Latinitate si

Dacism


Bibliografie :
-Giurescu C. Constantin Formarea poporului roman,Editura enciclopedia
romana,Bucuresti 1792;
- Constantin C. Giurescu i Dinu C. Giurescu, I storia Romnilor din cele mai vechi timpuri
pn astzi, 1975;
- A. D. Xenopol, I storia romnilor din Dacia Traian;
- Ruscu, Dan, Provincia Dacia n istoriografia antic, editura Nereamia Napocae, Cluj-
Napoca, 2003;
- M. Macrea, Viaa n Dacia roman, Bucureti, 1969;
-Nicolae Manolescu, n Istoria critic a literaturii romne.
-Radu Florescu, Magazin istoric nr.2, februarie 1990, De la Burebista la regatul lui Decebal


Dacism
Dacismul este un curent in istoriografie, afirmat la jumatatea secolului al XIX-lea, prin
absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor la formarea poporului roman.
Latinitate

Latinitate este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii latine si a civilizatiei
latine in urma cuceririi Daciei de catre romani.


Sinteza intre latinitatea si dacism
II Definirea situatiei istorice si lingvistice

1.Dacia-scurta descriere
a)localizare geografica si limba:
Dacia era n antichitate ara locuit de geto-daci, care erau mprii ntr-un numr mai mare de
state i ocupau un teritoriu cuprins ntre: rul Tisa (vest), rul Nistru i Marea Neagr (est),
Dunre (sud) i Carpaii Pduroi (nord). n anumite pri chiar depeau aceste hotare: spre
est peste Nistru, "naintnd pn spre Bug", iar spre vest, "ajunser pn la Dunrea
panonic".
Regatul dacic a ajuns la cea mai mare ntindere a sa n timpul regelui Burebista, avnd ca
hotare: rmul Mrii Negre i Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunrea panonic i Morava
- spre vest, Carpaii Pduroi - spre nord, iar Muntele Haemus (lanul Balcanilor) - spre sud.
Capitala regatului era oraul Argedava.
Conform informaiilor rmase de la Strabon, dacii locuiau n zona muntoas (i indic rul
Mure) pn n partea superioar a Dunrii (denumit Danubius - de la izvoare i pn la
Drobeta), iar geii stpneau partea de la cataracte, (astzi Cazane) denumit Istru pn la
vrsarea acesteia n Marea Neagr. Tot el spune c "dacii au aceeai limb cu geii" i c
"elenii i-au socotit pe gei de neam tracic"
Geto-daca este o limb indo-european, aparinnd limbilor tracice i fiind astfel nrudit cu
limba ilirilor. Ea a fost ncadrat convenional n grupa satem, conform acestei ncadrri, ea
nrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici i cu idiomurile slave, dar, mai mult, cu limba
iraniano-persan i cu cea iraniano-scitic, precum i cu sanscrita.
b)civiliatie si cultura:
Dacii erau organizai n state i aveau ceti numite dava. Din agricultur obineau: gru, vin,
miere, creteau vite i cai, dar i pescuiau. mbrcmintea era fcut din ln de oaie i din
cnep. Dac la es locuinele erau fcute din nuiele mpletite pe pari i zidite cu pmnt, la
deal i la munte ele erau fcute din lemn, folosindu-se brnele ncheiate. Conducerea o avea
regele, ajutat de un sfat de nobili, i mai era consiliat de un preot. Dacii se ocupau cu extracia
i prelucrarea metalelor din care confecionau unelte, arme, obiecte de cult sau mobilier,
podoabe, vase i monede. Ceramica era prelucrat att cu mna ct i cu roata olarului i
devenise o art. Slujbele religioase se ineau n sanctuare ce aveau form patrulater sau
circular. Ritualul funerar consta n arderea morilor, iar cenua era pus n urne i ngropat
n pmnt. Dacii iubeau muzica. Izvoarele antice spun c ei cntau din gur, dar i din chitare.
c)economie si societate :
Ei erau mprii n dou clase sociale: aristocraia, numit pileai (pileati) sau tarabostes i
agricultorii liberi, comaii (comati); un numr mic de izvoare istorice menioneaz i prezena
sclavilor.[necesit citare] Primii, care aveau dreptul s-i acopere capul purtnd o cum i
formau o clas privilegiat. Ceilali, care formau grosul armatei, erau rani i meteugari i
purtau prul lung (capillati). Una din armele lor era "sica".
Ocupaiile principale erau agricultura (n special cereale, pomi fructiferi i vi-de-vie),
creterea vitelor i oilor i cunoteau apicultura; caii erau folosii mai ales ca animale de
povar, dar caii crescui de daci aveau i faima de a fi foarte buni n rzboi. Ei faceau comert cu
cetatile grecesti care, pe atunci, se aflau pe tarmul Marii Negre.De asemenea extrgeau aur i
argint din minele din Transilvania i aveau un comer nfloritor cu exteriorul, inconstatabil i
prin numrul mare de monede greceti si romane descoperite.
d)religie si infatisare:
Imbracamintea lor era asemanatoare cu cea a taranilor romani din zilele noastre. Erau brboi
cu plete mari, purtau pantaloni lungi nnodai la glezne, tunic scurt cu mneci, fiind acoperii
pe cap cu o cciul ( tarabostes ) conic. Femeile mbrcau o cmaa plisat la gt i pe piept,
cu mneci scurte.
Ei credeau n nemurirea sufletului i considerau moartea ca o simpl schimbare de ar.
Conductorul preoilor avea o poziie important ca reprezentant al zeitii supreme,
Zamolxis/Zalmoxis/Zalmoksha, pe pmnt, fiind de asemena i sftuitorul regelui.

2.Cucerirea Daciei
" Cel mai insemnat razboi de atunci al romanilor a fost cel impotriva dacilor, asupra carora,
in vremea aceea, domnea Decebal foarte priceput la planurile de razboi si iscusit la infaptuirea
lor, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci in a
intinde curse, era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca izbinda, dar si sa iasa cu bine
dintr-o infringere. Din aceasta pricina, multa vreme a fost un dusman de temut pentru
romani". Dio Cassius
" Lasind la o parte trecurul indepartat al getilor, intimplarile din vremea noastra sunt
urmatoarele: ajungind in fruntea neamului sau, care era istovit de razboaie dese, getul
Burebista l-a inaltat atit de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci,
incit, in citiva ani, a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile
vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de romani". Strabon
Din 85 pn n 89, dacii au dus dou rzboaie mpotriva romanilor sub conducerea lui Duras si
apoi Diurpaneus / Decebal. Dup dou rsturnri de situaii, romanii, sub conducerea lui
Tettius Iullianus aveau un mic avantaj, dar vor fi nevoii s fac pace din cauza nfrngerii lui
Domiian de ctre Marcomani (trib germanic). ntre timp, Decebal i-a refcut armata, iar
Domiian este forat s accepte plata unui tribut anual dacilor. Astfel Roma a platit timp de
peste un deceniu tribut Daciei.
Traian iniiaz o ampl campanie mpotriva dacilor dup ce devine imperator, o campanie
cunoscut ca Rzboaiele Dacice, rzboaie ce vor necesita utilizarea unei treimi din efectivul
ntregii armate a Imperiului Roman. Rezultatul primei campanii (101-102) a fost atacul capitalei
dace, Sarmizegetusa i ocuparea unei pri din ar. Cel de-al doilea rzboi dacic (105-106) s-a
terminat cu nfrngerea lui Decebal i sinuciderea acestuia, regatul su fiind cucerit i
transformat n provincia roman Dacia. Dup nfrngerea dacilor, Traian a organizat la Roma
cea mai mare i mai costisitoare festivitate, care a durat aproximativ 123 de zile, cantitatea de
aur i argint prdat din Dacia de ctre romani fiind apreciat de cronicarii antici ca
fabuloas. Zeci de mii de daci au fost dui n sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit
din Dacia pentru a evita sclavia.
Detaliile rzboiului au fost relatate de Dio Cassius, dar cel mai bun comentariu este celebra
Column a lui Traian construit n Roma.

3.Procesul de romanizare
Dacia a rmas sub stpnirea roman ceva mai puin de 170 de ani (106-275 e.n.), deci timp de
vreo cinci generaii. Totui, efectele au fost decisive: n urma aceste stpniri s-a nscut
poporul romn. n alte ri n care legiunile au stat de dou ori mai mult, ca, de pild, Panonia
i Britania, nu constatm acelai lucru. n acestea din urm, dup retragerea administraiei
romane, locuitorii, vorbind limba latin, nu s-au putut menine, cu att mai puin impune: ei au
disprut, treptat n mijlocul noilor ocupani. n Dacia, dimpotriv, populaia romanic s-a
pstrat, mai mult chiar, a fost n stare s absoarb ea pe nvlitorii ce s-au aezat n inuturile
din stnga Dunrii.
Cum se explic aceast extraordinar putere a romanismului dacic? Cum s-a putut ca, ntr-un
interval aa de scurt s prind el rdcini att de puternice? Rspunsul, dup prerea noastr,
nu poate fi dect unul singur: romanismul a biruit n Dacia fiindc el reprezenta o civilizaie
superioar, o creaie material i de cultur care sintetiza o ntreag evoluie multisecular i
ca atare a ctigat pe autohtoni. Acetia, treptat convini i atrai de avantajele vieii romane,
au nvat limba cuceritorilor, i-au nsuit numele lor i s-au romanizat. Dac romanii nu
izbuteau s ctige pentru civilizaia i cultura lor pe daci, s-ar fi ntmplat la noi ceea ce s-a
ntmplat n Panonia i n Britania: disprea treptat romanismul.
El a nceput cu oraele. Se tie c, n general, populaia oraelor e mai puin conservatoare
dect aceea a satelor. Apoi n orae, romanii alctuiau, aproape peste tot, majoritatea. Viaa
confortabil oreneasc, avnd attea elemente de strlucire, de lux, de distracie, a
impresionat cu siguran pe dacii care locuiau n ele. n relaiile cu administraia, cu armata,
cu colonitii, ei au nceput a deprinde latinete. Negustorii i meteugarii daci, mai ales, erau
profesional obligai s-o fac. Altfel, n-ar fi putut s-i continue afacerile. Aceia dintre
autohtoni care voiau s ajung a juca un rol n administraie n conducerea oraului de pild, de
asemenea trebuiau s nvee latinete. S mai adugm i moda, spiritul de imitaie, care, n
toate vremurile i la toate popoarele, a gsit adepi. Pentru unii dintre autohtoni a vorbi
latinete a nceput a fi, de la o vreme, i un semn de distincie, aa nct, innd seam de toate
aceste elemente, nu-i de mirare c n centrele urbane procesul de romanizare s-a produs mai
repede. Mai ncet a mers lucrul la sate. Aici dacii formau, mai ales n primele timpuri dup
cucerire, imensa majoritate a poporului. Cu vremea, ns, au nceput s se aeze i romanii n
sate. Venea cte un colonist, i fcea o aezare sau o villa, cum se spunea atunci, mprejurul ei
se ridicau cu vremea alte aezri, ale copiilor, ale muncitorilor, pn ce villa ajungea un
adevrat vicus sau pagus, adic un sat care purta, de cele mai multe ori, numele ntemeitorului.
ntlnim o sum de sate de acestea n Dobrogea. Astfel era satul lui Clement sau al lui
Clemenian (vicus Clementinus) la Caramuratul de astzi; satul lui Casius (vicus Casianus) la
ermet; satul lui Verobrittus (vicus Verobrittianus) la Sarai, lng Hrova. n inutul cetii
Histria, era satul lui Celer (vicus Celeris), al lui Quintio (vicus Quintionis) i al lui Secundinus
(vicus Secundini).
n romanizarea satelor, au avut un rol important veteranii, att cei de origine roman sau
romanizai, ct i cei provenii din btinai. Cum serviciul militar dura mult - 25 de ani - o
bun parte dintre legionari erau cstorii; soiile i copii aveau de altfel voie s locuiasc n
imediata apropriere a taberei sau castrului, n aa-zisele canabe. Legiunile i diferitele corpuri
de trup auxiliare stnd ns permanent n Dacia, este evident c multe dintre soiile soldailor
vor fi fost autohtone, dace. La eliberare, legionarul, numit acum veteranus, cpta - dac nu
avusese de mai nainte - dreptul de cetenie pentru el i ntreaga lui familie, precum i o
bucat de pmnt spre a o cultiva. Copii veteranilor i ai dacelor deveneau aadar ceteni
romani i vorbeau latinete; cei mai muli vor fi tiut i limba dac, limba mamei. Copii copiilor
ns, aadar nepoii veteranilor, erau de obicei deplin romanizai. n dou, cel mult trei
generaii, urmaii acestor cstorii mixte, ntre veteranii romani i femeile dace, uitau limba
btinailor.

4.Legile foneticii-inrudirea cu limba latina
-vocalele /e/ i /o/, atunci cnd sunt accentuate i cnd au n silaba urmtoare o vocal
deschis (doar a, ori e), se diftongheaz la /e/ ori /o/: Exemple: lat. sle, mla, cxa, flre
etc. devin soare, moar, coaps, floare etc.; lat. sra, fta, cra, scca (din scca) devin sear,
feat (aa a rmas n aromn, n daco-romn s-a redus la fat, sub acciunea unei alte legi,
proprii daco-romnei mai trzii), cear i seac.
-vocala /a/ neaccentuat i neaflat la iniiala cuvntului devine //: mamma, gula, feta etc.
devin mam, gur, f(e)at etc.
Consoane:
-Consoanele c i g, urmate de o vocal palatal (=moale, adic /e/ sau /i/) devin i : (ntre
croete dau pronunia latin] cera[kera], genna[ghena], celu[kelu] (din caelum), gelu[ghelu]
devin cear, gean, cer, ger . Exist unele excepii, n care c/g + e/i s-a transformat n /dz, n
anumite condiii. Tot prin nmuiere, s + vocal palatl devine (fonetic //): lat. septe, sic,
serpe etc. devin rom. eapte (> apte), i, earpe (> arpe) etc..
-Grupurile de consoane cl i gl devin ntotdeauna chi, ghi. Legea este post-romn comun i
este specific daco-romnei. De aceea ea nu funcioneaz i n aromn: clamare, claue,
glaccia, glemu au devenit n romna comun cl'ma (l' este muiat, pronunat /li/), cl'aie, gl'a,
gl'emu. Ele au rmas aa n aromn, devenind apoi n daco-romn (a) chema, chiaie (>
cheie), ghia i ghemu.
-Consoanele t i d nainte de vocale palatale devin // i /dz/ (acesta din urm redus mai trziu
la /z/ n daco-romn, rmas /dz/ n aromn). Astfel, die, terra, dece (< decem), testa devin n
romna comun dziu, ear, dzeae, east etc. n unele contexte, /ti/ se confund cu /ci/ i
devine /i/ (ttione > tciune).
-Consoanele /l/ i /n/ nainte de vocal palatal (/e/ ori /i/) se nmoaie (la l' i ). Ulterior ele
cad n daco-romn, dar se menin n aromn. Lat. lepore, libertare, vinia (<vinea),
cuniu(<cuneus) dau mai nti l'epure, l'ertare, vi, cuu etc.(pstrate astfel n aromn), ele
devenind n daco-romn iepure, iertare, vie (=podgorie), cui(u) etc.-Consoanele b i v dispar
cnd se afl ntre vocale. Lat. caballu, crebelu (<cerebelum), libertare, ove, uva etc. au devenit
caal (apoi cal), creelu (apoi creieru), l'ertare (apoi iertare n daco-romn), oaie i u
(strugure).
Morfologia limbii romane mosteneste, in buna masura, realitatea limbii latine populare.
Majoritatea partilor de vorbire, flexibile si inflexibile, sunt mostenite din limba latina:
substantivul, cu cele trei declinari; articolul; adjectivul cu gradele de comparatie; pronumele;
numeralul; verbul cu cele patru conjugari.
Sintaxa limbii romanesimplifica timpurile si modurile verbale, modifica topica, cu predicatul
la sfarsitul propozitiei, prefera raportul de coordonare fata de cel de subordonare, dar are ca
baza aceeasi latina populara.

5.Definitivarea limbii romane(strat,substrat,adstrat)
Strat dacic in ansamblul sau, acest fond de cuvinte - substantive, adjective, verbe, adverbe -
denumesc o mare diversitate de obiecte, stari, fapte actiuni, fenomene. Acesti termeni privesc o
arie foarte larga, ncepnd cu corpul omenesc (buza, ceafa, grumaz, gusa), cu familia (copil,
prunc, zestre), cu locuinta (vatra, catun), cu ndeletnicirile agricole, pastoresti, viticole si
piscicole (mazare, tarina, baci, mnz, strunga, tarc, urda, butuc, curpen, strugure, balta, gard),
cu mediul fizic (magura, mal), cu flora (brad, copac), cu fauna (balaur, barza, mistret, soprla,
viezure). S-au mai pastrat: nume de ape (Dunarea = Dunaris, Somesul = Samus, Oltul = Aluta,
Muresul = Maris); nume de orase (Apulum = Alba-Iulia, Drobeta = Drobeta Turnu-Severin,
Napoca = Cluj-Napoca, Potaisa = Turda).
Pentru toate categoriile esentiale ale vietii omenesti ntrebuintam termeni dintr-un substrat
latin
Exemple: om - homo, parinte - parentem, fiu - filius, frate - frater, socru - socer. Multe din
nsusirile trupesti si sufletesti: bun - bonus, frumos - formosus, tnar - tener, batrn - veteranus.
ndeletniciri precum si cereale: a ara - arare, a semana - seminare, a secera - sicilare, gru -
granum, secara - secale, spic - spicum, paie - palea. Unelte: furca - furca, jug - jugum. n
viticultura: vie - vinea, vita - vitea, vin - vinum. Multi pomi fructiferi: mar - melum, par - pirus,
piersic - persicus, gutui - cutoneus, prun - prunus. Alti termeni: oaie - ovem, vaca - vacca, taur -
taurus, cal - caballus, staul - stabulum, cas - caseum, sageata - sagitta, cetate - civitas, domn -
dominus.
Slavii au influentat ntr-o anumita masura etnogeneza romnilor, alcatuind adstratul (sau
suprastratul) procesului de desavrsire n constituirea neamului romnesc (secolele VI-IX).
Slavii, fiind agricultori si crescatori de animale sedentari, au convietuit mai ndelungat cu
autohtonii, lasnd n limba romna cuvinte de origine slava (plug, prieten, drag, iubire etc.),
care denota multiple contacte umane.
6.Umanismul romanesc
Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu (sec XVI I ) odata cu aparitia
primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.
Grigore Ureche:
Manuscrisul autograf al Letopisetului lui Grigore Ureches-a pierdut si de aceea multa
vreme cronica a fost atribuita lui Nestor Ureche, tatal lui Grigore. Astazi este in afara de
orice indoiala ca Letopisetul apartine lui Grigore Urecheasa cum stabilise in 1852 Mihail
Kogalniceanu. Letopisetul Tarii Moldovei scris de Grigore Ureche in ultimii ani ai vietii
este o opera determinata. Ea incepe cu anul intemeierii Moldovei (1359) cand s-au
descalecat tara si se opreste in anul 1594 cand au venit Loboda cu oaste cazaceasca si au
gonit pe Aron Voda de-n scaun si au ars Targul Iasi.
Grigore Ureche nu este interesat numai de cantitatea stirilor, ci si de calitatea lor. El nu
scrie numai pentru a informa, ci si pentru a educa, pentru a oferi un indreptar de viata: sa
ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie invatatura . I storia este necesara ca sa nu se inece a
toate tarile anii trecuti, este o datorie patriotica obligatorie pentru orice popor care vrea sa
paseasca pe o prima treapta a culture.
Invatatura limbii latine a inlesnit lui Ureche cunoasterea originii romane a poporului nostru;
aduce argumente lexicale in sprijinul romanitatii, dar recunoaste ca in limba noastra s-au
amestecat si cuvinte ale vecinilor macar ca de la rami ne tragem

Miron Costin:
Erudit, cunosctor de limbi strine i contient de rolul culturii n evoluia statelor, Costin a
trecut n eternitate lsnd posteritii o oper valoroas att din perspectiv istoric,
documentar, ct i din punct de vedere literar.
Activitatea dregtorului, a diplomatului ce se remarc prin patriotism i ur mpotriva
asupritorilor naiei sale, cunoaterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiena
lupttorului s-au mpletit cu preocuprile crturarului, ale istoricului devotat pmntului
strmoesc i ale scriitorului deschiztor de drumuri n literatura romn.
In opera Predoslovia,formata din sapte capitol,in primul capitol,Miron Costin, descrie
formarea Imperiului Roman dar si pozitia lui geografica.In ceal de-al II-lea continua cu
infatisarea Daciei printr-o descrierea amanuntita a organizarii economico-politice,urmand ca in
cel de-al III-lea sa prezinte cucerierea Daciei si inceperea procesului de romanizare.Capitolele
IV,V,VI sunt sinteze ale diferitelor marturii arheologice ,filologice si etnografice despre poporul
roman ramanand ca in cel de-al VII-lea capitol sa incerca o completare a datelor istorice lipsa.


Vasile Alecsandri:
Limba romana este cartea de noblete a acestui neam ce poarta vesnic sub amarul timpului
amprenta stramosilor romani.
Nichita Stanescu:
A vorbi despre limba in care gandesti,este o sarbatoare.Limba romana este patria mea.De
aceea,pentru mine muntele munte se numeste,iarba iarba se numeste,de aceea pentru mine
izvorul izvoraste ,de aceea pentru mine viata se traieste.
Mihai Eminescu:
"Limba este insasi floarea sufletului etnic al romanamii."
Fanus Neagu:
Pentru mine, limba romana e distanta dintre inima si umbra ei, care se numeste suflet.


Colegiul National Dimitrie Cantemir,Onesti
Ana-Maria Comanici ,Ianuarie 2012