
combinarea sensurilor lor tin de sintaxa propozitiei sau a frazei. Practicile discursive
tipuri de organizare ale comunicrii reprezint utilizarea limbii n vorbire. Actul
57
enuntrii, al vorbirii, presupune recurgerea la semniIicant si semniIicat, entitti statice ale
codului lingvistic. Pentru a reusi, comunicarea ntre indivizi are nevoie de ntelegerea
codului. Vorbirea este un act individual, pe cnd limba este un fenomen social, de grup.
,Jocurile de vorbire (L. Wittgenstein) consacr sensul Iolosirii unor expresii n
conIormitate cu ntrebuintarea lor. SemniIicatiile termenilor unei limbi se regsesc n
dictionare. Fiecare vorbitor are pentru un termen una sau mai multe semniIicatii. Asadar,
Iiecare vorbitor are un dictionar propriu pentru limba/limbile pe care o/le vorbeste.
Sensurile cuvintelor se pot schimba, n Iunctie de interpretrile care apar n cursul
comunicrii. Asa se Iace c unii vorbitori pot Iolosi cuvintele cu sensuri gresite, false
(adic neconIorme cu sensul de dictionar sau cu cel atribuit de grupul social n a crei
limb se exprim). De aceea, N. Chomsky gseste de cuviint s Iac distinctia dintre
competenta lingvistic si perIormanta lingvistic.

!ompeten(a lingvistic este dat de ansamblul posibilittilor pe care le are un subiect
vorbitor al unei limbi n ceea ce priveste capacitatea de a construi si de a recunoaste Iraze
corecte din punct de vedere gramatical, de a le interpreta pe cele cu sens si de a le
identifica pe cele ambigue dintr-o anumit limb.

!erforman(ele lingvistice ale vorbitorului unei limbi nu tin neaprat de competentele
lingvistice pe care le poate demonstra, ci de capacitatea de a pune ,n joc zestrea
acumulat de termeni (semniIicanti) si complexul de reguli pentru a obtine sensuri noi.
PerIormantele lingvistice mai reclam si ansamblul cunostintelor despre lume ale
subiectului si o anumit practic n abordarea si gestionarea relatiilor interumane, care
pot Iunctiona independent de competenta lingvistic.
O alt distinctie care se Iace n acest domeniu este cea ntre !imb si discurs. Aici
discursul joac un rol analog vorbirii, att doar c e vorba de o vorbire specializat.
Specializarea implicat este datorat relatiei speciIice care se stabileste n cadrul
discursului ntre sens si efect de sens. Dac n cazul vorbirii, termenilor (cuvintelor) li se
puteau atribui mai multe sensuri, Iiind la latitudinea interlocutorilor s aleag sensul care
le convine sau cel pe care-l cunosc, n cazul discursului se pleac de la asumtia c n
poIida inIinittii de valori ale unui termen, unei unitti de semniIicatie minimale i
corespunde un sens si numai unul.


!imb yi gndire
n lingvistic, o teorie Ioarte larg acceptat aIirm, cu argumente puternice, c o
limb impune gndirii o organizare original. Saussure (apud Cristian Baylon, Xavier
Mignot, Comunicarea), consider c, Ir limbaj, gndirea ar rmne o nebuloas
dezorganizat: doar el permite gndirii s se organizeze. Cum nu exist un limbaj n sine,
ci doar limbi multiple si diIerite, gndirea unui individ rmne ntr-o larg msur
dependent de limba pe care a nvtat-o. Formulei celebre a lui Humboldt, potrivit creia
o limb este ,o viziune a lumii (Weltanschauung) i rspunde, n deIinitia lui Martinet, o
aIirmatie orientat n acelasi sens: limba este caliIicat drept ,instrument de comunicare
n functie de care experienta uman !e anali:ea:, in mod diferit de la o comunitate la
!lta. Toate acestea contrazic opinia general, dar complet Ials, potrivit creia
diversitatea limbilor se reduce la o diversitate de etichete, sau de semnale, legate de
58
semniIicatii invariabile care ar reIlecta direct realitatea. Limba are anumite Iunctiuni, are
o anumit utilizare. Printre aceste Iunctiuni, specialistii consider ca predominant Iie
Iunctia de comunicare, Iie Iunctia de reprezentare. Aceasta se explic foarte usor: cele
dou sunt legate, dup cum s-a constatat nc din Evul Mediu. Gndirea devine
comunicabil doar pentru c limba permite s se afecteze semnale unor elemente de
gndire, deci sensului. Si necesittile comunicrii, n mod reciproc, conduc la obligatia de
a se pune ordine n gndire. Aceasta nu se ntmpl doar n momentul n care ne
exprimm. De achizitia unei limbi, Iie n primii ani de viat, Iie mai trziu, se leag cu
sigurant o structurare speciIic a gndirii care, Ir s o limiteze la tipare rigide si
deIinitive, i permit s corespund gndirii celuilalt, multiplicnd n acelasi timp
posibilittile de mbogtire. Chiar dac n ansamblu lingvistii sunt de acord asupra
Iaptului c limba inIluenteaz gndirea, opinia lor variaz asupra profunzimii acestei
inIluente. Pentru unii ipotez aIirmat de Humboldt-Sapir- Whorf, decupajul semantic
astIel indus de o limb este n ntregime original, n asa Iel nct ntre dou decupaje
tinnd de dou limbi diIerite, nu exist multe puncte comune. Pentru altii, universul
semantic al umanittii conserv o anumit unitate, limbile nu sunt n ntregime
ireductibile unele Iat de celelalte. Dac ar Ii altIel, cum ar fi posibile traducerile?



!. OPERATIONALIZAREA LIMBA1ULUI

ntrebri legitime se ridic atunci cnd se pune problema achizitionrii de ctre
Iiinta uman a limbajului. Cum se nvat sensurile si modurile de combinare ale
cuvintelor si expresiilor? Cum se ajunge la perIormante lingvistice? Acestor ntrebri li se
poate rspunde parcurgnd urmtoarele trei etape ale operationalizrii limbajului:
! analiza indicilor acustici;
! sinteza si elaborarea reprezentrilor lexicale;
! ntelegerea.

Analiza indicilor acustici
! perceptia categorial nvtarea sunetelor elementare si gruparea lor;
! adaptarea selectiv pentru a identiIica mai multi termeni e nevoie de o prezentare
variat de Ioneme si de parametri lingvistici;
! combinatii de Ioneme reprezentarea silabic: capacitatea de a uni n silabe mai multe
semne.

!inteza yi elaborarea r!prezentrilor lexicale
! lexicul intern ansamblul de reprezentri corespunztoare unittilor semniIicative
dintr-o limb;
! eIectul de Irecvent lexicul intern creste cu ct cuvintele sunt Iolosite mai des;
! efectul de amorsare lexicul intern scade n conditiile neIolosirii cuvintelor.

!n(elegerea nu se reduce la identificarea cuvintelor dintr-un mesaj, unitatea sintactic pe
care trebuie s o poat prelucra vorbitorul pentru a comunica este Iraza. Perceptia
lingvistic este dat de nivelul competentei lingvistice, iar ntelegerea este consecinta
59
direct a gradului de perIormant lingvistic a subiectului. Aceste dou aspecte ale
procesului de operationalizare a limbajului se completeaz reciproc, abia aici, la nivelul
ntelegerii ntlnindu-se competenta si perIormanta lingvistic care, n aIara procesului de
operationalizare, Iunctioneaz independent.


!. LIMBA1 $I ACTIUNE

O important deosebit pentru ntemeierea limbajului este dat de relatia acestuia
cu actiunea. Dac se consider c exist o distant ntre ,limb si ,vorbire, cum cred
gnditorii neo-pozitivisti, atunci nu trebuie s se analizeze dect codul lingvistic.
Considernd pentru nceput aceast supozitie, analizele lingvistice pun n lumin
trei tipuri de abordri si de ntemeieri posibile:
sintactic;
semantic;
pragmatic.

!erspectiva sintactic const n determinarea regulilor care permit, prin combinarea
simbolurilor elementare, construirea de fraze sau fomule lingvistice corecte.
!erspectiva semantic si propune s Iurnizeze mijlocul de interpretare a Iormelor
lingvistice si s le pun n corespondent cu altceva, altceva care poate Ii realitatea sau
formele altei limbi sau ale altui limbaj (non-verbal).
!erspectiva pragmatic si propune s analizeze Iormele limbii asa cum le utilizeaz
vorbitorii care intentioneaz s actioneze unii asupra altora prin intermediul limbii.


!coala de la Oxford

Austin ncearc o abordare a limbajului din perspectiva enunturilor. El distinge
enunturi constatative si enunturi perIormative. !nun(urile constative descriu un
eveniment !,A:i e !uni.`) Ir a avea pretentia de a induce o modiIicare n relatia
emittor-receptor. !nun(urile performative ncearc s modiIice relatia emittor-
receptor, s produc un eIect, cel mai adesea asupra receptorului. Ulterior Austin si va
modiIica punctul de vedere, constatnd c orice act de vorbire, fie el constativ sau
performativ, poate induce o atitudine n receptor. Astfel, adncind analiza, el constat c
orice tip de act al vorbirii comport trei aspecte concomitente, ns n grade diferite de
intensitate. Aceste trei aspecte snt:
! locutia;
! ilocutia;
! perlocutia.
!ocu(ia ! const n articularea si combinarea de sunete, n evocarea si combinarea
sintactic a notiunilor si sensurilor, n actul de vorbire propriu-zis;
!locu(ia ! enuntul exprimat n Iraz reprezint el nsusi un act, o anume transIormare a
raporturilor dintre interlocutori. De exemplu, cnd spun ,promit. nseamn c m
angajez la o actiune care va modiIica asteptarea interlocutorului; la fel cum atunci cnd
60
spun ,ti interzic. doresc s ntrerup o actiune a interlocutorului. Printr-un act
ilocutoriu al enuntrii angajez o actiune speciIic.
!erlocu(ia ! enuntul are ,ncapsulat o teleologie de ordin comunicational. Scopul
explicit al enuntrii poate s nu Iie exprimat sau s nu Iie identiIicabil n enunt, dect n
urma unei eventuale cerereri de confirmare sau de explicitare din partea interlocutorului.
Actul perlocutionar este inserat n interstitiile unei situatii de Iapt. El poate exprima si
recursul la un alt tip de cod comunicational sau de situatie, cunoscut de ctre unii dintre
vorbitori. Un enunt, n momentul n care este emis, are mai multe obiective care se
articuleaz unul pe cellalt: enunttorul ncearc s Iac n asa Iel nct acesta s Iie
corect constituit (locutie), ca sensul su s Iie recunoscut (ilocutie), ca acesta s produc
din partea auditorului o anumit reactie (perlocutie).



!. COMUNICAREA LINGVISTIC ! MODELE TEORETICE

Jakobson a fost printre primii care au sugerat o schem a comunicrii lingvistice.
Din punctul su de vedere, n orice act de comunicare verbal intervin urmtorii Iactori
constitutivi:
,Destinatorul trimite un mesaj destinatarului. Pentru a fi operant, mesajul
!ecesit mai nt! un context la care s fac trimitere (ceea ce, intr-o terminologie
!arecum ambigu, este !umit ,referent`), context sesi:abil de ctre destinatar i care fie
este verbalizat, fie este !usceptibil de a fi verbali:at, apoi mesaful necesit un cod comun,
n intregime sau cel putin !artial, atat destinatorului, cat i destinatarului (sau, in alti
!ermeni, celui care codific i celui !are decodific mesaful), in fine, mesaful necesit un
!ontact, un canal fi:ic i o conexiune !sihologic intre emittor i destinatar, contact
!are le permite s stabileasc i s mentin comunicarea. (Jakobson, Closing
statements: Linguistics and Poetics, apud Christian Baylon, Xavier Mignot,
Comunicarea)

Astzi, din punctul de vedere al lingvistului, se impun anumite completri si
rezerve. De exemplu, situatia n care se desIsoar comunicarea, nu Iigureaz n aceast
schem: de Iapt, prin termenul context, Jakobson a desemnat n bloc trei factori pe care
trebuie s-i diIerentiem:

a) !itua(ia comunicatorilor (emittorul si destinatarul sunt, n momentul producerii
mesajului sau al receptiei sale, ntr-un anumit loc si ntr-un anumit moment si au, unul n
raport cu cellalt, Iunctii net diIerentiate);
b) Contextul, adic mesajele care Iac parte din acelasi ansamblu si de la care anumite
elemente ale mesajului trebuie s-si primeasc sensul, Iiind adeseori greu de stiut pe cine
desemneaz acestea dac nu exist date Iurnizate n partea precedent a mesajului;
c) Referentul, la ceea ce trimite mesajul, ceea ce ncearc acesta s descrie (atunci cnd
descrie).
Jakobson adopt un punct de vedere Iunctional n interpretarea schemei sale, n
sensul c, un sistem cum este limbajul este utilizat n scopuri care trebuie explicitate.
Astfel, factorii pe care Jakobson i-a delimitat n schema sa pot reprezenta obiectul unei
61
analize separate n analizarea limbajului. DealtIel, n cunoscuta sa ,teorie a limbii, din
1934, Karl Buhler, plecnd de la o schem mai simpl, deIineste actul comunicrii
lingvistice prin analogie cu transmisia radiofonic, ceea ce l determin s adopte, pentru
prima dat, termenii de emittor, mesaj si receptor. Buhler constat c vorbirea poate fi
conceput ca expresie n raport cu emittorul, ca reprezentare n raport cu mesajul
si ca apel n raport cu destinatarul. n consecint, ele distinge Iunctiile expresiv,
reprezentativ si apelativ.
Roman Jakobson opereaz distinctia dintre Iorma si continutul mesajului, atasnd
Iunctii distincte acestor dou componente. Se ajunge astIel la o clasiIicare cuprinznd
urmtoarele Iunctii:
1. !unc(ia emotiv a comunicrii const n evidentierea strilor interne ale emittorului.
O valoare emotional Ioarte mare au interjectiile, unele Iorme verbale (modul optativ),
epitetele si o sum ntreag de mijloace stilistice prin care exprimm reactile noastre
suIletesti la contactul cu o realitate oarecare.
2. !unc(ia conativ, persuasiv, sau retoric ndreptat ctre destinatarul comunicrii de
la care se intentioneaz s se obtin un anume tip de rspuns. Forma verbal conativ prin
excelent este modul imperativ. n calitatea sa de art a construirii discursurilor
persuasive, retorica avea n vedere tocmai valoriIicarea potentelor conative ale
comunicrii interumane.
3. !unc(ia poetic e centrat pe mesaj. Trebuie ns observat c ea nu are n vedere si
reIerinta, sau Ienomenul real pe care l vizeaz comunicarea. Asa se si explic alegerea de
ctre Jakobson a denumirii acestei Iunctii. Se stie c, spre deosebire de limbajul stiintiIic,
pentru care ceea ce conteaz cu precdere este despre ce se vorbeste, limbajul poetic pune
accentul pe cum se spune. Dac cel dinti privilegiaz semniIicatul, cel de-al doilea
semniIicantul. n spatele cuvintelor dintr-un text stiintiIic se vd ntelesurile pe care ele ni
le dezvluie, pe cnd cuvintele unui poem sunt, n mare msur, opace, ele retinnd
atentia cititorului asupra aspectului lor concret, ceea ce face ca orice ncercare de a le
nlocui cu sinonime s distrug poeticitatea textului.
4. !unc(ia referen(ial acoper reIerinta mesajului, dar ea vizeaz, n conceptia lui
Jakobson, si cadrul situational n care are loc transmiterea acestuia. Ideea de a trata
mpreun aceste dou aspecte pare s se Ii nscut din dorinta de a separa printr-o cenzur
unic aspectele ce tin de sintaxa mesajului de tot ceea ce priveste relatia acestuia cu
realitti exterioare, adic de componentele semantic si pragmatic. Desi logic,
abordarea aceasta a Iost receptat de alti cerecttori drept insuIicient de pertinent, motiv
pentru care Derill Hymes a propus scindarea Iunctiei jakobsiene n dou: una propriu-zis
reIerential, axat pe subiectul comunicrii si alta contextual sau situational, orientat
ctre cadrul n care se desIsoar procesul de comunicare.
5. !unc(ia metalingvistic se maniIest ori de cte ori n cadrul comunicrii apare
necesitatea de a se atrage atentia asupra codului utilizat. PeriIrazele explicative care
precizeaz acceptiunea n care trebuie nteles un termen, gesturile sau tonul ce indic
receptorului cheia n care trebuie decodificat mesajul, apartin toate sIerei
metalingvisticului.
6. !unc(ia fatic are n vedere caracteristicile mijlocului de comunicare si controlul
bunei Iunctionri a acestuia. Nenumrate semnale Iatice nsotesc comunicarea
interpersonal: conIirmri verbale sau prin miscri ale capului, dar mai ales jocul
privirilor prin care se reconIirm mereu pstrarea contactului.
62
Potrivit conceptiei lui Jakobson, cele sase Iunctii pe care el le-a deIinit coexist
practic n orice comunicare. DiIerit de la caz la caz este numai ierarhia lor de
important, stratiIicarea rezultat constituind un criteriu de clasiIicare a evenimentelor
verbale. Asa cum a Iost prezentat, schema comunicrii al crei autor era Jakobson,
necesita o proIund reorganizare conIorm cu noile cercetri; Catherine Kerbrat-
Orecchioni a conceput o schem a comunicrii lingvistice (figura 1) destinat s o
nlocuiasc pe cea a lui Jakobson. Aceast schem prezint diverse avantaje si rspunde
n ansamblu cererilor de revizuire.






S analizm aceast schem. Situatia de comunicare, despre a crei absent
aminteam la Jakobson, nu Iigureaz aici sub acest nume, deoarece ea este nglobat,
mpreun cu ,constrngerile tematico-retorice n cadrul ,constrngerilor impuse de
universul discursului. Acestea din urm sunt dedublate. Schema scoate n evident n
repetate rnduri Iaptul c statutele emittorului si receptorului nu sunt identice, c trebuie
s Iacem distinctia clar ntre modelul de productie si modelul de interpretare. Acesta este
si motivul pentru care limba (care, n modelul lui Jakobson, era situat ca Iactor autonom
n aIara comunicatiilor), este, n aceast schem, integrat acestora. Schema prevede c
63
anumite esecuri ale comunicrii sunt datorate unei distante exagerat de mari ntre limba
asa cum o posed emittorul, sau crede c o posed si limba pe care o posed receptorul,
sau crede c o posed. Limba nu mai este considerat o unitate stabil si unic ca la
Jakobson; apare n schimb conceptul de competent lingvistic, cu o valoare explicativ
mare n cadrul acestei scheme.
n comunicarea lingvistic intervin trei elemente care pun probleme de codiIicare
si decodiIicare:
! variabilitatea enunturilor lingvistice (Iiecare individ are modul su personal de a
utiliza limba, cuvintele, sintaxa, intonatia, etc.). Competenta lingvistic presupune
cunoasterea codului limbii utilizate, dar si capacitatea de a desciIra si ntelege enunturi
foarte variat compuse;
! Polisemia si sinonimia semnelor lingvistice. A decodiIica un mesaj nseamn a alege
semniIicatia unui ansamblu de semne n Iunctie de contextul lingvistic;
! Existenta mesajelor paralele (verbale, paralingvistice etc.) care pot Ii complementare
sau contradictorii unele n raport cu altele. Cele paralele pot conIirma, nuanta,
relativiza si chiar contrazice mesajul lingvistic propriu-zis;
! CodiIicarea si decodiIicarea mesajelor implic si procesul de interpretare: sensul pe
care receptorul l d mesajului n Iunctie de contextul comunicrii (n care intervin
personalitatea, experienta, starea de spirit, sentimentele reciproce, starea interactional a
celor care comunic etc. n genere este acceptat c prin decodiIicarea unui mesaj aIlm
semniIicatia mesajului, iar prin interpretare i atribuim sensul nostru. SemniIicatia este
oarecum mesajul obiectiv, n timp ce sensul se reIer la ceea ce Iacem noi cu mesajul
respectiv (cum reactionm la un mesaj).


!. COMUNICAREA ORAL. STILURI DE COMUNICARE

Comunicarea oral reprezint, ca si comunicarea scris, un sistem propriu de
reguli si norme, doar c sensibil mai bogat si mai complex, datorit Iactorilor extra si
para lingvistici si a inIluentei decisive a cadrului situational. O analiz nuantat l-a Icut
pe cercettorul Martin Joos (apud Mihai Dinu, Comunicarea) s disting un numr de
cinci trepte ale comunicrii orale, ce constituie toti attia pasi ai ndeprtrii acesteia de
rigorile exprimrii scrise:
! !tilul ce caracterizeaz formele de comunicare necooperativ, n care emittorul
nu si cunoaste receptorul, iar acesta din urm nu e n msur s inIluenteze n vreun
fel discursul celui dinti. E cazul unor emisiuni de radio sau televiziune, cu texte atent
elaborate tocmai pentru c se stie c inexistenta Ieed-backului Iace imposibil ajustarea
lor pe parcurs.
! Stilul formal corespunde adresrii ctre un auditoriu numeros, ale crui reactii sunt, de
data aceasta, perceptibile pentru vorbitor. Si n acest caz, discursul prezint un nivel
nalt de coerent, Irazele Iiind construite cu grij dintr-un material lexical ct mai variat.
Se evit sistematic repetitiile, recurgerea la expresii argotice sau prea Iamiliare, elipsele si
lsarea n suspensie a unor propozitii ncepute.
! Stilul consultativ este cel al discutiilor cu caracter proIesional, de aIaceri, al
negocierilor si tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activ. Nu
64
se mai poate vorbi de un plan detaliat al comunicrii, ci numai de inIormatie de baz,
mbogtit pe parcurs, n conIormitate cu solicitrile partenerilor de discutie. Absenta
unei preelaborri a discursului determin aparitia unor elemente lexicale parazite, a
ezitrilor si a relurilor, a unor exprimri semigramaticale, ori chiar a dezacordurilor.
! Stilul ocazional e speciIic conversatiilor libere ntre prieteni. De data aceasta a disprut
chiar si baza inIormational minim pe care trebuia s se construiasc dialogul.
Participantii trec Ir restrictii de la un subiect la altul, ntr-o manier neglijent. n plus,
si Iac aparitia expresiile eliptice si Iolosirea unor termeni n acceptiuni speciale,
cunoscute interlocutorilor din interactiuni verbale anterioare. Apelul la elemente de argou
este si el destul de Irecvent.
! Stilul intim se caracterizeaz prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are
drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci oIer inIormatii despre strile si
tririle intime ale subiectului. Asadar, Iunctia reIerential e cu totul pus n umbr de
Iunctia expresiv, emotiv a comunicrii. Clasificarea lui Joos are meritul de a semnala
Iaptul c n mprejurri diIerite, vorbim ,limbi diferite, cunoscute tuturor membrilor
grupului social, dar alternate dup necesitti. Ceea ce distinge lingvistica de
sociolingvistic este tocmai Iaptul c cea dinti se ocup de studiul unei limbi unice si
unitare, n timp ce a doua are n vedere o multitudine de modalitti paralele de
comunicare verbal. Dac lingvistica pune accentul pe unitatea limbii, sociolingvistica
insist cu precdere asupra diversittii, determinate att de varietatea statutelor
locutorilor, ct si de contextul n care se desIsoar comunicarea.

n cadrul unui nivel determinat
al piramidei stilurilor, variatiile
de exprimare verbal de la un
vorbitor la altul sunt reflectate
prin intermediul conceptului de
idiolect, definit drept
inventarul deprinderilor
verbale ale unui individ ntr-o
anumit perioad a vietii sale
(Liliana Ionescu Ruxndroiu,
!ociolingvistic ! !rientri
actuale).
La nivel de grup, echivalentul idiolectului este sociolectul, definit de Fishman ca
o varietate a limbii semniIicativ pentru grupul considerat si care integreaz trsturile
comune ale idiolectelor membrilor acestuia. Un al treilea termen din aceeasi serie este
dialectul, obiect al geografiei lingvistice.

!til yi comunicare
Comunicarea eIicient si eIicace depinde n mare msur de Ielul n care
comunicm, adic de stilul comunicrii. Potrivit unei celebre Iormulri ,stilul este omul
!nsui, este evident c Iiecrui individ i este caracteristic un anumit mod de exprimare,
un anumit stil, care poart pecetea propriei personalitti, a culturii, a temperamentului si a
mediului social n care acesta trieste. Stilul nu este o proprietate exclusiv a textelor
literare, el este speciIic oricrui act de comunicare.
65




!alit(ile generale ale stilului:
Indiferent de stilul de comunicare abordat, acesta trebuie s ndeplineasc, n
principal, urmtoarele calitti:
! claritatea expunerea sistematizat, concis si usor de nteles; absenta clarittii
impieteaz asupra calittii comunicrii, conducnd la obscuritate, nonsens si la echivoc;
! corectitudinea o calitate care pretinde respectarea regulilor gramaticale n ceea ce
priveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice se numesc
solecisme si constau, cu precdere, n dezacordul dintre subiect si predicat;
! proprietatea se reIer la modalitatea Iolosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a
exprima mai exact intentiile autorului;
! puritatea are n vedere folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii
literare; potrivit cu evolutia limbii putem identifica arhaisme, care reprezint cuvinte
vechi, iesite din uzul curent al limbii, neologisme, cuvinte recent intrate n limb, al cror
uz nu a Iost nc pe deplin validat si regionalisme, cuvinte a cror ntrebuintare este
local, speciIic unei zone. Potrivit cu valoarea de ntrebuintare a cuvintelor, cu sensurile
n care acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori, putem identiIica dou
categorii de termeni: argoul, un limbaj folosit doar de anumite grupuri de vorbitori care
conIer cuvintelor alte sensuri dect cele de baz pentru a-i deruta pe cei care nu cunosc
codul si jargonul, care este un limbaj de termeni speciIici unor anumite comunitti
proIesionale, Iolositi pentru a realiza o comunicare mai rapid;
! precizia are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru
ntelegerea comunicrii;
! concizia urmreste exprimarea concentrat pe subiectul de comunicat, Ir divagatii
suplimentare si neavenite;

!alit(ile particulare ale stilului
! !aturale(ea const n exprimarea Iireasc, Ir aIectare, Ir o cutare Iortat a unor
cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul;
! demnitatea impune utilizarea n exprimarea oral numai a cuvintelor sau a
expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinte; mai nou este invocat n
acest sens si atitudinea politically corectnnes, evitarea reIeririlor cu caracter rasial, sovin,
antisemit, misogin sau androgin.
! armonia obtinerea eIectului de ncntare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si
expresii capabile s provoace auditoriului reprezentri conIorme cu intentia vorbitorului;
opusul armoniei este cacofonia;
! !ine(ea folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprim ntr-un mod indirect
gnduri, sentimente, idei.

O tipologie a stilurilor de comunicare
Stilul neutru se caracterizeaz prin absenta deliberat a oricrei forme de exprimare a
strii suIletesti, pentru c ntre emittor si receptor nu se stabilesc alte relatii dect cele
oficiale, de serviciu;
66
Stilul familiar se caracterizeaz printr-o mare libertate n alegerea mijloacelor de
expresie, ca urmare a unor intense triri aIective; presupune o exprimare mai putin
pretentioas, mai apropiat, Iolosit n relatiile cu membrii Iamiliei, prietenii, colegii;
Stilul solemn sau protocolar, are ca trstur speciIic cutarea minutioas a acelor
formule, cuvinte sau moduri de adresare, menite a conIeri enuntrii o not evident de
ceremonie, solicitat de mprejurri deosebite, n vederea exprimrii unor gnduri si
sentimente grave, mrete, proIunde;
Stilul beletristic speciIicitatea acestui stil const n marea bogtie de sensuri la care
apeleaz si pe care le Ioloseste; este stilul care ncearc s abordeze dictionarul unei limbi
n exhaustivitatea sa;
Stilul ytiin(ific se caracterizeaz prin aceea c n procesul comunicrii se apeleaz la
Iormele de deductie si de inductie rational ingnorndu-se ntr-o oarecare msur,
sensibilitatea si imaginatia;
Stilul administrativ un stil Iunctional, care are ca element deIinitoriu prezenta unor
Iormule sintactice cliseu, cu ajutorul crora se eIectueaz o comunicare speciIic
institutiilor;
Stilul publicistic abordeaz o mare varietate tematic, Iapt ce l apropie de stilul
beletristic, dar l deosebeste de acesta Iaptul c pune accentul pe inIormatie mai mult
dect pe forma de prezentare, urmrind inIormarea auditoriului;
!tilul de comunicare managerial stilul n care mesajul managerului caut s aib un
impact puternic asupra auditoriului, urmrind s activeze eIicienta si eIicacitatea acestuia,
angajarea la rezolvarea de probleme, informarea, dirijarea spre anumite scopuri.

Diversitatea situatiilor de comunicare d nastere altor distictii, mai Iine, ntre
modurile de adresare oral. Din aceast categorie Iac parte registrele de exprimare, ce
corespund rolurilor pe care vorbitorii le joac ntr-un context dat. Provenit din teatru,
conceptul de rol ocup un loc aparte n sociologia contemporan, el stnd la baza unei
ntregi viziuni asupra comportamentului social, a crei expresie de maxim coerent a
Iost dezvoltat de Ervin GoIIman n lucrrile sale. nscris n traditia teoretic si
metodologic a Scolii de la Palo Alto, el combin interactionismul simbolic cu alte
abordri analiza dramaturgic, de pild pentru a demonstra retorica vietii cotidiene. n
1959, GoIIman cunoaste, cu La representation de soi dans la vie quotidienne, un succes
rsuntor n rndul sociologilor si al studentilor: dezvoltnd sistematic ideea potrivit
creia lumea este un teatru, el prezint contactele si raporturile dintre indizi ca pe
niste ritualuri n care mecanismele de identiIicare, de obedient sau de recunoastere
ascult de o gramatic implicit. El si ntreprinde minutioasa analiz a ritualurilor pe
parcursul mai multor lucrri: acordnd o mare important conceptului de interactiune, el
aIirm c Iiecare individ posed o anumit imagine despre el nsusi, pe care ncearc s o
impun la Iiecare nou ntlnire. Viata social este asemenea unui repertoar plin cu
situatii tip, iar interlocutorii caut nainte de toate s reprezinte un rol. Nu este vorba s
ne aliniem pasiv la o norm, Iiindc Iiecare ncearc s se impun n lumina cea mai
avantajoas pentru el. Conversatiile cele mai banale constituie, de Iapt, mici lupte
simbolice. Actionnd ntr-un cadru cu caracteristici date, indivizii adopt atitudini si
comportamente (mbrcminte, gesturi, discurs) deduse din practica interactiunii sociale,
pe care le alterneaz dup mprejurri. De-a lungul unei singure zile, putem juca, pe rnd,
rolul de Iii, de printi, de subalterni, sau de seIi, de pacienti, de cumprtori etc. Fr
67
precizarea relatiei de rol ntre persoanele care interactioneaz, alegerea variettii
lingvistice adecvate ntlnirii, adic a registrului comunicrii, are de suferit. Rolul este
deci Iactorul determinant n stabilirea registrului, pe care l selecteaz din multimea
modurilor de exprimare diIerite nvtate de individ pe parcursul vietii.







!. COMUNICAREA INTERPERSONAL


Prima si probabil cea mai rspndit situatie de comunicare verbal este
!omunicarea interpersonal. n aceast situatie, o persoan (sau un grup)
interactioneaz cu alte persoane (sau grup) Ir ajutorul unui mijloc mecanic. Sursa si
receptorul n aceast Iorm de comunicare se aIl unul n imediata apropiere Iizic a
celuilalt. Convorbirea cu o persoan din Iamilie, participarea la o discutie si conversatia
sunt toate exemple de comunicare interpersonal. Sursa (emittorul) n aceast situatie de
comunicare poate Ii unul sau mai multi indivizi; asemenea si receptorul. CodiIicarea este
de regul un proces care const ntr-o singur etap, de vreme ce sursa transIorm
gndurile n discurs si/sau gesturi. Se pot Iolosi mai multe canale. Receptorul poate
vedea, auzi sau atinge sursa. Mesajele sunt relativ greu de ntrerupt si sunt produse Ir
cheltuieli mari. n plus, mesajele interpersonale pot Ii private sau publice. Mesajele pot si
trebuie s Iie alctuite n asa Iel nct s corespund situatiei si partenerului de
comunicare. Decodarea este tot un proces ntr-o singur etap Iolosit de acei receptori
care pot percepe mesajul. Feed-back-ul este imediat si se Iace uz de canale vizuale si
auditive. Zgomotul poate Ii semantic sau de mediu. Exist si un alt tip de comunicare
interpersonal, cea ajutat de mecanisme. Cea mai important caracteristic a comunicrii
interpersonale ajutat de masini este Iaptul c permite sursei si receptorului s Iie
desprtiti att n spatiu, ct si n timp. Ea combin att caracteristicile comunicrii
interpersonale Iat-n-Iat, ct si cele ale comunicrii de mas. Cel mai simplu mod de a
ntelege relatiile de comunicare interpersonal pare s Iie !odelul ,fereastra 1ohari
(Iigura 2). Datorm cercettorilor americani Joseph LuIt si Harry Ingham (Joseph LuIt,
Group Processes: An Introduction to group Dynamics, apud Mihai Dinu, Comunicarea)
ideea de a reprezenta nivelul de cunoastere reciproc a persoanelor angajate ntr-o
interactiune comunicativ sub Iorma unui desen, botezat, dup prenumele aglutinat al
celor doi autori, Johari. Este o Iereastr cu patru ptrate, Iiecare ptrat reprezentnd
persoana n relatie cu ceilalti.







68









!tratul 1 arat n ce msur dou sau mai multe persoane pot da si primi n mod liber
inIormatii, pot lucra mpreun, se pot bucura de experiente comune. Cu ct este mai mare
acest ptrat, cu att contactul cu realitatea este mai bun si persoana este pregtit s-si
ajute prietenii si pe sine.
!tratul 2 este numit si ,zona oarb. Cea mai simpl ilustrare o reprezint ticurile
verbale de care persoana respectiv nu este constient, dar care sunt evidente pentru
ceilalti. De exemplu, tendinta de a vorbi mult n cadrul unui grup poate Ii evident pentru
toat lumea n aIara aceluia care o Iace.
!tratul 3 se numeste si ,agenda ascuns. Mai exact, acestea sunt inIormatii
conIidentiale pe care le am despre mine si nu m-am hotrt s le mpart cu ceilalti. Nu
este neaprat vorba despre intentii negative.
!tratul 4 stim c aceast zon exist pentru c att individul, ct si ceilalti cu care
acesta intr n contact, descoper din cnd n cnd noi comportamente care existau
dintoteauna. Un individ poate Ii surprins, de exemplu, de Iaptul c preia conducerea
grupului ntr-un moment critic, sau o alt persoan poate descoperi c individul respectiv
este Ioarte capabil s mpace Iactiuni aIlate n rzboi.





69



Figura 3 ilustreaz care este proportia aproximativ a celor 4 zone cnd un individ
se aIl ntr-un grup nou sau cnd ntlneste alt persoan necunoscut. Conventiile
sociale pun la dispozitie un tipar pentru a Iace cunostiint si se consider gresit s se
reactioneze prea prietenos, prea repede si s se dezvluie prea mult de la nceput. Aceiasi
Iigur poate reprezenta si pe cineva care are diIicultti de comunicare cu ceilalti.



n cazul reprezentat de Iigura 4, cu ct primul ptrat este mai mare, cu att
realitatea personal a individului depinde de acesta, n sensul c si poate aIirma dorintele
folosindu-si abilittile si interesele, Iiind, n acelasi timp, mai util celorlalti. Individul a
aflat cu ajutorul
Ieedbackului prerea si
sentimentele celorlalti
relativ la el.

Fie c este vorba de
relatii ntre prieteni,
colegi, asociati, ntre
superior si subaltern,
ntre prti si
organizatie,
relatiile de comunicare
conform figurii 4 se
bazeaz pe mai mult
ntelegere, colaborare si
libertate n activitti. S-
70
a demonstrat, de asemenea, c acest comportament stimuleaz creativitatea si d rezultate
mai bune, att din punctul de vedere al individului, ct si al organizatiei.
Relatiile care urmeaz modelul din Iigura 3 se caracterizeaz prin suspiciune,
nencredere, tensiune, Iric si atac pe la spate, care au ca rezultat scderea eIicientei
muncii si Irnarea dezvoltrii individului si a organizatiei.



Formele comu!icrii orale

Monologul Iorm a comunicrii n care emitentul nu implic receptorul; n aceast
Iorm a comunicrii exist totusi Ieed-back, dar nu exist un public anume; n acelasi
timp nici nu se poate vorbi de existenta unui monolog absolut.
Conferi!(a !onferint clasic presupune o adresare direct, public, n care cel care
sustine conIerint conIerentiarul evit s enunte propriile judecti de valoare,
rezumndu-se s le prezinte cu Iidelitate pe cele ale autorilor despre care conIerentiaz;
!onferinta cu preopinenti n cadrul acestei Iorme de comunicare se prezint mai multi
conIerentiari, care prezint idei opuse pe aceeasi tem; conIerinta cu preopinenti poate Ii
regizat sau spontan.
Expunerea este Iorma de discurs care angajeaz n mod explicit personalitatea,
opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste, care si transmite opiniile cu privire la
un subiect.
Prelegerea este situatia comunicativ n care publicul care asist la o prelegere a avut
posibilitatea s sistematizeze inIormatii, Iapte, evenimente anterioare angajrii acestui tip
de comunicare; presupune un nivel de abordare mai ridicat, Ir o introducere de
acomodare cu subiectul pus n discutie.
Relatarea o Iorm de comunicare n care se Iace o decodiIicare, o dezvluire, o
prezentare, apelnd la un tip sau altul de limbaj, a unei realitti obiective, a unor stri de
Iapt, a unor actiuni Ir implicarea celui care particip, Ierit de subiectivism si de
implicare personal.
Discursul Iorma cea mai evoluat si cea mai pretentioas a monologului, care
presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor idei
inedite, care exprim un moment sau o situatie crucial n evolutia domeniului respectiv.
Toastul o rostire angajat cu prilejul unor evenimente deosebite; nu trebuie s
depseasc 3, 4 minute; trebuie s Iie o comunicare care Iace apel la emotionalitatea celor
prezenti, dar cu msur.
!locu(iunea reprezint o interventie din partea unui vorbitor ntr-un context
comunicational, avnd drept scop ilustrarea unui punct de vedere; nu trebuie s
depseasc 10 minute.
Povestirea este Iorma cea mai ampl a comunicrii, n care se Iolosesc cele mai variate
modalitti, care Iace apel la imaginatie si sentimente, la emotii, la cunostinte anterioare;
n mod deosebit i este speciIic angajarea dimensiunii temporale sub Iorma trecutului;
subiectivitatea povestitorului este prezent din plin, lsndu-si amprenta pe Iorma si stilul
mesajelor transmise.
Pledoaria este asemntoare ca Iorm si Iunctie discursiv cu alocutiunea,
diIerentiindu-se de aceasta prin aceea c prezint si sustine un punct de vedere propriu.
71
Predica tip de adresare n care posibilitatea de contraargumentare si maniIestare critic
sunt reduse sau chiar anulate; specific institutiilor puternic ierarhizate.
!nterven(ia situatia n care emittorul vine n sprijunul unor idei ale unui alt participant
la discutie, acesta din urm declarndu-si, Iie si tacit, acordul cu mesajul enuntat; prin
interventie emitentul adnceste un punct de vedere si l sustine.
Interpelarea situatia n care cineva, aIlat n postura de distribuitor de inIormatie, cere
unor anumite surse o mai bun precizare n anumite probleme, pe anumite domenii.
Dialogul comunicare n cadrul creia mesajele se schimb ntre participanti, Iiecare
Iiind pe rnd emittor si receptor; participantii la dialog Iac un schimb de inIormatii; toti
participantii la dialog se consider egali, si acord acelasi statut.
Dezbaterea o Iorm a comunicrii n care nu sunt implicate structuri evaluative; este
destinat clariIicrii si aproIundrii unor idei; nu are un centru de autoritate vizibil, dar
are un moderator.
Seminarul Iorm de comunicare dialogal care implic serioase structuri evaluative;
are un centru autorizat de comunicare, care este si centrul de conducere al discutiilor din
cadrul seminarului.
Interviul Iorma rigid a dialogului, n care rolurile de emitent si receptor nu se
schimb; este Iolosit ca metod de obtinere de inIormatii n pres; de aceea cunoaste o
ntreag teorie; Iormele dialogului: ,n plnie, ,liniar, ,tunel.
Colocviul este Iorma de comunicare n care participantii dezbat n comun o anumit
idee, n baza unei discutii, pe un anumit subiect, prin participarea Iiecruia la discutii
mbogtindu-se sfera subiectului abordat.



!. COMUNICAREA VERBAL

n procesul de comunicare pot Ii identiIicati o serie de stimuli care impun acestui
act speciIic uman un caracter individual. Acestia sunt de natur intern sau de natur
extern.
Stimulii !( 3&+-,* $3+(,3*B
! experientele personale, mentale, Iizice, psihologice si semantice, ,istoria Iiecruia;
! atitudinile personale datorate educatiei si instructiei Iiecruia, nivelului si pozitiei
sociale, profesiei;
! perceptia si conceptia noastr despre lume, despre noi nsine, despre interlocutori;
! propriile deprinderi de comunicator si nivelul de comunicare al interlocutorului.
!+$)-.$$ 4( 3&+-,* (D+(,3*B
! tendinta de abstractizare operatie a gndirii prin care se urmreste desprinderea si
retinerea doar a unei nsusiri si a unor relatii proprii unui Iapt;
! tendinta deductiv tendinta de a aseza Iaptele sau enunturile ntr-un rationament
care impune concluzii ce rezult din propuneri si elemente evidente;
! tendinta evalurii tendinta de a face aprecieri prin raportarea la propriul sistem de
valori, la alte sisteme, la alte persoane.
Vorbitorul
Situatia ,vorbirii, a trecerii limbii n act presupune o serie de abilitti necesare
72
interlocutorilor pentru a reusi o comunicare eIicient. Dac pn aici am prezentat
conditiile teoretice ale comunicrii, e cazul s ne ndreptm atentia spre conditiile cerute
de operationalizarea comunicrii. Si vom aborda mai nti conditiile care tin de
personalitatea vorbitorului, a comunicatorului:
! claritate organizarea continutului de comunicat astIel nct acesta s poat Ii usor
de urmrit; Iolosirea unui vocabular adecvat temei si auditorului; o pronuntare corect si
complet a cuvintelor;
! !curate(e presupune folosirea unui vocabular bogat pentru a putea exprima sensurile
dorite; cere exploatarea complet a subiectului de comunicat;
! empatie vorbitorul trebuie s Iie deschis tuturor interlocutorilor, ncercnd s
nteleag situatia acestora, pozitiile din care adopt anumite puncte de vedere, s
ncerce s le nteleag atitudinile, maniIestnd n acelasi timp amabilitate si prietenie;
! sinceritate situatia de evitare a rigidittii sau a stngciei, recurgerea si mentinerea
ntr-o situatie natural;
! atitudinea evitarea miscrilor bruste n timpul vorbirii, a pozitiilor ncordate sau a
unora prea relaxate, a modiIicrilor bruste de pozitie, a scprilor de sub control a
vocii;
! contactul vizual este absolut necesar n timpul dialogului; toti participantii la dialog
trebuie s se poat vedea si s se privesc, contactul direct, vizual, Iiind o prob a
credibilittii si a dispozitiei la dialog;
! !nf(iyarea reIlect modul n care te privesti pe tine nsuti: tinuta, vestimentatia,
trebuie s Iie adecvate la locul si la Ielul discutiei, la statutul social al interlocutorilor;
! postura pozitia corpului, a minilor, a picioarelor, a capului, a spatelui, toate
acestea trebuie controlate cu abilitate de ctre vorbitor;
! vocea urmriti dac sunteti auziti si ntelesi de cei care v ascult, reglati-v
volumul vocii n Iunctie de sal, de distanta pn la interlocutori, Iata de zgomotul de
fond;
! viteza de vorbire trebuie s Iie adecvat interlocutorilor si situatiei; nici prea mare,
pentru a indica urgenta, nici prea nceat, pentru a nu pierde interesul asculttorilor;
! pauzele de vorbire sunt recomandate atunci cnd vorbitorul doreste s pregteasc
auditoriul pentru o idee important.


!sculttorul
Pentru a ntelege de ce actiunea de a asculta este important n comunicare, e necesar s
trecem n revist Iazele ascultrii.
! auzirea actul automat de receptionare si transmitere la creier a undelor sonore
generate de vorbirea emitentului; exprim impactul Iiziologic pe care-l produc
undele sonore;
! !n(elegerea actul de identificare a continutului inIormativ comunicat,
recompunerea sunetelor auzite n cuvinte, a cuvintelor n propozitii si Iraze;
! traducerea n sensuri este implicat memoria si experienta lingvistic, cultural,
de vorbire a asculttorului;
! !tribuirea de semnifica(!i informa(iei receptate n Iunctie de nivelul de
operationalizare a limbii, a vocabularului, a perIormantelor lingvistice;
! evaluarea eIectuarea de judecti de valoare sau adoptarea de atitudini valorice din
73
partea asculttorului. Dup ce am detaliat Iazele ascultrii, ntelegem c o comunicare
verbal nu este deplin dac n relatie nu se aIl si un receptor; o bun comunicare, o
reusit a acesteia, depinde si de atitudinea asculttorului. Iat, deci, care sunt !alit(ile
!nui bun asculttor:
! disponibilitatea pentru ascultare ncercarea de a ptrunde ceea ce se comunic,
de a urmri ceea ce se transmite;
! manifestarea interesului a asculta astIel nct s Iie evident c cel care vorbeste este
urmrit; celui care vorbeste trebuie s i se dea semnale n acest sens;
! ascultarea n totalitate nu v grbiti s interveniti ntr-o comunicare; lsati
interlocutorul s-si expun toate ideile, s epuizeze ceea ce vrea s spun;
! !rmrirea ideilor principale nu v pierdeti n amnunte; dac cereti reveniri asupra
unui subiect, ncercati s v reIeriti la ideile principale din ceea ce a Iost spus si nu
insistati pe lucruri Ir important;
! !scultarea critic ascultati cu atentie si identiIicati cu exactitate cui i apartin ideile
care se comunic, interlocutorului sau altcuiva;
! !oncentrarea aten(iei concentrati-v pe ceea ce se spune, nu pe ceea ce nu se spune,
pe eIectele secundare ale comunicrii sau pe cele colaterale, accidentale care pot s apar
n timpul comunicrii;
! !uarea de noti(e ajut la urmrirea mai exact a ideilor expuse; permite elaborarea
unei schite proprii a ceea ce a Iost expus;
! !us(inerea vorbitorului o atitudine pozitiv si ncurajatoare din partea auditoriului
pentru a permite emitentului s izbuteasc n intreprinderea sa.


!E RETINUT:

!&,( 6-3+ 6()3$<$0&%$$.( 1,$30$1&.(.", 0"30(1+( <"."6$+( 23 6+-4$-. .$)C$$ /$ &.
limbajului?
Limbaj orice sistem sau ansamblu de semne care permite exprimarea sau comunicarea;
n sens strict, reprezint o institutie universal si speciIic umanittii, care comport
caracteristici proprii.
!imb (sens comun) produs social particular al Iaculttii limbajului, ansamblu de
conventii necesare comunicrii, schimbului de inIormatii, adoptate n mod mai mult sau
mai putin conventional de ctre vorbitorii unei societti, pentru exercitarea acestei Iunctii
prin vorbire.
Vorbirea actul prin care se exercit Iunctia lingvistic; vorbirea ntr-o limb este
activitatea de codare, iar ascultarea este activitatea de decodare a comunicrii.
Sistem de semne unitti conventionale, abstracte, care prin combinare pot Iorma unitti
semantice, cuvinte cu semniIicatie, expresii cu sens; sensul intrinsec al lor nu este altul
dect reIerentialitatea lor (adic litera ,a, spre exemplu, nu trimite la altceva dect la
litera ,a).
!ompeten(a lingvistic este dat de ansamblul posibilittilor pe care le are un subiect
vorbitor al unei limbi n ceea ce priveste capacitatea de a construi si de a recunoaste Iraze
corecte din punct de vedere gramatical, de a le interpreta pe cele cu sens si de a le
identifica pe cele ambigue dintr-o anumit limb.
!erforman(ele lingvistice ale vorbitorului unei limbi nu tin neaprat de competentele
74
lingvistice pe care le poate demonstra, ci de capacitatea de a pune "n joc" zestrea
acumulat de termeni (semniIicanti) si complexul de reguli pentru a obtine sensuri noi.
PerIormantele lingvistice mai reclam si ansamblul cunostintelor despre lume ale
subiectului si o anumit practic n abordarea si gestionarea relatiilor interumane, care
pot Iunctiona independent de competenta lingvistic.

!&,( 6-3+ 0(.( +,($ +$1-,$ 4( &C",4*,$ 1"6$C$.( &.( .$)C&G-.-$@
Analizele lingvistice pun n lumin trei tipuri de abordri posibile ale limbajului:
! !erspectiva sintactic const n determinarea regulilor care permit, prin
combinarea simbolurilor elementare, construirea de fraze sau fomule lingvistice
corecte.
! !erspectiva semantic si propune s Iurnizeze mijlocul de interpretare a
Iormelor lingvistice si s le pun n corespondent cu altceva, altceva care poate fi
realitatea sau formele altei limbi sau ale altui limbaj (non-verbal).
! !erspectiva pragmatic si propune s analizeze Iormele limbii asa cum le utilizeaz
vorbitorii care intentioneaz s actioneze unii asupra altora prin intermediul limbii.

Care sunt principale concepte pe care le introduce Austin n analiza limbajului?
! !nun(urile constative descriu un eveniment Ir a avea pretentia de a induce o
modiIicare n relatia emittor-receptor.
! !nun(urile performative ncearc s modiIice relatia emittor-receptor, s produc un
eIect, cel mai adesea asupra receptorului. Ulterior Austin si va modiIica punctul de
vedere, constatnd c orice act de vorbire, Iie el constativ sau perIormativ, poate induce o
atitudine n receptor. AstIel, adncind analiza, el constat c orice tip de act al vorbirii
comport trei aspecte concomitente, ns n grade diIerite de intensitate.
Aceste trei aspecte sunt:
!ocu(ia ! const n articularea si combinarea de sunete, n evocarea si combinarea
sintactic a notiunilor si sensurilor, n actul de vorbire propriu-zis;
!locu(ia ! enuntul exprimat n Iraz reprezint el nsusi un act, o anume transIormare a
raporturilor dintre interlocutori. Printr-un act ilocutoriu al enuntrii angajez o actiune
speciIic.
!erlocu(ia ! enuntul are "ncapsulat" o teleologie de ordin comunicational. Scopul
explicit al enuntrii autorului poate s nu Iie exprimat sau s nu Iie identiIicabil n enunt,
dect n urma unei eventuale cerereri de confirmare sau de explicitare din partea
interlocutorului. Actul perlocutionar este inserat n interstitiile unei situatii de Iapt. El
poate exprima si recursul la un alt tip de cod comunicational sau de situatie cunoscut de
ctre unii dintre vorbitori.











75




I.5. COMUNICAREA NON-!ERBAL

!n contextul tipurilor de comunicare, comunicarea non-!erbal (bodv
!anguage) pre:int interes din cel putin dou motive.
1) rolul ei este adesea minimalizat;
2) ntr-! comunicare oral, 55 din informatie este perceput i retin!t
!rin intermediul limbafului neverbal (expresia fetei, gesturile, postura
corpului, etc.).
Acest procentaj a fost stabilit pe la mijlocul anilor $!0 de A. Mehrabian i
!. Weiner ,Decoding of inconsistent comunication`. Ei au stabilit
!rmtorul raport al perceptiei informatiei de ctre receptor intr-o
!omunicare oral.



Comunicarea non-!erbal are, datorit ponderii ei mari in cadrul
!omunicrii reali:at de un individ, un rol deosebit de important. Limbaful
non-verbal poate sprijini, contrazice sau su!stitui comunicarea verbal.
Mesajul non-!erbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului i este cel
!ruia i se acord de ctre interlocutor atentia cea mai mare.
76



1. KINETICA
!.1. EXPRESIA FETEI
1.2. MISCAREA CORPULUI
2. PROXEMICA


1. KINETICA

Observarea tuturor gesturilor este o ax Iundamental pentru ntelegerea dinamicii
comunicrii. Ea este punctul de plecare al kineticii,
teorie care studiaz ansamblul semnelor
comportamentale emise n mod natural sau cultural;
aceast disciplin a aplicat metodele lingvisticii
structurale sistemelor de gesturi, Ir a le disocia de
interactiunea verbal. Cartea lui Ray Birdwhisteell,
Introduction to kinetics, reprezint primul mare
studiu sistematic al faptelor gestuale. Fonemelor,
unitti distinctive ale fonologiei le corespund
kinemele, cele mai mici unitti de actiune ale gestului sau mimicii: de exemplu, ,ochiul
stng nchis. MorIemelor, cele mai mici unitti semniIicative ale lexicului le corespund
kinemorfemele, de exemplu clipit. Kinetica devine o gramatic a gesturilor. Fondat pe
aceasta, se instituie o parakinetic, prozodie si poetic a gesturilor: intensitate, durat,
ntindere, dar si ritmuri constante, Ilux constant. Aceast dimensiune mai larg se
integreaz ntr-un context psihologic, social si cultural. ,!ccentele gestuale exprim
!articularitti, in functie de regiune, de mediu, ca i cele ale limbii. Kinetica se bazeaz
n mare parte pe opera lui Ray Birdwhistell, care a predat n universittile din
Philadelphia, Washington si Toronto. Apropiat din punct de vedere personal si intelectual
de Margaret Mead si de Gregory Bateson, el ntrepinde n Statele Unite diverse lucrri
etnologice n care tinuta corpului si gestica devin instrumente privilegiate. El se
integreaz n echipa pluridisciplinar de la Palo Alto si devine celebru printr-un studiu
minutios al unei secvente de nou minute de Iilm, ,tigara lui Doris. Aceast analiz
exemplar ilustreaz urmtoarea tez: gesturile, limbajul vorbitul, pipitul, mirosul,
spatiul si timpul reprezint tot attea moduri ale aceluiasi sistem de comunicare. De
aceea, cercettorul se aIl n contact strns cu lingvistii, ale cror instrumente le preia si
adapteaz. Analiza sa asupra comunicrii non-verbale se sprijin pe o conceptie a
,stratiIicrii sociale cu trei clase (lower, middle, higher), Iiecare divizat n dou (upper,
lower). Apartenenta la unul din aceste straturi este determinat printr-o combinatie de
sase caracteristici (proIesie, valoarea veniturilor etc.), la care se adaug o multitudine de
indicii de ,stil de viat care merge de la numrul camerelor la culoarea perdelelor din
salon. Birdwhistell i nvat pe studentii si s observe indiciile corporale care permit
clasiIicarea autorilor lor n aceast tipologie. Acest tip de determinare intelectual a
apartenentei sociale, reperajul n teren al indicilor de statut, se sprijin pe o sesizare
77
Iilmic a realittii. Dar Birdwhistell, care dorea ntr-adevr s creeze ,o lingvistic
corporal, d napoi astzi corpul nu este creativ, generativ, ca limbajul: nu putem
spune c este un limbaj si s-a retras ctre o abordare metodologic.

O alt problem ndelung
dezbtut este cea a
clasiIicrii gesturilor.
Majoritatea cercettorilor
iau ca punct de pornire
raporturile gestului cu
cuvntul. nc din 1949,
H.Wespi (apud Mihai Dinu,
Comunicarea), mprtea
gesturile n substitutive,
completive si de nsotire a
discursului verbal. Astzi
se consider c n relatia cu
planul lingvistic,
comunicarea non-verbal poate ndeplini Iunctii de accentuare, de completare, de
contrazicere, de reglaj, de repetare sau de substituire. O alt clasiIicare mult citat este
cea datorat cercettorilor americani Paul Ekman si Wallace Friesen potrivit creia
gesturile pot Ii: embleme, ilustratori, maniIestri aIective, gesturi de reglaj si adaptori.
! Emblemele sunt miscri substitutive ce tin locul cuvintelor si pot, la nevoie, s se
constituie ntr-un limbaj de sine stttor.
! Ilustratorii ndeplinesc deopotriv Iunctia de nsotire si de completare a comunicrii
verbale. Prezint un caracter mult mai putin arbitrar dect emblemele, o parte dintre ei
Iiind chiar reactii gestuale nnscute si, ca atare, universale.
! Gesturile de reglaj dirijeaz, controleaz si ntretin comunicarea. Functia lor este
expresiv si Iatic, deoarece releveaz atitudinea participantilor Iat de intreractiune
si oIer asigurri receptorului privind continuitatea contactului, iar emittorului i permit
s-si ajusteze, prin Ieed-back, parametrii enuntrii, n Iunctie de reactiile interlocutorului.
! !anifestrile afective comunic strile suIletesti prin care trece emittorul. Ele se
prezint precumpnitor sub Iorm de indicii si numai n subsidiar ca semnale.
! Adaptorii constituie clasa de gesturi cea mai putin legat de comunicare. Ea include
miscrile ce rspund unor necesitti umane si pot Ii eIectuate att n prezenta, ct si n
absenta observatorilor. Sub numele de alteradaptori sunt cunoscute gesturile de
manipulare a obiectelor ntr-un scop practic. Autoadaptorii se reIer la nevoile propriului
nostru trup si ei pot satisIace necesittile trupesti. Gesturile din aceast categorie
dobndesc valoare comunicativ atunci cnd sunt eIectuate n scop didactic. Alminteri,
pot transmite inIormatii despre cel care le svrseste numai n calitate de indicii, nu si de
semnale. Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia Ietei, miscarea
corpului (gesturi), Iorma si pozitia corpului, aspectul general si prin comunicarea tactil.




78

1.1. !XPRESIA FETEI

Comunicarea prin expresia Ietei include mimica (ncruntarea, ridicarea
sprncenelor, ncretirea nasului, tuguierea buzelor, etc.), zmbetul (prin caracteristici si
momentul Iolosirii), si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia
privirii, etc.). Fata este cea mai expresiv parte a corpului si expresia acesteia constituie
un mijloc de exprimare inestimabil. n mod normal, ochii si partea de jos a Ietei sunt
privite cel mai intens n timpul comunicrii. Se consider, de exemplu, c ntr-o
conversatie cu o Iemeie, ceea ce exprim ochii este mult mai important dect ceea ce
exprim cuvintele.

Mimica este acea parte a Ietei noastre care comunic: Iruntea ncruntat semniIic
preocupare, mnie, Irustare; sprncenele ridicate cu ochii deschisi mirare, surpriz; nas
ncretit neplcere; nrile mrite mnie sau, n alt context, excitare senzual; buze
strnse nesigurant, ezitare, ascunderea unor inIormatii.

Zmbetul este un gest Ioarte complex, capabil s exprime o gam larg de inIormatii, de
la plcere, bucurie, satisIactie, la promisiune, cinism, jen. Interpretarea sensului
zmbetului variaz ns de la cultur la cultur (sau chiar subcultur), Iiind strns corelat
cu presupunerile speciIice care se Iac n legatur cu relatiile interumane n cadrul acelei
culturi.

Privirea
Se spune c ochii sunt ,oglinda suIletului. Modul n care privim si suntem priviti are
legtur cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, ncredere si prietenie. Chiar si a privi
sau a nu privi pe cineva are un nteles. Privind pe cineva conIirmm c i recunoastem
prezenta, c exist pentru noi; interceptarea privirii cuiva nseamn dorinta de a
comunica. O privire direct poate nsemna onestitate si intimitate, dar n anumite situatii
comunic amenintare. n general, o privire insistent si continu deranjeaz. Realizarea
contactului intermitent si scurt al privirilor indic lipsa de prietenie. Miscarea ochilor n
sus exprim ncercarea de a ne aminti ceva; n jos - tristete, modestie, timiditate sau
ascunderea unor emotii. Privirea ntr-o parte, sau a nu privi pe cineva poate denota lipsa
de interes, rceal. Evitarea privirii nseamn ascunderea sentimentelor, lips de conIort
sau vinovtie. Pupilele dilatate indic emotii puternice. Pupilele se lrgesc, n general, la
vederea a ceva plcut, Iat de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele se micsoreaz
ca manifestare a nesincerittii, neplcerii. Clipirea Irecvent denot anxietate.
Dup Mark Knopp (Nonverbal Communication n Human Interaction, apud
Mihai Dinu, Comunicarea) Iunctiile mai importante ale comunicrii vizuale sunt n umr
de patru:
1. !ererea de informa(ie; privirea joac un rol determinant n realizarea Ieed-back-ului,
ea constituind principalul mijloc de reglare a interactiunii.
2. semnalul dat altor persoane c pot vorbi; ntr-o comunicare de grup, selectarea
vorbitorului urmtor poate Ii Icut pe ci lingvistice, sau prin orientarea deictic a
privirii.
3. !ndicarea naturii rela(iei; orientarea si durata privirii nu se asociaz numai cu
79
interesul sau cu ostilitatea, ea poate semnala si existenta unui raport social de un tip
anume.
4. !ompensarea distan(ei fizice; interceptarea privirii cuiva aIlat la distant, ntr-un loc
aglomerat, ne Iace s ne simtim mai apropiati de el, chiar dac, practic, rmnem departe
unul de altul. n paralel cu proxemica spatial, privirea instaureaz o proxemic vizual,
ce poate intra n contradictie cu cea dinti. De natura relatiei depinde si amplasamentul
punctului ctre care ne atintim privirea. ntr-o convorbire oficial se vizeaz, n cea mai
mare parte a timpului, un loc situat n mijlocul Iruntii interlocutorului. O conversatie
amical coboar punctul ochit undeva ntre ochi si gur, pentru ca un grad mai mare de
intimitate s l aduc mai jos, ntr-o regiune situat ntre brbie si zona coapselor.



1.2. !I$CAREA CORPULUI

Gesturile
Pentru a ne da seama ct de Irecvente sunt gesturile pe care le Iolosim, putem s
ncercm s vorbim cu minile la spate. Cteva elemente ale limbajului gesturilor ar fi:
strngerea pumnilor - denot ostilitate si mnie, sau, depinznd de context, determinare,
solidaritate, stres; brate deschise - sinceritate, acceptare; mn la gur - surpriz si
acoperirea gurii cu mna - ascunderea a ceva, nervozitate. Capul sprijinit n palm
semniIic plictiseal, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriva, denot interes extrem.
Minile tinute la spate pot s exprime superioritate sau ncercare de autocontrol. Atentie
ns si la diIerentierile culturale. De exemplu, prin miscarea capului de sus n jos spunem
,da, n timp ce oamenii din Sri Lanka redau acelasi lucru prin miscarea capului de la
dreapta la stnga. Gestul de artare cu degetul este considerat nepoliticos la noi, insult n
Thailanda si absolut neutru, de indicare, n SUA. Utilizarea gesticulatiei excesive este
considerat ca nepoliticoas n multe tri, dar gesturile minilor au creat faima italienilor
de popor pasional. Modul n care americanii si ncruciseaz picioarele (relaxat, miscri
largi, Ir nici o retinere) diIer de cel al europenilor (controlat, atent la pozitia Iinal);
cel al brbatilor diIer de cel al Iemeilor. Un american va pune chiar picioarele pe mas
dac aceasta nseamn o pozitie comod sau dac vrea s demonstreze control total
asupra situatiei. La noi oamenii tind s Iie destul de constienti de modul n care Iac acest
gest si l asociaz n moduri diIerite cu Iormalitatea, competitia, tensiunea. Btitul
picioarelor denot plictiseal, nerbdare sau stres.

Postura corpului
Postura/pozitia comunic n primul rnd statutul social pe care indivizii l au, cred c l
au, sau vor s l aib. Sub acest aspect, constituie un mod n care oamenii se raporteaz
unii Iat de altii atunci cnd sunt mpreun. Urmrile posturii corpului ne dau inIormatii
si despre atitudine, emotii, grad de curtoazie, cldur suIleteasc. O persoan dominant
tinde s tin capul nclinat n sus, iar cea supus n jos. n general, aplecarea corpului n
Iat semniIic interesul Iat de interlocutor, dar uneori si neliniste si preocupare. Pozitia
relaxat, nclinat pe scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseal sau autoncredere
excesiv si aprare la cei care consider c au statut superior interlocutorului. Posturile pe
80
care le au oamenii, corelate cu relatia dintre ei atunci cnd sunt mpreun se pot clasifica
n trei categorii:
1. de includere/neincludere, postur prin care se deIineste spatiul disponibil activittii
de comunicare si se limiteaz accesul n cadrul grupului. De exemplu, membrii grupului
pot Iorma un cerc, pot s se ntoarc/aplece spre centru, s-si ntind un brat sau picior
peste intervalul rmas liber, indicnd prin toate acestea c accesul la grup este limitat.
!. de orientare corporal - se reIer la Iaptul c doi oameni pot alege s se aseze Iat-n
Iat (vis-a-vis) sau alturi (paralel). Prima situatie comunic predispozitia pentru
conversatie, iar a doua - neutralitate.
!. de congruen(/necongruen(, postur care comunic intensitatea cu care o persoan
este implicat n ceea ce spune sau Iace interlocutorul. Participarea intens conduce la
postura congruent (similar cu a interlocutorului); schimbarea posturii interlocutorului
declanseaz n acest caz schimbarea posturii celui puternic implicat n comunicare. n
cazul n care exist ntre comunicatori divergente de statut, de puncte de vedere sau de
opinii, apar posturile necongruente: persoana nu priveste spre interlocutor, nu
interactioneaz sub nici o Iorm.

!odul de miycare a corpului
Modul de comportament al unei persoane ntr-o comunicare din punct de vedere al
modului de miscare a corpului poate Ii:
! caracterizat de miscri laterale, se consider buni comunicatori;
! caracterizat de miscri Iat-spate, se consider om de actiune;
! caracterizat de miscri verticale, se consider om cu putere de convingere;

Comun!carea tactil
Acest tip de limbaj non-verbal se maniIest prin Irecventa atingerii, prin modul de a da
mna, modul de mbrtisare, de luare de brat, btutul pe umr, etc. Cunoastem ce
semniIic aceste atingeri pentru romni, dar n diIerite culturi ele pot comunica lucruri
diferite. De exemplu, la japonezi, nclinarea capului nlocuieste datul minii ca salut, n
timp ce la eschimosi acest salut se exprim cu o usoar lovitur pe umr. Unii oameni
evit orice atingere. Forta si tipul de atingere depinde n mare msur de vrst, statut,
relatie si cultur. Stanley Jones si Elaine Yarbrough (apud Joseph De Vito, Human
Communication, The Basic Course, apud Mihai Dinu, Comunicarea) au ncercat s
clasiIice Iunctiile comunicrii tactile, delimitnd cinci clase principale:
1. atingeri care transmit emotii pozitive;
2. atingeri n joac; nzestrate cu un potential metacomunicativ de invidiat, acestea
usureaz interactiunea, Ir ca, totodat s angajeze rspunderea celui ce atinge;
3. atingeri de control, viznd dirijarea comportamentelor, a atitudinilor sau chiar a
sentimentelor persoanei atinse. n majoritatea cazurilor, atingerea de control implic o
relatie de dominare si, ca atare, ea nu poate Ii eIectuat dect unidirectional;
4. atingere ritual; cea mai cunoscut si mai Irecvent utilizat este strngerea minii n
semn de salut si de desprtire. Gestul are mai multe implicatii dect pare si mbrac
nenumrate Iorme. Atitudinile de dominare, egalitate sau supunere sunt comunicate
prin intermediul pozitiei minii celui ce initiaz gestul de salut; Iorta cu care se strnge
mna, constituie si ea un parametru semnificativ.
81
5. atingerea n alt scop dect comunicarea propriu zis. Ea poate mbrca o multitudine de
Iorme, de la sustinerea unei persoane care urc si coboar dintr-un vehicul, la atingerea
Iruntii unui bolnav, ori a ncheieturii. Chiar dac obiectivul urmrit este altul, n
majoritatea acestor cazuri se transmit si inIormatii aIective.



!rezen(a personal
Prezenta personal comunic, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a
mbrcmintei, a mirosului (parIum, miros speciIic), a bijuteriilor si a altor accesorii
vestimentare. Avem n cultura noastr anumite atitudini privind legtura dintre Iorma
corpului, aspectul exterior si personalitate. Distingem trei tipuri de fizicuri:
1- ectomorI (Iragil, subtire si nalt);
2- endomorf (gras, rotund, scurt);
3- mezomorf (musculos, atletic, nalt).

Datorit conditionrilor sociale am ,nvtat ce s ne ,asteptm de la oamenii
apartinnd diIeritelor categorii. AstIel tindem s-i percepem pe ectomorfi ca fiind tineri,
ambitiosi, suspiciosi, tensionati, nervosi si mai putin masculini; pe endomorfi i percepem
ca Iiind btrniciosi, demodati, mai putin rezistenti Iizic, vorbreti, buni la suflet,
agreabili, de ncredere, prietenosi, dependenti de altii; pe mezomorfi i percepem ca fiind
ncptnati, puternici, aventurosi, maturi n comportare, plini de ncredere n sine, vesnic
nvingtori. mbrcmintea, n msura n care este rezultatul unei alegeri personale,
oglindeste personalitatea individului, este un Iel de extensie a eului si, n acest context,
comunic inIormatii despre aceasta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general
sau al celor din jur. mbrcmintea se poate Iolosi pentru a crea un rol. mbrcmintea si
accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. De exemplu, femeile care acced la o
Iunctie managerial nalt vor tinde s se mbrace ntr-un mod particular (costum sobru
din dou piese), purtnd accesorii similare celor brbtesti (serviet diplomat).
mbrcmintea non-conIormist comunic Iaptul c purttorul este un original, rzvrtit
social, posibil creator de probleme sau artist. Pentru situatii de aIaceri este apreciat
mbrcmintea elegant si de calitate, dar nu sofisticat.






2. PROXEMICA

Limbajul spatiului trebuie interceptat simultan n Iunctie de 5 dimensiuni:
mrime, grad de intimitate, nltime, apropiere - deprtare, nuntru - n aIar.
Fiecare din noi are preIerinte n legtur cu distanta Iat de cei cu care comunicm. n
majoritatea culturilor europene, nu se apreciaz apropierea cu mai mult de 40-50 cm
dect n cazul celor din Iamilie sau a persoanelor iubite; aceasta deIineste !pa(iul intim.
82
,Invadarea acestui spatiu produce senzatia de disconIort. Apropierea exagerat poate
comunica amenintare sau relatii de natur strict personal; deprtarea excesiv poate
comunica arogant, important, statut social superior. Cu ct o persoan este mai
important, cu att va tinde s aleag o mas de birou mai mare, care impune o distant
mai mare Iat de interlocutor. Dac urmrim modul n care oamenii tind s-si aleag
locul ntr-o ncpere (atunci cnd exist posibilitatea de a alege) si cum si marcheaz
spatiul personal prin mprstierea Ioilor, ntinderea picioarelor etc., devine evident ce vor
acestea s ne comunice. Modul n care managerul Ioloseste spatiul n timpul sedintelor
poate comunica ceva despre personalitatea sa, despre stilul de conducere si luare a
deciziilor. Managerul ce st n spatele biroului indic lipsa dorintei de actiune. Probabil
c acest tip de manager va lua deciziile singur si stilul su de conducere este mai degrab
autocratic dect democratic. n general, spatiile mici sunt percepute ca Iiind mai
prietenoase, calde si intime. Cele mari sunt asociate cu puterea, statutul si importanta. De
aceea, adeseori suntem intimidati intrnd ntr-un spatiu mare, nalt si cu mobilier masiv.
Proxemica este cea care studiaz toate aceste relatii spatiale ca mod de
comunicare. Jocul teritoriilor, modul de a percepe spatiul n diIerite culturi, eIectele
simbolice ale organizrii spatiale, distantele Iizice ale comunicrii tin de aceast
disciplin. De aceast disciplin este legat si numele lui Edward Hall, (!imbaful tcut,
Dimensiunea !scuns, Dincolo de cultur). El tinde s dea o deIinitie a culturii ca
ansamblu de coduri si va aplica aceast codiIicare n cea mai celebr lucrarea a sa, The
Hidden Dimension ! Dimensiunea ascuns, adevrat gramatic a spatiului. El pleac de
la idea c animalele au un teritoriu adaptat nevoilor lor si c omul posed si el aceast
notiune de spatiu individual, de !ul psihologic. Orice spatiu personal se organizeaz cu
o parte interioar si cu una exterioar; el posed zone private, zone publice. AstIel, lumea
nord occidental comunic n Iunctie de patru distante: intim, personal, social, public
(figura 1).
83




Limbajul culorilor

Culoarea, dincolo de perceptia si trirea ei aIectiv, este si o oglind a
personalittii noastre si deci inIluenteaz comunicarea. Gndirea creatoare are loc optim
ntr-o ncpere cu mult rosu, iar cea de reIlectare a ideilor ntr-o camer cu mult verde.
Culorile strlucitoare sunt alese de oamenii de actiune comunicativi, extravertiti, iar cele
pale de timizi, intravertiti. SemniIicatia culorilor poate Ii diIerit n diverse culturi. De
exemplu, rosu este asociat n China cu bucurie si Iestivitate, n Japonia cu lupt si mnie;
n cultura indienilor americani semniIic masculinitate; n Europa dragoste, iar n SUA
comunism. n trile cu populatie aIrican, negru sugereaz binele, iar albul rul. Pentru
europeni, negru este culoarea tristetii, n timp ce aceste stri sunt exprimate la japonezi si
84
chinezi prin alb. Verdele semniIic la europeni invidie, la asiatici bucurie, iar n anumite
tri sperant n timp ce galbenul comunic la europeni lasitate, gelozie, la americani este
culoarea intelectualittii, iar la asiatici semniIic puritate. Culoarea aIecteaz
comunicarea sub urmtorul aspect: culorile calde stimuleaz comunicarea, n timp ce
culorile reci inhib comunicarea; monotonia, precum si varietatea excesiv de culoare,
inhib si-i distrag pe comunicatori.


Limbajul timpului

Modul n care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:
- precizia timpului
- lipsa timpului
- timpul ca simbol.

Precizia timpului
Timpul este considerat ca ceva pretios si personal si, n general, atunci cnd cineva si
permite s ni-l structureze, acesta comunic diIerenta de statut. A veni mai trziu sau
ceva mai devreme la o ntlnire de afaceri sau a Ii punctual sau nu la o sedint are
anumite semniIicatii: comunic atitudinea Iat de interlocutor sau Iat de activitatea
respectiv, perceptia statutului si a puterii, respectul si importanta acordat.
ntrzierea poate irita si insulta. Cu ct oamenii sunt Icuti s astepte mai mult, cu att ei
se simt mai umiliti; se simt desconsiderati si inIeriori ca statut social. AstIel, limbajul
timpului se poate Iolosi, n mod voit sau nu, pentru a manipula, supune si controla sau
pentru a comunica respect si interes.

Lipsa timpului
Percepem timpul ca pe o resurs personal limitat si, de aceea, modul n care Iiecare
alegem s l Iolosim comunic atitudinea noastr Iat de cel care solicit o parte din
aceast resurs. Dac nu acordm timp pentru o anumit comunicare se va percepe ca
neacordare de important. Studiile sociologice au artat c, n general, relatia de
comunicare pozitiv se dezvolt proportional cu Irecventa interactiunii (deci timp
petrecut mpreun).

Timpul ca simbol
Acest aspect tine de o anumit obisnuint, cum este ritmul (de exemplu: mncm de trei
ori pe zi si la anumite ore). Similar, anotimpurile impun anumite activitti si un anume Iel
de viat clar situate n timp. Srbtorile si ritualurile, de asemenea, sunt marcate de timp.
AstIel, oamenii de aIaceri stiu c n preajma srbtorilor de iarn se cumpr mai mult si
se lucreaz mai putin. n Iinal, dup ce a Iost caracterizat Iiecare tip de limbaj n parte,
este bine s cunoastem anumite aspecte ale limbajului non-verbal de care trebuie s tinem
cont n interpretarea lui:
! Pentru a evita interpretarea gresit a unui element de limbaj non-verbal este bine s-l
interpretm n contextul tuturor celorlalte elemente verbale si non-verbale.
! Caracteristicile de personalitate individuale, de educatie, experient de viat etc.,
sunt elemente care trebuie luate n considerare n interpretarea corect a limbajelor
85
non-verbale.
! Modul de Iolosire si interpretare a limbajelor non-verbale diIer sub multe aspecte: de
la individ la individ; de la profesie la profesie; de la colectivitate la colectivitate; de la
cultur la cultur.




































86


!II.5. COMUNICARE $I NEGOCIERE

!n viat, dac stpaneti arta negocierii, ai o ans in plus s catigi
!ai mult i s mai i !stre:i o relatie bun cu partenerul. Cand negocie:i
!ine poti s oriente:i, s influente:i i s manipule:i partenerul pentru a-l
!ace s coopere:e. Secretul const in a reui s-l antrenezi ntr-un joc de-a
!Hai s catigm impreun'`







1. CONCEPTUL DE NEGOCIERE
!. PRINCIPII DE BAZ ALE NEGOCIERII
3. TIPURI FUNDAMENTALE DE NEGOCIERE
4. MARJA DE NEGOCIERE



















87


1. CONCEPTUL DE NEGOCIERE

IndiIerent unde si ntre cine sunt purtate, negocierile apeleaz la retoric, la logic
si la elemente de teoria argumentrii. Uneori Iolosesc tehnici de comunicare si
manipulare perIormante, precum analiza tranzactional, programarea euro-lingvistic etc.
Notiuni precum oIerta, cererea, pozitia, pretentia, obiectia, compromisul, concesia,
argumentul, tranzactia, argumentatia, proba etc, pot interveni Irecvent n procesul de
negociere. Totodat elementele de comunicare non-verbal, precum Iizionomia, mimica,
gestica, postura, mbrcmintea, aspectul general s.a. pot avea o important care nu
trebuie neglijat. Cultura partenerilor si puterea de negociere a prtilor negociatoare sunt
alte elemente de care trebuie s tin seama.

Elementele de tactic si strategie,
capcanele si trucurile retorice ca si
cunostintele de psihologie a
perceptiei pot juca un rol decisiv n
obtinerea de avantaje mari n
schimbul unor concesii mici.
n lumea aIacerilor contemporane,
negocierea si negociatorul
dobndesc o important
considerabil. Niciodat n
istorie tranzactiile comerciale nu au
fost mai multe si nu s-au purtat la valori mai mari. Pentru productor, importator sau
distribuitor en-gross, un negociator bun poate face n trei ceasuri tot att ct fac
zece sau o sut de executanti n cteva sptmni sau luni. Un negociator slab poate
pierde la fel de mult. O marj de cteva procente la pret, la termenul de garantie, la
conditiile de livrare si transport, la termenul de plat sau o marj de cteva procente la
comision sau dobnd, rmn oricnd negociabile. n marile tranzactii, pe piata
industrial, unde se negociaz contracte cu valori de ordinul miliardelor, aceast marj
negociabil poate nsemna sume de zeci sau sute de milioane. De pe pozitia Iiecreia
dintre prti acestea pot Ii pierdute sau cstigate. Negocierea este un talent, un har
nnscut, dar si o abilitate dobndit prin experient, Iormare si nvtare. Meseria de
negociator este una de elit, n aIaceri, n diplomatie, n politic.



!efini(ie; tipologie

n sens larg, negocierea apare ca Iorm concentrat si interactiv de comunicare
interuman n care dou sau mai multe prti aIlate n dezacord urmresc s ajung la o
ntelegere care rezolv o problem comun sau atinge un scop comun. ntelegerea prtilor
poate fi un simplu acord verbal. Consolidat printr-o strngere de mn, poate Ii un
88
consens tacit sau o scrisoare de intentie sau un protocol, o conventie sau un contract,
redactate cu respectarea unor proceduri si uzante comune; mai poate nsemna un
armistitiu, un pact sau un tratat international, redactate cu respectarea unor proceduri si
uzante speciale. n raport cu zona de interes n care se poart negocieri, putem Iace
distinctie ntre mai multe forme specifice de negociere. Prin negociere ntelegem orice
Iorm de conIruntare nearmat, prin care dou sau mai multe prti cu interese si pozitii
contradictorii, dar complementare urmresc s ajung la un angajament, reciproc
avantajos ai crui termeni nu sunt cunoscuti de la nceput (SteIan Prutianu, Comunicare
!i negociere in afaceri). n aceast conIruntare, n mod principal si loial, sunt aduse
argumente si probe, sunt Iormulate pretentii si obiectii, sunt Icute concesii si
compromisuri pentru a evita att ruperea relatiilor, ct si conIlictul deschis. Negocierea
permite crearea, mentinerea sau dezvoltarea unei relatii interumane sau sociale, n
general, ca si a unei relatii de aIaceri, de munc sau diplomatice, n particular. Mai
trebuie mentionat Iaptul c negocierile nu urmresc totdeauna cu necesitate rezultate
maniIestate n directia unei ntelegeri. Adesea ele sunt purtate pentru efectele lor
colaterale cum ar Ii: mentinerea contractului, cstigarea de timp, mpiedicarea deteriorrii
situatiei n conIlict. n aIar de acestea, ntlnirile negociatorilor pot Ii privite ca un canal
potential de comunicri urgente n situatii de criz. Absenta comunicrii poate Ii
considerat ca un semn alarmant al imposibilittii de desIsurare a negocierii; prezenta ei
este un indiciu al sanselor ca negocierea s se produc. n acelasi timp, trebuie s
acordm suIicient grij climatului de discretie si de constructie gradual temeinic.



2. !RINCIPII DE BAZ ALE NEGOCIERII

Att timp ct negocierea este purtat cu participarea constient si deliberat a
prtilor care caut mpreun o solutie la o problem comun, abordarea implic o
anumit etic si principialitate.


Avantajul reciproc (WIN-WIN)

n principiu, n cadrul negocierilor, Iiecare dintre prti si ajusteaz pretentiile si
revizuieste obiectivele initiale. AstIel, n una sau mai multe runde succesive, se
construieste acordul Iinal, care reprezint un compromis satisIctor pentru toate prtile:
negocierea Iunctioneaz, deci, dup principiul avantajului reciproc.
!onform acestui principiu, acordul este bun atunci cnd toate pr(ile negociatoare
!u ceva de cytigat yi nici una ceva de pierdut. Fiecare poate obtine victoria, Ir ca
nimeni s Iie nIrnt. Important este Iaptul c, atunci cnd toate prtile cstig, toate
sustin solutia aleas si respect acordul ncheiat. Principiul avantajul reciproc (WIN-
WIN) nu exclude, ns, Iaptul c avantajele obtinte de una dintre prti s Iie mai mari sau
mai mici dect avantajele obtinute de cealalt sau celelalte prti aIlate n negocieri.



89

Do ut des

n psihologia comunicrii, se vorbeste de o asa-numit !ege psihologic a
!eciprocittii, lege conIorm creia, dac cineva d sau ia ceva, partenerul va resimti
automat dorinta de a-i da sau, respectiv, de a-i lua altceva n schimb. Chiar dac nu dm
ceva n schimb n mod eIectiv, rmnem oricum cu sentimentul c suntem datori, c ar
trebui s dm. Urmare a actiunii subtile a acestei legi psihologice, orice Iorm de
negociere este guvernat de principiul actiunilor compensatorii. Consecinta este
reciprocitatea concesiilor, a obiectiilor, a amenintrilor, a represaliilor etc. Expresiile
latinesti ale acestui principiu sunt: ,Do ut des si ,Facio ut Iacio. n romneste
principiul poate Ii regsit n expresii de genul: ,Dau dac dai, ,Fac dac Iaci, ,Dac
mai dai tu mai las si eu sau ,Dac Iaci concesii, voi Iace si eu, ,Dac ridici pretentii,
voi ridica si eu etc.


!oralitatea yi legalitatea

Legea este lege si cei mai multi o respect si dincolo de principii. Pentru a evita
neplcerile, moralitatea ntelegerilor comerciale, acolo unde legea nu o apr, rmne
adesea o chestiune de principiu, de deontologie. Respectarea riguroas a acestui principiu
nu este cu adevrat posibil. Controlul eticii comunicrii este relativ. Aspectele juridice
ale tranzactiilor Iac exceptie, dar si din acest punct de vedere, n negocierile
internationale, prtile trebuie s convin din start asupra normelor de drept comercial pe
care le vor respecta. Atunci cnd acestea diIer de la o tar la alta, Iiecare dintre prti
ncearc s rmn sub incidenta normelor juridice din tara sa. Acest Iapt poate genera
situatii conIlictuale, ce pot Ii depsite prin adoptarea normelor de drept comercial si a
uzantelor internationale.



3. TIPURI FUNDAMENTALE DE NEGOCIERE

Analiza tipului de negociere n care ne angajm este ntotdeauna important. A-l
cunoaste si a-l evalua nseamn, deja, a prevedea n linii mari comportamentul pe care l
va adopta partenerul si a pregti propriul comportament, n ntmpinare. n acest Iel,
riscul unei rupturi de a ncheia un acord dezavantajos scade. Literatura de specialitate
Iace distinctie ntre trei tipuri fundamentale de negociere:
! !egocierea distributiv este cea de tip ori/ori, care opteaz ntre victorie/nfrngere.
Este cea care corespunde unui joc cu sum nul si ia Iorma unei tranzactii n care nu este
posibil ca o parte s cstige Ir ca cealalt parte s piard. Fiecare concesie Icut
partenerului vine n dauna concedentului si reciproc. n aceast optic, negocierea pune
Iat n Iat doi adversari cu interese opuse si devine o conIruntare de Iorte, n care una
din prti trebuie s cstige. Orice concesie apare ca un semn de slbiciune. Orice atac
reusit apare ca un semn de putere. Obiectul negocierii va fi un acord !are nu va (ine
seama de interesele partenerului si care va Ii cu att mai bun cu ct va lovi mai dur
90
partea advers. !acticile yi !ehnicile de negociere folosite n negocierea distributiv
sunt tipice pentru rezolvarea strilor conIlictuale. Sunt dure si tensionate. ntre tacticile
uzuale, pot fi amintite:
! polemica purtat prin contre permanente si prin deviere sistematic de la subiect;
! !tacul n for(;
! intimidarea;
! manevrele retorice bazate pe disimulare, pe mascarea intentiilor, ascunderea
intentiilor, ascunderea adevrului si pe culpabilizarea adversarului;
! descalificarea prin rea-credint, prin atac la persoan si prin cderea n derizoriu.
Acest tip de negociere este posibil atunci cnd opozitia de interese este puternic, iar
dezechilibrul de Iorte este semniIicativ.
! !egocierea integrativ (victorie/victorie) este aceea n care sunt respectate aspiratiile
si interesele partenerului, chiar dac vin mpotriva celor proprii. Se bazeaz pe respectul
reciproc si pe tolerarea diIerentelor de aspiratii si de opinii. Avantajele acestui tip de
negociere sunt acelea c ajunge la solutii mai bune, mai durabile, prtile se simt mai bine,
iar relatiile dintre prti se consolideaz. Ambele cstig si ambele sustin solutia si acordul
ncheiat. Negocierea integrativ creeaz, salveaz si consolideaz relatiile interumane si
de aIaceri pe termen lung. Ea determin pe Iiecare dintre prtile negociatoare s-si
modiIice obiectivele si s-si ajusteze pretentiile n sensul rezolvrii intereselor comune.
Aceast optic de negociere ocoleste si evit strile conIlictuale. Climatul negocierilor
este caracterizat de ncredere si optimism, iar acordul, o dat obtinut, are toate sansele s
fie respectat. Tacticile speciIice se bazeaz pe reciprocitatea concesiilor (termene de
livrare mai scurte contra unor prti imediate, spre exemplu).
! !egocierea ra(ional este aceea n care prtile nu-si propun doar s Iac sau s obtin
concesii, consimtminte de pe pozitii de negociere subiective, ci ncearc s rezolve litigii
de Iond de pe o pozitie obiectiv, alta dect pozitia uneia sau alteia dintre ele. Pentru
aceasta, trebuie definite clar interesele mutuale n cadrul unei transparente si sinceritti
totale, Ir apelul la cea mai mic disimulare sau suspiciune. Se ncepe cu Iormularea
problemelor care trebuie rezolvate, cu rspunsuri la ntrebri de genul: Ce nu merge?
Unde se aIl rul? Cum se maniIest acesta? Care sunt Iaptele care contravin situatiei
dorite? Se continu cu un diagnostic al situatiei existente insistndu-se asupra cauzelor
care mpiedic rezolvarea problemelor. Apoi, se caut solutiile teoretice si se stabilesc de
comun acord msurile prin care, cel putin unele din acestea, pot Ii puse n practic.

Algoritmul rationalittii nseamn deci:
! definirea problemelor;
! diagnosticarea cauzelor;
! cutarea solutiilor.

Negociatorul caut s nteleag miza pus n joc de partener, s cunoasc
sentimentele acestuia, motivatiile si preocuprile sale. Divergentele care rmn
nerezolvate sunt reglate prin recursul la criterii obiective, precum si reIerintele
stiintiIice, normele legale, normele morale sau prin recursul la oficiile unui arbitru neutru.
Evaluarea comparativ a acestor tipuri de negocieri este prezentat n Anexa nr.1.


91
3. MARJA DE NEGOCIERE

Orice nceput de negociere presupune deIinirea obiectivelor. Acestea ne oIer
simtul directiei, o deIinitie a ceea ce plnuim s realizm si o senzatie de mplinire, odat
ce au fost atinse. n principiu, negociatorul se prezint la masa tratativelor atunci cnd are
deja n minte !rei pozi(ii de negociere, constientizate mai mult sau mai putin precis.
! !ozi(ia declarat deschis (PD), numit si !ozi(ie de plecare. Aceast pozitie este
astIel Iormulat nct s-i asigure o marj de manevr n raport cu pretentiile partenerului.
Ca regul general, de exemplu ntr-o negociere comercial, vnztorul va declara mai
mult, iar cumprtorul mai putin dect spera s obtin, Iiecare n parte. SIatul
negociatorilor experimentati este acela ca, atunci cnd cumperi, s ncepi de jos, iar
atunci cnd vinzi, s ncepi de sus. Aproape ntotdeauna are important ordinea n care se
Iac declaratiile. De regul, cel care declar primul este dezavantajat n raport cu cel care
declar ulterior.
! !ozi(ia de ruptur (PR), numit si !ozi(ie limit minimal/maximal. Sub, sau
dup caz, peste nivelul acesteia, negociatorul nu mai este dispus s angajeze nici o
discutie. Pozitia de ruptur nu este desconspirat de parteneri (adversari), dar Iiecare
dintre ei trebuie s intuiasc si s evalueze cu grij si delicatete pozitia secret a celuilalt.
Dincolo de interesele strict tehnice si Iinanciare, orice declaratie Icut n aIara pozitiei
de ruptur a partenerului antreneaz, de regul, si o anumit doz de orgoliu si Irustrare.
! !ozi(ia obiectiv (PO), numit si !ozi(ie ayteptat. Este pozitia realist la care se pot
ntlni si echilibra pretentiile contradictorii ale partenerilor (adversarilor). Aceasta
reprezint ceea ce negociatorul sper c va putea obtine sau smulge de la partener, Ir a
leza inacceptabil interesele acestuia. Prin suprapunerea celor trei pozitii de negociere ale
ambilor parteneri, va rezulta o zon n care ei se pot ntelege. Aceast zon de acord
posibil poart numele de marj de negociere si este delimitat de pozitia de ruptur ale
prtilor negociatoare. Cheia succesului o constituie estimarea corect a pozitiei de
ruptur.



!ehnici yi tactici de negociere

n literatura de specialitate se prezint adeseori Iaptul c, n orice Iorm de
interactiune uman, este pus n joc o anumit strategie si tactic. Orice Iorm de
negociere implic o conIruntare de vointe, sentimente si interese. n acelasi timp, a
stpni interactiunea vointelor implicate n negociere nseamn a nu cdea prad unor
reactii spontane, Ir o determinare logic si rational. Deseori se ntmpl ca o actiune
spontan, o reactie impulsiv a adversarului s duc la ,alegerea tacticii de negociere.
Asta nseamn cu totul altceva dect o linie de actiune rational. Tactica premeditat
poate Ii o tehnic de comunicare eIicace, o capcan retoric sau un truc psihologic. Ea ne
ajut s pstrm controlul, s prelum initiativa.




92

Tactica !ui DA.DAR

Este genul de tactic care ne Iace mai agreabili pentru partenerul de negociere. Nu
cost nimic. Diplomatii nu spun niciodat NU. Ca si negociatorii buni din toat lumea, ei
au nvtat acest lucru de la asiatici. ntors din lungul su drum asiatic, Marco Polo, unul
dintre cei mai buni negociatori, scria c a ntlnit adevrate scoli n care erau Iormati solii
si purttorii de cuvnt ai cpeteniilor mongole si tibetane. Acestia primeau, seara, attea
vergi la tlpi cti de NU le scpau peste zi de pe buze. Oamenii ursc Iaptul de a Ii negati,
contestati, contrazisi. ,NU este o negatie direct si categoric ce taie, rupe si loveste.
Prezint riscul de a oIensa partenerul si de a bloca discutia. ,NU irit si nversuneaz.
Este lipsit de delicatete. Oamenii cu tact l evit cu mult grij. Exprimat simplu, clar si
Ir echivoc, negatia ,NU rmne Ir variante de optiune ulterioar. Nu las loc de
ntors. Rupe negocierea. n schimb, o Iormulare de genul ,DA.DAR poate Ii Iolosit
cu sensul de negatie, pstrnd si alte dou variante de optiune. Ea are trei nuante posibile:
una care nseamn ,DA, una care nseamn ,poate si nc una care nseamn chiar
,NU. Oricnd se poate continua pe varianta dorit. Secretul lui ,da.dar este acela c
permite formularea opiniei proprii ca pe o continuare a ceea ce a spus partenerul si nu ca
pe o contrazicere direct a opiniei acestuia.





Tactica falsei oferte

Pe scurt, se poate caracteriza ca ,un truc de negociere cu. putin teatru.
Negocierea pretului este mai ntotdeauna un joc cu sum nul, n care unul nu poate
cstiga Ir ca cellalt s piard. Pe ct posibil, adversarii se manipuleaz ntre ei, mcar
pn la limita loialittii si moralittii. Una dintre tacticile oarecum neloiale, ntlnit rar
n manuale si des n practic, este acela n care cumprtorul Iace vnztorului o oIert de
pret atrgtoare pentru a elimina concurenta si a-l motiva n derularea tranzactiei. Odat
ce a obtinut acest lucru, el gseste un motiv pentru a-si modiIica oIerta initial. Apoi
ncepe ,trguiala prin care convinge vnztorul s accepte noua oIert, de regul mult
mai moderat. Pe ct posibil, vnztorul este pus n situatia s nu prea mai aib de ales.



!actica stresrii yi tracasrii

ntr-un cuvnt, slbeste rezistenta Iizic si psihic a adversarului. Ca exceptie si
ct mai rar posibil, atunci cnd negociem cu un adversar diIicil, neprincipial si
dezagreabil, dispus s se angajeze inutil n tratative dure si prelungite, se recomand
folosirea unor tertipuri si tactici de stresare si tracasare. n cadrul acestora se recomand o
contraaglomeratie insistent si vicioas. Pot fi folosite fel de fel de manevre laterale, care,
desi nu sunt, n mod direct, oIensatoare si umilitoare, au rolul de a sci si deranja
93
adversarul, punndu-l n situatia de a grbi Iinalul negocierilor. Adversarul poate fi purtat
insistent prin halele de Iabricatie si depozitele firmei. Poate fi cazat ntr-o ncpere
expus unor zgomote inIernale care s-l mpiedice s doarm. La masa tratativelor, poate
fi asezat cu ochii n soare sau o alt surs de lumin iritant. Poate Ii asezat cu spatele la o
us care scrtie si pe care cineva o nchide si o deschide insistent, ca din ntmplare.
Poate Ii asezat pe un Iotoliu aparent luxos, dar incomod, care scrtie, singurul
disponibil, din pcate. Va sta teapn si va obosi repede. Poate Ii asezat n apropierea unei
surse puternice de cldur (se Iolosesc si surse directionale de cldur radiant) sau ntr-
un curent de aer umed si rece. Poate fi invitat la o mas la care i se oIer, cu mult
generozitate, exact ceea ce nu-i place sau nu poate mnca. Se pot oIeri buturi tari
peste limita rezistentei sale psihice. Cnd relatia pe termen lung nu ne intereseaz si ne
propunem folosirea unor astfel de mijloace de presiune, trebuie s Iacem acest lucru sub
masca celei mai desvrsite nevinovtii si amabilitti, cerndu-ne scuze si preIcndu-ne
victime alturi de adversar.





Tactica mituirii

Apreciem c este o tactic total neloial care se bazeaz pe slbirea rezistentei
psihologice a adversarului pus n situatia s accepte daruri mai mici sau mai mari. Desi
rar ntlnit n manuale, Iie c cerem, Iie c nu si orict am condamna-o de (ne)sincer,
aceast tactic este posibil, n practica negocierilor, oriunde n lume. La capitolul
coruptie, la nivelul anului 1997, Romnia se afla pe locul 37 n lume. Mita se poart, Iie
si numai pentru simplul motiv c negocierile sunt purtate de oameni crora nimic din ce-i
omeneste nu le este strin. Tactica mituirii este Iavorizat atunci cnd negocierile sunt
purtate prin intermediari insuIicient motivati de pe partea pe care o reprezint. Desigur,
exist o diIerent major ntre protocol si cadou, pe de o parte, si mit, pe de alt parte.
Exist ns si asemnri majore. Rolul protocolului si cadoului oIerit clientului sau
partenerului de negocieri este acela de a amorsa o atitudine psihologic si un
comportament Iavorabil celui care oIer. n aIaceri, Iunctia cadoului si protocolului este
una pragmatic si nu una Iilantropic. Micile atentii plasate pe masa tratativelor (pixuri,
calendare, brelocuri, agende, caIele, buturi etc.) sunt, pn la un anumit nivel, absolut
Iiresti si au rolul de a crea o ambiant Iavorabil negocierilor. Uzantele diplomatice ale
unor state limiteaz protocolul si atentia la cel mult un prnz (sau dineu) acceptat pe
cheltuiala gazdei. Adevrata mituire ncepe de la pragul valoric peste care ,atentia
rencepe s Iie acceptat. Pragul depinde de demnitatea, onestitatea, averea, lcomia, si
gradul de risc la care se preteaz negociatorul. Din acest punct de vedere, prudenta poate
lua n considerare si Iaptul c orice negociator are pretul lui. Nu se va compromite pentru
mai putin dect acest pret. Relatiile de aIaceri stabile pe termen lung pot fi compromise
prin mit, dar Iavorizate prin cadouri mari. DiIerenta dintre cadou si mit rmne una
psihologic si strategic. Legea rmne neputincioas atta timp ct dai sau primesti ntr-
un cadru conIidential.

94


Tactica presiunii timpului

Aceast tactic se bazeaz pe ideea simpl dup care, mai ntotdeauna, exist un
program de negocieri si o agend de lucru a negociatorilor. Aceste elemente pot fi
organizate si manipulate astIel nct problema delicat s rmn la limita expirrii
timpului alocat procesului de negociere. n acest scop, se pot Iolosi orice tertipuri si
manevre de tergiversare, ocolire, amnare. Spre sIrsitul negocierilor, de obicei, lucrurile
ncep s se precipite. Unul dintre partenerii de discutie trebuie s prind avionul sau
trenul, o grev este pe cale s izbucneasc etc. n asemenea conditii, ritmul negocierilor
trebuie grbit si adversarul poate comite usor erori. Una din manevrele simple, dar
eficace pentru ntrzierea finalului, este recapitularea si desprinderea de concluzii
intermediare. Alte manevre de tergiversare pot fi bazate pe invocarea lipsei unor
documente, pe starea snttii cuiva, plecarea n concediu, pe nevoia de deplasri urgente
etc.




!actica ,feliei de salam

Numit si tehnica ,pasilor mici sau tactica ,salami, aceasta se bazeaz pe ideea
simpl c este mai usor a obtine salamul Ieliut cu Ieliut dect tot deodat. Cnd cerem
prea mult, prea repede, adversarul poate Ii coplesit pentru moment si are tendinta de a se
mpotrivi. I se pare mult mai usor s rspund printr-un refuz. Pentru el devine tot mai
diIicil s continue jocul, sub stare de presiune. n schimb, prin obtinerea de avantaje
partiale repetate, cu un consum mai mare de timp si rbdare, se poate ajunge mai usor la
o victorie total, n Iinal. Succesele mrunte pot trece neobservate, dar se pot cumula mai
multe succese mici si Ir rsunet, pentru consolidarea pozitiei si obtinerea marilor
realizri. Nu trebuie s ne aIlm n posesia ntregului salam ca s ne nIruptm din el.


Tacti!a alternrii negociatorilor

Ideea de baz este c, atunci cnd partenerul schimb negociatorul, esti nevoit s
iei totul de la capt. O prim versiune a acestei tactici Iace ca seIul echipei de negociere
s par cu adevrat blnd si rezonabil, dar cu totul neputincios n Iata presiunilor Icute
de specialistii din echipa sa. n mod deliberat si ndelung premeditat si simulat, restul
oamenilor de echip sunt duri, ncptnati si, aparent, iresponsabili. Pe parcursul
procesului de negociere sunt introdusi, pe rnd, ingineri, merceologi, juristi, contabili etc.
care aIiseaz o pozitie dur si intransigent. n acest Iel, ei creeaz o presiune psihologic
Iat de care partenerul preIer s lucreze doar cu seIul echipei si s accepte propunerile
mai rezonabile ale acestuia. El, chipurile, nu este de acord ntru totul cu coechipierii si,
dar nici nu poate trece prea mult peste ei. O a doua versiune const n schimbarea
eIectiv a negociatorului. Asta nseamn c, pe parcursul negocierilor, tocmai atunci cnd
95
te astepti mai putin, partea advers nlocuieste negociatorul. Poate Ii o lovitur dur,
creia i se Iace Iat cu diIicultate, pentru c este mai putin plcut s iei totul de la capt.
Noul negociator are posibilitatea s invoce noi argumente, s revoce unele din
ntelegerile Icute, sau chiar s retrag unele din ntelegerile Icute deja sau chiar s
retrag unele din concesiile acordate de predecesorul su. Noul negociator este, de regul,
omul de vrf, care te ia de odihnit cnd predecesorul su te-a extenuat deja. Totusi, nu
trebuie s te pierzi cu Iirea. Este bine s nu te obosesti repetnd vechile argumente si s-ti
modifici atitudinea dac partenerul o Iace. n diplomatie, tactica d rezultate excelente
(cI. SteIan Prutianu, !omunicare i negociere in afaceri).



!E RETINUT:

Cum putem caracteriza procesul de negociere?
n sens larg, negocierea apare ca Iorm concentrat si interactiv de comunicare
interuman n care dou sau mai multe prti aIlate n dezacord urmresc s ajung la o
ntelegere care rezolv o problem comun sau atinge un scop comun. Prin negociere
ntelegem orice Iorm de conIruntare nearmat, prin care dou sau mai multe prti cu
interese si pozitii contradictorii, dar complementare urmresc s ajung la un angajament
reciproc avantajos ai crui termeni nu sunt cunoscuti de la nceput. n aceast
conIruntare, n mod principal si loial, sunt aduse argumente si probe, sunt formulate
pretentii si obiectii, sunt Icute concesii si compromisuri pentru a evita att ruperea
relatiilor ct si conIlictul deschis. Adesea negocierile sunt purtate pentru efectele lor
colaterale cum ar Ii: mentinerea contractului, cstigarea de timp, mpiedicarea deteriorrii
situatiei n conIlict. n aIar de acestea, ntlnirile negociatorilor pot fi privite ca un canal
potential de comunicri urgente n situatii de criz.














96

97
BIBLIOGRAFIE


!. TEORII $I MODELE ALE COMUNICRII

I.1. Comunicarea ! o introducere
! Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universittii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
! Philippe Cabin (ed) La communication, Etat des savoirs, Sciences Humaines ditions,
1998;
! J.J Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, !tiin(a comunicrii, Humanitas, Bucuresti,
1998;
! Emilian M. Dobrescu, !ociologia comunicrii, Editura Victor, Bucuresti, 1998;
! Ioan Drgan, !aradigme ale comunicrii de mas, Sansa, Bucuresti, 1996;
! Mihai Dinu, Comunicarea, Editura StiintiIic, Bucuresti, 1997;
! Jean Lohisse, Les systme de communication, Armand Colin, Paris, 1998;
! Andre de Peretti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface, Tehnici de comunicare, Polirom,
Iasi, 2000;
! Nicki Stanton, Comunicarea, Societatea de Stiint si Tehnic, Bucuresti, 1995;


!.2. Vocabularul ytiin(elor comunicrii
! Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universittii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
! J.J. Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, !tiin(a comunicrii, Humanitas, Bucuresti,
1998;
! Robert Escarpit, !e la sociologia literaturii la teoria comunicrii, Ed. StiintiIic si
Enciclopedic, Bucuresti, 1980;
! Umberto Eco, !ratat de semiotic general, Ed. StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti,
1982;
! J. Fiske, Introduction to communication studies; Methuen, New York, 1982;
! Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European Iasi, 1999;


I.3. Teo!ii yi modele ale comunicrii
! Cristian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universittii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
! Mihai Dinu, Comunicarea, Editura StiintiIic, Bucuresti, 1997;
! Ioan Drgan, !aradigme ale comunicrii de mas, Sansa, Bucuresti, 1996;
! John Fiske, Introduction to Communication Studies, Methuen, New York, 1982;
! Umberto Eco, Lector in fabula, Univers, Bucuresti, 1991;
! Umberto Eco, !ratat de semiotic general, Ed. StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti,
1982;
98
! Jurgen Habermas, !fera public yi transformarea ei structural, Univers, Bucuresti,
1998;
! Armand si Michelle Mattelart, !storia teoriilor comunicrii, Polirom, Iasi, 2000;
! Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European Iasi, 1999;
! B. Miege, La pense communicationnelle, Presses Universitaires de Grenoble, 1995;
! Alex Mucchielli, Douze cas et exercices sur la communication, Armand Colin, Paris, 1998;
! Ilie Prvu, !ilosofia comunicrii, Ed. Faculttii de Comunicare si Relatii Publice David
Ogilvy, Bucuresti, 2000;
! Charles Peirce, !omunicare yi ac(iune, Humanitas, Bucuresti, 1990;
! Liliana Ionescu Ruxndroiu, !onversa(ia ! structuri yi strategii, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1975;
! Paul Watzlawick, Janet Helmick Beavin, Don D. Jackson, Une logique de la
communication, Seuil, Paris, 1972;
! Comunicarea n cmpul social, ed. Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1996;


!.4. Comunicare yi limbaj; Comunicarea oral
! Cristian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universittii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
! Mihai Dinu, Comunicarea, Ed. StiintiIic, Bucuresti, 1997;
! Les Giblin, !rta dezoltrii rela(iilor interumane, Curtea Veche Publishing, Bucuresti,
2000;
! Roman Jakobson, !ingvistic yi poetic n !robleme de stilistic, Ed. StiintiIic, Bucuresti,
1964;
! Catherine Kerbrat-Orecchioni, !nonciation. De la subjectivit dans le langage, Armand
Colin, Paris, 1980;
! Liliana Ionescu Ruxndroiu, !ociolingvistic ! orientri actuale, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1975;
! Vasile Tonoiu, Omul dialogal, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1995;
I.5. Comunicarea non-!erbal
! Ray Birdwhisteell, Introduction to kinetics, 1952;
! Mihai Dinu, Comunicarea, Ed. StiintiIic, Bucuresti, 1997;
! Edward Hall, La dimension cache, Seuil, Paris, 1978;
! Michael Kunczik, Astrid Zipfel, !ntroducere n ytiin(a publicisticii yi a comunicrii,
Editura Presa Universitar Clujean, Cluj, 1998;


II. COMUNICAREA IN CAMPUL SOCIAL

II.1. Comunicarea ! proces de influen( social
! Jean-Claude Abric, Psychologie de la communication, Armand Colin, Paris, 1999;
! Camelia Beciu, !olitica discursiv, Polirom, Iasi, 2000;
! R. Boudon, Tratat de sociologie, Humanitas, Bucuresti, 1997;
! St. Buzrnescu, Sociologia opiniei publice, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti;
99
! Ioan Drgan, !aradigme ale comunicrii de mas, Sansa, Bucuresti, 1996;
! Jurgen Habermas, !fera public yi transformarea ei structural, Univers, Bucuresti,
1998;
! Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European Iasi, 1999;
! Bernard Miege, !ocietatea cucerit de comunicare, Polirom, Iasi, 2000;
! John B. Thompson, !edia yi modernitatea, Antet, Bucuresti;
! D. Wolton, Les contradictions de la communication politique, n La communication,
Etat des savoirs, Sciences Humaines ditions, 1998;
! Ctlin ZamIir, Lazr Vlsceanu (ed), !ic(ionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti,
1993;


!I.2. Comunicarea de mas
! Francis Balle, Mdias et societ, Ed. Mont-chrestien, Paris, 1990;
! Pierre Bourdieu, Despre televiziune, Meridian, Bucuresti, 1998;
! Ion Bucheru, Fenomenul Televiziune, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti,
1997;
! Jean Cazeneuve, !a societ de l`ubicuit, Denel-Gonthier, Paris, 1972;
! Rogers Clausse, Brevs considerations sur la terminologie et la mthodologie de la
communication sociale, n Economies et societ, aprilie 1972;
! Mihai Coman, Manual de jurnalism, Polirom, Iasi, 1997;
! Dennis DeFleur, Understanding Mass Comunication, Hougton Mifflin Company, Boston,
1991;
! Melvin DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii al! comunicrii de mas,. Polirom, Iasi,
1999;
! J.R. Dominick, Dynamics of Mass Comunication, Addison Westley, London, 1983;
! John Downing, Ali Mohammadi, Questioning the media, Sage, 1991;
! Georges Friedman, Dictionnaire des mdias, Mome, Paris, 1971;
! Rose-Marie Haines, !omunicarea televizual, EIicient, Bucuresti, 2000;
! J. Lazar, Sociologie de la communication de masse, Armand Colin, Paris, 1991;
! Guy Lochard, Henri Boyer, !omunicarea mediatic, Institutul European, Iasi, 1998;
! Marshall McLuhan, The Medium is the Massage, New York, 1967;
! Marshall Mc Luhan, Mass-media sau spatiul invizibil, Nemira, Bucuresti, 1997;
! Denis McQuail, Mass Communication Theory, Sage, 1983;
! Jean Nol Jeanneney, ! istorie a mijloacelor de comunicare de la origini yi !n astzi,
Institutul European Iasi, 1997;
! Ignacio Ramonet, !irania comunicrii, Doina, Bucuresti, 2000;
! Alvin Tofler, Powershift ! Puterea n miycare, Antet, Bucuresti, 1996;
! Bernard Voyenne, La presse dans la socit contemporaine, Armand Colin, Paris, 1962;






100
!I.3. Comunicarea public
! Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, Editura Universittii 'Alexandru Ioan
Cuza, Iasi, 2000;
! Gerard Leclerc, La socit de communication, Puf, Paris, 1999;
! Bernard Miege, !ocietatea cucerit de comunicare, Polirom, Iasi, 2000;
!I.4. Comunicarea publicitar
! Jean Baudrillard, La socit de consommation, Gallimard, Paris, 1970;
! Bonange & Thomas, !on 1uan sau Pavlov, Eseu despre comunicarea publicitar, Editura
Trei, Bucuresti, 1999;
! Franois Brune, !ericirea ca obliga(ie - Psihologia yi sociologia publicit(ii, Editura Trei,
1996;
! Riccardo Cervelli, Giuseppe Mariani, Come fare pubblicita, Sperling&Kupfer Editori,
1997;
! Vasile Dncu, !omunicarea simbolic, Dacia, Cluj-Napoca, 2001;
! John Keane, Mass-!edia yi democra(ia, Institutul European Iasi, 2000;
! Maria Moldoveanu, Dorina Miron, Psihologia reclamei. Publicitatea n afaceri;


!I.5. Comunicarea politic
! Camelia Beciu, !olitica discursiv, Polirom, Iasi, 2000;
! Philip Braud, !rdina de!iciilor democra(iei, Globus, Bucuresti, 1995;
! Keit Downing, Puterea, Du Style, Bucuresti, 1995;
! Gilbert Durand, Structuri antropologice ale imaginarului, Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 1998;
! Murray Edelman, !olitica yi utilizarea simbolurilor, Polirom, Iasi, 1999;
! R. Girardet, !ituri yi mitologii politice, Institutul European, Iasi 1997;
! RoseMarie Haines, Discursul politic televizual, Era, Bucuresti, 2000;
! Niccolo Machiaveli, Principele, Minerva, Bucuresti, 1994;
! Bernard Miege, Societatea c!cerit de comunicare, Polirom, Iasi, 2000;
! Doru Pop, Mass-!edia yi politica, Institutul European Iasi, 2000;
! Gabriel Thoveron, !omunicarea politic azi, Antet, Bucuresti, 1996;
! R.G. Schwartzenberg, Statul spectacol, Scripta, 1995;
! SteIan Stnciugelu, !iolen(, mit yi revolu(ie, All, Bucuresti, 1998;
! Andrei Stoiciu! Comunicarea politic, Humanitas, Bucuresti, 2000;
! !onstruc(ia simbolic a cmpului electoral, Institutul European Iasi, 1998;
! Andrei Stoiciu, nigmes de la sduction politique, Humanitas, Bucuresti, 2000;
! D. Wolton, Les contradictions de la communication politique, n La communication,
Etat des savoirs, Sciences Humaines ditions, 1998;






101
!I.6. Manipularea informa(ional yi structurile mediatice
! St. Buzrnescu, Sociologia opiniei publice, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti;
! H.P.Cathala, !poca dezinformrii, Antet, Bucuresti,
! Mihai Coman, Din culisele celei de-a patra puteri, Carro, Bucuresti, 1996;
! Constantin Cucos, Minciuna, contrafacere, simulare, Polirom, Iasi, 1997;
! Bogdan Ficeac, Tehnici de manipuulare, Nemira, Bucuresti, 1998;
! R.V. Joule si J.L. Beauvois, Tratat de manipulare, Antet, Bucuresti, 1997;
! Noel Kapferer, Zvonurile, Humanitas, Bucuresti, 1993;
! Rmi Kauffer, !orpora(iile americane n lupt contra Europei, Incitatus, 1999;
! James Lull, Mass-media ! Comunicare, Manipularea prin informa(ie, Samizdat,
Bucuresti, 1999;
! Isabelle Nazare Aga, Manipulatorii sunt printre noi, Niculescu, Bucuresti, 1999;
! Ignacio Ramonet, !irania comunicrii, Doina, Bucuresti, 2000;
! Grard de Selys, Minciuni mass-media, Scripta, Bucuresti, 1992;
! Ctlin ZamIir, Lazr Vlsceanu (ed), !ic(ionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti,
1993;
! Vladimir Volkoff, !ezinformarea, arm de rzboi, Incitatus, Bucuresti;
! Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, Antet, Bucuresti;
! Piotr Wierzbicki, Structura minciunii, Nemira, Bucuresti, 1996;


!II. COMUNICAREA N CADRUL ORGANIZATIILOR
! Annie Bartoli, Communication et Organisation, Les Editions D`organisation, 1990;
! Michael Bland, Communicating Out of a Crisis, MacMillan, 1998;
! Philippe Cabin, Communication et organization, La communication, Etat des savoirs,
Sciences Humaines ditions, 1998;
! Rodica Cndea, !omunicarea managerial, Expert, Bucuresti, 1996;
! Helena Cornelius, !tiin(a rezolvrii conflictelor, ed. Stiint si Tehnic, Bucuresti, 1996;
! Stephen Covey, !ficien(a n yapte trepte, All, Bucuresti, 1994;
! Jean Hiltrop, Sheila Udall, Arta negocierii, Teora, Bucuresti, 1998;
! Gary Johns, Comportament organizational, Ed. Economic, Bucuresti, 1998;
! Gavin Kennedy, Negocieri, Nemira, Bucuresti, 1998;
! George Moldoveanu, !naliz organiza(ional, Ed. Economic, Bucuresti, 1996;
! Dan Popescu, Arta de a comunica, ed. Economica, Bucuresti, 1998;
! SteIan Prutianu, !omunicare yi negociere n afaceri, Polirom, Iasi, 1997;
! Hassan Souni, Manipularea n negocieri, Antet, Bucuresti, 1998;
! William Ury, Dincolo de refuz, Editura de Vest, Timisoara, 1994;
! Monica Voicu, A.b.c.-ul managerului, Danubius, 1998;