Capitolul 5

Transformata Laplace si transformata

Laurent
5.1 Transformata Laplace
Ideea de baza a calcului operat ional consta n introducerea transformarilor integrale. Avan-
tajul acestei metode consta n aceea ca reduce studiul unor ecuat ii diferent iale sau sisteme
de ecuat ii diferent iale la rezolvarea unor ecuat ii algebrice sau sisteme care, cel put in din
punct de vedere teoretic, sunt mai usor de rezolvat.
Vom deni o clasa de funct ii, clasa funct iilor original, notata cu O si ecarei funct ii
din O i vom asocia transformata ei Laplace. Vom demonstra ca aceasta asociere este
inversabil a si permite un transfer de operat ii, astfel ncat unor operat ii asupra funct iilor
din O sa le corespunda operat ii mai simple ntre imaginile lor Laplace.
Denit ia 5.1 O funct ie
f : R R(C)
se numeste funct ie original daca:
(i) f(t) = 0, t < 0;
(ii) pe orice interval nit, f are cel mult un num ar nit de discontinuitat i iar n punctele
de discontinuitate exista limite laterale nite.
(iii) f are crestere de tip exponent ial, adica exista doua constante reale M 0 si astfel
nc at:
|f(t)| Me
t
, t > 0. (5.1)
Observat ii.
1. Condit ia (i) este naturala si corespunde faptului ca multe funct ii de timp (semnale)
devin semnicative din punct de vedere zic ncep and de la un anumit moment de timp
(ales t = 0).
91
92 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
2. Din condit ia (ii) rezulta ca f este integrabila pe orice interval compact.
3. Daca f : R C si f = f
1
+ if
2
, atunci f este, prin denit ie, continu a pe port iuni
daca f
1
si f
2
au aceasta proprietate; n plus, pentru orice a < b :
b
_
a
f(t)dt =
b
_
a
f
1
(t)dt +i
b
_
a
f
2
(t)dt.
4. Daca funct ia f = f(t) satisface (5.1) pentru , atunci aceasta inegalitate va
satisfacut a pentru orice Re s > . Notam cu s
0
= inf { : |f(t)| Me
t
, t > 0} si s
0
se
numeste abscisa de convergent a (indice de crestere sau indice).
Notam cu funct ia : R R, (t) =
_
0, daca t < 0,
1, daca t 0,
, numit a treapta unitate sau
funct ia lui Heaviside.
Observat ie.
Daca f : R R este o funct ie elementar a (de exemplu f(t) = e
at
, f(t) = sin t, f(t)
funct ie polinomiala) atunci f ndeplineste condit iile (i) si (ii). Daca exista 0 astfel
nc at lim
t
f(t)e
t
= 0, atunci este ndeplinit a si condit ia (iii).

Intr-adev ar, pentru = 1
exista > 0 astfel ncat pentru orice t > ,|f(t)| e
t
; pe intervalul [0, ] funct ia va
marginita, |f(t)| M, deci luand M
1
= max {M, 1} vom avea |f(t)| M
1
e
t
, t > 0.

In particular, pentru orice polinom P avem P O cu indicele s

0
= 1( pentru t > 0
avem t
n
< n!e
t
).

In mod similar sin(t) si cos(t) O cu indicele s
0
= 1.
Exercit iul 5.1 Funct ia f : R R, f(t) =
_
0, daca t / (0, 1),
1, daca t (0, 1)
, este o funct ie original
cu s
0
= 1.
Funct ia lui Heaviside este o funct ie original cu s
0
= 1.
Funct ia f : R R, f(t) = e
at
(t) este o funct ie original cu abscisa de convergent a
egala cu max {a, 0} .
Funct ia f : R R, f(t) = e
t
2
(t) nu este o funct ie original deoarece relat ia (5.1) nu
este satisfacuta condit ia (iii).
Denit ia 5.2 Fie f O o funct ie original cu abscisa de convergent a s
0
. Fie =
{s C, Re s s
0
} . Funct ia F : C, denita prin
F(s) =

_
0
e
st
f(t) dt (5.2)
se numeste transformata Laplace a funct iei f sau imaginea prin transformarea Laplace
a funct iei f si se noteaza F(s) = L{f(t)}(s).
_
_

_
0
e
st
f(t) dt = lim
A
A
_
0
e
st
f(t) dt
_
_
.
5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 93
Teorema 5.1 Fie f O o funct ie original cu abscisa de convergent a s
0
si notam =
{s C, Re s s
0
} . Atunci pentru orice s , integrala improprie (5.2) este absolut con-
vergenta.
Demonstrat ie.
Conform Denit iei 5.1, exista doua constante reale M 0 si s
0
astfel nc at:
|f(t)| Me
s
0
t
, t > 0.
Fie s , s = + i, rezulta ca f(t)e
st
= f(t)e
(+i)t
= f(t)e
t
e
it
, deci
|f(t)e
st
| |f(t)|e
t
Me
(s
0
)t
, t 0. (am folosit faptul ca |e
it
| = 1, t R).
Aplicand criteriul de comparat ie de la integrale improprii, este sucient sa observam ca
integrala

_
0
e
(s
0
)t
dt =
e
(s
0
)t
s
0

0
este convergent a pentru = Re s s
0
, avand valoarea
1
s
0

.
Ret inem n plus ca
|F(s)| =

_
0
e
st
f(t) dt

lim
A
A
_
0
e
st
f(t) dt

M
s
0

. (5.3)
Exercit iul 5.2 Sa se calculeze transformata Laplace a lui f(t) = e
at
(t).
Rezolvare.
L{e
at
(t)}(s) =

_
0
e
st
e
at
dt =

_
0
e
(sa)t
dt =
e
(sa)t
s a

0
=
1
s a
pentru Re s > a.
Exercit iul 5.3 Sa se calculeze transformata Laplace a funct iei:
f : R R, f(t) =
_
0, daca t / (0, 1),
1, daca t (0, 1)
.
Rezolvare.
L{f(t)}(s) =
1
_
0
e
st
dt =
1
s
(1 e
s
).
Exercit iul 5.4 Sa se calculeze transformata Laplace a funct iei lui Heaviside.
94 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
Rezolvare.
L{(t)}(s) =

_
0
e
st
dt =
1
s
.
Observat ie.
Trebuie sa facem distinct ie ntre domeniul de convergent a a integralei din membrul
drept al relat iei (5.2) si domeniul de denit ie al funct iei F = F(s) care, n general, este
mai amplu.

In Exemplul 5.2 imtegrala din membrul drept al relat iei (5.2) este convergent a
pentru Re s > a, iar transformata Laplace este denita pentru orice s C \ {a} .
Teorema 5.2 Transformata Laplace este o funct ie liniara, adica f, g O iar , C
atunci
L{f(t) +g(t)}(s) = L{f(t)}(s) +L{g(t)}(s).
Demonstrat ie.

Intr-adevar,
L{f(t) +g(t)}(s) =

_
0
e
st
(f(t) +g(t)) dt =

_
0
e
st
f(t) dt +

_
0
e
st
g(t) dt =
L{f(t)}(s) +L{g(t)}(s).
Exercit iul 5.5 Ca aplicat ie a proprietat ii de liniaritate sa se calculeze transformata Laplace
a funct iei f(t) = sin(t)(t).
Rezolvare.
L{sin t(t)}(s) =

_
0
e
st
sin tdt =
1
2i

_
0
e
st
(e
it
e
it
)dt =
1
2i(s i)

1
2i(s +i)
=
1
s
2
+ 1
,
pentru Re s > 0.
Analog se obt ine L{sin(t)(t)}(s) =
s
s
2
+ 1
pentru Re s > 0.
Teorema 5.3 (Teorama asemanarii)
Daca f O si F(s) = L{f(t)}(s) pentru Re s > a atunci pentru R
+
are loc relat ia
L{f(t)}(s) =
1

F(
s

) (5.4)
pentru Re s > a.
Demonstrat ie.
Facem schimbarea de variabil a t = n integrala urmatoare

_
0
e
st
f(t) dt =
1

_
0
e

f()d =
1

F(
s

).
5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 95
Exercit iul 5.6 Ca o aplicat ie a Teoremei asemanarii calculam transformata Laplace a
funct iei f(t) = sin(t)(t).
Rezolvare.
L{sin(t)(t)}(s) =
1

L{sin t(t)}(
s

) =

s
2
+
2
.
Teorema 5.4 (Teorema deplasarii)
Daca f O si F(s) = L{f(t)}(s) pentru Re s > a atunci pentru C are loc relat ia
L{e
t
f(t)}(s) = F(s +) (5.5)
pentru Re s > a .
Demonstrat ie.
Observam ca daca f O e
t
f On care este un num ar real sau complex, xat.

In adevar, avem

_
0
e
st
e
t
f(t) dt =

_
0
e
(s+)t
f(t) dt = F(s +)
valabila pentru Re s > Re .
Exercit iul 5.7 Ca aplicat ie a Teoremei deplasarii, sa se calculeze transformata Laplace a
funct iei f(t) = e
t
sin(t)(t).
Rezolvare.
L{e
t
sin(t)(t)}(s) = L{sin(t)(t)}(s +) =

(s +)
2
+
2
.
Analog L{e
t
cos(t)(t)}(s) =
s +
(s +)
2
+
2
.
Teorema 5.5 (Teorema ntarzierii argumentului)
Daca f O si F(s) = L{f(t)}(s) pentru Re s > a atunci pentru t
0
R
+
are loc relat ia
L{f(t t
0
)}(s) = e
t
0
s
F(s) (5.6)
Teorema 5.6 pentru Re s > a.
Demonstrat ie.
Observam ca f(t) =
_
0, daca t < t
0
,
f(t t
0
) , daca t t
0
.
Cu schimbarea de variabil a t t
0
= ,
obt inem
L{f(t t
0
)}(s) =

_
0
e
st
f(t t
0
) dt = e
t
0
s

_
0
e
s
f() d = e
t
0
s
F(s),
pentru Re s > a.
96 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
Exercit iul 5.8 Ca aplicat ie a teoremei ntarzierii argumentului, sa se calculeze transfor-
mata Laplace a funct iei
f(t) =
_
0, daca t < t
0
,
sin(t t
0
) , daca t t
0
.
Rezolvare.
L{f(t)}(s) = e
t
0
s
L{sin t(t)}(s) = e
t
0
s
1
s
2
+ 1
.
Teorema 5.7 Daca f O si este o funct ie periodica de perioada T > 0, atunci
L{f(t)}(s) =
1
1 e
sT
T
_
0
e
st
f(t) dt.
Demonstrat ie.

Intr-adev ar,
L{f(t)}(s) =

_
0
e
st
f(t) dt = lim
n
n

k=0
(k+1)T
_
kT
e
st
f(t) dt,
iar cu schimbarea de variabila = t kT obt inem
L{f(t)}(s) = lim
n
n

k=0
T
_
0
e
s(+kT)
f( +kT) d = lim
n
n

k=0
_
e
sT
_
k
T
_
0
e
s
f() d =
=
_

k=0
_
e
sT
_
k
_
T
_
0
e
s
f() d =
1
1 e
sT
T
_
0
e
st
f(t) dt.
Exercit iul 5.9 Sa se calculeze transformata Laplace a funct iei
f(t) =
_
0, daca t < 0,
|sin t| , daca t 0.
Rezolvare.
F(s) =
1
1 e
s

_
0
e
st
sin t dt =
1
1 e
s
1 +e
s
1 +s
2
=
1
1 +s
2
cth
s
2
.
Teorema 5.8 (Derivarea originalului). Daca f este o funct ie continua pentru t > 0 si
f, f

O cu exponent ii de crestere a, respectiv a

1
, atunci
L{f

(t)}(s) = sF(s) f(0 + 0), pentru Re s > max {a, a

1
} . (5.7)
n care F este imaginea lui f, iar f(0
+
) este limita la dreapta a funct iei f n punctul t = 0.
5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 97
Demonstrat ie.
Putem scrie
L{f

(t)}(s) =

_
0
e
st
f

(t) dt = [e
st
f(t)]

0
+s

_
0
e
st
f(t) dt
aplicand integrarea prin part i. Deoarece pentru Re s > a sucient de mare, avem:
lim
t
e
st
f(t) = 0 si n mod evident lim
t0
e
st
f(t) = f(0 +0) rezulta ca formula (5.7) este
demonstrata.
Observat ie.
Trebuie ns a subliniat ca aceasta formul a nu este adevarat a daca f are discontinuitate
ntr-un punct t
0
> 0.

In adevar, n acest caz ar trebui sa scriem

_
0
e
st
f

(t) dt =
t
0
_
0
e
st
f

(t) dt +

_
t
0
e
st
f

(t) dt =
= [e
st
f(t)]
t
0
0
+s
t
0
_
0
e
st
f(t)dt+[e
st
f(t)]

t
0
+s
_

t
0
e
st
f(t)dt =
=sF(s)f(0
+
) e
t
0
s
(f(t
0
+ 0) f(t
0
0)),
iar diferent a din ultima paranteza este = 0 si se numeste saltul funct iei n punctul t
0
> 0.
Se noteaza
0
= f(t
0
+ 0) f(t
0
0). Obt inem:
L{f

(t)}(s) = sF(s)
0
e
t
0
s
.
Exercit iul 5.10

In ipoteza ca f si f

sunt funct ii original, iar f are discontinuitate n

punctele t
1
> 0 si t
2
> 0, sa se calculeze imaginea lui f

, n raport de imaginea lui f.

Rezolvare.
Notand cu
1
si
2
salturile funct iei f n punctele t
1
, respectiv t
2
, vom gasi
L{f

(t)(s) = sF(s) f(0

+
)
1
e
t
1
s

2
e
t
2
s
Teorema 5.9 Daca f si primele sale n derivate sunt funct ii original, iar f si primele n1
derivate sunt continue pentru t > 0, atunci are loc formula
L{f
(n)
(t)}(s) = s
n
F(s) s
n1
f(0
+
) s
n2
f

(0
+
) . . . s f
(n2)
(0
+
) f
(n1)
(0
+
) (5.8)
Demonstrat ie.
Demonstrat ia se face prin induct ie. Pentru n = 1 se obt ine formula (5.7). Presupunem
formula adevarata pentru k si o demonstram pentru k + 1.
L{f
(k)
(t)}(s) = s
k
F(s) s
k1
f(0
+
) s
k2
f

(0
+
) . . . s f
(k2)
(0
+
) f
(k1)
(0
+
).
Dar, aplicand Teorma 5.8 funct iei f
(k)
(t) obt inem:
L{f
(k+1)
(t)}(s) = L
_
_
f
(k)
(t)
_

_
(s) = sL{f
(k)
(t)}(s) f
(k)
(0
+
) =
= s
_
s
k
F(s) s
k1
f(0
+
) s
k2
f

(0
+
) . . . s f
(k2)
(0
+
) f
(k1)
(0
+
)
_
f
(k)
(0
+
),
98 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
care reprezint a tocmai relat ia (5.8).
Observat ie.
Formula precedenta poate usor memorata, daca se t ine seama can partea dreapta apar
puterile descrescatoare ale lui s.

In cazul particular f(0
+
) = f

(0
+
) = = . . . = f
n1
(0
+
) = 0,
avem
L{f
(n)
(t)}(s) = s
n
F(s)
n care n este un num ar natural oarecare.

In acest caz, se mai poate spune ca derivarea de
n ori a originalului are ca efect nmult irea imaginii cu s
n
.
Exercit iul care urmeaza ne va arata ce efect are asupra imaginii integrarea originalului.
Teorema 5.10 (Integrarea originalului)
Daca f O si F(s) = L{f(t)}(s) pentru Re s > a atunci
L{
t
_
0
f() d}(s) =
1
s
F(s). (5.9)
Mai general,
L{
t
_
0
dt
1
t
1
_
0
dt
2
. . .
t
n1
_
0
f(t
n
)dt
n
}(s) =
1
s
n
F(s), (5.10)
adica integrarea repetata de n ori a originalului are ca efect mpart irea imaginii sale cu s
n
.
Demonstrat ie.
Observaam ca prin integrarea unei funct ii original se obt ine tot o funct ie original.
Schimb and ordinea de integrare n integrala dubla care se obt ine, rezulta
L{
t
_
0
f() d}(s) =

_
0
e
st
_
_
t
_
0
f() d
_
_
dt =

_
0
f()
_
_

e
st
dt
_
_
d =
=
1
s

_
0
e
s
f()d =
1
s
F(s).
Concluzie: integrarea originalului are ca efect mp art irea imaginii prin s. Aplicand nc a o
data teorema, obt inem:
L{
t
_
0
dt
1
t
1
_
0
f(t
2
)dt
2
}(s) =
1
s
2
F(s).
Prin induct ie se obt ine relat ia (5.10).
Denit ia 5.3 Se numeste produs de convolut ie a doua originale f si g, notat f g,
funct ia denita prin relat ia
5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 99
(f g)(t) =

f() g(t ) d =

f(t ) g() d (5.11)

pentru orice t real.
T inand seama de proprietat ile unei funct ii original, se poate vedea usor ca avem
(f g)(t) =
_

_
0, daca t < 0
t
_
0
f(t ) g() d, daca t 0.
Este evidenta comutativitatea produsului de convolut ie, adica avem f g = g f pentru
orice pereche de funct ii original facand schimbarea de variabil a u = t . De asemenea
se poate demonstra ca f g este tot o funct ie original, observand ca este continu a si are
o crestere de tip exponent ial. Important a not iunii de produs de convolut ie este pusa n
evident a de
Teorema 5.11 (Imaginea produsului de convolut ie a doua originale-Teorema lui
Borel)
Daca f, g O abscisa de convergent a a
1
respectiv a
2
si cu imaginile F, respectiv G,
atunci
L{(f g)(t)}(s) = F(s) G(s) (5.12)
pentru Re s > max {a
1
, a
2
}
Demonstrat ie.
Pornind de la denit ia transformatei Laplace aplicata produsului de convolut ie si t in and
seama de schimbarea ordinii de integrare pe domeniul D,domeniul (nemarginit) din planul
variabilelor independente t si si fac and schimbarea de variabil a t = u obt inem:
L{(f g)(t)}(s) =

_
0
e
st
(f g)(t) dt =

_
0
e
st
_
_
t
_
0
f(t ) g() d
_
_
dt =
=

_
0
g()
_
_

e
st
f(t )dt
_
_
d =

_
0
g()
_
_

e
s(u+)
f(u)du
_
_
d =
=

_
0
e
s
g()
_
_

_
0
e
su
f(u)du
_
_
d =

_
0
e
s
g()F(s)d = F(s)G(s).
adica tocmai ceea ce trebuia demonstrat.
Cont inutul acestei teoreme poate redat astfel: imaginea produsului de convolut ie este
produsul imaginilor factorilor.
100 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
Teorema 5.12 (Derivarea imaginii)
Daca f O si F(s) = L{f(t)}(s) pentru Re s > a atunci
L{tf(t)}(s) = F

(s) (5.13)

In general, pentru orice n N are loc relat ia

L{(t)
n
f(t)}(s) = F
(n)
(s) (5.14)
Demonstrat ie.
Deoarece funct ia h(t, s) = e
st
f(t) este continu a n variabilele t si s, exista si este
continua
h
t
si |h(t, s)| e
(sa)t
M si

h
s
(t, s)

se
(sa)t
M
1
atunci funct ia F este
derivabil a n raport cu s (admite chiar derivate de orice ordin) si n plus
F

(s) =
d
ds

_
0
e
st
f(t) dt =

_
0

s
(e
st
f(t)) dt =
=

_
0
(t)e
st
f(t) dt = L{tf(t)}(s).
Prin induct ie se demonstreaza relat ia (5.14).
Exercit iul 5.11 Sa se caiculeze transformata Laplace a funct iilor t
n
e
at
(t), t
n
(t), n N
si t

(t), R.
Rezolvare.
L{t
n
e
at
(t)}(s) = (1)
n
L{(t)
n
e
at
(t)}(s) =
d
n
ds
n
L{e
at
(t)}(s) =
=
d
n
ds
n
_
1
s a
_
=
n!
(s a)
n+1
pentru Re s > a.

In particular, luand a = 0 n relat ia precedent a, obt inem:

L{t
n
(t)}(s) =
n!
s
n+1
pentru Re s > 0.

In general,
L{t

(t)}(s) =
( + 1)
s
n+1
pentru Re s > 0,
unde : (0, ) R denita prin relat ia
() =

_
0
t
1
e
t
dt
se numeste funct ia gama. Subliniem proprietatea funct iei gama (+1) = (), R,
de unde rezulta ca daca = n N atunci (n + 1) = n! (funct ia gama generalizeaza
factorialul).
Observat ie.
Din relat ia (5.3) rezulta ca daca f O si F(s) = L{f(t)}(s) atunci lim
s
F(s) = 0.
5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 101
Teorema 5.13 Daca f O si F(s) = L{f(t)}(s) pentru Re s > a si
f(t)
t
O, atunci
L
_
f(t)
t
_
(s) =

_
s
F(p)dp. (5.15)
Demonstrat ie.
Fie g(t) =
f(t)
t
, t > 0, deci f(t) = tg(t). Conform teoremei derivarii imaginii, rezulta
L{f(t)} (s) = L{tg(t)} (s) = L{(t)g(t)} (s) =
d
ds
L{g(t)} (s). (5.16)
Daca notam L{f(t)} (s) = F(s) si L{g(t)} (s) = G(s), din (5.16) rezulta ca
F(s) = G

(s).
Integr and de la s la , obt inem:

_
s
G

(p)dp =

_
s
F(p)dp lim
p
G(p) G(s) =

_
s
F(p)dp, folosind rezultatul observat iei precedente rezulta (5.15).
Exercit iul 5.12 Sa se determine transformata Laplace a funct iilor
sin t
t
(t) si
t
_
0
sin

d
pentru t > 0.
Rezolvare.
L
_
sin t
t
(t)
_
(s) =

_
s
L{(sin t)(t)} (p)dp =

_
s
1
p
2
+ 1
dp = arctg p|

s
=

2
arctg s.
L
_
_
_
t
_
0
sin

d
_
_
_
(s) =
1
s
_

2
arctg s
_
.
Teorema 5.14 (Teorema valorii init iale)
Daca f(t) = (a
1
+ a
2
t + a
3
t
2
+ )(t) are transformata Laplace F(s) =
a
1
s
+
a
2
s
2
+
a
3
s
3
+ , dezvoltarile ind convergente n jurul lui t = 0 si respectiv s = si daca exista
lim
t0
f(t), lim
s
F(s), atunci lim
s
sF(s) = f(0 + 0).
Demonstrat ie.

Intr-adevar, lim
s
sF(s) = a
1
si lim
t0
f(t) = a
1
.
102 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
Teorema 5.15 (Teorema valorii nale)
Daca f O si f

O si exista L = lim
t
f(t), atunci
lim
s0
sF(s) = L. (5.17)
Demonstrat ie.
Integr and prin part i obt inem relat ia:

_
0
e
st
f

(t) dt = sF(s) f(0 + 0)

de unde, fac and pe s 0 rezulta

_
0
f

(t) dt = sF(s) f(0 + 0)

deci rezulta (5.17).
Problema care se pune n continuare este de a determina funct ia original dacase cunoaste
funct ia imagine, iar rezolvarea sa se bazeaza pe faptul ca ntre mult imea originalelor si
mult imea imaginilor exista o corespondent a biunivoca.
Sa dererminam originalul imaginii F(s) = P(s)/Q(s), n care P si Q sunt polinoame
n variabila s, iar gradul numar atorului este mai mic decat gradul numitorului. Restrict ia
asupra gradelor celor doua polinoame este impusa de cerint a ca F(s) 0 cand s .
O funct ie care este raportul a doua polinoame se numeste fract ie rat ionala. Asadar, daca
presupunem ca Q are descompunerea
Q(s) = (s s
1
)
n
1
(s s
2
)
n
2
. . . (s s
m
)
nm
n care s
i
= s
j
pentru i = j, se stie ca are loc o descompunere unica de forma urmatoare
P(s)
Q(s)
=
A
1
(s s
1
)
n
1
+
A
2
(s s
1
)
n
1
1
+. . . +
A
n
1
s s
1
+. . .
n care termenii ce nu au fost scrisi corespund radacinilor s
2
, s
3
, . . . , s
m
. Dupa nmult irea
identitat ii precedente cu (s s
1
)
n
1
se obt ine identitatea
(s s
1
)
n
1
F(s)=A
1
+A
2
(s s
1
)+. . .+A
k
(s s
1
)
k1
+. . .+A
n
1
(s s
1
)
n
1
1
+. . .
n care termenii nescrisi cont in (s s
1
)
n
1
si nu au singularitate n punctul s = s
1
. Prin
trecere la limita pentru s s
1
, aam coecientul A
1
. Apoi, prin derivari succesive, facand
s s
1
, aam tot i coecient ii A
i
, cu i = 1, n
1
. Deci, vom avea
A
k
=
1
(k 1)!
lim
ss
1
((s s
1
)
n
1
F(s))
(k1)
, k = 1, n
1
care, n cazul k = 1, se obt ine
A
1
= lim
ss
1
(s s
1
)
n
1
F(s)
5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 103
Coecient ii termenilor nescrisi se aa n mod asemanator. Notand cu f originalul fract iei
rat ionale F, vom avea
f(t) =
A
1
(n
1
1)!
t
n
1
1
e
s
1
t
+
A
2
(n
1
2)!
t
n
1
2
e
s
1
t
+. . . +A
n
e
s
1
t
+. . . (5.18)
n care termenii nescrisi reprezint a contribut ia celorlalte radacini ale polinomului Q(s)
n expresia funct iei f = f(t).
Daca Q are toate rad acinile simple, adica daca
Q(s) = (s s
1
)(s s
2
) . . . (s s
m
)
descompunerea este de forma
P(s)
Q(s)
=
A
1
s s
1
+
A
2
s s
2
+. . . +
A
m
s s
m
unde
A
i
= lim
ss
i
((s s
i
)
P(s)
Q(s)
=
P(s
i
)
Q

(s
i
)
, i = 1, m
si deci vom avea, n acest caz
f(t) =
m

i=1
P(s
i
)
Q

(s
i
)
e
s
i
t
, t > 0
Transformata Laplace se arata deosebit de utila la rezolvarea ecuat iilor si sistemelor
de ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i, precum si a unor tipuri de ecuat ii
integrale sau cu derivate part iale.
Sa se ae solut ia ecuat iei
x
(n)
(t) +a
1
x
(n1)
(t) +. . . +a
n
x(t) = f(t), t > 0
care satisface condit iile init iale
x(0) = x

(0) = . . . = x
(n1)
(0) = 0
Presupunem ca f este o funct ie original si ca coecient ii a
i
, i = 0, n sunt constant i.
Solut ia cautata x = x(t) este unic determinata si se poate arata ca este o funct ie original.
Notand imaginea sa cu X(s) si cu
P(s) = s
n
+a
1
s
n1
+. . . +a
n1
s +a
n
polinomul caracteristic al ecuat iei omogene corespunzatoare, vom gasi
P(s)X(s) = F(s) X(s) =
1
P(s)
F(s)
104 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
Daca notam cu z = z(t) originalul fract iei 1/P(s) si t inem seama de Teorema 5.11 (imaginea
produsului de convolut ie a doua originale), gasim ca solut ia cautat a este
x(t) = (z f)(t) =
_
t
0
z(t ) f() d, t > 0.
Observam ca daca F(s) este o fract ie rat ional a, X(s) va de asemenea o fract ie rat ional a,
pe care o vom descompune n fract ii simple si pentru aarea originalului y = y(t) vom face
apel la formula (5.18). Prin urmare, n acest caz nu este necesar sa scriem solut ia x = x(t)
ca produsul de convolut ie al factorilor z = z(t) si f = f(t).
Reluam ecuat ia cu coecient i constant i
x
(n)
(t) +a
1
x
(n1)
(t) +. . . +a
n
x(t) = f(t), t > 0
si caut am solut ia care satisface condit iile init iale
x(0) = c
1
, x

(0) = c
2
, . . . , x
(n1)
(0) = c
n
n care c
i
, i = 1, n sunt constante reale. Pentru aarea lui x = x(t), folosind formula
L
_
x
(i)
(t)
_
(s) = s
i
X(s) s
i1
c
1
. . . s c
i1
c
i
, i = 1, m
vom gasi P(s)X(s) = Q(s), n care P(s) este polinomul caracteristic al ecuat iei date, iar
Q(s) este un anumit polinom, de grad cel mult egal cu n 1. Deci X(s) este o fract ie
rat ionala n variabila s si aarea originalului este o problema cunoscuta.
Exercit iul 5.13 Sa se ae solut ia ecuat iei
x

(t) +x(t) = cos t, t > 0

care satisface condit iile init iale x(0) = 0, x

(0) = 1.
Rezolvare.
Aplicand transformata Laplace ecuat iei si t in and seama ca:
L{x(t)} (s) = X(s),
L{x

(t)} (s) = s
2
X(s) sx(0 + 0) x

(0 + 0) = sX(s) 1,
L{cos t(t)} (s) =
s
s
2
+ 1
obt inem (s
2
+ 1)X(s) =
s
s
2
+ 1
+ 1 X(s) =
s
(s
2
+ 1)
2
+
1
s
2
+ 1
, deci
u(t) =
_
t
0
sin(t ) cos d + sin t =
1
2
(sin t) t + sin t, t > 0
Sa consideram acum un sistem diferent ial liniar de forma
y

(t) = Ay(t) +b(t), t > 0 (5.19)

5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 105
n care y si b sunt funct ii vectoriale de tipul n 1, iar A este o matrice constant a de
ordinul n. Despre b se presupune ca este continua sau, mai general, ca este o funct ie
original (adica componentele ei sunt funct ii original). Reamintim ca transformata Laplace
a unei funct ii vectoriale sau matriceale se obt ine luand transformata element cu element.
Astfel, transformata vectorului y= y(t) va vectorul Y= Y(s), dat prin relat ia
(Y(s))
T
= [Y
1
(s), Y
2
(s), . . . , Y
n
(s)]
iar transformata lui b= b(t) va B= B(s), data prin
(B(s))
T
= [B
1
(s), B
2
(s), . . . , B
n
(s)]
Se poate vedea usor ca transformata vectorului Ay(t) este vectorul AY(s). Daca asociem
sistemului (5.19) condit ii init iale nule
x
1
(0) = x
2
(0) = . . . = x
n
(0) = 0
vom obt ine, prin luarea transformatei, relat ia vectorial a
sY(s) = AY(s) +B(s)
din care rezulta
Y(s) = (sI A)
1
B(s)
T inand seama de relat ia y(t) = e
(tt
0
)A
y
0
+
t
_
t
0
e
(ts)A
b(s)ds, t I n care condit iile init iale
sunt nule
o
i utilizand Teorema produsului de convolut ie obt inem
L
_
e
tA
_
(s) = (sI A)
1
precum si
y(t) = e
tA
b(t) =
_
t
0
e
(t)A
b() d, t > 0
pentru solut ia sistemului (5.19) cu condit ii init iale nule.
Daca luam date init iale nenule, y(0) =y
0
, care pe larg revine la
y
1
(0) = y
0
1
, y
2
(0) = y
0
2
, . . . , y
n
(0) = y
0
n
gasim din (5.19) prin luarea transformatei
sY(s) y
0
= AY(s) +B(s)
din care rezulta
Y(s) = (sI A)
1
y
0
+ (sI A)
1
B(s)
106 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
ceea ce conduce pentru solut ia cautat a la formula
y(t) = e
(tt
0
)A
y
0
+
_
t
0
e
A(t)
f() d, t > 0 (5.20)
Aceasta ne da si solut ia generala pentru (5.19), daca se interpreteaz a y
0
ca un vector
constant care reprezinta condit iile init iale. Mai trebuie spus ca desi acesta formul a a fost
dedusa cu ajutorul transformatei Laplace, ea este valabil a si n cazul cand b= b(t) este o
funct ie vectoriala continu a, oarecare.
Se impune observat ia ca daca elementele vectorului Y= Y(s) sunt fract ii rat ionale n
variabila s, se poate gasi solut ia cautata a sistemului (5.19), folosind metoda descompunerii
acestor elemente n fract ii simple si fac and uz de formula fundamentala (5.18).
Exercit iul 5.14 (n = 2). Sa se ae solut ia sistemului
_
y

1
(t) = 2y
1
y
2
+ sin t
y

2
(t) = 4y
1
+ 2y
2
+ cos t
cu condit iile init iale y
1
(0) = 0, y
2
(0) = 1.
Rezolvare.
Aplicand transformarea Laplace obt inem urmatorul sistem
_
_
_
(s + 2)Y
1
+Y
2
=
1
s
2
+1
4Y
1
+ (s 2)Y
2
= 1 +
s
s
2
+1
din care rezulta
_
_
_
Y
1
(s) =
3
s
2
+
2
s
2
+1
Y
2
(s) =
6
s
2
+
3
s

2s+3
s
2
+1
Solut ia cautat a este
_
y
1
(t) = 3t + 2 sin t
y
2
(t) = 6t + 3 2 cos t 3 sin t
Exercit iul 5.15 Sa se ae solut ia sistemului
_
_
_
y

1
(t) = y
1
3y
2
+f
1
(t)
y

2
(t) = 2y
1
+ 2y
2
+f
2
(t)
cu condit iile init ale y
1
(0) = 1, y
2
(0) = 0.
5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 107
Rezolvare.
Mai nt ai, vom gasi
_
(s 1)Y
1
+ 3Y
2
= 1 +F
1
(s)
2Y
1
+ (s 2)Y
2
= F
2
(s)
care ne va duce la concluzia ca
_
_
_
Y
1
(s) =
s2
s
2
3s4
+
s2
s
2
3s4
F
1
(s)
3
s
2
3s4
F
2
(s)
Y
2
(s) =
2
s
2
3s4

2
s
2
3s4
F
1
(s) +
s1
s
2
3s4
F
2
(s)
Luand contraimaginile (originalele), obt inem
_

_
y
1
(t) =
1
5
(3 e
t
+ 2 e
4t
) +
1
5
_
t
0
(3 e
(t)
+ 2 e
4(t)
) f
1
() d+
+
3
5
_
t
0
( e
(t)
e
4(t)
)) f
2
() d
y
2
(t) =
2
5
( e
t
e
4t
) +
2
5
_
t
0
(3 e
(t)
e
4(t)
) f
1
() d+
+
1
5
_
t
0
(2 e
(t)
+ 3 e
4(t)
) f
2
() d
O alta aplicat ie a transformatei Laplace o nt alnim la rezolvarea ecuat iei integrale
Volterra, de spet a nt ai, anume
_
t
0
k(t ) x() d = f(t), t > 0
n care k si f sunt funct ii original continue, iar x este funct ia necunoscuta. Caut and solut ia
tot n clasa originalelor si notand imaginile lui k, x, f cu K, X, F, vom obt ine relat ia
K(s)X(s) = F(s) unde X(s) =
F(s)
K(s)
Daca raportul F(s)/K(s) este imaginea unei funct ii cunoscute, solut ia x = x(t) va egala
cu aceasta funct ie si este unica n clasa originalelor.
Exercit iul 5.16 Sa se rezolve ecuat ia integrala
_
t
0
(cos(t )) y() d = sin
2
t, t > 0
Rezolvare.
Stiind ca
L
_
sin
2
t(t)
_
(s) = L
_
1 cos 2t
2
(t)
_
(s) =
1
2
1
s

1
2
s
s
2
+ 4
=
2
s(s
2
+ 4)
108 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
vom avea
X(s) =
2(s
2
+ 1)
s
2
(s
2
+ 4)
=
1
2
1
s
2
+
3
2
1
s
2
+ 4
deci solut ia caut a este
x(t) =
1
2
t +
3
4
sin 2t
De fapt, n acest caz particular, ecuat ia din enunt este vericata de funct ia x = x(t) gasita,
pe toata axa reala, adica pentru t (, ).
Ecuat ia integrala Volterra de spet a a doua are forma
x(t) = f(t) +
_
t
0
k(t )x() d, t > 0 (5.21)
n care k si f sunt funct ii original continue, cunoscute. Necunoscuta este funct ia x = x(t),
pe care o caut am de asemenea n clasa originalelor. Observand, ca si n cazul precedent, ca
n partea dreapta a egalitat ii (5.21) apare un produs de convolut ie, vom putea scrie
X(s) = F(s) +K(s)X(s)
de unde rezulta
X(s) =
F(s)
1 K(s)
pentru Re s = sucient de mare. Daca raportul obt inut este imaginea unei funct ii cunoscute,
solut ia cautata este unica si coincide cu aceasta funct ie. Daca nu se poate arma ca raportul
obt inut este imaginea unei funct ii cunoscute, vom scrie
X(s) = F(s) +
K(s)
1 K(s)
F(s)
Despre raportul K(s)/(1K(s)) se poate demonstra ca este imaginea unei anumite funct ii
original, pe care o vom nota r = r(t), adica
L{(t)r(t)} (s) =
K(s)
1 K(s)
si atunci, folosind din nou Teorema 5.11, obt inem pentru solut ia cautat a expresia
x(t) = f(t) +
_
t
0
r(t ) f() d, t > 0
care n acelasi timp, ne arata si unicitatea ei. Funct ia de doua variabile k(t ) se numeste
nucleul ecuat iei Volterra, iar funct ia de doua variabile r(t ) se numeste nucleul rezolvant
al acestei ecuat ii.
5.1. TRANSFORMATA LAPLACE 109
Cu ajutorul transformatei Laplace, se pot rezolva si sisteme de ecuat ii integrale Volterra
de spet a a doua, n care apar mai multe funct ii necunoscute. Un astfel de sistem, ce cont ine
numai doua funct ii necunoscute y
1
si y
2
este de forma
_

_
y
1
(t) = f
1
(t) +
t
_
0
k
11
(t ) y
1
() d +
t
_
0
k
12
(t ) y
2
() d
y
2
(t) = f
2
(t) +
t
_
0
k
21
(t ) y
1
() d +
t
_
0
k
22
(t ) y
2
() d
n care f
i
, i = 1, 2 si k
ij
, i, j = 1, 2 sunt funct ii original date. Aplicand transformata
Laplace, se va obt ine un sistem liniar algebric de doua ecuat ii cu doua necunoscute si anume
Y
1
(s), Y
2
(s). Dupa aarea lor, se vor cauta originalele y
1
(t) si y
2
(t), fac and n principal apel
din nou la formula fundamentala (5.18).
Exista ns a si ecuat ii de tip mixt, numite integro-diferent iale, care cont in si derivatele,
dar si integralele funct iei (sau funct iilor) necunoscute, care pot abordate prin metoda
descrisa n acest paragraf, numita, numit a uneori si metoda operat ional a.
Exercit iul 5.17

Intr-un circuit R-L-C, cu intensitate si ncarcare nule la momentul t = 0,
f.e.m. este E
1
pentru 0 < t < T si E
2
pentru t > T. Sa se ae intensitatea i(t) a curentului.
Se presupune ca E
1
si E
2
sunt constante.
Rezolvare.
Funct ia original care apare aici ca reprezent and f.e.m. poate scrisa astfel
(1 (t T)) E
1
+(t T) E
2
iar ecuat ia circuitului este
Li

(t) +Ri(t) +
1
C
_
t
0
i() d = (1 (t T)) E
1
+(t T) E
2
Notand cu I(s) imaginea funct iei i(t), gasim ecuat ia
Ls I(s) +RI(s) +
1
C
1
s
I(s) =
E
1
s
+
E
2
E
1
s
e
Ts

In ipoteza (1/CL)(R
2
/4L
2
)>0, notand
R
2L
=k si
1
CL

R
2
4L
2
=n
2
>0 vom avea
I(s) =
E
1
L
1
(s +k)
2
+n
2
+
E
2
E
1
L
1
(s +k)
2
+n
2
e
Ts
de unde, concluzia
i(t) =
E
1
nL
e
kt
sin nt +
E
2
E
1
nL
(t T) e
k(tT)
sin n(t T).
110 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
5.2 Transformata Laurent si aplicat iile sale
Denit ia 5.4 Se numeste sir original sirul {f
k
}, k = 0, 1, 2, . . . de numere reale sau com-
plexe cu lim
k
_
|f
k
| < .
Denit ia 5.5 Fie {f
k
}, k = 0, 1, 2, . . . un sir original. Funct ia F = F(z), denita pentru
|z| > R = lim
k
_
|f
k
| prin relat ia
F(z) = f
0
+
f
1
z
+
f
2
z
2
+. . . +
f
k
z
k
+. . . (5.22)
se numeste transformata Laurent sau Z-transformata sirului dat {f
k
}.
Observat ie. F este o funct ie de variabila complexa. Ea apare ca o serie de puteri ale
variabilei 1/z.

In baza unui principiu general (principiul identitat ii funct iilor olomorfe
care va prezentat la Matematici speciale) se poate demonstra ca exista o corespondent a
biunivoca ntre mult imea sirurilor original si mult imea Z-transformatelor de forma (5.22).
Vom nota faptul ca F(z) este Z-transformata sirului {f
k
} prin Z{f
k
} = F(z).
Teorema 5.16 Transformata Laurent este o funct ie liniara denita pe mult imea sirurilor
original.
Demonstrat ie.
Daca {f
k
}, {g
k
}, k = 0, 1, 2, . . .sunt doua siruri original si daca Z{f
k
} = F(z) si Z{g
k
} =
G(z) atunci
Z{f
k
+g
k
} = f
0
+
f
1
+g
1
z
+
f
2
+g
2
z
2
+. . . +
f
k
+g
k
z
k
+. . . = Z{f
k
} +Z{g
k
} = F(z) +G(z)
(5.23)
cu alte cuvinte, imaginea sumei este egala cu suma imaginilor (transformatelor). Daca F(z)
este denita pentru | z |> R
1
, iar G(z) este denita pentru | z |> R
2
, atunci (5.23) are
pentru | z |> R = max{R
1
, R
2
}. Daca C, atunci
Z{f
k
} =
_
f
0
+
f
1
z
+
f
2
z
2
+. . . +
f
k
z
k
+. . .
_
= F(z) pentru | z |> R oricare ar
constanta . Rezulta deci liniaritatea.
Propozit ia 5.1 Daca {f
k
}, k = 0, 1, 2, . . . un sir original si daca Z{f
k
} = F(z) atunci
Z{kf
k
} = zF

(z) (5.24)
Demonstrat ie.
Derivand identitatea (5.22) si nmult ind-o cu z, obt inem
zF

(z) = 0 +
1f
1
z
+
2f
2
z
2
+. . . +
kf
k
z
k
+. . . . . .pentru | z |> R,
care ne spune ca Z{kf
k
} = zF

(z).
5.2. TRANSFORMATA LAURENT SI APLICAT IILE SALE 111
Observat ie.
Repetand rat ionamentul, gasim
Z{k
2
f
k
} = z(zF

(z))

= zF

(z) +z
2
F

(z)
si este evident ca se poate generaliza. Prin adunarea ultimelor doua egalitat i, obt inem
formula
Z{k(k + 1)f
k
} = z
2
F

(z)
care este utila n unele cazuri.
Exercit iul 5.18 Sa se exprime Z-transformatele sirurilor
{(k 1)f
k
}, {k(k 1)f
k
}
n funct ie de F(z).
Denit ia 5.6 Fie doua siruri original {f
k
} si {g
k
}, prin nmult irea seriilor Z{f
k
} = f
0
+
f
1
z
+
f
2
z
2
+. . . +
f
k
z
k
+. . . si Z{g
k
} = g
0
+
g
1
z
+
g
2
z
2
+. . . +
g
k
z
k
+. . .dupa regula produs Cauchy
de serii de puteri, vom obt ine
F(z)G(z) = f
0
g
0
+
f
0
g
1
+f
1
g
0
z
+
f
2
g
0
+f
1
g
1
+f
0
g
2
z
2
+. . . +
f
k
g
0
+ +f
0
g
k
z
k
+. . .
numit produsul de convolut ie al celor doua siruri date.
Cu alte cuvinte, daca notam
h
0
= f
0
g
0
, h
k
= f
0
g
k
+f
1
g
k1
+. . . +f
k
g
0
=
k

i=0
f
i
g
ik
, k 1 (5.25)
avem
Z{h
k
} = F(z) G(z) (5.26)
iar daca notam
{h
k
} = {f
k
} {g
k
}
si numim sirul {h
k
} produsul de convolut ie al celor doua siruri date, putem transcrie (5.26)
n forma
Z{{f
k
} {g
k
}} = F(z)G(z)
si enunt a regula prescurtata: imaginea produsului de convolut ie este egala cu produsul
imaginilor.
Exercit iul 5.19 Luand g
k
1, k = 0, 1, 2, . . . gasim pentru | z |> 1
G(z) = 1 +
1
z
+
1
z
2
+. . . +
1
z
k
. . . =
z
z 1
112 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
si
h
0
= f
0
, h
k
= f
0
+f
1
+. . . +f
k
pentru k 1.
Prin urmare, am demonstrat regula
Z{
k

i=0
f
i
} =
z
z 1
F(z)
pentru | z |> R = max{1, R
1
}, R
1
ind raza discului n exteriorul caruia este valabila
prima dezvoltare (5.22).
Presupunand ca sunt cunoscute valorile f
1
, f
2
, . . . , f
m
, unde m 1 este un numar
natural xat, ne propunem sa aam imaginea sirului {y
k
}, unde y
k
= f
km
pentru k 0
ntreg. Notand aceasta imagine cu Y (z), vom avea
Y (z) = f
m
+
f
m+1
z
+
f
m+2
z
2
+. . . +
f
1
z
m1
+
f
0
z
m
+. . . =
= z
m
(f
0
+
f
1
z
+
f
2
z
2
+. . .) +z
m
(f
1
z+. . .+f
m+1
z
m1
+f
m
z
m
)
adica
Z{f
km
}
k0
= z
m
(F(z) +
m

i=1
f
i
z
i
) (5.27)
Din formula precedent a se vede ce efect are nt arzierea rangului termenilor asupra Z-
transformatei unui sir {f
k
}.

In mod analog, daca pentru m 1 xat, punem y

k
= f
k+m
pentru k 0 ntreg, de data
aceasta vom gasi
Y (z) = f
m
+
f
m+1
z
+
f
m+2
z
2
+. . . +
f
m+k
z
k
+. . . =
= z
m
(f
0
+
f
1
z
+. . . +
f
m1
z
m1
+
fm
z
m
+. . .)z
m
(f
0
+
f
1
z
. . .+
f
m1
z
m1
)
care poate transcrisa
Z{f
k+m
}
k0
= z
m
_
F(z)
m1

i=0
f
i
z
i
_
(5.28)
Daca se da funct ia f = f(t) si xam T > 0, notam f
k
= f(kT) pentru k = 0, 1, . . ..
Termenii sirului sunt deci
f(0), f(T), f(2T), . . . , f(kT), . . .
Prin simbolul Z{f(t)} nt elegem Z{f
k
}, adica Z-transformata sirului {f
k
}
k0
. Prin sim-
bolul Z{f(t mT)} nt elegem Z{f((k m)T)}, adica Z- transformata sirului {f
km
}
k0
.
Putem deci scrie
Z{f(t mT)} = z
m
_
F(z) +
m

i=1
f
i
z
i
_
oricare ar m 1 natural.
5.2. TRANSFORMATA LAURENT SI APLICAT IILE SALE 113
Exercit iul 5.20 Sa se exprime Z{f(t) f(t T)}.
Rezolvare.
Avem Z{f(t)} = Z{f
k
} = F(z) si Z{f(t T)} = z
1
(F(z) +f
1
z), deci
Z{f(t) f(t T)} =
z 1
z
F(z) f
1
Cea mai importanta aplicat ie a Z-transformatei este rezolvarea ecuat iilor cu diferent e.
O astfel de ecuat ie are forma
a
n
x(t nT) +a
n1
x(t (n 1)T) +. . . +a
1
x(t T) +a
0
x(t) =
= b
m
u(t mT) +. . . +b
1
u(t T) +b
0
u(t)
(5.29)
n care t = kT, k = 0, 1, 2, . . . adica variabila ia valori discrete, iar m si n sunt numere
naturale xate. Funct ia u(t) se presupune cunoscuta si n general se admite ca u(t) = 0
pentru t < 0, y(t) = 0 pentru t < 0, iar coecient ii sunt constant i. Deci necunoscuta este
sirul {x
k
}
k0
unde, binent eles, x
k
= x(kT). Aplicand Ztransformata n ambii membri ai
ecuat iei (5.29) si t in and seama de regula (5.27), vom gasi
(a
n
z
n
+a
n1
z
n+1
+. . . +a
1
z
1
+a
0
)X(z) =
= (b
m
z
m
+b
m1
z
m+1
+. . . +b
1
z
1
+b
0
)U(z)
unde X(z)necunoscuta si U(z)cunoscuta sunt imaginile sirurilor {x
k
} si {u
k
}. Vom
obt ine
Y (z) = G(z)U(z) unde G(z) =
b
0
+b
1
z
1
+. . . +b
m
z
m
a
0
+a
1
z
1
+. . . +a
n
z
n
(5.30)
Se vede ca daca a
0
= 0, G(z) are limita nita b
0
/a
0
pentru z , deci este marginit a
pentru |z| = sucient de mare si n consecint a admite o dezvoltare n serie Laurent de forma
(5.22). Ea va imaginea (Z-transformata) unui anume sir cunoscut {g
k
}
k0
. Funct ia G(z)
se numeste funct ia de transfer a ecuat iei (5.29). Din relat ia (5.30), rezulta
{y
k
} = {g
k
} {u
k
}
adica {x
k
} este produsul de convolut ie a doua siruri cunoscute, deci
x
0
= g
0
u
0
, x
k
= g
0
u
k
+g
1
u
k1
+. . . +g
k
u
0
pentru k 1 (5.31)
Daca {x
k
} este un sir necunoscut (care trebuie aat), iar {u
k
} este cunoscut, folosind
notat iile mai comode x(k) n loc de x
k
si respectiv u(k) n loc de u
k
, ecuat ia cu diferent e
se va scrie acum ca
a
n
x(k n) +a
n1
x(k n 1) +. . . +a
1
x(k 1) +a
0
x(k) =
= b
m
u(k m) +b
m1
u(k m+ 1) +. . . +b
1
u(k 1) +b
0
u(k)
pentru k = 0, 1, 2, . . . (n si m=xat i), iar cele spuse relativ la ecuat ia (5.29) raman valabile,
daca se admite x(k) = 0 si u(k) = 0 pentru k < 0.
114 CAPITOLUL 5. TRANSFORMATA LAPLACE SI TRANSFORMATA LAURENT
Exercit iul 5.21 Sa se rezolve ecuat ia cu diferent e
y(k 2) + 2y(k 1) +y(k) = u(k 1) +u(k), k N
n ipoteza ca sirul {u(k)} este cunoscut (dat) si y(k) = u(k) = 0 pentru k < 0.
Rezolvare.
Aici n = 2 si m = 1. Funct ia de transfer G(z) este
G(z) =
1 +z
1
1 + 2z
1
+z
2
=
1
1 +z
1
= 1
1
z
+
1
z
2

1
z
3
+. . .
pentru | z |> 1. Am dezvoltat n serie, folosind progresia geometrica. G(z) este transfor-
mata sirului g(k) = (1)
k
, k = 0, 1, 2, . . .. Deci vom gasi, av and n vedere formulele (5.25),
ca
x(0) = u(0), x(1) = u(1) u(0), x(2) = u(2) u(1) +u(0), etc.
sau nc a, n forma generala
x(k) = u(k) u(k 1) +. . . + (1)
k
u(0), k N
Putem considera si ecuat ii cu diferent e de forma
a
n
x(k n) +. . . +a
1
x(k 1) +a
0
x(k) = 0
pentru k 0 si n =xat, n care se presupune a
0
= 0. Pentru a gasi solut ii neidentic nule,
se impune sa dam valorile x(1),x(2),. . . ,x(n) si printre aceste numere sa se gaseasca
macar unul diferit de zero.
Exercit iul 5.22 Sa se rezolve ecuat ia cu diferent e
x(k 2) 2x(k 1) +x(k) = 0, k N
n ipoteza ca x(1) = 0 si x(2) = 1.
Rezolvare.
Notand imaginea sirului cu X(z), vom gasi ca imaginea sirului {x(k1)} este z
1
X(z)+
x(1) = z
1
X(z). Deasemenea, imaginea sirului {x(k 2)} este z
2
X(z) + z
1
x(1) +
x(2) = z
2
X(z) 1. Din ecuat ie, vom obt ine
X(z) =
1
(1 z
1
)
2
= 1 +
2
z
+
3
z
+. . . +
k + 1
z
k
+. . .
pentru |z| > 1. Am facut dezvoltarea n serie, plecand de la progresia geometrica
1
1 r
= 1 +r +r
2
. . . +r
k
+. . . , |r| < 1
5.2. TRANSFORMATA LAURENT SI APLICAT IILE SALE 115
care prin derivare, ne conduce la
1
(1 r)
2
= 1 + 2r +. . . +kr
k1
+. . . , |r| < 1.
Daca aici nlocuim r cu z
1
, obt inem dezvoltarea lui X(z). Se observa ca X(z) este imaginea
sirului x(k) = k + 1 pentru k 0, care este si solut ia cautata a ecuat iei date.
Vom considera acum o alta ecuat ie cu diferent e si anume
a
n
x(k+n)+a
n1
x(k+n1)+. . .+a
1
x(k+1)+a
0
x(k) =
= b
m
u(k+m)+b
m1
u(k+m1)+. . .+b
1
u(k+1)+b
0
u(k)
(5.32)
pentru k = 0, 1, 2, (n si m xat i, m n), sirul {u(k)}
k0
ind presupus cunoscut. Vom
admite ca a
n
= 0.
Exercit iul 5.23 Sa se ae funct ia de transfer a ecuat iei (5.32), n ipoteza suplimentara
ca x(0) = x(1) = = x(n 1) = 0 si u(0) = u(1) = = u(m1) = 0.
Rezolvare. Notam Z{x(k)} = X(z), Z{u(k)} = U(z) si obt inem
Y (z) = G(z)U(z) unde G(z) =
b
0
+b
1
z +. . . +b
m
z
m
a
0
+a
1
z +. . . +a
n
z
n
Deoarece G(z) are limita nita pentru z , rezulta ca este imaginea unui anumit sir
{g(k)}
k0
.

In mod evident, sirul {x(k)} care reprezint a solut ia problemei, este produsul
de convolut ie al sirurilor {g(k)} si {u(k)}. Pentru deducerea imaginilor sirurilor {x(k+1)},
{x(k+2)}, etc. am folosit formula cunoscuta (5.28).