Societatea de masa

Societatea de masa reprezinta o sintagma aparuta in secolul al IXI-lea.

Auguste Comte
Este considerat ca fiind cel care a dat numele noului domeniu.
A inclus in scrierile sale o conceptie organica a societatii, des folosita de
primii sociologi.
Societatea poate fi considerata un organism colectiv, pornind de la premisa ca
societatea este un organism de sine statator si considerand ca avea o structura,
ca partile specializate lucrau impreuna si ca suferea schimbari evolutioniste.
Unul dintre principiile de baza al organizarii societatii ca organism era
specializarea. Ulterior, Comte a vazut un pericol si in specializare, criticand
posibilele consecinte ale unei amplificari exagerate a diviziunii muncii. El si-a dat
seama ca oamenii cu aceeasi specializare vor stabili legaturi unii cu altii, dar se
vor instraina de alte asemenea grupuri.
Comte pleda pentru schimbare sociala planificata.
Herbert Spencer

A elaborat celebrele sale legi ale evolutiei, formulate in lucrarea sa, First
Principles.
Teoria societatii pe care el a eliberat-o era una pur organica.
A definit societatea ca fiind un sistem in functiune.
Diviziunea muncii era o parte foarte importanta a analizei sale.

Societatea sufera o dezvoltare continua. Pe masura ce se dezvolta, partile ei
devin diferite: apare cresterea structurii. Partile diferite isi asuma simultan
activitati deosebite. Aceste activitati nu sunt pur si simplu diferite, ci
diferentele lor sunt astfel relationate incat sa se faca posibila una pe alta.
Ajutorul reciproc astfel acordat conduce la o dependenta a partilor.

Cei doi fondatori majori ai sociologiei au creat pattern-uri organice de evolutie
ale ordinii sociale. Unul avea mari rezerve in privinta consecintelor posibile ale
supraspecializarii, iar celalalt avea mari rezerve asupra oricarei incercari de
interferenta in ceea ce el considera a fi evolutia naturala a societatii.
Ferdinand Tonnies

A formulat o analiza sociologica teoretica intitulata Gemeinschaft und
Gesellschaft, in care a expus doua tipuri de organizari sociale: una
preindustriala, iar cealalta fiind, in mare masura, un produs al industrializarii.
El si-a fixat atentia pe tipul de legaturi sociale care exista intre membrii
societatii si intre grupuri, in doua tipuri foarte distincte de organizare sociala:

Gemeinschaft
Comunitate este cuvantul adesea oferit ca echivalent.
Organizarea Gemeinschaft este una in care oamenii sunt foarte legati
unul de altul prin traditie, rudenie, prietenie. Poate exista chiar un
Gemeinschaft al mintii, adica oamenii sa fie uniti intr-o comunitate prin
religie.
Exista un sistem social de control neoficial.

Gesellschaft

Conditia esentiala a relatiei sociale in cadrul Gesellschaft-ului este
contractul.
Contractul = o relatie oficiala
Este o societate rationala, in care fiecare are anumite obligatii.
Fiecare este singur si izolat si exista o atmosfera de tensiune impotriva
celorlalti.
Nimeni nu doreste sa dea satisfactie sau sa produca ceva pentru un alt
individ.
Plaseaza individul in cadrul unui sistem social care este impersonal si
anonim. Este o situatie in care indivizii nu sunt tratati sau apreciati pentru
calitatile lor personale, ci in functie de gradul in care ei isi pot sustine sarcina
de a indeplini obligatiile contractate.
Emile Durkheim
A publicat o lucrare importanta, Diviziunea sociala a muncii, in care a
reunit cateva teme preluate din scrierile lui Comte, Spencer si Tonnies.
Pentru a arata implicatiile sociale ale diviziunii muncii, a comparat
solidaritatea mecanica si cea organica.
Solidaritatea mecanica se bazeaza pe omogenitate. Ea uneste oamenii ce
sunt esentialmente asemanatori. Prin viata lor comuna si doar in prezenta
unei diviziuni rudimentare a muncii, membrii unei populatii date isi
stabilesc un set de crezuri, valori si alte orientari de care sunt adanc si
constant atasati.
Solidaritatea organica se bazeaza pe heterogenitate. Diviziunea muncii,
care da nastere solidaritatii organice, face sa creasca considerabil si gradul
de individualitate, si diferentierea sociala in cadrul societatii. Presupune ca
indivizii sunt diferiti si favorizeaza dezvoltarea personalitatii.
Sustine ca in anumite imprejurari diviziunea muncii ar putea avea ca
rezultat ceea ce el a numit forme patologice (crizele economice,
recesiunile, lupta intre forta de munca si conducere, revolte, revolutii
sociale).

Asadar, chiar diviziunea muncii, care produce armonie pana la un anumit
punct, contine semintele dizarmoniei sociale, daca depaseste acel punct.
Aceasta era, desigur, teza lui Auguste Comte. Durkheim a numit o astfel de
stare de dizarmonizare anomie.

Pe masura ce secolul XIX se apropia de sfarsit, societatea ce se dezvoltase
parea rezultatul unei treceri de la un sistem social traditional si stabil, in
care oamenii erau strans legati unul de altul, la unul de o mai mare
complexitate, in care indivizii erau izolati din punct de vedere social.
Se considera ca aceste curente sociale generale au condus la societatea de
masa.Aceasta se refera la relatia care exista intre indivizi si ordinea sociala.
In societatea de masa:
se presupune ca indivizii se afla intr-o situatie de izolare psihologica
fata de ceilalti
se spune ca impersonalitatea predomina in interactiunile lor cu ceilalti
Se spune ca ei sunt relativ liberi fata de povara obligatiilor sociale
neoficiale.